În familia prietenului X, tatăl şi fiica sunt scriitori

Au împărţit egal talentu-n doi,
Dar deseori îndemnu-i vine
Să ceară fetei darul înapoi,
Să scrie măcar unul bine.

epigramă de Nicolae D. Pârvu din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partaj la divorţ, între soţi

Am împărţit agonisirea
Egal - egal, trecând la fapte,
Dar cu copiii, împărţirea
A dat cu rest, că ei sunt şapte.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptă parlamentară

Replicile nefiind prea calme,
Între doi aleşi a fost scandal:
Unul a primit în plus şi palme,
Însă pumni s-au împărţit egal!

epigramă de Grigore Chitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul se rezumă la doi

în toate există pereche
o inimă plus o altă inimă egal love
un suflet plus un alt suflet egal life
persoana întâi plus persoana a doua egal mai mult decât you
şi un zbor agitat pe lângă o plutire lină egal happy

totul se rezumă la doi
indiferent de cum am privi în ansamblu
faptul că eu sunt singur
sau că tu eşti singură
sau că un cuc întotodeauna e egal cu un alt cuc
nu înseamnă că suntem unici
că suntem irepetabili
că suntem izolaţi
ci că undeva pe lângă minele singur există cealaltă parte
ce aşteaptă să se reunifice cu partea lipsă
şi să fie doi lipit în unu
indestructibili şi unitari în dualitate.

totul se rezumă la doi
singurătatea mea plus singurătatea ei egal regăsire
capul meu în nori, plus picioarele ei pe pâmânt egal echilibru
visurile mele plus carpe diem- ul ei egal altă viaţă
şi minusurile mele plus plusurile ei egal completare

totul se rezumă la doi
într-o neînţeleasă aritmetică cosmică.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă-n vrajă

Scrie, scrie, scrie,
scrie, ciorcîrlie,
cîntă, vulpe blîndă,
crapă, crap de apă,
scrie, scrie, scrie...

Lîngă partea stîngă
un rar cărturar,
peste palimpseste
trece pana-i rece,
scrie, scrie, scrie...

A-nghiţit un chit
cu-al lui bot, socot,
mitul nenumit
şi totemul tot.
Cutie pustie.
Scrie, scrie, scrie...

Joc în soliloc.
Calfa scrie alfa.
Mama scrie gama.
Doi copii scriu pi.

Hîrtie, sicrie...
Scrie, scrie, scrie...

poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai bine să fie doi decât unul singur, căci pentru osteneala lor au plată mai bună; şi dacă unul cade, fârtatele său îl ridică; dar vai celui ce este singur când cade, că el nu are pe un altul care să-l ridice. Şi dacă vor dormi doi, le va fi şi cald; dar unul, el singur, cum se va încălzi? Iar de se va ridica unul împotriva lui, cei doi îi vor ţine piept; că funia întreită nu se rupe curând.

Solomon în Ecclesiastul, 4:9-12, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refuz

În iubire şi-n război
Totul trebuie să fie
Împărţit numai la doi
Şi-nmulţit măcar cu-o mie.

Ce maxim gândesc la tine,
Ce minim te pot avea
Şi ce rău mă simt când bine
Spun că fac şi cred şi-aş vrea...

Dau pacea mea pe un război
În care totul e confuz,
Primesc o clipă cu noi doi
Şi veşnicia o refuz.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne numărăm

iubito ştii că unul nu se numără
niciodată nu a existat în ecuaţia noastră
şi
că unul l-a făcut pe doi în taoism
la noi unul nu l-a născut pe doi
ci doi l-a născut pe trei
în taoism doi a făcut toate celelalte
este echivalent cu unul plus unul
dar unul simplu unul nu se numără
este un fel de zero peste care suflă vântul
şi
ne numărăm de la doi
doi face pe trei, trei s-a născut după nouă luni
şi
doi face pe patru
deja e kafka, lumea se ascunde de lume

ce trece de patru, iubito
e familie numeroa
să mai numărăm odată
până la doi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunul simţ este probabil talentul egal împărţit, dar sigur cel mai sub-utilizat din lume.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Operaţia de împărţire

Având şi pâine şi cuţit,
A împărţit la tot poporul,
Dar cel mai bine a ieşit
... împărţitorul.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu împărţit la doi

NOI suntem un singur cuvânt.
Eu nu te vreau pentru că eşti altfel,
Ci pentru că mă iubesc
Şi te iubesc
Şi te iubeşti
Şi mă iubeşti.
Vorbesc degeaba.
NOI ne iubim pe NOI,
Adică iubim acelaşi om,
Dar nu alt om,
Ci pe NOI.
Vorbesc degeaba.
Tu ai toate defectele femeilor
Pe care nu le iubesc.
Eu am toate defectele bărbaţilor
Care nu te iubesc.
La calităţi stăm şi mai bine:
Pentru ele cred că te iubesc pe tine,
Pentru ele crezi că mă iubeşti pe mine.
Credem degeaba.
NOI ne iubim doar pe NOI,
Chiar dacă vorbim şi gândim altfel.
Gândim degeaba.
Trece timpul şi nu suntem împreună?
Ce este timpul?
Vine moartea şi nu apucăm să trăim
Amândoi?
Ce este moartea?
Câţi suntem NOI?
Iubito, unu împărţit la doi,
Nu face nici unu, nici doi,
Ci două jumătăţi,
Ca NOI
Făcut bucăţi.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (18 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tac şi eu şi tu

mă închid cu înţelegere-n etern
n-am altă variantă
şi tu te grăbeşti să mă urmezi
la fel

timpul prea scurt pentru doi
s-a împărţit ciudat
cu zecimale periodice

nu poţi să plângi
lacrimile se prefac în sare
şi n-am voie la sărat
mai bine gustă vinul rămas
n-are cine să-l mai bea

nu mă interesează niciun ritual
pune câte un cuvânt în gând
şi lasă-l să se scrie

îmbarci trecutul în amintire
îl scuturi de praf
păcat că se ofilesc florile
şi mor fără prihană.

mai încolo
fugi de singurătate
din ochi curg toate clipele
aştepţi
să foşnesc hârtiile pe masă
şi obosit să nu găsesc
ce caut

mângâi nesupus lumina
cer dretul întru odihnă
şi ea vine repede
în geamuri bate ploaia tomnatic
şi tu mă strângi la piept
dar inima a bătut prea des
şi tace

tac şi eu şi tu
respiră numai sufletul
în urcuş

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scribul

Mă vizitează tot mai rar
Respiraţia -
Nu mai respir - deci nu mai scriu
Prin urmare nu mai trăiesc.

Şi acum întreb:
Porţia mea de aer - rămasă
(Că m-am dus înainte de vreme)
Foloseşte la ceva?
Măcar să se fi împărţit la săraci
(Dacă ar fi posibil)
Dar e o economie de neînţeles
A neantului -

Şi mai departe:
Ce mai aveam eu de scris
Cine va scrie? Că nici firele de nisip
Nu seamănă unul cu altul
Ce pană să se înnoade exact
La firul meu început?

Şi tocmai căzusem
Pe-o mină de subiecte, teme grozave -
Îmi încropisem - zbârnâia - stilul
Sau măcar cine îmi va înţelege notele
Pe care n-am reuşit să le pun în ordine?

Răspunzi tu
La aceste întrebări simple, de bun-simţ,
Neantule pur?

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deseori...

Deseori, ne prefacem că iubim,
Dar minţim.
Deseori, ne arătăm prietenoşi,
Dar suntem invidioşi.
Deseori, ne prefacem că ajutăm,
Dar în spate ne săpăm...
Deseori, ne prefacem fericiţi,
Dar suntem nemulţumiţi.
Mereu ne prefacem,
Viaţa ne-o minţim,
Realitatea o răsucim,
Că la sfârşitul ei
Prostia să ne-o înghiţim...
Plecând goi, aşa cum venim,
Sau cu lecţii noi învăţate.

Valeria Mahok (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasament

Atuncea când s-a împărţit umorul,
Pe locu-ntâi în lume-a fost Humorul,
Pe doi (se vede astăzi rezultatul)
E-oraşul de-unde vine subsemnatul.

epigramă de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul "poetului" agramat

E unul care scrie agramat,
Incoerent, dar are-un stil aparte.
Se dă poet şi critic, literat...
Dar n-a deschis în viaţa lui o carte.

Eu nu ştiu câtă şcoală a urmat
Nici unde vrea s-ajungă mai departe.
E unul care scrie agramat,
Incoerent, dar are-un stil aparte.

Chiar mi-aş permite să îi dau un sfat,
Să stea cuminte-n banca lui, deoparte,
Că scrisul nu-i o pâine dulce foarte,
Când nu ai har. Dar cine-i cel vizat?

E unul care scrie agramat.

rondel de Liviu Sergiu Manolache (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele patru anotimpuri

Ce bine, Doamne-ai împărţit egal întregul an!
Eu sunt printre acei ce Te elogiază,
Nu pentru că-aş avea o minte mai vitează,
Dar patru anotimpuri îţi vădesc divinul plan.

Începi cu primăvara, care propulsează
Potop de clorofilă-n tot ce este vegetal,
Ca vara să contribuie l-al toamnei rod bălan,
Să aibă omul trai plăcut şi mai de vază,

Când iarna cu zăpezi ne calcă şi ea ţara;
Din toatele sezoane, unul nu-i în dungă!

Dar... de ar fi un pic mai lungi, şi primăvara
Şi vara, toamna, iarna chiar, de-ar fi mai lungă,

Mai câştigaţi am fi, mai plină-ar fi cămara,
Of Doamne, anul Tău, mai-mai să nu ne-ajungă!...

poezie de Corin Bianu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţie epigramatică

Epigrama are darul
De-a împunge măcelarul,
Dar se-ntâmplă deseori
Că-i înţeapă pe doctori!

epigramă de Nicu Petria (18 februarie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi isteţi: unul şi unul. Doi proşti: unul şi încă unul.

aforism de Cornel Stelian Popa (2 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul ascultării vine cu darul vindecării.

citat din Catherine de Hueck Doherty
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Progres?

Guvernul isteţ ne minte
Că e bine şi la noi.
Astăzi, un pas înainte,
Dar mâine, doi înapoi!

epigramă de Constantin Enescu (16 octombrie 2013)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!