Clipa

O frântură de timp
Este, poate,
O frântură de viaţă
Sau un pas către moarte,
Într-o clip-adunându-se toate,
Hotărând între viaţă şi moarte.

poezie de Viorel Mitea (17 ianuarie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţi sau vii?...

Moarte în viaţă sau viaţă în moarte?
Cum e acum şi cine socoate?
Dacă plătim trai într-o dată?
Prin izbăviri înseamnă spre-o poartă?

Unde ne-aflăm şi unde-i mai bine?
Dacă înviem prin moarte în sine?
Dacă amăgim pe-atâtea suspine?
Doar de-a trăi în moartea de mâine.

Viaţă şi moarte şi invers se poate
Lumina-ntuneric cum se împarte?
Dacă ne-aşteaptă o altfel de rimă?
Dacă e-aici morţi naşterii vină?

Naşteri din moarte, murim a ne naşte,
Dacă-i aceasta poarta spre toate?
Dacă-i continuu în cerc repetate?
Timpuri de-acum cu ce-i pe-altă parte.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a fost

sunt acolo, departe
o mică frântură de lumină, pe retină
o lume mare într-o picătură
te culeg dintre stele
străin cu ochii goi

suflă vântul, a toamnă cu ploi
o frunză s-a lipit, umedă de geamul meu
citesc o carte, încă nescrisă despre noi
despre o viaţă, ce încă nu a fost
între noi doi

poezie de Viorel Muha (octombrie 2018)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate dacă ne-am folosi constructiv energia, irosită adesea în fuga constantă de propriu adevăr, am reuşi să ne bucurăm de viaţă. Atât cât se poate. De frumos şi lumină, ascunse într-o frântură de clipă firavă, pe care ne-a fost dat să o trăim doar o singură dată!

Andreea Palasescu (23 februarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încăierarea pe viaţă şi pe moarte între egoism şi datorie, când dăm aşa înapoi, pas cu pas, din faţa idealului nostru de neschimbat, rătăciţi, înverşunaţi, disperaţi de a bate în retragere, apărând fiecare bucăţică de teren, sperând într-o scăpare cu putinţă, căutând o ieşire. Ce neaşteptată şi grozavă piedică, în care te simţi încolţit din toate părţile!

citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte ucisă

Poezie sau femeie
tot una-i...
într-o frântură de vis
o cuprinzi
când pletele-şi scaldă
în bruma dimineţii.

E un vers – poate nemuritor,
poate un gând ucis
dinainte de naştere.
e poezia – femeie ce rămâne
într-un suflet rebel,
într-un suflet chinuit unde
moartea ucisă dă naştere
poeziei
ce zăcuse ascunsă
ca lacrima în trup închis
de femeie
cu parfum exotic
de poezie...
... eşti tu, femeie
sau poezia s-a născut
din tine?...

poezie de Elena Olariu din Şoapte înscrise pe frunze (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de viaţă, cioburi de moarte

Mi-am împărţit viaţa în cioburi
Şi fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viaţă,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele şi-a împărţit suferinţa
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele şi de recunoştinţă,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să mai duc
aidoma crucii pe spate

tristeţea e unicul meu sentiment
tristeţea e unica mea alinare
e golul din suflet ce tace strident
şi doare şi doare şi doare...

la margini de spaţiu de timp şi de duh
de viaţă de moarte de toate
tristeţea e totul ce pot să-l mai duc
şi totul ce nu se mai poate

poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine noaptea şi nu vede nimeni, mi-e teamă de orice: de viaţă, de moarte, de dragoste şi de lipsa ei, de faptul că toate lucrurile noi devin obiceiuri, de faptul că pierd cei mai buni ani din viaţă într-o rutină care se va repeta până la moarte şi de ideea de a înfrunta necunoscutul, oricât de surescitant şi de aventuros ar fi.

citat din romanul Adulter de Paulo Coelho (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

am luat o coală de hârtie
şi-am scris cu ochii pe ea iubire
am luat o frântură de cer
şi ţi-am desenat chipul
am luat gândurile
şi le-am prins între pagini
am luat buzele tale
şi
am sărutat timpul că mi-a dat timp
să te citesc

poezie de Viorel Muha (septembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindit

Oglindit şi oglinditor
în acelaşi timp
simt - cum
prin goluri concentrice
mă înalţ - din adînc
în-mai-adînc

... sau atunci
totul - nu va fi
decît un gol - unde eu
voi deveni
mai-golul

... unde
golirea de sine
în multiplu şi infinit
va fi - poate
ultimul act
... după care - voi avea
tot atîta viaţă
cîtă moarte
... doar - atîta viaţă
cîtă moarte(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori visăm cu ochii deschişi. Către viaţă sau către moarte?

aforism de Cornel Stelian Popa (3 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea

E minunea fiinţării, când flăcările inimii se fac scrum,
Constat, că arderea mea nu produce vreo schimbare,
Între viaţă şi moarte, moarte şi viaţă, între aici şi acum,
Sunt singurul om ce simultan iubeşte şi iubire nu are.
Minunea apune, veghează -al minţii trecut doar azi,
Declară, conduce, respiră -n eruperi monotone
De tainice-aprinderi, făclii, doruri albind pe-obraz,
Pe care, Doamne, nu le bănuiam, că sunt proni(i)...
Minunea mă contrariază, le acceptă pe toate, domoală,
Durerii năvală dând oriunde -aş fi tins a mă regăsi,
Cu certe zaruri de viaţă, luminând starea monahală,
Respir veşnicia din trecut, prin care omul nu poate păşi.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între viaţă şi moarte nu pot alege decât viaţa; pentru că de moarte oricum nu scap.

aforism de George Geafir din Capul piramidal şi efectul de piramidă (2001)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Dintr-o viaţă fără viaţă
într-o moarte fără moarte
trec cu rânjet de paiaţă
voi muri când mă voi naşte
şi-oi turna din cranii sparte
vin pe propriile-mi moaşte.

epitaf de Cristian Bădiliţă din Regele cu o harfă în mâini (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între mine şi el nopţile sunt la fel de agitate

fără întoarcere
ca dintr-o lume roasă pe toate părţile
cu demonii liberi
aşa sunt nopţile
pietre şi urlete
mai rar să vezi o frântură de adevăr la colţul camerei
unde râdeau odată femeile acelea

între mine şi el zilele nu au nici un rost
teama îi umple ochii
şi el taie
măsoară
se aruncă în gol
mai rar să-l auzi că vorbeşte de viaţă

între mine şi el au crescut păduri unde vieţuieşte durerea
ca într-o lume răsturnată
cu demonii liberi
şi el taie
măsoară
se aruncă în gol
mai rar să-l auzi că vorbeşte de timp
de femei
de zile
de ceva care să-i tulbure întunericul gândurilor

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa cea vremelnică, pe pământ, fără Hristos, nu este viaţă, ci moarte adevărată, iar moartea pentru credinţa în Hristos nu este moarte, ci viaţă veşnică.

citat din Sfântul Zenovie
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

Cine eşti tu, moarte?
Sau, ce eşti?
Te-am personificat ca proştii, moarte!
Într-o bătrână hidoasă
ce taie firul vieţii
cu coasa
cu secera.
Când tu eşti slabă şi neputincioasă.
Moartea nu coseşte niciodată!
Nici măcar nu seceră!
Pentru asta îti trebuie forţă!

Orbi, am zărit hidoşenia în chipurile bătrâne.
în zâmbetul blând
şi uneori tâmp
al celor încercaţi de viaţă.
Când tu, moarte, stai în trupurile pline de vigoare
cu sufletele mutilate de ură
sau de nebunie.
Săracă moarte! Câtă nedreptate!

Moartea pur şi simplu nu există!
Ea este doar o banală stare
o transformare.
Ca îngheţul
Ca dezgheţul
Ca evaporarea sau sublimarea.
Moartea este un simplu întrerupător
de energie!
un buton atomic!
şi are cauze cât se poate de naturale.
O..., moarte! Cât de simplă şi de frumoasă eşti!

Adesea însă,
Tu stai, moarte,
în voinţa animalică a oamenilor
de a ucide.
În lăcomie!
Şi incalci legile dumnezeieşti!
Stai în mintea rătăcită a sinucigaşilor
a nebunilor ce aleargă pe autostradă inconştienţi.
Tu eşti neagră ca asfaltul, moarte!
Ce complicată eşti moarte! Şi cât de urâtă eşti!.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclu

Totul a-nceput într-o continuare...
Cum se naşte floarea zâmbind către soare,
Soarele -o usucă într-o scăldătoare
De raze călduţe şi unduitoare.

Nu-i nimic pe lume care nu foieşte,
Chiar şi piatra, timpul o încărunţeşte
Până când în rosturi o cermăluieşte
Şi o suflă vântul până-o prăfuieşte.

Totul este viaţă şi apoi e moarte,
Moartea se transformă într-o vietate.
Într-o perioadă ciclul se roteşte,
Nu mai ştiu din ce totul încolţeşte.

Din nisipuri fine şi din praful mării
Stâncile se-nalţă până-n vârful zării,
Din apa sărată creşte altă floare
Ce-şi ia din pietroaie frunze şi-o culoare.

Totul este moarte într-o disperare,
Totul este viaţă într-o încântare,
Din oase de păsări fluturii iar zboară
Şi prin iarba crudă câte gâze zbiară.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Moartea este un scurt, dar teribil pas între timp şi veşnicie.

definiţie de Walter Scott
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe steaua cu numele Paler

Prietene, dormi, că e noapte
Şi ai de bătut drumuri lungi.
Spre steaua cu numele Paler,
Pe care voiai să ajungi.

Ştiam că le meriţi pe toate,
Şi dreptul la da, şi la nu,
Şi parcă uitasem că totuşi
Ai dreptul la moarte şi tu.

Ai stat viaţa-ntreagă de veghe,
Pe muchia acestui cuţit,
Cu grija dreptăţii şi-a ţării,
Precum îţi fusese sortit.

Ce singur ai fost toată noaptea,
Ce singur în ultim popas,
Ce singur în cer te întuneci,
Ce singuri pe-aici am rămas.

Drum bun către dincolo, frate,
Şi-n viaţă, şi-n moarte stingher,
Drum bun către propria pace,
Drum bun către Lisa din cer.

Armurile pentru plecare
Le-nchidem la ultima za,
Sub steaua cu numele Paler,
Că ştim c-o vei umaniza.

Şi poate cândva, într-o noapte,
Zdrobiţi de părerea de rău,
Noi, toţi, vom afla că e viaţă,
Pe steaua cu numele tău.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!