Puișorul
Ghemotoc viu, cu puf auriu,
Galben ca de păpădie,
Rătăcit în iarba înaltă,
Plânge și tot piuie,
Urechile-mi țiuie.
Mama cloșcă și-ai lui frați,
În grădină sunt plecați,
Iar el mic în iarba mare,
Depărtat e de cărare,
Nu-i mai vede pe ai lui,
Disperat piuie tare.
Puișor galben micuț,
Răsfățat, dar și drăguț,
Când găsești o râmă în cale,
De-o ciupești, cazi din picioare
Și te-ascunzi de ai tăi frați,
Fiindcă nu vrei s-o împarți.
Aplauzi din aripioare,
Când prinzi muște înșelătoare
Și te crezi un cocoș mare,
Când motanu-i la culcare.
Ghemotoc viu, galben ca o păpădie,
Puișorul cloștii mame,
Numai cioc și gălăgie,
Azi-mâine trezești tot natul
Și-mi defilezi pe tot gardul,
Dar până atunci puiuț,
Fii cuminte și drăguț
Și pe mama s-o asculți.
poezie pentru copii de Valeria Mahok (18 mai 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre înălțime
- poezii despre răsfăț
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre muște
- poezii despre galben
- poezii despre cocoși
Citate similare
Ghicitoare
pentru ochișorii micuți
Ghemotoc de puf cu viață
Piuie de dimineață
Fluturând aripile
Să cuprindă soarele...
Gingașia își arată
Când se împiedică în iarbă
Lângă frați și cloșca mamă.
Valeria Mahok (26 iulie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre viață, citate despre ochi, citate despre mamă, citate despre dimineață, citate despre aripi sau citate despre Soare
Puiul
Iată-mă ieșit din ou!
Cred că sunt un "cucurigu"
Și sunt, sigur, un cadou
Pentru mama și tăticu'!
Sunt galben cam peste tot,
Îmbrăcat în puf de aur
Și tot dau mereu din cioc,
Fiindcă știu, sunt un tezaur!
Chiar i-am auzit spunând:
"Îl vezi cât de galben e?
Parcă-i un bănuț mergând...
Să-l ascundem, repede!"
Și m-au pus în cutiuță...
Stau în casă la căldură
Și, zilnic, dintr-o sticluță,
Îmi dau boabe cu măsură!
Am și apă, să tot beau,
Când mi-e sete după masă,
Și îmi este, fiindcă Miau
Se plimbă mereu prin casă!
Zice mama că-i cuminte
Și se jură că mă place,
Dar nu cred în jurăminte,
Fiindcă Miau e treaz, nu toarce!
Noaptea, singur, mai suspin,
Dar m-alină spunând: Păi,
Nu-ți fie teamă, că vin,
În curând și frații tăi!
poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre promisiuni, poezii despre timp, poezii despre tezaur, poezii despre plimbare, poezii despre pisici, poezii despre noapte sau poezii despre frică
A-nflorit o păpădie!
Nici o floare:
Numai pete mari, de soare...
Doar din frunza cafenie
Putrezită-n umbra rară,
Iese-un pui de păpădie
Să mai vadă ce-i pe-afară.
Se întinde drept spre cer
Pe codița lui de gumă.
Dar când vede că nu-i glumă,
Că-i tot brumă
Și-i tot ger
Își adună pămătuf,
În tecuța-i vătuită,
Pentru-o zi mai potrivită,
Soarele călduț, de puf!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- citate de Otilia Cazimir despre Soare
- poezii despre umor
- poezii despre ger
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- citate de Otilia Cazimir despre flori
- poezii despre brumă
Dar cosit
- Maica Domnului, ți-am adus și Ție
păpădie cosită proaspăt,
s-o atingi, că știu cum e
să stai
pe un scaun, în Cer,
și să nu poți să atingi, iar, iarba,
florile, spuse copilul din
scaunul său, cu rotile.
Mie așa mi-aduc, uneori,
când îi rog și
ce bine e, Stăpână!
Și ce mai plâng
când mi se ofilesc în poală!
Și-așa aș vrea
să mă răstoarne odată și-odată-
în iarba necosită!
(...)
-Tu ai vrea, Celesto, întrebă Poetul,
să cazi în iarbă ca orfanii care nu...
nu pot să meargă,
să Te răstorni din scanul
din Cer,
odat' cu ei,
când vor s-atingă firul ierbii - viu
cu genele înlăcrimate?
poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre copilărie
Păpădie
ger de crapă piatra-n patru
la Joseni și la sihastru
sus în deal la mânăstire
n-are cui să dea de știre
Dumnezeu cred... a uitat
că sunt și eu într-un sat
cu mănuși si fes în cap
în zăpadă îngropat
dacă ies în primăvară
galben ca turta de ceară
voi culege pe câmpie
numai flori de păpădie
floarea-i galbenă în soare
iarba verde la picioare
cer albastru luminat
și eu pus pe mângâiat
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre zăpadă, poezii despre verde, poezii despre uitare, poezii despre sat, poezii despre religie sau poezii despre primăvară
Fără rest
Micuț cât o alună,
Mare cât un uriaș,
Toți suntem la fel de mari
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Bogat cât șapte țari,
Sărac cât un păduche
Toți suntem de-o mamă
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Roșcat, negru sau portocaliu,
Alb sau galben ca o lumânare,
Toți suntem aidoma
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Poate că cea mai bună cale
Să împăcăm pe fiecare
Ar fi ca Dumnezeu să stingă lumina
Și să ne trimită la culcare!
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sărăcie, poezii despre superlative, poezii despre păr roșcat, poezii despre negru sau poezii despre lumânări
Puf de păpădie
Într-un puf de papadie,
Mi-am pus speranțe o mie,
Doar că, vântul mi le-a suflat,
În cele 4 zări, le-a împrăștiat.
Dintr-o pălărie de un galben pui,
S-au tranformat în umbrele călătoare,
Unele se-așează pe umăr, altele plutesc în zare,
Și totuși, rămân dorințe agățate-n cui.
Altele se plantează în suflet,
Vindecă ce a rămas descoperit,
Puf de păpădie, suflu peste tine,
Sunt gânduri ce zboară cu "I wish".
Păpădie, ce râzi în soare,
Te simt fragilă.
La o simplă atingere, te scuturi de stele,
Devii precum luna, cu argintii perdele.
Puf de păpădie, ca să nu fii efemer,
Te prind in medalion. Te păstrez,
Vei fi o dorință încapsulată-n timp,
Delicată și învaluită în mister.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre râs sau poezii despre gânduri
Răsărind răsăritul ei în mine
Speranța mea în fiecare dimineață
Puful de păpădie din galbena păpădie
Ce bate în fereastră fără gălăgie
Cântând în raze ce o răsfață
Când ridică pleoapa ea, adormită
Cu o culoare de feerie din feerie
Ce nu o vezi în nici un răsărit de galaxie
Când roua de pe iarba genelor uimită
Răsare in mine cu puf de privire, minunătie
Ce trezeste fiecare nisip din mine
Arzându-l în clăbuci de cristal în retine
Ca o ninsoare în fiecare cu o petală, verzuie
Și mă scaldă de tot și toate în divine
Șoapte curcubeie din a ei privire
Răsăsărind răsăritul ei în mine
Doamne cu simplă clipire, de fericire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre rouă, poezii despre nisip, poezii despre ninsoare, poezii despre fericire sau poezii despre dimineață
Cocoșul și puiul
Prin ograda mare, plimbându-se țanțoș,
Ce s-a gândit el, să se dea cocoș.
Văzând cum că puiul îl cam necăjește,
Tare-nfuriat, la el se oprește.
"Ia ascultă-ncoace, dragă pufuleț,
Să-ți câștigi grăunța, fi puțin isteț!
Când se lasă seara și pleci la culcare,
Dute în pridvor, strigă-n gura mare,
Bate din aripă, ca și-nfuriat,
Nu uita de unde, puiuț, ai plecat!
Chiar pe vreme bună, ori când vine frigul,
Tu să cânți de-a pururi, numai "cucurigu"!"
Aflând puișorul, fiind speriat,
Cu un simplu gest, l-a și ignorat.
"Ia ascultă șeful! Pune-ți pofta-n cui!
Și tu ai fost odată, ca și mine, pui..."
Dar văzând cocoșul un așa reproș,
Zise-n sinea lui, cu un gând pios:
"Cât ai fii de țanțoș, nu te da cocoș."
fabulă de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre sperieturi, poezii despre seară, poezii despre muzică, poezii despre gură sau poezii despre aripi
S-a prins iarba din câmpie
Să sfideze florile de păpădie,
Dar ochioasele blondine
Primăvara sunt stăpâne.
Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păr blond, citate despre primăvară, citate de Valeria Mahok despre primăvară, citate despre flori sau citate de Valeria Mahok despre flori
S-a prins iarba din câmpie
Să sfideze florile de păpădie,
Dar ochiasele blondine,
Primăvara sunt stăpâne.
Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt la"grădi",grupa mică
Razele de soare bat în geam.
Ce frumos încă mai visam.
Este dimineață.
Mă dau jos din pat.
Imediat mă spăl pe față,
pe mânuțe cu săpun.
Dinții, eu îi spăl îndată
cu o pastă mentolată.
S-a trezit și Ghemotoc,
cățelușul meu.
Mama îl duce la plimbare.
Când voi crește, il duc eu.
Înainte de a pleca,
Ghemotoc dă din codiță.
Mă salută în felul lui.
Eu mă-ndrept spre grădiniță.
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015 (2015)
Adăugat de Iulia Popov-GiuÈcÄ
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre frumusețe, poezii despre dinți, poezii despre câini sau poezii despre creștere
Albăstrea
M-am mânjit tot, pe iris, de la ea;
o minusculă perlată de la cer,
tot adunat pe o cojiță de mister
c-un fir de galben praf... O albăstrea.
Îmi plânge suflet tot privind-o fină,
pierdută-n pajiștea de verde,
se aplecând suav la zborul de albină
și iar zâmbind frugal, să mă dezmierde.
M-aplec cu grijă, s-o ating, plăpândă,
de un albastru nemaiîntâlnit, aproape-o boare
de puf fin, pluș pe un firicel, o blândă...
Mi-aș da din viață, să pot fi ca ea... albastră floare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre viață sau poezii despre apicultură
Prince
Era crescut, de mic, și îngrijit
ca fiu al unui mare campion
ce nu știa ce-nseamnă abandon
la cursele de cai ce l-au călit
în Albion.
Iar mama lui, pur sânge englezesc,
fusese,-n tinerețe,-o mare stea
ba, chiar și-acum, bătrână, tot putea
s-arate celor ce o îngrijesc
valoarea sa.
Căci fiul ei, un mânz promițător,
era de-acum, doar la un an, frumos,
puternic, ne'nfricat, ambițios,
și se vădea a fi un luptător
periculos.
Iar Prince era, nu doar un nume dat
la naștere, așa cum l-a primit,
era chiar numele cel potrivit
urmașului atât de talentat
și de iubit.
Acum, el vede ochii-ngrijorați
ai unui medic, tânăr specialist
în boli precum a lui și, sufletist,
îi mângâie cu vorbe ca-ntre frați.
E foarte trist,
Căci boala lui a început demult,
din noaptea când o ploaie l-a surprins
și i-a adus, în sânge, foc nestins
ce-l mistuie și-l afectează mult.
Se simte-nvins.
Iar Lady, cum o știe el de mic,
e tristă și mai plânge-atunci când el
refuză și grăunțe, orice fel,
nu poate să mănânce mai nimic,
iar orz, defel.
Dar azi, i-a amintit, în lung discurs,
de-nvingători, de tatăl, mama sa,
și l-a convins că, numai dacă vrea,
în lupta lui, ca-n orice alt concurs,
Va câștiga.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe, poezii despre cai, poezii despre boală, poezii despre început, poezii despre valoare, poezii despre talent, poezii despre sânge sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Când îți lipsește mama
Când îți lipsește mama
și soarele se ascunde.
Se adâncește rana
și în suflet îți pătrunde.
Când îți lipsește mama
florile-n grădină mor.
Rău le oflește mana,
ajungi să plângi de mila lor.
Când îți lipsește mama
cu tine plânge și cerul.
Îți dorești chiar să treci vama,
să-i dezlegi și lui misterul.
Din înalt te cheamă mama
în brațe vrea să te strângă.
Să îți potolească rana,
ochii tăi să nu mai plângă.
poezie de Dumitru Delcă (29 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre ochi sau poezii despre moarte
Frați de cruce
Mititel și negru tot,
Cu antene lungi de-un cot,
Făcând pană din picioare
Și cobză din aripioare,
Pe-nserat pleacă hai-hui,
Cu pustiul dorului,
Prin iarba din porumbiște
Și prin rugii din miriște
Și... cât e noaptea de vară,
Își cântă soarta amară...
Cri-cri-cri, sunt mititel,
Cu urâtul singurel
Și mă doare inima,
Că nu-i lumea cum aș vrea.
Cri-cri-cri, toți mă alungă,
Nu e nimeni să mă plângă,
Sufletul mi-e plin de jale,
Să-mi schimb soarta nu-i cu cale.
Stau în loc și te ascult
Și mă mir atât de mult,
Nicicând nu aș fi bănuit
Că și tu ești chinuit
Și de câte ori n-am zis,
Numai mie mi-a fost scris
Să duc al vieții calvar,
Plin de jale și amar
Și-am dorit așa mereu,
Eu să fiu în locul tău
În al nopților abisuri,
Cântăreț fără de visuri...
Dar acum când te ascult,
Te-nțeleg atât de mult
Și îți fac o rugăminte,
Ca de acuma înainte,
Oricum viața ne va duce,
Să ne prindem... frați de cruce.
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre urâțenie, poezii despre schimbare sau poezii despre prăpăstii
Blestemul ospitalității
De popoare migratoare
au ajuns și-n țara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Doamne i-am primit pe toți
de la Ana la Caiafa
șefi de oști sau șefi de hoți
și-au umplut la noi carafa
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Și am dat și am tot dat
din Mare pân-la Carpați
- Dacia nu fu bărbat-
vremea e și voi să dați
Rabdă azi rabdă și mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Care Doamne o fi leacul
am răbdat răbda-i-ar dracul
că de-atâta bună-voie
am ajuns Arca lui Noe
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Vin se urcă ne mănâncă
nu cotează vrem-nu vrem
să crească iarba din stâncă
din dragoste și blestem
Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare
Doamne unde-i Țara Ta
unde-i pacea și aleanul
Te-am ruga Mări ruga
hai să ne trezim la anul
C-am răbdat și azi și mâini
să nu cad am dat din mâini
și din mâini și din picioare
dar nu vi-i rușine oare
poezie de Costel Zăgan (4 iulie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre verb, poezii despre stânci, poezii despre rușine, poezii despre prezent sau poezii despre patrie
Când ar fi să dau vreo povață unui tânăr, iată pe care i-aș da-o: Tinere, să-ți faci patria scumpă și sfântă ca și mama! S-o iubești și s-o respecți din adâncul sufletului tău. De dragostea și de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă și paradă. Ba, ai dreptul și datoria să urăști, să lovești, să sfarmi pe acei frați ai tăi ticăloși, care, în loc s-o iubească și s-o respecte ca pe o mamă, cuminte, onestă și severă, o curtează, o măgulesc și exaltează ca pe o bătrână cochetă nebună.
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre tinerețe, citate despre suflet, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre sfaturi, citate despre respect sau citate despre publicitate
Mamei să întinzi o mână
Când o-îmbrățișezi pe mama,
sau când îi săruți obrazul,
lacrimi șterge cu marama
și uită de tot necazul.
Dacă-atunci când este tristă
îi zâmbești copilărește,
strânge lacrimi în batistă
și tot mai mult te iubește.
Dacă-atunci când e bolnavă
faci și tu treburi mărunte,
ești un copil de ispravă.
Meriți sărutat pe frunte.
Când mama va fi bătrână,
iar tu vei ajunge mare,
mamei să întinzi o mână,
s-o duci în parc, la plimbare.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre zâmbet, poezii despre parcuri, poezii despre iubire sau poezii despre bătrânețe
Bătăi de păpădie
Fericirea de a te vedea fericită
Mi-e o lumânare de păpădie
Ce ți-o aprind în inimă ție
Cu iubire de demon curată
Căci mă întreabă îngeri
Cui aprinzi atâta năvălnicie
De trezești în cer euforie
Printre moarte paradisuri
Biet demon de lut nebun...
Ce arzi în puf de păpădie
Pentru crezul tău surghiun
Ce infinit foc o să-ți fie..
De parcă ai avea o datorie
Să aprinzi lumânări de păpădie
Ce sunt întrebate de oricine
Cui sunt aprinse nebune
Când tu umbli prin iaduri diurne
Cu pleata în vânt și inima plină
De dor, cu furibunde supline
Ce te ard in această tină
Aprinzând puful de păpădie
Pentru ce,.. tot cerul știe
O singură ființă..
Ce are putință
Să nască in tine, demone
Lumânări de păpădie..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre îngeri, poezii despre rai, poezii despre nebunie sau poezii despre naștere