Când se închină bigot la minunile modernităţii, cum ne îndeamnă zelatorii ei şi delatorii tradiţiei, în sufletele noastre ignorante se tânguiesc de o manieră sfâşietoare toate bogăţiile pe care le-au pierdut înlăuntru atunci când trupurile noastre au progresat în afară. - Câţi moderni, satisfăcuţi de propria lor modernitate, câţi oameni novisimi, orbiţi de patima de a fi cât mai recenţi, câţi oameni care mobilizează puterea unui tigru şi viclenia unui şarpe în perspectiva de înţelegere a unei efemeride, câţi oare dintre noi - oameni recenţi ai unei lumi din ce în ce mai recente - mai posedă discernământul de a pricepe că orice progres din vizibil se face pe seama unor amputări în invizibil?

Horia-Roman Patapievici în Omul recent
Adăugat de ANA MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre prezenţele finite ale formelor, se poate zări Prezenţa Infinită a Liniştii. Câţi dintre oameni sunt conştienţi de Nevăzutul dintre două forme văzute? Câţi dintre oameni sunt atenţi la ceea ce a existat înaintea Universului? Câţi dintre oameni zăresc Nemanifestatul din care provine manifestatul? Câţi dintre oameni îşi odihnesc privirea în Oceanul Liniştii? Deşi Nemişcarea a creat mişcarea, Nemişcarea nu stăpâneşte mişcarea.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare câţi dintre noi realizăm că în vis "lumea" este la fel de reală pe cât este de ireală e în veghe? Chiar crezi că te-ai născut, ai un nume şi că vei muri? Nu vezi că absolut toate acestea sunt capcane pe care ţi le întinde gândul. Câţi dintre oameni realizează profunzimea cuvintelor lui Buddha când afirmă: "Cel mai mare duşman al omului este mintea lui!"? Dar câţi cu adevărat vreţi să vă treziţi din hipnoza gândului?!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însă câţi dintre oameni se întorc în spaţiul de dincolo de forme? Câţi dintre oameni observă spaţiul în care se întâmplă ceea ce se întâmplă? Câţi dintre oameni observă fundalul unui concert? Oamenii sunt atât de preocupaţi de concert, încât au uitat că, înainte de începere şi după terminarea concertului, este Linişte. E adevărat: niciodată nu te vei putea bucura cu adevărat de melodia sunetului, dacă nu asculţi Spaţiul Infinit al Liniştii, în care are loc concertul existenţei.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi farisei?

Câţi farisei aşteaptă-n drum,
Cu pietre să lovească-acum
În nopţile iubirii scrise
Cu ale Poeziei vise?

Câţi farisei mai vor să ştie,
Că au trecut prin Poezie,
Păcatele trăind în ei
Cu-acelaşi dor pentru femei?

Câţi farisei se tot crucesc,
În Templul Tatălui Ceresc,
Lumina dragostei să-nchidă
În închinarea lor perfidă?

Câţi farisei sunt printre noi,
De Poezie-atât de goi,
Care mai cred în nemurire
Fără Femeie şi iubire?

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pom cu oameni...

câţi oameni stau răzleţi în pom?
câţi în codiţă de alt om?
se legăna sub vânt uşor,
sunt doborâţi de toamna lor

sunt doborâţi şi mai devreme,
de-a lor furtună cu blesteme,
câţi oameni ţine pomul pom?
în timpul lor cu gust de rom

picaţi pe jos într-un covor
uscaţi de frig se sting şi mor,
pe crengi răsar alţii din dor,
când frunzele se-ating în zbor

pomul tăcerii plin de vise,
în primăvară ţese iţe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri

când trece pomul peste iarnă,
îmbracă alb şi-o altă haină,
îngheaţă frunzele tăcute,
prinse de crengi înmărmurite

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pom cu oameni...

câţi oameni stau răzleţi în pom?
câţi în codiţă de alt om
se legăna sub vânt uşor,
sunt doborâţi de toamna lor?

sunt doborâţi şi mai devreme
de-a lor furtună cu blesteme,
câţi oameni ţine pomul pom
în timpul lor cu gust de rom?

picaţi pe jos într-un covor
uscaţi de frig se sting şi mor,
pe crengi răsar alţii din dor
când frunzele se-ating în zbor

pomul tăcerii plin de vise
în primăvară ţese iţe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri

când trece pomul peste iarnă
îmbracă alb şi-o altă haină,
îngheaţă frunzele tăcute,
prinse de crengi înmărmurite

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A dobândi efemerul înseamnă a dobândi un vis care mai întâi boala şi apoi moartea îi va pune capăt. Oare câţi oameni realizează că moartea e la fel de efemeră ca şi naşterea? Câţi realizaţi că de fapt, niciodată nu aţi fost născuţi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi ochi, câţi oameni - atâtea întrebări.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul închide uşa

Câţi stejari vor mai
ştii... ce-i veacul
Câţi copii vor mai
încălţa opinca
Câţi români în lanuri
de neghină-si vor nega
limba...
Câţi hoţi ne vor mai
prada ţara
Şi când se va termina
desaga...
Ce-o să facem...
Tragem uşa
Şi ne pierdem naţia...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă răutatea din oameni ar duhni, câţi ar mai îndrăzni să iasă în lume, iar dacă ar îndrăzni, faţă de câţi nu ne-am duce mâna la nas, dezgustaţi?

aforism de George Budoi din Răul şi răutatea (2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi oameni se iubesc, se naşte o stea, care se va transforma într-una căzătoare atunci când iubirea lor se stinge. Dar oare câţi ochi rugători vor privi căderea acelei stele şi îşi vor pune o dorinţă. Dorinţa unei iubiri, a unei noi iubiri care va da naştere la alte stele. Doar dragostea poate face să se ivească o stea, acea stea care iluminează acea dragoste. Când ne uităm la cer, ne uităm la iubire, şi când doi îndrăgostiţi număra stelele, realizează că nu sunt singuri.

Lusiana Drăguşin (19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare încuietoare

Întrebare-ncuietoare
Despre câţi ani dânsul are
Şi-un răspuns de oameni grei
Am cam câţi vor muşchii mei!

epigramă de Gheorghe Gurău (noiembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie cu nuferi

Câţi nuferi din stelărie
au fotonii-n pălărie...!

Câţi nuferi – frâu la pârâu –
au luminile în brâu...!

Câţi nuferi ning pe pământ,
câţi nuferi ard în Cuvânt...!

Spre-a nunti-n oglinzi de cânt,
dat-au vămi la ploi şi vânt...

poezie de Ion Pachia-Tatomirescu din volumul de versuri Ultimele poeme hadronice (30 iunie 2001)
Adăugat de Ion Pachia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curat murdar! PSD-istul Sebastian Ghiţă, subalternul lui Victor Ponta, candidatul PSD la alegerile prezidenţiale din 2014, numără voturile noastre prin intermediul firme salei

Spus-a Stalin: Nu contează
Cine, câţi şi cum votează,
Şi nici câţi se supără,
Ci doar cine numără...

Peste ani, când au votat,
Românaşii-au replicat:
Nu puteţi misitifca
Cât putem noi azi vota.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (16 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ar fi dacă fiecare acţiune a ta, fiecare vis al tău, ambiţie şi obiectiv, nu s-ar mai centra pe a avea tu pentru tine, ci pentru a păstra pentru tine atât cât ai nevoie că să fii 100% împlinit, şi restul, surplusul, să fie pentru dăruire? Observă câţi oameni vor pentru ei bani, iubire şi sănătate. Câţi dintre ei şi primesc ce vor? Cred că nimeni din cei care vor doar pentru ei, nu sfârşesc împliniţi şi fericiţi pe termen lung. Pur şi simplu a dori doar pentru tine, este o strategie ce nu funcţionează.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde dispar iubirile noastre când trupul celui iubit nu mai este lângă noi? Unde se duc toate sentimentele, trăirile, neliniştile, fericirile noastre? Şi ce rămâne în urma lor? Un câmp de lupta dupa razboi..., cadavre de dorinţe şi cruci de vise pierdute. Se pierd şi se regăsesc toate... în noi. Nu-i de mirare că durata unei vieţi devine din ce in ce mai scurtă, nu viciile sunt de vină, ci iubirea... Cred ca plătim un preţ prea mare pentru cât de puţin primim, şi apoi mai cred că cei mai longevivi dintre oameni sunt cei cu sufletul rece ca o piele de şarpe, aceia care nu iubesc, nu pătimesc...

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare câţi oameni orbecăiesc între "a fost odată ca niciodată" şi "niciodată nu va mai fi cum a fost", singura lor alinare fiind o şoaptă a inimii pe care o ascultă la nesfârşit?

aforism de Ionuţ Caragea (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se va şti niciodată câţi înţelepţi şi câţi proşti sunt în Bucureşti, pentru că acolo toată lumea posedă exemplar Limba Română.

Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir la purtător (declaraţia unui gurmand)

De stau cuminte şi socot,
Câţi miei, câţi porci şi cam câţi boi,
În viaţă am mâncat, puhoi,
Din cap, "pomana" lor nu-mi scot
Să îmi explic firesc nu pot,
Unde-au intrat, n-au fost vreo doi,
Ci turme-ntregi, cu tărăboi,
Ca-ntr-un seif de mafiot,
Cum încăput-au, în ce feluri,
În mine, multele şepteluri?
Mereu flămând şi teleleu,
Să dovedesc sunt azi pe cale
Că-s eu şi cu stomacul meu,
Un cimitir de animale.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncile

Puse pe listă, le-am numărat: zece
Una mai grea ca cealaltă
Ochii, privirea, gândurile toate
Neliniştite s-au trezit, speriate.
Erau pe deal cinci mii
Fără femei,
Fără copii.
Când le-ai zis să ia şi peştele şi pâinea
Şi să le-o dea,
Au zis că n-au, că-i prea puţin,
Că orişicât ai încerca nu s-ar putea...
Câţi le-au citit,
Câţi le-au privit,
Câţi le-au gândit din foi
La număr nu sunt multe
Şi nici pe-o limbă ne-nţeleasă
Că’ncepe de sus, că’ncep de jos,
Eu nu le pot purta. Încercaţi voi!
Din mine ţi le-am pus în mână
La început erau din piatră moartă
Dar au făcut din mine piatră vie.
Tu-ai coborât pe deal...
Şi paşii mei şi paşii lor spre Tine suie
Şi când le-ai luat, în mână ţi-au fost cuie.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!