Epitaf unui speculant

Zace-aici, pe veci, un cras
Speculant de coşniţă;
Bogăţia-i dete glas,
Moartea-i puse botniţă.

epitaf epigramatic de George Caranfil din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

speculant

Un speculant este un om care observă viitorul şi acţionează înainte ca acesta să aibă loc.

definiţie clasică de Bernard Baruch
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca la Săpânţa

Soacra zace-aici pe veci
C-a trăit ani nouăzeci.
Dacă mai trăia doi, trei
Eu zăceam în locul ei!

epigramă de Elis Râpeanu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum auzi măiastra aste vorbe, îi puse gând rău. Se luă deci pe lângă dânsul cu şoptele cu momele, viclenindu-l ca să-i afle puterea. Flăcăiandrul se pierdea de dorul ei când o văzu dezmierdându-l cu nişte cuvinte mai dulci decât mierea. Se înşelă şi îi spuse. Atunci ea îi dete ceva de bău, iar el dete dintr-însul afară inima găinei. Ea o luă, apoi îi dete pe bete din ostrov. Când se dezmetici el şi se văzu pirpiricosac, golănel şi gonit, cugetă: "Daca nu ţi-oi face-o eu, apoi să ştii că nici dracul nu ţi-o mai face".

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numaidecât şi puse la cale cele de trebuinţă pentru o călătorie mai lungă. Mă-sii îi spuse că se duce la vânătoare. Plecă şi dete şi pe la zână, căreia îi spuse ce avea de gând să facă. El ştia, vezi, că sfaturile ei îi prinsese mult bine. Zâna, după ce îl învăţă cum să facă să izbutească, îi dete un săpun, un pieptene şi o perie, ca să-i fie de slujbă. El plecă şi merse, merse, până ce ajunse la o pădure deasă şi întunecoasă, de abia putea să răzbească. Bâjbâi el p-acolo până ce dete de ghizuina scroafei. Cum să se apropie el? Căci ghizuina era încongiurată de buşteni şi de rascote, de nu se putea atinge nici pasăre măiastră.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul de boier puse de tăie mielul şi-l dete la bucătărie să-l gătească. Gaşperiţa se duse îndată în bucătărie şi puse la cale ce să se facă cu mielul, ca să nu mai rămâie nimic din el. Trimise maţele la pârâu, cu o credincioasă d-ale ei, ca să le spele, după ce numără până şi cel mai mic măţişor, şi-i spuse că va plăti cu capul ei de va pierde vreun crâmpei din ele. Credincioasa bahniţei, spălându-le la pârâu, nu ştiu cum făcu şi rupse un căpătâi. De frică, îl dete pe gârlă. După aceea se întoarse acasă, aduse toate maţele şi le dete iarăşi la număr. A doua zi ducându-se fosta soţie a boierului la pârâu cu cofa să aducă apă, se uită la vale pe râu şi văzu acolo pe un dâmb doi copilaşi, jucându-se cu două mere de aur, de lucea pământul, şi rămase acolo până seara uitându-se cu jind la dânşii, căci ei îi da în gând că poate să fie copiii dânsei. Întorcându-se acasă, o luă spurcata de cioroaică la bătăi.

citat celebru din povestea Înşir-te mărgăritari de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibil: Bărbat care verifică socotelile de coşniţă ale soţiei.

aforism celebru de Tudor Muşatescu din Dicţionarul umoristic al limbii române
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea-i moarte

Poeziile despre moarte
sunt pure autoamăgiri –
moartea-i moarte.

poezie de Tokō, 1710–1795, călugăr zen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Zace-aici un casier
(Şters recent din protocoale)
Ce-a urcat grăbit la cer
Şi-a lăsat trei case goale!

epitaf epigramatic de George Zarafu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzie

Plânge-o babă cam mioapă
La o groapă oarecare,
Unde muncitorii-ngroapă...
Ţeava de canalizare!

epigramă de George Caranfil din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Pe un catafalc cernit
Din mirificul Parnas,
Zace un poet, lovit
De-o copită de Pegas.

epitaf epigramatic de George Caranfil din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui înfumurat

Eşti mare, vezi bine,
Că spun musafirii
C-ajunge la tine
Doar liftul privirii.

epigramă de George Caranfil din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă

Orice cuvinte de iubire
Au unduiri de madrigal,
Dacă sunt scrise cu-ngrijire
Pe un banal mandat poştal.

epigramă de George Caranfil din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul

E primul animal evoluat
Ce face-o încercare intensivă,
Cu-atomic ajutor nelimitat,
De-a reajunge-n stare primitivă.

definiţie epigramatică de George Caranfil din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

epitaf

Epitaful

Epitaful, aşadară,
E-o colivă literară.

distih de George Caranfil
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie

Vânzătoru-n prăvălie
Te întreabă, când suspini:
- Vreţi ciorapi pentru soţie;
Sau doriţi ceva mai fini?

epigramă de George Caranfil din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimele cuvinte

Un geniu mucalit spunea,
Când să coboare-n veşnicie:
"Veniţi cu toţi la moartea mea,
S-aveţi şi voi o bucurie!"

epigramă de George Caranfil din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui afacerist

Cinstea-i haină învechită
Spui. Iar eu, zâmbind etern.
Întrevăd ca printr-o sită,
Că mata te-mbraci... modern!

epigramă de George Caranfil din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statistică

Pe întinsul lumii ţarc,
Bombe, tunuri şi puşcoace
Nu fac victime, cât face
Cupidon c-un fleac de arc.

epigramă de George Caranfil din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare după "nevoi"

Experienţa ne învaţă,
Că bogăţia-i ca o pradă:
Mai toţi îşi fac un drum în viaţă,
Iar unii, chiar autostradă!

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi încet, încet, ajunse acasă. Când îl văzu alde mă-sa şi auzi peste câte prăpăstii a dat, muri şi învie de bucurie că-l mai văzu o dată în carne şi oase. Îi dete de mâncă purcelul; dară ea mărturisi că nu vede nici o uşurare. Să înnebunească zmeul de ciudă! Văzu el că nu poate altfel să răpuie pe voinic, decât prin viclenie. Căta deci vreme cu prilej ca să-şi puie în lucrare cugetul său cel nelegiuit. Într-o zi când voinicul se întorsese de la vânat şi era ostenit peste măsură, se culcă în grădină la umbra unor trandafiri. Zmeul dete peste dânsul şi-l făcu bucăţi, bucăţi, cu paloşul pe care îl purta totdauna ascuns la dânsul. Şi ca să nu bage de seamă mă-sa, puse toate bucăţelele în dăsagi, le aşeză pe cal şi, dând câteva bice calului, îl dete pe poartă afară.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!