Moartea şi noua viaţă nu sunt decât căi ale sufletului nostru de a îmbrăca şi dezbrăca trupuri. Aceasta este baza ştiinţei reîncarnării sufletelor. Sufletul rămâne mereu acelaşi, numai corpul se schimbă pe parcursul a mii de ani, iar el îmbracă mii de forme pe parcursul unei specifice axe a timpului, din clipa naşterii şi până la moarte şi tot aşa.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, XXVIII - Corpul şi sufletul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepţilor nu le este frică de moarte, căci, din punctul lor de vedere, moartea este continuitatea directă a vieţii. Din moarte, noi continuăm mai departe, la alte vieţi, căci continuitatea pe care am început-o în urmă cu mii de ani, nu a încetat niciodată.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, XXVI - Întoarcere în viitor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nimic întâmplător. Noi ne naştem cu toate datele vieţii noastre şi nu numai cu cele ale acestei vieţi ci şi cu cele ale vieţii care va urma după ea, până la sfârşitul corecţiei sufletului nostru.

Michael Laitman în O mie de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe parcursul anilor au visat oamenii la posibilitatea călătoriei în timp. Ei au sperat că, într-una din zile, oamenii de ştiinţă vor descoperi naveta spaţială care va putea să-i reîntoarcă în tecut sau să-i ducă în viitor. Ştiinţa Cabala propune, acum şi aici, propria maşină a timpului care poate să ne ajute să atingem timpul, numai să vrem să înţelegem care este scopul mişcării.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, XV - Călătoria în timp
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corpul este vehiculul sufletului, iar adevăraţii înţelepţi i-au dăruit toate necesităţile, numai pentru a nu deveni factor care să deranjeze în călătoria întoarcerii la Puterea Supremă.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, XXVIII - Corpul şi sufletul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul omului este invariabil, rămâne acelaşi pe tot parcursul vieţii. Caracterul său suferă modificări aparente, cauzate de înaintarea în vârstă şi schimbarea trebuinţelor antrenată de aceasta, numai în direcţia generală şi în materie. Omul însuşi nu se schimbă niciodată: cum a acţionat într-un caz va acţiona şi data viitoare, dacă împrejurările vor fi aceleaşi. În general, sfera oricărei ameliorări posibile şi a oricărei înnobilări a sufletului se întinde doar până la regiunea cunoaşterii. Caracterul este invariabil, acţiunea motivelor e fatală, dar ele, înainte de a se exercita, trebuie să treacă prin înţelegere, care este mediumul motivelor. Înţelegerea permite îmbunătăţiri gradate şi corectări permanente, acesta fiind tocmai ţelul spre care tinde educaţia.

citat din Lucilo Vanini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea Omului divin

În căutarea Omului divin
De mii de ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor şi tot mă nasc
Cu chipul de român cu sufletul de dac.

Întru triumful Sensului sublim
Un Univers de stele tot colind,
De mii de ani tot căutând răspuns la întrebări
Ascunse prin galactici-exlamări.

Deschide-mi, Doamne, taina ta de nepătruns
Şi spune-mi cine sunt şi unde am ajuns,
Ca setea să-mi alin de existenţial
Mă lasă să mai sorb din veşnicul tău har.

În cautarea Eu-lui divin
De mii e ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor şi tot mă nasc
Cu suflet de român cu inimă de dac...

poezie de Iurie Osoianu (17 august 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţa noastră în corp ne face, în cele mai multe cazuri, să uităm motivul pentru care am venit aici. Corpul nu are nici o aspiraţie spirituală. El are nevoie numai de satisfacţii materiale pentru ca să existe în această lume. El are nevoie de mâncare, băutură, sex şi, de fapt, de tot ceea ce un animal are nevoie. Partea spirituală nu apare în primele luni de viaţă ale omului şi acesta este motivul pentru care el s-a născut în realitatea aceasta, iar, din punctul lui de vedere, partea spirituală nu există deloc.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, XXVIII - Corpul şi sufletul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepţii înţeleg, prin vederea spirituală pe care au atins-o, că acest corp este îmbrăcămintea sufletului şi niciodată nu s-au referit la om în funcţie de îmbrăcămintea sa exterioară, corpul, ci vor încerca să găsească sufletul din el.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Gabriel: Prelevarea este o măsură extremă şi numai atunci când corpul nu mai luptă pentru viaţă. Iar corpul rămâne în viaţă atât timp cât sufletul nu renunţă la viaţă. Comă înseamnă nevoia sufletului de a-şi câştiga răgaz de gândire. Omul se află în comă, pentru că sufletul este indecis. El are de făcut cea mai importantă alegere: aceea de a rămâne sau de a pleca. Cu cât e mai îndelungată coma, cu atât mai puţin e pregătit sufletul de a se desprinde de viaţă. Indecizia unui suflet înseamnă regretul de a se despărţi de viaţă şi dorinţa de a se reîntoarce printre vii.

replici din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era înainte o părere greşită, că toate stelele cele mai strălucitoare sunt cele mai apropiate. Arcturus se află la o depărtare ce trebuie să fie mai mare de 100 de ani lumină şi prin urmare, e un soare de mii de ori mai strălucitor decât Soarele nostru. De prin împrejurimile acestui soare enorm, Soarele nostru nici nu s'ar vedea cu ochii liberi. Deşi, de mii şi mii de ani, steaua aceasta se apropie de noi cu zeci de km pe fiecare secundă, cu toate acestea depărtarea la care ne aflăm de el e imensă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ducele: De moarte fii sigur; aşa îţi vor fi mai dulci
Şi viaţa şi moartea. Tu spune vieţii:
Dacă te pierd, eu pierd un lucru pe care
Doar nebunii şi l-ar dori: o respirare eşti,
Supus puterilor stelare pe care le-nduri
În orice loc al hălăduirii tale
Oră de oră: eşti măscăriciul morţii;
Îţi dai şi sufletul fugind de moarte
Dar mereu către ea alergi. Nobil nu eşti,
Când bunurile vieţii tale în lume
Se hrănesc din josnicie. Nu eşti viteaz,
Când ţi-e frică de furca moale, fragedă
A unui biet vierme. Somnul e odihnitor,
Şi-l cauţi de-atâtea ori; dar te sperie
Moartea care este acelaşi lucru.
Nu eşti tu însuţi; mii de boabe ale ţărânii
Te-au alcătuit. Fericit nu eşti; tânjind
După ceea ce nu ai, tu mereu dai uitării
Cele ce ai. Statornic nu eşti;
Starea ta se schimbă curios după lună,
Când eşti bogat de fapt eşti sărac;
Ca un măgar cocoşat sub lingouri
Duci bogăţia cea grea un singur drum
Şi te descarcă moartea. Nu ai apropiaţi;
Progeniturile care te recunosc,
Cele ieşite din vintrele tale,
Blestemă guta, scărpinarea pielii şi ruptoarea
Că nu mai mori o dată. Nu ai tinereţe,
Nici bătrâneţe, ci un fel de somn al după-amiezii
Când visezi la amândouă; sfânta tinereţe
Tu o-mbătrâneşti tânjind la darurile
Bătrânilor ţepeni; o dată ajuns bătrân şi bogat
Unde-ţi sunt patima, căldura, muşchii, frumuseţea,
Unde-i plăcerea bogăţiei. Viaţa ce mai este
Pentru tine? De mii de ori moartea se-ascunde
În viaţă: şi totuşi de moarte ne este frică,
Ea care toate relele nivelează.

replici celebre din piesa de teatru Măsură pentru măsură, scenariu de William Shakespeare, traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa - o pedeapsă cu moartea pe tot parcursul vieţii.

definiţie aforistică de Julian Tuwim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul nu este o destinaţie, indiferent ce cred unii, ci o călătorie, care poate dura o viaţă întreagă, dar chiar şi aşa, numai pe parcursul unei singure vieţi, nu reuşim să ne valorificăm întregul potenţial.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred în existenţa unei vieţi după moarte, aşa că nu trebuie ca pe tot parcursul vieţii să trăiesc temându-mă de iad sau, şi mai mult, de rai. Indiferent de felurile torturilor din iad, sunt de părere că plictiseala din rai ar fi mai rea.

citat din Isaac Asimov
Adăugat de Culincu Diana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este funcţia rapidităţii cu care se schimbă pozele în filmul nostru propriu, ca fapt şi consecinţă, de la o poză la alta. Noi simţim timpul în funcţie de simţirile pe care le experimentăm în acel timp. Dacă luăm, spre exemplu, situaţia omului care se află aşteptând într-un dop de circulaţie, când el se grăbeşte la o întâlnire importantă, el simte fiecare secundă ca fiind eternitatea. În comparaţie cu aceasta, omul care ia cina cu iubita lui la restaurant are impresia că timpul zboară, iar dacă analizăm cele două situaţii, amândoi stau pe aceeaşi axă a timpului şi acela care stă două ore în dop şi acela care petrece două ore la restaurant, numai că simţirile lor crează senzaţia timpului. Dacă eu pot să diger fiecare poză din viaţa mea şi să trec cu viteză la o altă poză, aceasta se numeşte că scurtez timpul. Dacă nu sunt în stare să diger fiecare poză şi rămân prins în ea până o diger, o învăţ şi mă descurc în ea, abia atunci sunt pregătit să trec la o altă poză, deoarece toate aceste poze sunt obligate să creeze în mine pregătirea pentru simţirea Puterii Superioare şi dorinţa de a fi ca Ea. Asta este tot ceea ce acest film trebuie să mă înveţe pe mine.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi oentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două călătorii spre limite absurde

întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine ştie câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta

aşa cum privesc acum
spre cine ştie care lume albă
gândindu-mă cum răzbeşte lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetăţean universal
prin mii şi mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate că aceasta sună curios, conform ştiinţei Cabala, viaţa noastră este ca un film. Există scenariul, sunt actori, este o acţiune, iar sfârşitul este cunoscut de la bun început. Nu poate fi schimbat nimic, în afara faptului că, fiind fiinţe umane, ni s-a dat dreptul să stăm în scaunul regizorului, să vedem înaintea tuturor sfârşitul şi să ne pregătim pentru el.

Michael Laitman în O mie de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani şi vârste

Cineva din mine, caruia nu i-a ramas straina nici o suferinta
Are, de când ma stiu, sapte mii de ani.

Cineva din mine, care nu se lasa corupt de glorii desarte
Are, cu tot mai multa îndaratnicie, saptesprezece ani.

Iar vârstele obisnuite ale vietii omenesti
Nu îmi ating în nici un fel esenta.

Am avut toata viata sapte mii de ani,
Dar trecând prin ispitele si ticalosia lumii,

Iconoclast si tot mai plin de revolta,
Am sa mor de saptesprezece ani.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deneb e într-adevăr un soare imens, deşi noi îl vedem numai ca o simplă stea de mărimea 2. Lumina ne vine în peste 300 de ani de la acest soare, care se îndreptează spre noi cu o viteză de 35 km pe secundă. Un mare astronom american spune că va veni odată timpul când Deneb va fi cea mai strălucitoare stea de pe cerul nostru şi că aceasta va dura câteva mii sau zeci de mii de ani, atâta timp cât Soarele nostru şi soarele Deneb vor trece unul pe lângă altul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta sufletului

m-am descălţat de gânduri la poarta sufletului
să nu murdăresc surâsul luminii
da, sunt un păcătos
în astă lume beată
pe tălpi adunasem tăceri
culese din ancestrale dureri
eram aici şi dincolo
pe ţărmul zbuciumat al sufletelor moarte
între mare şi cer
ape se zvârcoleau haotic în zare
pe sub pleoape curgeau amintiri
de ieri, de nicăieri
uneori pictam alte gânduri în casa cerului
între iertare şi păcat
mă crezi, mă ierţi...
poate azi, nu sunt acel ce sunt
rostogolit printre stânci
între alge şi scoici
mă întreb, de mii de ani...
offf, am uitat întrebarea
da, sunt uituc, şi...
rămân aici,
unde nu sunt
decât o vorbă irosită în vânt

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!