Înainte de început
cu 16 zile înainte de a mă naște am auzit moartea recitând din cartea tristeții,
vocea ei domolea orice furtună iar eu începeam să îmbătrânesc departe de viață.
părinții mei petreceau alături de personajele lui Charles Dickens,
îmi căutau nume printre eroi imaginari, în lumea celor închiși în apatia trecutului.
toamna râdea dansând goală în noaptea brumată...
mâinile mele nu aveau puterea de a deschide ușa durerii,
a trebuit să ascult până la capăt disertațiile morții.
am luptat fără să pot vedea lumea nouă ce se năștea în fața ochilor mei
mi-au stat alături spiritele templierilor neîngropați.
și toamna râdea, râdea...
apoi venit Dumnezeu să îmi mângâie neputința,
mâinele Lui s-au odihnit o clipă pe sufletul meu.
poezie de Eduard Dorneanu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
Citate similare
Candela de toamna
patru ani am călărit alături de sfinți decapitați între un oraș sfânt și o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârșit,
minutele ți-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta așteptare.
șacalii deșertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
și am mers mai departe.
am șchiopătat doar în fața focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credința cu cravașe de lumină și cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii și mi-a deschis brațele,
în numele Tău.
apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.
poezie de Eduard Dorneanu (28 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre îngeri
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Patru ani am călărit
patru ani am călărit alături de sfinți decapitați între un oraș sfânt și o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârșit,
minutele ți-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta așteptare.
șacalii deșertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
și am mers mai departe.
am șchiopătat doar în fața focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credința cu cravașe de lumină și cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii și mi-a deschis brațele,
în numele Tău.
apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.
poezie de Eduard Dorneanu din Sublimare (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mantia albă a vântului
moartea s-a mutat în oglindă, alături de imaginea ta.
păreați două surori gemene pierdute în nerăbdarea timpului.
tu îmi spălai sabia cu lacrimi prefăcute și incantații învățate de la druizii străbuni.
cu ochii închiși de durere am spart în mii de cioburi imaginea divină
și de atunci pământul ne-a acoperit visele.
călătoresc prin lume în căutarea celorlalte cuvinte sacre.
am navigat pe oceane, am străbătut cărările marilor munți.
ți-am strigat numele în fața altarelor de sânge ale unor popoare dispărute.
vântul mi-a ținut în mâinile lui inima rănită,
dar nu te-am regăsit.
pe urmele mele moartea a sădit florile negre ale tristeții,
anotimpuri incerte mi-au amanetat tinerețea unor zei fără aripi.
strângând în palme cioburile unei neîmplinite iubiri,
am desenat pe mormintele tuturor celor ce s-au sinucis,
un cer pentru doi.
corbul din turnul de piatră m-a urmat pretutindeni,
până la marginea ultimei speranțe
și chiar dincolo de ea.
poezie de Eduard Dorneanu (12 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre învățătură, poezii despre visare, poezii despre tinerețe, poezii despre ochi sau poezii despre ocean
Când Dumnezeu a făcut lumea, cu un ochi plângea, iar cu celălalt râdea. Plângea știind cât vom suferi, râdea știind că îi vom ține totuși de urât.
aforism de Ionuț Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și aforisme despre religie, citate de Ionuț Caragea despre religie, aforisme despre creaționism, aforisme despre Dumnezeu sau citate de Ionuț Caragea despre Dumnezeu
Octombrie
am așteptat de partea cealaltă a cerului un semn de la Tine,
timpul trecea greu,
poeziile scrise cu sânge adunau în jurul lor ochii animalelor de povară.
în fiecare zi albastrul singurătății îmi desena buzele Tale,
soarele râdea de jocul nostru copilăresc,
râdea.
sinucigașii treceau pe lângă mine negându-ȚI existența,
imaginile lor păreau ceva între binecuvântare și incest.
cu fața întoarsă către lumină am continuat să scriu rugăciunile de piatră
ploile m-au binecuvântat cu nebănuite dureri.
luna plângea uimitâ de tristețea unei copilării retrăite la nesfârșit,
plângea...
inelele fuseseră pierdute pe drumul durerii ce ducea către Perigueux
cuvintele noastre nu mai pot schimba nimic dintr-o hotărare luată în pripă.
poezie de Eduard Dorneanu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre zoologie, poezii despre singurătate, poezii despre schimbare sau poezii despre poezie
Râdea seninul
Râdea seninul cu rouă
Într-un târziu zăpăcit,
Clipa despica in două
Un orizont răvășit.
Noaptea năștea dimineață
Cu-aura scăldată-n crâmpei,
Steaua căta dulcea șoaptă
Într-o aromă de tei.
Dorința m-apasă nebună,
Tăcerea din mine zboară:
Ah, viață, robul din mine
Oglindă prin tine se vrea!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre tei, poezii despre stele, poezii despre sclavie, poezii despre rouă, poezii despre noapte sau poezii despre dorințe
Boala râsului
S-a născut dintr-un hohot de râs.
Când părinții au trebuit să îi arate lumea
El a început să râdă în fața fiecărui lucru,
Până la soare.
Și a fiecărui cuvânt,
Până la infinit.
La șapte ani încă nu se oprise din râs
Și doctorii l-au trimis la școală.
Profesorii i-au arătat cartea de fizică
Dar el râdea ținându-se cu mâinile de burtă.
La istorie ajunsese cu mâinile la genunchi.
La geografie, la tălpi.
Atunci doctorii i-au recomandat trei femei
Demne de acest nume,
De care să se-ndrăgostească,
Dragostea intrând în profilaxia liniștii.
Cum să vă spun?
Pe prima a iubit-o-n hohote,
Pe a doua a zâmbit-o,
Cu a treia s-a-necat de râs.
Atunci doctorii i-au prescris moartea,
S-o ia o dată în viață
Și după aceea câte o linguriță
Din trei în trei veșnicii.
Dar și în mormânt
El tot mai continuă, și azi, să râdă.
Până acum a fost mutat în vreo
Șapte cimitire
La cererile repetate
Ale răposaților.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre medicină, poezii despre școală, poezii despre sfaturi, poezii despre profesori sau poezii despre prezent
O femeie
Iubirea lor era-nfocată -
El hoț și ea o dezmățată.
Când el venea cu prada, ea
Din toată inima râdea
Ea ziua colinda hai-hui
Și noaptea sta la sânul lui;
Dar, iată-l prinseră curând;
Femeia sta la geam râzând.
Prin alții ei i-a spus: "Aș vrea
Să vii pân' la-nchisoarea mea,
Că dorul mi-e nespus de greu."
Ea dând din cap râdea mereu.
Fu pus în ștreang la ora șase,
La șapte îl înmormântase;
Dar ea la opt prin lupanare
Râdea mereu golind pahare.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre ore, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre dor sau poezii despre Crăciun
Jar de nopti destramate
când mi se face dor de morții mei dragi
îmi ascund lacrimile în apele izvoarelor de munte.
acolo printre mii de vise rătăcite
durerea mea e ca o stea căzătoare.
tatăl meu e paznicul apelor vii,
s-a mutat în legendă lângă ceilalți Dorneni.
absența lui nu doare, nu apasă.
știu că în veșnicie cântecul lui
împarte zilele,
destramă nopțile.
apoi nefericirea îmi caută cel mai înalt loc de pe pământ,
de acolo mă aruncă în cel mai nebun zbor
și înfrunt toate temerile lumii
ca să nu mai fiu niciodată singur.
vulturii înălțimilor mă însoțesc până în locul
din care
nu mă pot întoarce înapoi...
poezie de Eduard Dorneanu (9 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre apă, poezii despre vulturi sau poezii despre stele căzătoare
Aleodor întinse coprinsul său și peste moșia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop, luă de soție pe fata lui Verdeș împărat și se întoarse la împărăția lui. Când îl văzură alde gloatele venind teafăr, alături cu o soțioară de-i râdea și stelele de frumoasă, îl priimiră cu mare bucurie; și, urcându-se din nou în scaunul împărăției, domni și trăi în fericire, până se istoviră.
Petre Ispirescu în Aleodor împărat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Petre Ispirescu despre viață, citate despre stele, citate de Petre Ispirescu despre stele, citate despre soție, citate de Petre Ispirescu despre soție, citate despre frumusețe, citate de Petre Ispirescu despre frumusețe, citate despre fericire, citate de Petre Ispirescu despre fericire, citate despre căsătorie, citate de Petre Ispirescu despre căsătorie, citate despre bucurie sau citate de Petre Ispirescu despre bucurie
Stau și mă întreb
încercam să îmi acopăr sufletul cu o haină scumpă
dar lacrimile-mi ieșeau pe la cusături
și lumea privea dar nu-mi înțelegea urmele
am zis apoi că o haină simplă nu va da de bănuit
dar iubirea se destrăma ca tivul nefăcut
și lumea râdea de neterminarea mea
m-am acoperit cu o pânză veche
dar sufletul meu se strecura printre petice și găuri
părăsindu-mă asemeni vântului prin sălcii
mi-am acoperit uitarea cu o tăcere
și viața gemea trăgându-și sufletul cu greu
oare dincolo o fi aprins cineva o candelă
sau trebuie să bâjbâi căutându-mi sufletul?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație sau poezii despre uitare
Am fost un om al mării
Am fost un om al mării.
Am lucrat pe vapoare cu inspirate nume.
Am văzut, strălucitoare, gloria Domnului.
Buzele mele s-au bucurat pe-acestă lume.
Am trăit o viață de navigator.
Întreaga lume-a fost vecinul meu.
N-am rămas Necuratului dator,
Fiind prin aventuri vegheat de Dumnezeu.
Am urcat multe culmi, am trecut prin umbrele morții,
Ieșind la lumină cum iese catargul prin etambreu.
Am navigat de-a lungul și de-a latul celor Șapte Mări.
Convoiul plin de viață-al navelor este manifestarea evidentă
A lui " Sesasm deschide-te" și a respirației lui Dumnezeu.
Am fost un om al mării.
Eu chiar am văzut de-aproape cerul.
Domnul este Căpitanul meu.
Domnul mi-a conturat caracterul.
Ca navele trecând prin noapte,
Mi-am urmat și eu menirea
Alături de prietenii și bunii mei tovarăși.
Am fost un om al mării.
Mi-am împlinit destinul și-aș trăi aceeași viață iarăși.
poezie de Charles W. Mitchell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre prietenie, poezii despre marină, poezii despre lumină sau poezii despre Dumnezeu
Buneii mei
Cu părul cărunt, dar cu ochii plini de bucurie,
Într-o zi s-au suit la cer buneii mei.
Știu bine că înapoi nu o să mai vie,
Dar pentru mine o să rămână ca niște zei.
Cu mâinile trudite de muncă și greutăți,
Se odihnesc în pace acum buneii mei,
Că au crescut fete și băieți
Ca să se bucure lumea de ei.
Ei rămân niște sfinți care au trecut
Prin nevoi și suferințe,
Prin foamete și război,
Buneii mei sunt niște eroi.
Ca niște îngeri s-au ridicat la Dumnezeu.
Și acum viața îmi pare puțin mai tristă
Fără bunica mea, fără bunelul meu
Care de-acum nu mai există.
poezie de Vladimir Potlog (14 august 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre război sau poezii despre păr cărunt
Lumina ochilor mei
Lumina ochilor mei,
În apa de cleștar
Îmi oglindesc trupul
Și mă întreb
Dacă frumusețea lui
Este deplină pentru tine.
Aș vrea să fiu
Frumoasa basmelor
Dăruită
Nopților tale de dragoste.
Lumina ochilor mei,
În deschiderea bobocilor de floare
Îmi oglindesc viața
Și mă întreb
Dacă murmurul ei,
Îți străbate viața înviorându-te.
Aș vrea să fiu
Murmurul viu al izvoarelor
Ce îți izvorăște viața
Zilelor și nopților.
Lumina ochilor mei,
În sfințenia curată a rugăciunii
Îmi ascult sufletul
Care se vrea pur,
Dăruire sufletului tău
Care caută zi și noapte
Sfințenia
De-a lungul anilor.
Lumina ochilor mei,
Îmi caut gândurile
Pe cărările stelelor
Și ți le dăruiesc ție,
Ca să faci din ele
Punți de lumină
Între constelațiile
Ființei tale
În armonia lumilor.
poezie de Agenor Crișan din Drumul Tăcerii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre cadouri sau poezii despre trup și suflet
Toamna mea
TOAMNA MEA
Ascult vântul toamnei, ce-mi bate la ușă,
Prin anotimpul ce ce adoarme-n amurg.
Din frunze croșetez gândului, mănușă,
Când lacrimile ploii în suflet se scurg.
Se cerne tristețea-mi ca ploaia-n furtună,
De mila frunzei bătută și brumată.
Doar vântul îi cântă pe-a ramului strună,
Prohod de adio, din viața curmată.
Presimt că toamna mi-aduce gongul morții,
Când sufletul se scurge într-un vis profund
Și nu regăsesc drumul vieții și-al sorții,
În primăveri să mai cultiv gândul fecund.
Bruma și frigul îmi îngheață privirea
Și-adeseori rămâne ideea-n condei.
Iar timpul pecetluiește amintirea
Pe papirus legat cu firul legendei.
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre frunze sau poezii despre primăvară
Șoapta dimineților risipite
așa cum ți-am promis înainte ca o stea să îți poarte numele și tristețea,
ți-am aruncat cenușa din urnă în apele oceanului purpuriu al durerii.
nu am știut cum și în ce fel să îți pomenesc numele acolo unde oamenii îl caută pe Dumnezeu,
am lăsat doar orga să îmi taie felii din suflet
răscolind amintirile.
privirile copiilor ce așteaptă să devină bărbați mi-au spălat părul de sângele tău
iar nerăbdarea fecioarelor ce își doresc mutilarea sufletească
m-au înălțat deasupra sentimentului culpabilității absolute.
rănit de spinii trandafirilor furați de pe mormintele mamelor fără copii
Iisus și-a rezemat suferința de umărul lui Philippe de Milly.
când va sosi toamna voi căuta cel mai înalt copac din pădurea nebună,
din el voi sculpta o cruce cu o mie de brațe și un singur Dumnezeu.
umbra ei îți va păstra numele până la sosirea cocorilor,
până atunci.
despre întunericul ce te-a închis într-o colivie de pământ
e prea târziu să îți vorbesc...
poezie de Eduard Dorneanu (25 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre virginitate, poezii despre vinovăție sau poezii despre trandafiri
Cât despre cele cinci romburi de piatră, înalte de câte un picior și jumătate, care se înșirau frumos alături de mormântul părinților; în amintirea celor cinci frați ai mei, care au renunțat foarte de timpuriu să-și mai croiască drum prin viața aceasta de lupte, lor le datorez credința că bieții copii s-au născut cu toții culcați pe spate și cu mâinile înfundate în buzunarele pantalonilor și că nu și-au scos mâinile din buzunare cât timp au trăit.
Charles Dickens în romanul Marile speranțe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre timp, citate despre picioare, citate despre naștere, citate despre mâini sau citate despre amintiri
Bunicul vesel...
(În memoria bunicului Albert)
A fost odată un bărbat cu pălării alese,
Purtate cu eleganța unui Star American,
Un om frumos, înalt, glumeț,
Curtat adesea de doamnele fâșnețe...
Plin de viață și de aventuri,
Dar cu secrete bine ascunse
sub haine îndrăznețe.
Bunicul era un om de-o bunătate rară,
Un ungur cu o veselie nativă ieșită din comun,
Fuma mereu tutun de bună calitate căci se respecta,
Iar prin perdeaua fumului de la țigară
Decodifica caracterele interlocutorilor,
Și umorul, pe loc izvora.
Îmi amintesc cu drag de anii copilăriei mele,
De vacanțele petrecute la bunicii mei dragi,
Alături de oameni, copii de la oraș sau verii de la țară
Și de bunicul meu vesel, actor fără atestat,
Care pe toată lumea distra,
Făcând pe oricine să uite de grijile de acasă sau din sat.
Două vorbe spuse în limba română,
Trei sau patru cuvinte spuse în limba maghiară,
Ca noi copiii să auzim doar ce trebuie...
Căci de curiozitate urechile la glume ciuleam;
Au fost minunate nopțile acelea de vară
Când pe veranda casei de la țară
Se râdea patetic cu șiroie de lacrimi,
Râsete cu ecouri prelungi, până la capăt de sat.
De moarte se temea cu-adevărat bunicul,
Și când o cucuvea rătăcită cântase în fața casei lui,
Bunicul îngrozit luând în serios avertismentul,
Tăiase pomul, ca să alunge ghinionul ce îl obseda mereu,
Făcând memorabilă, a lui reușită.
O, cât s-au mai distrat apropiații bunicului
De această întâmplare super comentată
Și mai în glumă, mai în serios, bunicul oftase ușurat,
Dar de ce i-a fost frică bunicului tot n-a scăpat,
Așa, cum nimeni de moarte nu scapă.
Strivind cuibul cucuvelei din copacul căzut la pământ,
Mai târziu spiritul teluric s-a răzbunat, șușoteau vecinii,
Casa bunicilor a fost demolată, de comuniști...
Acțiune fatală pentru bunicul,
Care neputincios în fața sorții a abdicat,
N-a suportat schimbarea impusă de stat...
Iubise prea mult casuța lui mică și vecinii din jur,
Așa că, râsul patetic i-a fost și el demolat.
Amintiri vesele și triste fără voie încet mă cuprind,
Amalgam de trăiri, în valuri de timp,
Lecții de viață și un bunic neuitat.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre sat, poezii despre fumat, poezii despre cucuvele, poezii despre copilărie, poezii despre copaci, poezii despre Ungaria sau lecții de engleză
Impuls
Impulsul momentului
Stăruie și acum
În amintirea mea.
Pasul făcut necondiționat,
Încărcat cu dăruire
Alimenta un foc lăuntric
Fără viitor...
Doar cu strălucirea unei clipe!
In urma lui,
Tinerețea râdea fericită!
Rațiunea deschide aripi
Și merge mai departe...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre foc, poezii despre fericire, poezii despre aripi sau poezii despre amintiri
Lady Blues
m-ai învățat să dansez pe cerul înstelat și plin de speranțe fără temei,
pașii noștri au cutremurat carnea zeilor,
au răscolit amintirile tuturor amanților legați de promisiuni imposibil de respectat...
de mână cu tine, timpul s-a scurs cu totul altfel.
zilele au fost lungi iar nopțile incandescente, având gustul șampaniei amestecate cu sânge.
m-ai învățat să cânt în preerie când animalele își căutau pereche iar oamenii își alegeau mormânt.
vocea mea a răsunat puternică, ca un fragment din armonia absolută a durerii.
ploile au încercat să ne șteargă pașii ca un dușman fără scrupule, fără onoare,
cântecul nostru s-a așezat ca un covor fermecat între iubire și banal
iar moartea a plâns nefericită pentru că îmbrățișarea ei nu e de ajuns.
m-ai învățat să te iubesc într-un fel în care nu voi mai putea iubi pe altcineva.
cuvintele bluesului ne-au legat tinerețea de o cauza pierdută.
de aceea toamna vine cu miros de gutui ascunse în sânul tău
și frunzele își ascund culoarea departe de iubirea mutilată de timp.
la sfârșitul unei zile în care nu ești,
ridic un alt castel de nisip,
departe de tine.
poezie de Eduard Dorneanu (19 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie