
Gelozia te întunecă, te înrăiește. Devii opacă, nicio rază de lumină nu mai pătrunde din afară, nicio rază de lumină nu mai străpunge dinăuntru. Gândurile îți intră într-o paclă rece și deasă, pierd semnele de orientare, o apucă prin hățișuri, înverșunându-se într-o lugubră sângerare. Privirile capătă asprimea pietrei, a stâncii unde nu bate niciodată soarele, devii surdă, intratabilă.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Citate similare

Să ne cufundăm în galeriile cele mai subterane ale somnului, unde nu pătrunde nicio răsfrângere din trezie, unde nicio rază din memorie nu luminează monologul interior.
Marcel Proust în Le Côté de Guermantes, volumul 3
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Adesea într-o rază de soare care ne intră pe fereastră, vedem viața plutind în lumină. O numim praf.
citat din Stefano Benni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ieșirea la lumină
În convingere se topește adevărul
oglindă a reflectării în suflet,
de carnea cuvântului face cute
unde înțelesuri ascunse așteaptă
ieșirea la lumină.
Gândurile respiră adânc înălțimea
punând la un loc unitatea în diversitate
cu palmele doldora de rod
însămânțat să încolțească.
Nopțile cu ochii la vitralii,
sparg întunericul cu privirea
și lasă câte o rază de lumă
peste tăcerea care prinde trup,
dar nicio umbră nu se așază
în cutele somnului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nimic nu e mai valoros ca râsul. Te întărește și te ajută să devii ușor, să devii lumină.
citat clasic din Frida Kahlo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Și fiindcă nici o rază de lumină nu pătrunde prin funinginea nopții, toate vietățile de pe lac dorm pitulite prin stufăriș în speranța că visele lor vor fi colorate. Doar mica broscuță Veruza stă cu ochii larg deschiși pe o frunză de nufăr.
începutul de la Broscuța Veruza și floarea de nufăr de Emilia Plugaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Orb de lumină
Orbit de lumină,
purtând o altă cămașă,
pătrund în întunericul ascuns
unde corbii strânși într-o grămadă
ciugulesc din leșul putrezit.
Aripi de petale
din floarea devorată
acoperă scheletul
rămas pe pământ.
Cenușa se scurge
pe streașină de lume,
cruci nepereche se ridică
un zgomot prin grote pătrunde.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


La răspântia unei mahalale mărginașe, strălucește de departe în fel de fel de fețe geamlâcul unei cârciume, razele lămpii din tavan trecând afară prin clondire pline cu deosebite vopseli străvezii. Afară e o vreme câinească; plouă ca prin sită și bate vânt rece. Începe iarna. A-nnoptat bine. Prin dâra de lumină, se vede o umbră înaintând cu pași grăbiți. Umbra urmează calea luminată, ferindu-se de băltoace, se apropie și intră în cârciumă.
începutul de la Ultima emisiune de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Alergând după tine
Alerg ca un nebun după tine,
Sau după umbra ta.
Fug după raza de lumină ce vine,
Să fiu mai aproape de inima ta.
Mă aflu într-o cursă nebună,
între umbra ta și raza de lumină.
Gânduri și vise sublime
Mai cred că pot ajunge la tine...
O umbră alergând
Spre o rază de lumină...
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Niciodată nu-i târziu
Niciodată nu-i târziu să-mi fii aripă în zbor,
Să-mi fii clipă în clepsidra de rubin,
Să-mi fii cuibul meu de dor
Unde demn să ne iubim.
Niciodată nu-i târziu visele să le hrănim
Cu imagini printre ceruri asamblate,
Printre gânduri să doinim
În cuvinte fermecate.
Niciodată nu-i târziu să fim rază în sărut
Foșnitoare pe o fantă de lumină
Semănată-n ochi căzut
Într-o ardere divină.
Niciodată nu-i târziu visători ca să vibrăm
În dorințe înfrunzite adunate în zidiri,
Până când pe flori crestăm
Inima cu amintiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Buchet...
picături de timp strâng
în mici flori de tristețe
din apusuri iau culori
înrămate în raze de lumină
sculptez pictez și în cuvânt
pun gândurile lumii
culori adun din tot ce este
rază albastră din pământ
primăvară prin semn de roșu
toate pictate pe trepte de cer
galben de pădure cioplit
violet din roz secular
seară portocaliu din corn de lună
toate cu ochi de lumină
buchet adunat
să scalde chipul tău
în câmpuri de lumină
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seninul florilor
Într-un fior al dimineții zori,
M-a mângâiat o rază de lumină,
Visele s-au spulberat prin pori,
A mai ramas un licăr ce suspină...
Într-o fărâmă de privire,
S-a spart o șoaptă de iubire,
Sunt cioburi dintr-un iris răsărit,
Lumină a sufletului hărăzit...
Sorb seva lacrimilor primăveri,
Din roua ce inundă dimineți,
Imi țes credința firelor vieți,
Croiesc seninul florilor de meri...
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară
Cer senin, căldură blândă,
Soarele toarnă lumină,
Ghiocel - floare plăpândă,
scoate capul în grădină.
O rază de soare
sărută pământul,
Zâmbet și floare
le mângâie vântul.
E primăvară!
poezie de Dumitru Delcă (3 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!



Fugă din decor
lumea mă crede vinovat
mă poate răstigni
are pe retină nori de furtună
care o face opacă și crudă
nu mă apără nicio fugă din decor
norii grei de apă
umplu o fântână
în pieptul unei fecioare
apare o lumină mireasă
snop de grâu în soarele amiezii
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tămăduirea rătăcirilor
Îngerii aduc pe poarta cerului,
Pe undeva, pe la Greșu,
O rază de lumină,
O pun în căușul palmelor
Și o infuzează
Cu sărutul buzelor tale.
Beau pe nerăsuflate
Boabele fericirii
Cu ochii și inima...
Sufletul intră în jocul rațiunii,
Rațiunea urmărește
Zig-zagul fluturilor
Mânjiți cu aripi de curcubeu,
Albinele deviază orizontul
Vărsând peste noi
Clepsidra cu miere și polen.
Îți aduci aminte
Pe unde, și cum, ne-am tămăduit
Rătăcirile dulci?
Tu, răspunde.
Eu încerc să pătrund,
Pe aceeași rază,
Cu tine în brațe
Pe poarta cerului!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Murmurul ploii
Plouă bacovian în liniștea înserării,
Cu resemnarea prezentului
Și monotonia stropilor,
Căzuți pe asfaltul umed.
Păsările cerului au amuțit
Sub tăcerea norilor gri...
Nicio rază de lumină
Nu-mi deschide drum spre a visa
Verdele câmpiilor sau pajiști înflorite,
Doar pământul setos,
Absoarbe umezeala, respiră prin ea
Și în adâncul lui doarme liniștit
Cu speranța reînvierii
Într-o primăvară zburdalnică
Aducătoare de noi începuturi.
Plouă bacovian în dimineața mohorâtă,
Doar ceasul din perete
Imită bătăile inimii mele,
Calm, ordonat, fără sincope,
La fel ca murmurul ploii de toamnă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ecran, personajele unui film par foarte reale, dar privind din cabina de proiecție poți să observi că ele nu sunt animate decât de o singură rază de lumină. Același lucru se întâmplă și cu Marele Film al Creației. Dumnezeu a spus:"Să se facă lumină!"și întregul Univers a fost emanat de o singură rază de lumina divină. Este un film cosmic, asemănător cu cel din sala de cinematograf.
citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este noapte
Cuvântul.
Cuvântul, meu,
De ce nu faci în suflete răni de lumină?
Captivă după poarta eternității
Așteaptă plângând Dragostea.
Bate în ușa cu zăvoare poleite
Chemând cu glas stins...
Cine să mai audă?
Peste tot este întuneric!
Adormit-a creația în noaptea clipei.
Ecoul mai vibrează undeva departe,
Deschideți am venit să vă chem la cină...
Străpunge o rază prin crăpătura căinței,
În lumina Dragostei, se-nvăluie clipa!
E noapte în inimi,
E noapte...
poezie de Augustin Georgiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mama e raza mea de lumină
Mama este o rază de lumină.
E ființa care mi-a dat viață,
Are inima curată și senină
Și m-a legănat cu drag în brațe.
Mama este dor nemuritor,
Este curcubeul care răsare după ploaie.
Ea mi-a spus pentru prima oară ce înseamănă dor
Și ma învățat să-l aștern pe foaie.
Mama este ca pomul care înflorește primăvara,
Ca floarea care înflorește în grădină.
Este ca soarele care răsare vara
Într-o zi caldă și senină.
Mama e tot ce am mai sfânt în lume
E ca steaua cea divină,
Care a vestit venirea lui Iisus pe lume,
Mama e raza mea de lumină.
poezie de Vladimir Potlog (20 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O militantă împotriva votului universal
Prințesa-nchisă-ntre marile ei ziduri de bronz, agreste,
Era prizoniera propriei lumi, nicio rază, oricât de chioampă,
De soare sau adiere de vânt nu se-abătea dinspre ferestre;
Ea a trăit într-un lung vis, luminat doar de-o biată lampă.
Când au scos-o,-n sfârșit afară, era deja mult prea târziu;
Lumina soarelui nu mai putea schimba, vezi bine,
În aur părul ei cândva frumos, acum rar și argintiu:
"O, apărați-mă de-această lumină lipsită de rușine!"
poezie de Eva Gore Booth, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


În liniștea serii
E tărziu și pașii mei se pierd
în umbra serii
stropi de ploaie
coboară pe alei
într-o liniște deplină
în curând vântul
va aduna frunele căzute
iar fulgi mari se vor așterne
peste trecut
gândurile noastre rătăcesc
prin destine
căutând un nou început
simt firul ierbii
cum alunecă pe gheață
depănând amintirile,
ca într-o poveste
cerul-i o oglindă
ce-mi reflectă visul
șiraguri de mărgele
adunâd din stele
cred c-acolo, tu îmi ești lumină
undeva departe...
prin locuri fără de nume
clipele timpului se schimbă mereu
stropi de dor prefăcuți în ruină,
când soarele apune în priviri.
poezie de Maria Ciobotariu din Nou volum de poezii ,,Un strop de infinit,, (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
