Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Gabriela Gențiana Groza

Stejari sunt încă

Era ca azi, un timp prea sfânt
Ce mângâie tot pe pământ,
Cu dragi colinde la români
Când oamenii se simt mai buni.

În vremea ceea, fiecare,
Cu vârstă mică sau mai mare,
Se pregătea ca să petreacă
Și prag de Anul Nou să treacă.

Se aștepta ca bucurie
În orice cuib acum să fie.
.............................
Pădurea se zărea tăcută,
Arar, ici-colo câte-o ciută

Căta un mugure, sărmana,
Iar codrul alb părea Nirvana...
Și ce aud? O mică toacă
În arbori plini de promoroacă...

Am priceput, erau cuvinte
Pornind spre fiu, de la părinte:
--,, Hai, sări odată, nu te teme,
Să stai pe ramură nu-i vreme,

Ești unul dintre fiii mei
Rămas în urmă, dintre ei.''
O ghindă prinsă de stejar
Primea cu greu al vieții dar.

Arar, ici-colo, câte-o ciută
Călca agale și tăcută
Cătând un mugure, sărmana,
Iar codrul alb părea Nirvana...

Și fructul parcă mai cu spor
Se agăța:,, O, tată, mor,
Eu în omăt m-oi prăpădi,
De mine nimeni nu va ști!''

Era un pui înfricoșat
Ce rămăsese atârnat
De creanga bunului părinte
Visând că poate sta -nainte.

Era ca azi, un timp prea sfânt
Ce mângâie tot pe pământ,
Cu dulci colinde la români,
Când oamenii se simt mai buni...

De arbore ușor împins
Și fructul ultim s-a desprins;
Și-n primăvara următoare
Din mica ghindă ce răsare?

Un nou stejar drept și semeț,
Călit de-omăt și îndrăzneț.
............................
La șes sau lângă câte-o stâncă,
Am înțeles: STEJARI SUNT ÎNCĂ!

poezie de din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.

Citate similare

Oscar Wilde

Rugăciune pentru morți

Pășește ușor, ea este pe-aici
Acoperită toată de zăpadă
Vorbește-ncet, plăcerea să nu-i strici
S-audă florile cum cresc grămadă.

Și-avea un păr de aur ce lucea,
Ici-colo cu câte-o șuviță brună
Frumoasă și prea tânără era
cadă așa devreme în țărână.

Era ca nufărul din heleșteie
Însă abia-abia dacă a știut
nu mai e fetiță, ci femeie
Atât de repede și dulce a crescut.

Sicriu de lemn și piatră foarte grea
Îi stă pe piept și aspru o strivește
Și simt acum că am inima rea
Când ea acolo jos se odihnește.

Tăceți, tăceți, n-aude ce îi zici,
Al meu sonet ori cântul lirei sfânt
Iar viața mea e îngropată aici
Și-acoperită bine cu pământ.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Collected Works of Oscar Wilde" de Oscar Wilde este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -49.00- 22.99 lei.
Adrian Păunescu

Lacrimi pentru tatăl învins

Unde vă duceți, puteri părintești
Șitot stingeți mereu,
Tată, ce faci și de ce-mbătrânești,
Frate mai mare al meu?

Când eu eram mai tânăr și tata era tânăr
Jucându-se cu mine, ca-n basme și minuni
El mă purta pe brațe și m-arunca pe umăr
Sau ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.

Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Și mă-nvingea la luptă în fiecare vară
Și protector și tandru spre mine surâdea.

Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aș mai vrea văd,
În mine era ziua, în tata era noapte.
Și-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.

Noi ne jucam de-a trânta stând umăr lângă umăr
Și l-am simțit pică sub umărul meu stâng
Și-am înțeles că tata, de-atunci nu mai e tânăr
Și-nvingător în luptă, am început plâng.

Ca un copil sub mine voia să se agațe
De-un umăr mai puternic ca să nu-i fie greu
Și îmi venea urlu și-apoi -l port pe brațe,
Tu, iartă-mă de toate, părinte bun al meu.

A fost cea mai cumplită și cea din urmă trântă,
Lătrau în depărtare și-n sângele meu câini,
Am ajutat făptura părintelui meu sfântă
Și lacrimi de iertare îmi șiroiau pe mâini.

Aș vrea să se întoarcă iar vremea minunată
Când tu în bătălie mă învingeai ușor,
Mai bate-mă o dată și fii puternic, tată,
Că tu crescând în vârstă și eu încep să mor.

Îndreaptă către ceruri puternicul tău umăr,
Tu, care-n biruință mai cald mă ocrotești,
Învinge-mă în luptă, cred că mai ești tânăr,
Așează-mă sub brațul tutelei părintești.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Corneliu Vadim Tudor

Rugăciunea lui Avram Iancu

E rânduită prost această stână
Zadarnic are jgheaburi și pășuni
Când turmele tot înspre râpi se mână
Iar din ciobani numai câțiva sunt buni

E prea în calea lupilor, sărmana
Sunt lotri mulți, tainu-i tot mai mic
Și nu mai crede nimeni în nirvana
Din vechiul rai n-a mai rămas nimic

S-au îngrășat berbecii și măgarii
Păianjenii ruinei curg șuvoi
Pereții de stejar trosnesc de carii
Căpușile regine-s peste oi

Au ruginit tălăngile în ploaie
Și laptele-i ca pânza grea de cort
Și orice miel se leapădă de oaie
În măieriște zace-un înger mort

Apasă greu blestem pe stâna asta
Osânda Mioriței a căzut
S-ar mai putea răscumpăra năpasta
Și-ar mai fi timp s-o luăm de la-nceput

Dar s-a făcut târziu pe munții vineți
Pogoară doliul serii și e ger
În strunga verde vreau mă închideți
-mi iau cuminecarea, și să sper

Iar tabăra -mi treacă dinainte
Înveșmântată-n zeghe și făclii
La rătăcirea mea luați aminte
și oglindiți-o dreaptă în copii

Eu mă topesc sub ierburi nestemate
Cu fluiera și doinele întregi
Și cine știe, peste-un secol, poate
Voi răsări în tabla altor legi

poezie celebră de din Saturnalii (1983)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Cornelia Georgescu

Lia deschise ușor ochii, părându-i-se că aude pe cineva strănutând într-una. Evident, nu i se părea deloc, dar ea încă nu știa acest lucru. Somnoroasă, se frecă la ochi, pentru a se dezmetici. Buimăcită, încă nu-și dădu seama unde se afla. Deși deschisese ochii, întunericul din jurul ei nu ceda deloc, iar patul de sub ea era tare și colțuros. Nici chiar perna nu era moale ca de obicei, părea diferită, iar pătura călduroasă cu care era acoperită era și ea neobișnuită. Ce se întâmpla oare? Se trezise sau încă dormea? Oare visa? Acel strănut puternic se auzi din nou, undeva din apropiere, apoi din nou și din nou, de câteva ori. Cine să fie oare? Ly?! Parcă nu părea a fi ea... Atunci cine altcineva?

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A murit cu zâmbetul în gură

Doamne urc muntele de piatră
ești prea departe
schiurile mele așa grele
se prind de tendoanele picioarelor Tale
acum ești carne
și gheață și simbol de pus sub haină
Auzi Doamne am și eu o întrebare
Unde ești când moare-un om?

Știu răspunsuri, știu întrebări
Aș vrea cânt un bocet lung și drept
Pe schiuri gata pornească
prin păcate și colinde
cântam colinde și vara
cu atât mai mult acum când ne bate neaua-n ochi
deschide radioul și ai vezi e încă decembrie

De anul nou o să fie o groapă săpată
pentru o fată încă plină de viață
cu păr blond și ochi frumoși
Era prietena mea
ce-o fi făcând acum în timp ce-așteaptă să fie îngropată
se răcorește în aripi de înger la prima vizită în cer

poezie de
Adăugat de Lena GhicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întâie vară

Mi-au crescut iar frunzele peste petale,
Ce erau prea albe de la zăpada ce le pătase
Și parcă mă 'nalț sevă din pământ de angoase,
Până mai ieri înghețat... Îmi simt iar suflet moale.

Mă cotropesc triluri de florii, mă paște iar Paștele,
Mi se descrețește fruntea în palmele brăzdate,
Iar în piept simt ceva ce uitasem, inima-mi bate...
Aș orăcăi ca un nou născut, ca-n heleșteu broaștele.

Mă ung din nou de soare, de pus tot pe piele, raze
Și, mi se evaporă, necontrolat, ce-aveam minte
Ca într-o explozie de bucurie, anapoda fierbinte,
Iar vorbele-mi prind un tupeu nebun de propoziții, fraze.

E încă o dată vară, de început, ea prima,
Râvnită pe-un meleag ce s-a obișnuit cu ea,
Ce-o mângâie și ghiocel, cais, pui de-o cățea
Și, pe care-o iubesc iar ș-iar, mi-e partenera, rima...

poezie de (11 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Azi nu aud

Azi aud doar vuietul din mine
Și pasul schiopătat, eu azi îl simt
Nici soarelui nu-i simt caldura...
Doar asta simt, doar omul obosit.

Sunt zile lungi, departe de tot gândul
Prea liniștite din tot tumultul meu
Sunt zile când mi-e dor de tine
Aș vrea fii cu mine-acum din nou.

Simt gustul dorului și-al tău,
Și iar, și iar gândesc la tine.
Știu, ne despart doar dimineți
Ce-au fost scaldate doar de nopți senine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Comandantul misiunii, fără uniforma specifică funcției sale, se afla din nou la distracție; discoteca Institutului era plină de tinere domnișoare frumoase; localul, destul de spațios, părea acum neîncăpător. Ca și seara trecută, îl întâmpinară cum se cuvine pe Don Juan, doar pe el îl așteptau. Fetele încercară totuși să nu fie prea insistente, ca nu cumva să i se pară lui ceva în neregulă și să plece acasă prea devreme; doreau să petreacă împreună cu el cât mai mult timp posibil, sau măcar -l știe acolo, aproape... Și pentru fetele nu aveau un comportament care să nu fie pe placul lui, Lucian le recompensă rămânând toată seara la discotecă, miezul nopții găsindu-l tot acolo, iar el nu părea dispus a pleca, deși era târziu. Era conștient că de dimineață va fi nevoit să se trezească devreme, pentru a nu întârzia la bordul navei...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știu cel mai mare obstacol al tău în acest moment este: "Eu nu pot!" Eu nu pot îmi descopăr pasiunea, talentul sau vocația. Eu nu pot am un corp frumos. Eu nu pot am parte de iubire și fericire. Punem pariu poți? TOT ceea ce tu faci azi era odată imposibil faci. Dacă atunci când ai învățat mergi, părinții tăi ar fi zis: "Nu mai încerca să te ridici, că te lovești." probabil și azi ai fi mers în patru labe. Ai avut nevoie de o doză mare de optimism și curaj ca să te ridici, cazi din nou să te ridici și să începi să stai pe picioarele tale. A fost un moment când mergi pe ambele tale picioare a fost foarte greu iar odată părea chiar imposibil.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu plâng...

Mi-am adunat curajul în palma-‘mpreunată
Și l-am trimis ca rugă, Lui, bunul Dumnezeu,
Prin noaptea dintre ani am mai trecut odată...
Singurătății rob, să-i fii... e-atât de greu.

Părinte sunt, dar fiii, îmi sunt plecați departe,
Nevoi, de alții scrise, i-au dus printre străini
Eu am rămas aici... din când în când o carte
Mai pune câte-o veste, în viața mea cu spini.

Nu plâng, imi pun pe rană, speranță și tăcere,
Îmi caut alinarea... prin amintiri de ieri...
Dar sufletu-mi de mamă e-o mare de durere...
Și-n palma mea, se sting, prea multe mângâieri.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt orb

Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Și simt căldura unui mine.
Dar unde-s restul, nevăzuții?
Voi iară m-ați lăsat să mor?

Sunt orb, dar vidul se deschide
Și-ncep s-aud un foșnet lin
Și lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai așteaptă!
Dar mă confund cu un decor...

Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum pașii vin la mine
Și simt căldura, mă cuprinde...
Și stai, și stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.

poezie de din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt orb

Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Și simt căldura unui mine
Dar unde-s restul, nevăzuții?
Voi iară m-ați lăsat să mor?

Sunt orb, dar vidul se deschide
Și-ncep s-aud un foșnet lin
Și lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai așteaptă!
Dar mă confund cu un decor.

Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum pașii vin la mine,
Și simt căldura, mă cuprinde
Și stai, și stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unul dintre motivele pentru care cred cu tărie în oameni este pentru știu că ceea ce se vede în afară este aproape irelevant pentru orice ființă. Da, este adevărat atragem ceea ce suntem. Că banii pe care îi avem, oamenii cu care ne înconjurăm și rezultatele noastre în viața exterioară sunt o reflectare a abilităților noastre și a lumii noastre interioare. Însă eu nu mai judec oamenii după ce sunt și după ce au, ci după ce AR PUTEA FI. Fiecare om este o ghindă care poate deveni un stejar dacă această ghindă este plantată pe un teren fertil și este îngrijită suficient de mult ca să poată prinde rădăcini. Eu am ales cred în potențial, pun preț, mai mult decât pe ceea ce este, pe ceea ce poate fi.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia care așteaptă

Ce bucurie, soarele răsare
Și raza lui vestește-o nouă zi,
Poate astăzi, pe-un cal alb călare,
Un tânăr prinț la mine va veni.

De-atâta vreme îmi păstrez speranța,
Și plină de iubire îl aștept,
Să-i aud glasul și să-i mângâi fața,
Să simt că-mi sare inima din piept.

Sunt mulți bărbați ce mă divinizează
Și-mi spun cuvinte tandre fel de fel,
Eu îi ignor, și chiar mă deranjează,
Fiindcă tot timpul mă gândesc la el.

Dar noaptea cade iar mult prea grăbită,
Oare cu ce, O, Doamne, am greșit?
simt din nou profund dezamăgită,
Că nici de-această dată n-a venit.

Privesc spre cer și caut alinare
Și-aud distinct un glas divin și pur,
"Uită de prințul pe-un cal alb călare,
Privește atent la oamenii din jur".

poezie de (10 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se duce anul...

Se duce Anul, frații mei români,
Unul dintre anii cei mai grei,
Să nu uitați voi sunteți stăpâni
În Țara asta și pe soarta ei!

Acum, aici, mai mult ca niciodată,
Cu flacăra iubirii în priviri
Eu vă îndemn, din inimă curată
Uniți-vă în gânduri și-n simțiri!

Lăsați deoparte amorțeala slută,
Pentru nimicuri numai certați
Și Dumnezeu din ceruri ne ajută
veșnicim lumina în Carpați!

Se duce Anul și cu el deodată
plece tot ce-i rău de pe pământ,
Această Țară nouă ne-a fost dată
Cu dragoste, dar și cu Legământ

Să o păstrăm așa cum se cuvine
Ca pe o ființă nobilă și dragă
Și Anul Nou, ce îl aud cum vine
ne-o găsească pururea întreagă!

Zarea mi se umple de colind
Iar inima de-o sfântă bucurie
Și stelele în brazii mei se-aprind-
Se duce Anul? Nimenea nu știe...

poezie de (12 decembrie 2016, Kuppenheim, Baden Württemberg)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E toamnă iar...

Mai sunt trei file-n calendar
Și anu-i pe sfârșite
Zilele s-au scurtat deja
Și-s tot mai mohorâte...
E toamnă iar...
Și afară simt miros de crizanteme
Hai, vino-n parcul desfrunzit
Unde stăteam o vreme...
Hai vino iar, că te aștept
Iubire, nu te teme!
Nu mă lăsa, că nu e drept
Hai, vino, mai e vreme...
E tare grea singurătatea
Și viața-i tot mai grea
Când nici cei dragi nu te mai știu
Și uită a te vedea...
E tot mai tristă și mai goală
Viața mea acum
Ce poate să însemne oare:
Sfârșitul unui drum?!

poezie de (2 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Era odată un vânător ș-avea trei copii și era sărac-sărac, cât numai cu-atâta se ținea, -mpușca câte-o păsăruică, o vindea ș-atâta era hrana lui, săracul. Acu era o pădure pe-acolo pe-aproape, de-i zicea Pădurea neagră. Ș-au apucat oamenii din satul cela a zice că nu s-a putea să s-apropie nime de pădurea ceea. Ș-așa era părăsită, nime nu se ducea, ziceau că la miezul nopții vin dracii.

în Frumoasa lumii
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Cornelia Georgescu

Adela nu părea foarte afectată de vestea primită; poate într-adevăr, nu-și dădea seama foarte bine ce însemna o asemenea misiune. Poate chiar era doar o copilă naivă, sau poate nu... Nistor o privi derutat. Oare ce se petrecea în căpșorul ei bălai, delicat? Nu-și dădea seama! Ce o determinase oare să-i facă o asemenea promisiune, pe care el nu i-o ceruse?! Era mică; el era primul ei prieten... Cu timpul, îl putea uita, iar 13 ani erau destul de mulți... Cum să-i păstreze lui vie amintirea atâta amar de vreme? Ce era atât de deosebit la el, cu excepția înălțimii? -l aștepte?! Era oare posibil? Pentru el, putea fi mai ușor, la bordul navei, aștepte răbdător până se vor întoarce din nou acasă. Dar ea?! Ea cum -l aștepte, când în jurul ei erau atâția alți băieți tineri, chipeși, poate mai atrăgători decât el...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miya și Hammy. O altă poveste de dragoste

aveam o pisică o botezasem Miya era o distinsă doamnă
și ignora mă simțeam înșelat cu o nobilă indiferență
pe atunci mă intriga la culme dar acum e clar
că o meritam din plin pentru Miya dragii mei
avea un prieten un câine pe nume Hammy

povestea e reală și vreau știți că nu dă bine
ca alea fabricate la Visătoria de Unică Folosință
vreau știți așa în general am rămas repetenți
la lecțiile de viață oferite de animale
și dacă un câine cu o pisică sunt văzuți dușmani pe viață
vreau vă spun e jale dar vă înșelați

ei bine în fiecare zi la aceeași oră și timp de cinci ani
Hammy lătra la poarta mea și Miya sărea gardul
pe urmă plecau amândoi la plimbare de parcă
asta era tot ce-i mai natural și nu aveau altceva
mai supra sau mai senzațional de făcut

mă rog au fost și săptămâni întregi când Hammy lipsea
mai mult ca sigur era bolnav sau rănit ce să spun
maidanezii ăștia și-o caută singuri dar totuși
el revenea la Miya senin îi petreceam pe drum cu privirea
și mă-ntrebam cum poate o ființă să fie ea însăși tot timpul
acasă sau în lume indiferent ce simte și orice ar fi

am încercat în câteva rânduri să-i dau de mâncare
amicului Hammy dar nu s-a atins de ea nici din greșeală
singura lui bucurie era să o plimbe pe ea
plouă fulgeră avea damblaua asta a lui

și într-o zi cu soare Miya a murit

nici azi nu știu de ce pur și simplu era țeapănă în curte
nicio rană nicio maladie doar o mare ciudă
un fel de venin înfipt odios
în toată bucuria care mai subzista pe lume

am îngropat-o sub cireș în grădină seara următoare
Hammy era acolo se tânguia plângea și lătra la lună
o săptămână și ceva nici nu s-a atins de apă sau mâncare
dormea pe mormântul ei plângea tot mai stins
pe urmă a murit era acoperit de petale de flori parcă zâmbea

l-am îngropat lângă Miya lui știu era în săptămâna Paștilor
și oamenii erau nerăbdători
taie spargă
miei și ouă în pace
și în lumină lină

poezie de (9 mai 2014)
Adăugat de George AsztaloșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Dorul...

Și iarăși frunzele se zburătăcesc în vânt
Îngălbenite de timp se-ndreaptă către pământ
Și-ntrebi nedumerit când bocnă-i iazul morii:
Mai trecători pe pământ sunt oamenii, sunt norii?

Când șarpele-crivăț șuieră-n negrele ramuri
Și greu, tot mai greu saturi prea flămândele guri
Zic: mai călător pe pământ nu-i omul, nu-i norul
E frunza arămită de vreme, e dorul!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook