Lupoaica Frantei
ne-am intalnit intamplator intr-un port fara far,
la sud de capatul lumii.
ai crezut ca sunt Roger Mortimer si ai brodat cerul cu buzele in mii de culori,
unele apasatoare,
altele nu.
copiii nostri nu s-au nascut desi am avut mereu parte de ploi amestecate cu sange de inger,
turnul de piatra ne-a strans intre zidurile lui
implinind profetia.
dupa ce trupurile noastre au ramas fara inimi,
legenda a mai hoinarit un timp prin orasele obosite de menestreli apatici, rautaciosi.
apoi parintii ne-au ars cuvintele de dragoste intr-un loc tainic.
iubirea se vindea ieftin si lumea nu era pregatita pentru un compromis cu eternitatea.
ramas singur intre moarte si moarte,
am scris pe sabia credintei un nume de femeie:
Isabelle.
poezie de Eduard Dorneanu (3 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre lupi
- poezii despre inimă
- poezii despre femei
- poezii despre cuvinte
- poezii despre culori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Poem lavabil
Un vers coagulat mi-apasa
Pe crucea visurilor moarte
Si epitetele pe coasa,
Se zbat sa intre intr-o carte.
Ma simt ca un imponderabil
Ce nu mai poate sa aleaga
Cucernicul cuvant, lavabil,
Din opereta geofala.
Nu mi-a ramas acum pe harta
Decat o tara fara nume,
Cu vajnica pecete sparta
Si ani voalati fara pronume.
Sarac de sange si de verde,
Ca un burete sterp si orb,
Sunt jocul care vesnic pierde
Din fabula cu-eternul corb.
Si carnavalul s-a sfarsit,
Arunca-ti mastile de ceara,
Te pierzi usor in infinit
Prin aripa crepusculara.
poezie de Stefan Al. Sasa din Polaroid (2001)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre verde, poezii despre jocuri, poezii despre infinit sau poezii despre imponderabilitate
* * *
Ingaduie-mi sa plutesc departe, acolo unde-mi zboara visul.
Este un loc, niciunde, unde totul se sfarseste;
Fara sperante, fara vorbe, fara voce, fara sunet,
Fara calatori osteniti, pe o carare goala, fara nasteri, fara moarte,
Fara trup, fara noapte, fara zi si fara zori in acelasi vid.
poezie clasică de Maitreyi Devi din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre voce, poezii despre sunet, poezii despre noapte sau citate de Maitreyi Devi despre noapte
Gol
Ne-a parasit lumina, culoarea ne-a uitat,
Si soaptele-si pierdura-ntelesul pe vecii,
Si trupurile noastre in gol s-au destramat
Sub aiurarea noptilor tarzii.
Si gandurile noastre trecura fara grija-n
Ostroavele-necate in destramari de veci.
Pe cerul lumii noastre mai dorm fara de sprijin
Doar ochii reci, doar lacomii ochi reci.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, citate de Nicolae Labiș despre lumină, poezii despre somn sau citate de Nicolae Labiș despre somn
In amintirea aripilor unui fluture de lumina
A ars
si nu a ramas din el
decat amintirea
prea rece
si trista,
o simpla cenusa
a unui timp fara nume
a unui popas fara urme...
si-atat!
Am plans
si a disparut orice umbra.
singurul lucru cu care
nu stiu ce sa fac...
amintirea.
poezie de Consuella Efrim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre aripi sau poezii despre amintiri
Nonsens cu sange
'Inca mai ploua cu sange-mi-ai spus-
dar are-o culoare ciudata. Si-a pierdut
roseata'.'Poate si-a schimbat componenta-
am raspuns'. Poate noi nu mai suntem
oameni. Ne-am schimbat in statui.
Acum inteleg de ce suntem cu totii
ciobiti. Acum stiu de ce nu ne mai doare,
de ce nu mai avem sentimente.
'Ba da. E sange-mi-ai spus. Totul e
sange. Noi suntem de sange, de sange
alb, fara hematii...
Oameni de sange? Ce bine... atragem
insectele si sangele nostru va intra
in sangele lor fara pericolul descompunerii
si astfel vom realiza un circuit:
circuitul sangelui in natura..
Sa stii ca e o forma de continuitate,
o forma de nemurire.
Ma gandesc ca la un moment dat
ne vom schimba sangele intre noi
sau il vom cumpara de la magazine:
'Cat face un litru de sange? Dati-mi, va rog,
doi litri'...
Ne vom face singuri transfuzii,
ne vom deschide pipturile si vom turna
sangele ca intr-un rezervor de kerosen.
poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre sculptură, poezii despre pericole, poezii despre natură, poezii despre insecte, poezii despre comerț sau poezii despre alb
Comertul Sufletului
Iubirea e o "treaba" intre afaceristi.
E snoaba si perversa la cei ce-s arivisti.
E taina pentru omul fara anume tel,
Iubirea se-ntineaza in sufletul misel.
Iubirea-i necesara in lumea-aceasta trista
Devine fara voie o sclava, mai mereu artista...
Ne vindem intre noi sufletele-si implicit amorul,
Nevoia impetuoasa de a schimba decorul.
Vrem mereu ceva mai bun pentru noi
Insa cadem in mlastina, cum cade un pietroi.
Am inteles pe dos esenta-nu-i egoism iubirea
Cand trebuie sa fie a noastra fericirea.
poezie de Andreea Giosanu (1996)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sclavie, poezii despre fericire, poezii despre devenire sau poezii despre artă
Tulburatorul vis
Acest pamânt mirositor si lacom
Cu trasnetele lui ucigatoare,
Fara belsug si fara adaposturi,
Acest aform abandonat de Soare
Care sub talpa înca arde
Si a pacatuit cu Luna,
În care ne-ngropam pe rând
De-a pururea si-ntotdeauna
Acest pamânt fara culori concrete,
Golan rostogolit prin constelatii,
Cu gravitatia legata-n glezna
Si cu atât de relative spatii.
Acest pamânt fara culori si gust
Pe care iarba verde sângereaza
Si când simtim ce-i zborul, si zburam
Aripile din umeri le reteaza.
Sa fiu rotund si nu ma multumesc
Muscând din el, flamând, a câta parte?
Parintii mei, cugetatori, au curs
Prin iuresul plecarilor spre moarte;
Diana, tu si eu mai suntem vii
Sa nu rostesti acum nici un cuvânt
Ca ma trezesti si voi fi las, iubito
Si amândoi vom curge în pamânt.
poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre relativitate sau poezii despre glezne
Sens medical
Sangele pulseaza
Ranile sunt pline de ulceratii
Sufletul se chirceste
sufocat intre peretii carnii
Trezit in sicriu
Ne priveste ca un somnambul
Apoi se culca la loc
Fara continuari eminesciene
Ne-am dorit sa ne claustram un timp
Dar...
Ai agonizat intr-o miscare centripeta
Si eu m-am stins intr-o miscare centrifuga
Incerc sa ma eliberez de-o ancora
Cuvintele ma strang atat de aspru
Nu mai vreau sa folosesc pronumele
La persoana a-2-a singular
Ar capata un absurd si dureros sens medical
Ma adun meditativ, inspre mine
Daca te-am iubit... nu stiu
Deseori am avut sentimentul
De prelungire inutila
Fara emotii artistice
Fara transfigurari
Acum daca vei vrea sa pleci
Ma intreb, daca doua lacrimi ajung
poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre durere sau poezii despre dorințe
Poezia de dragoste
Am vrut sa-ti scriu o poezie,
Dar m-ai ranit atat de mult,
Si chiar de-ar fi sa-mi canti iubirea,
N-as mai dori sa o ascult.
C-un centimetru mai inalta,
Erai, dar mie nu-mi pasa,
Pentru destui o simpla fata,
Dar pentru mine dragostea.
Multi imi spuneau ca o sa vina,
Si clipe grele pentru noi,
Ca dupa cer senin si soare,
Vor fi la fel de multe ploi.
In jurul nostru-am fost atent,
Sperand ca totul va fi bine,
N-as fi crezut ca supararea
Va fi adusa chiar de tine.
Incet, incet te-ai departat,
N-ai spus nimic, nici un cuvant,
Nu ne vedeam, nici nu vorbeam,
Parca intrasei in pamant.
Ne-am intalnit tarziu odata,
Si-am intrebat ce sa-ntamplat,
Mi-ai spus cu o voce ciudata:
"-Gresesti! Nimic nu s-a schimbat."
Credeam c-a fost o perioada,
O proba pentru amandoi,
De unde-aveam sa stiu ca viata
Imi pregatea un alt razboi?
Spuneai ca totul e la fel,
Ca nu este nimic schimbat,
Dar dupa acel "noapte buna",
Povestea noastra sa-ncheiat.
Fara motive, fara certuri,
Fara cuvinte, fara noi,
Te-ai izolat complet de mine,
Si peste soare-ai adus ploi.
Nu am stiut, n-am inteles,
Ce se-ntamplase cu noi doi,
Dar si tacerea-i un raspuns,
Ai decis tu pentru-amandoi.
Si in legatura cu poezia de dragoste...
Poate nu stii, lumea e cruda,
Daca o mint am sa regret,
Sunt sigur ca nu vrea s-auda
Inc-o minciuna de poet.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre vinovăție sau poezii despre fete
Inca mai cad lacrimi
Inca mai cad lacrimi, dupa tine
Inca ma mai gandesc la tine
Nu te pot uita
Vreau sa mai faci parte din viata mea
Vreau sa iti spun dinou,
Bun venit in bratele mele
Vreau sa te protejez,
Sa iti ofer dragostea mea
Imi este dor de tine
Si de cuvintele care,
Desi erau reci si goale
Pentru mine insemna ceva
Si stau gandindu-ma mereu,
Langa mine nu mai esti prezenta
Dar totusi,
Parca inca mai simt parfumul cu care te dadeai
In ca iti mai tin minte privirea
Ochi caprui care ii ai,
Ochi pe care ii priveam
Tot timpul ii indrageam
Parca acuma te avd,
Cum stateai la mine in brate
Locul in care,
Cresteau sperante
Parca acuma vad,
Trandafirii infloriti
Parca le simt mireasma
Trandafirilor rosii preaiubiti
De tine indragiti.
Gandindu-ma la tine,
Parca aud cuvintele ce ti-le rosteam
Iti ziceam ca te iubesc
Si cat de mult in viata mea te doresc
Imi amintesc acum,
Iubirea mea pentru tine,
Dintr-o data a rasarit
Fiind de nestapanit
Parca vad momentul in care,
Amandoi rasaritul soarelui il priveam
Impreuna ne bucuram
De la tine o sarutare primeam
Cat timp soarele a stralucit,
Multa iubire s-a ivit
Eram de nedespartit
Mereu, mereu noi ne-am iubit
Odata cu apusul soarelui,
Instalarea noptii depline
M-am indepartat de tine
Te-ai indepartat de mine
Iubirea a disparut,
Mi-ai lasat un gol imens
Un suflet pustiu
Acuma doar de lacrimi ingrijit
Si am ramas singur
Intr-un loc al nimanui
Intr-un loc lipsit de viata
Nu are iubire, nu are speranta
Noaptea hoinarind strazile,
Pe care te plimbam
Stelele inca mai straluceau
Dar mie nu imi mai zambeau
Luna este palida,
Nu are putere sa mai straluceasca
E de parte de soare, i-a disparut stralucirea
Stralucirea care de la soare o primea
Stralucirea care a disparut
Luna si soarele, unul de altul s-au despartit
Totul ramanand un vis neimplinit
poezie de Ovidiu Cotei (20 septembrie 2015)
Adăugat de Ovidiu Cotei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre trandafiri, poezii despre stele, poezii despre protejare sau poezii despre protecție
Drum bun catre eternitate
fara idei,
fara glume,
fara nimic in buzunare
si fara nimic deasupra ta
fara ca inima sa iti bata si
fara ca nimeni sa te ajute,
fara mama,
fara tata,
fara nimic asteptandu-te in drumul tau spre nebunie
si fara cuvinte
premiat pentru cel mai bun cantec
fara dragoste,
fara remuscari,
fara sa iti mai pese, ai plecat intr-o lume straina
si m-ai lasat multimii care ma uraste
si toate astea s-au
intamplat doar pentru ca nu am pretuit nimicul
pe care mi l-ai oferit
drum bun spre eternitate.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre tată, poezii despre superlative, poezii despre premii, poezii despre nebunie, poezii despre mamă sau poezii despre idei
Confesiunea zeului zburător
Înainte nu a fost absolut nimic
Deodata nimicul a adormit
si a început sa viseze.
Astfel s-a nascut cifra zero.
Nimicul a visat cifra zero.
Cifra a adormit si a visat:
cifra unu.
Cifra unu a adormit si a visat
iarba si capre.
Iarba visând visul caprei
a nascut un copil, doi copii,
trei copii, patru copii...
copii au mâncat iarba
si au crescut
Dupa aceea au mâncat si capra
si s-au facut mari.
Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al doilea
al treilea copil mare
l-a mâncat pe al patrulea.
Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al treilea copil mare.
Apoi
primul copil mare a ramas singur.
El a zis:
Al treilea copil mare
l-a mâncat pe al patrulea
Dupa aceea primul copil mare
l-a mâncat pe al treilea copil mare
Apoi,
primul copil mare a ramas singur
El a zis:
"eu ma trag din nimic
din nimicul cel care a adormit,
cel care a adormit si a visat
cifra zero"
Zicând acestea
a început sa se închine cifrei zero.
Apoi, dupa un timp,
de foame si-a mâncat
un picior.
Apoi si-a mâncat celalalt picior.
Dupa un timp si-a mâncat
mâna dreapta
apoi si-a mâncat mâna stânga.
La urma si-a mâncat
propria limba.
Dupa acestea nu a mai fost absolut nimic.
- De unde stii legenda asta
ma întreaba îngerul,
de unde o stii daca dupa aceea
nu a mai fost absolut nimic?
- Nici n-o stiu, i-am raspuns
nici macar n-o stiu
- Daca n-o stii, îmi zise îngerul
atunci, atunci de ce o spui?
- Nici n-o spus, i-am spus,
nici macar n-o spun.
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre picioare, poezii despre mâncare sau poezii despre mâini
Bocet pentru Ion cel fara de mormant
Ca tara sa nu-ti moara
Tu linistit te-ai frant,
Si tot colinzi prin tara,
Ion fara de mormant.
Asa a fost destinul tau,
Sa mori precum te-ai si nascut
Ca un erou necunoscut
Intr-un mormant necunoscut.
Ioane fara de mormant,
Te plang si te ingan,
Ca tu ai fost si eu mai sunt,
Ion, soldat roman.
Dar undee mormantul tau,
In care rau sau deal,
Te bat parerile de rau,
Soldat si general.
In fata mortii neclintit,
N-aveai ce o ruga,
Ai lacrimat si i-ai zambit
Ca si la nunta ta.
Dusmanii tai si azi se tem
De-ngrozitoarea zi
Cand vom iesi de sub blestem
Si tte vom regasi.
Ioane, fara de mormant,
Cuvant fara coperti,
Din locul tragic un` te-au frant
Incearca sa ne ierti.
Asa, a fost, va fi mereu,
Te cautam cu dor
Ion esti tu, Ion sunt eu,
Ion e un popor.
poezie celebră de Adrian Păunescu (1 septembrie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Ion, poezii despre tragedie, poezii despre prezent, poezii despre nuntă, poezii despre frică, poezii despre dor sau poezii despre armată
In agonii necunoscute
azi am fost la scoala
dar scoala nu a fost la mine,
nici ea, nici eu, nici Dumnezeu,
azi am fost la crasma fara nume,
la crasma fara numele tau scris pe
toate mesele la care ar fi trebuit
sa stam vreodata impreuna
si fara sa ne cunoastem,
fara sa ne trimitem la origini
sau in agonii pe care
jumatate daca nu mai mult
din planeta aceasta nici nu le cunosc.
azi am fost pe lumea ailalta,
lumea fara tine in calendar,
calendarul fara tine si fara caesar,
azi am fost pe stadionul unde
inca se joaca meciul vietii noastre,
totul fair-play, fara blaturi,
fara capete in cosul plin
cu bunatati dumnezeiesti,
fara picioare in ghips si
stele verzi pe cer.
azi am fost in toata romania,
pe harta cu maro si verde,
orasul tau era suprapus cu al meu,
orasul meu nu mai era nicaieri,
dar visele,... visele vor ramane intotdeauna
ca si circul la margini de oras,
ca si oficiul postal,
ca si statuia lui eminescu in parc,
ca si radio alfa
si ceilalti colegi de presa.
poezie de Florin Deroxas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre calendar, poezii despre religie, poezii despre radio sau poezii despre planete
Cantec
Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
de-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud, a orei,
cand cerul devine nou si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre seară, poezii despre rai, poezii despre ore, poezii despre ochi sau poezii despre nori
In alb si negru
Tu nu stii sa canti la pian.
Stii doar sa ii vorbesti
din varful degetelor.
Te-am ascultat intamplator
fara sa inteleg.
Sunetele mi-au strabatut carnea
devenita permeabila
si-am sangerat
lumina.
Sub ochiul tau drept
albul si negrul s-au certat furtunos
s-au imbratisat apoi
fara intrepatrunderi
in tonuri de gri.
Vorbaria ta noncolora
mi-a lasat cuvintele
pustii.
poezie de Adriana Bochis
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre pian, poezii despre degete sau poezii despre ceartă
Cea mai frumoasa femeie
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca intr-o mana
am planul, iar in cealalta tin sfera;
si firele gandului meu unesc perfect punctele
planului cu punctele sferei pentru-a recrea lumea.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca visele mele
atrag demonii si ingerii in atingeri electrizante,
pentru ca pielea mea e izvorul dorintelor tale
si universul e pierdut in parul meu.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca la gatul meu
galaxiile se-nsira unele dupa altele intr-un colier
din lemn de santal.
Pot sa opresc si sa starnesc ploaia, pot sa-ti arat,
intr-o singura picatura, imaginea cuplului perfect-
doua trupuri, modelate in lut ars la soare, impletite
intr-o imbratisare perpetua.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca port desertul
in inima,
camilele ies din mintea mea pe drumul ce duce la Rai,
ma las mangaiata de vant, inecata, nascuta si sarutata de mare...
poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Sorana Mihail
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre lut sau poezii despre lemn
Fara
Si te-am gasit,
fara sa te caut,
Si mi-ai raspuns,
fara sa te strig pe nume.
Impart cu tine
aceeasi bucata de fericire,
fara sa te-ntreb
dintotdeauna
fara inceput!...
poezie de Cătălin Antonov (26 noiembrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palimpsest
Mi-am scris versurile pe hartie,
Dar e ca si cum mi-as fi trecut
Sufletul pe-un palimpsest;
Uitat intr-un ungher al
Marii biblioteci,
Necitit de nimeni,
Inlocuit apoi cu alta scriere
Si cu un alt suflet,
Sau s-ar putea
(si poate-i cel mai bine)
Sa fi ars in flacarile Alexandriei,
Caci asa ar fi ramas macar
Ramasite arse si chinuite de amintiri.
poezie de Francesca Buta (ianuarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trecut sau poezii despre biblioteci
Locuind cerul
Am fost piatra
Si am trait viata pietrelor
Depinzând de lumina soarelui.
Am fost planta
Si am trait viata plantelor
Depinzând de lumina soarelui
Si de apa.
Am fost animal
Si am trait viata animalelor
Depinzând de lumina soarelui,
De instinctele mele
Si de apa si de hrana.
Am fost om
Si am trait viata oamenilor
Depinzând de lumina soarelui,
De lumina lunii si a stelelor,
De instinctele mele si ale voastre,
De apa si de multe feluri de hrana.
Am fost de fiecare data ceva,
De fiecare data am trait viata
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce eram
Si murind doar moartea aceea.
Voi mai fi cândva si înca altceva,
Voi trai si viata aceea
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce voi mai fi,
Voi muri si moartea care a mai ramas.
Si voi visa ca cercul sa se-nchida:
O data, macar o data, va fi sa fiu lumina
A soarelui si-a stelelor
Si apa
Si multe feluri de hrana
Pentru cel care va fi sa vina.
Si viata aceea a lui,
Depinzând doar de mine,
Va fi si de piatra si de planta
Si de animal si de om
Si de înca altceva
Al carui nume nu-l stiu.
Si el va fi fara de moarte
Caci eu voi fi murit
Si moartea care a mai ramas.
Lui îi va ramâne sa locuiasca cerul
Lumina în lumina
Pentru fiecare din voi
Când veti mai fi si înca altceva.
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre plante, poezii despre botanică sau poezii despre animale