Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Omul, ursul și vițelul

Odată-am fost în pădure,
Și în lujerii de mure
Mormăia ursul Mor-Mor,
Parcă cerea ajutor.
Printre puieții de brazi,
Mi-am făcut puțin curaj.
De urs m-am apropiat
Să văd ce s-a întâmplat.
Pasămite, lângă el
Gemea din greu un vițel.
Am rămas stupefiat,
Să văd că nu l-a mâncat!
Ursu-l mâgâia pe cap,
Eu nu știam ce să fac.
Nu-mi venea de loc a crede
Că în iarba multă, verde,
Împreun-au petrecut o noapte,
Și-a scăpat vițelul de moarte.
Mă apropii. Mâna-ntind,
Mi-era frică să-l ating.
Văzând că ursu-i bucuros,
Pe spate eu l-am întors.
Am văzut că nu mai are,
Decât numai trei picioare.
Prin pădure, rătăcit,
Mistreții l-au hăcuit.
De colții lor l-a scăpat
Chiar Moș Martin, supărat.
Pe misreți i-a alungat,
Apoi vițelul l-a luat,
În pădure l-a ascuns,
Unde lupii n-au pătruns.
A stat noaptea lângă el,
L-a oblojit fel de fel.
Iar când s-a luminat,
După ajutor ursu-a strigat.
Vițelușul gemea greu.
Vroia să-l îngrijesc și eu.
Cămașa mi-am spintecat,
Piciorușul i-am legat,
Și primul ajutor i-am dat.
Apoi, ursul m-a ajutat
Să îl duc până în sat.
Sătenii când m-au văzut
Au crezut că sunt pierdut.
Cum e posibil să vin
Alături de Moș Martin!
Ba, să cărăm și-n spinare,
Amândoi, o arătare.
Lângă oamenii mirați
Stăteau alături trei frați
Moș Martin și cu vițelul
Și eu, omul, doctorelul.

Morala:
Și fiarele au, se pare,
Câteodată suflet mare.
Iar noi trebuie să știm,
Cum și când le prețuim.

fabulă de (20 august 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Lupul la stână

Când un câine urlă,
nu este turbat.
Urlă că în târlă
lupul a intrat.

Măgărușul rage
ceva din abecedar.
Iar ciobanul trage
vesel din pahar.

Lupului deloc nu-i pasă.
Prinde oaia cea nai grasă,
Și prin lujerii de mure
o târăște în pădure.

Prea mult pe gânduri, n-a stat.
După ce s-a înfruptat,
sătul și bine dispus,
se ia la ceartă c-un urs.

Ursul, mormăind ceva,
parcă-i spune "vino-ncoa"!
Lupul tace ca un pește
și-n pădure o tulește.

poezie de (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dumitru Matei

Elefantul și rinocerul

Elefantul și un rinocer,
Având dureri reumatismale,
Să le fie de ajutor,
Au optat, băile termale.

Și-au mers prin junglă,
După lacul cu nămol.
Găsit, n-au mai stat de vorbă
Și s-au aruncat în el.

Mulțumiți de piscină
Cu apă caldă și nămol,
Aveau încrederea deplină
Că le va fi bine în viitor.

Pachidermul își freacă piciorul
Cu trompa, fiindu-i ușor,
Văzându-l însă rinocerul
I-a oferit repede ajutor.

- Stăpâne, te masez eu,
Așa cum am mai făcut,
Iar dacă îți este rău,
O uăm de la început.

A trecut repede la treabă
Cu cornul lui ascuțit
Care l-a înfipt în talpă,
Apa toată s-a roșit.

A țipat și i-a spus
Ce rău mare i-a făcut.
Leșinat, aproape dus
S-a pus pe oblojit.

După un timp și-a revenit
Și a început să-i vorbească,
L-a certat și s-a răstit
Pentru fapta-i nebunească.

- N-ai vrut să-mi pansezi piciorul
Cu apă, ierburi și nămol.
Te-ai pus, hoțule, cu cornul,
Crezând mă omori.

Să-mi iei dintele al mare
Să-l vinzi la bijuterii,
Fugi, că nu ești în stare
Și să te lași de prostii!

Fildeșul e pentru împărați
Și marii latifundiari,
Pentru regi încoronați,
Ori bancherii mari.

Ce-ai crezut tu, stârpitură,
-ți acord prietenie
Îți trag eu o tăvălitură,
Ca uiți de dușmănie.

L-a luat la tăvălit
Printre aborii de eucalipt.
Lovit bine, a fugit
Cu cornul sângerând și frânt.

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.

Judecata vulpii

În pădure locatarii
Hotărâră de-o adunare.
Vor fie judecată
Vulpea, fiindcă-i vinovată.
Și ca-n orice adunare,
O spună fiecare:
Pentru ce e vinovată
Și cum trebuie tratată.

Vulpea este acuzată
De o rață supărată:
- Mi-a mâncat ouăle, frate,
Le lua nenumărate.
Cuibul cum mi se umplea,
Vulpea iute îl golea.
Când am vrut a le-apăra
Ea la mine se dădea.
Dacă nu zburam pe dată,
Azi eram și eu mâncată.
Iar la a mea surată
I-a mâncat puii pe baltă.
Beții pui nevinovați:
Pentru ce au fost mâncați?
Și apoi cum spună acum
Că nu-i vinovată? Cum?
Vreau fie pedepsită
Și pe veci de veci oprită.

Un corb bătrân pe-o cracă
Nu putea ca să mai tacă.
Cu voce de bariton,
Cu o pană drept baston,
Aripele-n vânt și-agită:
- Vreau fie pedepsită!
Vârsta mea nu a contat
Cașul când mi l-a luat.
M-a mințit, m-a lăudat
Pân'ce cașul am scăpat.
Și uite așa prin laudă,
Am ajuns în fabulă.
Fără frac și etichetă
Am ajuns și eu vedetă.
Ce e drept, am învățat:
Când prea mult ești lăudat,
Ca să nu întreci măsura,
Ține-ți tu închisă gura.

Vulpea-n apărarea sa
Începu a cuvânta:
- Eu, sanitara pădurii
Mănânc orice mortăciune.
Le consult și le descânt
De-s bolnave le mănânc.
Unele nu vor consultate,
Decât după ce-s vânate.

Iepurele supărat,
O lăbuță-a ridicat.
Se înscrie la cuvânt
Și începe el plângând:
- Onorat Complet, vă spun
Că ce face nu e bun.
De mici puii mi-i vânează
Și ea zice că-i tratează?
Nu minte în așa hal
Nici Guvernul Mondial.
Are-o regulă de hoți:
Pentru ea, bolnavi sunt toți.

Vulpea nu poate tacă,
Strigă că nu-i vinovată.
- Eu n-am vrut așa să fac.
De ce iepurele nu a stat?
Fugind, el m-a provocat
Și, de aceea i-am mâncat,
Înțelegeți voi odată,
Că nu eu sunt vinovată.
Ordine-n pădure fac,
La bolnavi le vin de hac.

Din tufișuri se ridică
Închinându-se de frică
Căprioara lăcrimând
Și spunând cu al său cuvânt
Că un ied i l-a mâncat,
Chiar atunci când l-a fătat.

O lebădă mai îndrăzneață,
Din mulțime sare-n față:
- Și la mine-n stufăriș
A venit ea pe furiș,
Ouăle mi le-a mâncat
Cuibul mi l-a dărmat.
Dacă ar continua așa,
Pe toți ne-ar extermina.
Și-n pădure o să vedeți
Crescând numai bureți.
Dacă vulpea, nu cumva
Și bureții i-ar mânca.

Completul a deliberat
Și pedeapsă vulpii a dat:
În pădure locuiește,
Dar nu aicea se hrănește.

Vulpea totul a respectat:
Și-a mutat serviciul în sat.
Acum este respectată.
Nu mai este nici vânată.
Nu există vreo poiată
Să nu fie vizitată.
Doar un câine, câteodată,
O mai latră.

fabulă de din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ajutor umanitar

A venit la domn primar
Ajutor umanitar.
Cu lacăte l-a ferecat
Și la săraci nu l-a dat.
După ce-au zăcut o lună
Au dispărut fără urmă,
Toate câte au venit.
Primarul se jură că-i cinstit.
-Cum ești cinstit frățioare
Când de sub nasul tău dispare.
Iar cei apropiați de tine
Își construiesc multe vile?
Nu-ți mai pune în cap fesul!
Pe noi nu ne duci cu preșul.
Tot vedem ai chelie
Și vestă portocalie.

poezie de (16 august 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vulp' de ursu' păcălită (poezie pentru copii)

Dragi copii, de grădiniță
Astăzi, nu mai am peniță
Nu mai am nici pic cerneală
Am luat un patru la școală
Am rămas tot... corijent
Sigur, sunt și repetent
Cred ... am îmbătrânit
Și la minte m-am scrântit!

Când eram la grădiniță:
Nu aveam deloc peniță!
Nu aveam, nici pic cerneală,
Nu-mi ardea, deloc, de școală,
Eram, tare neatent,
Grupa mică... repetent!
De atunci, eu, m-am scrântit:
Moș bătrân - îmbătrânit!

Școala, este serioasă,
Școala, este și frumoasă:
Dacă nu ai grădiniță,
Dacă nu ai nici peniță,
Dacă ai băut cerneala:
Ai ratat, acum, și școala
Poți fi cât de atent
Tot rămâi... și repetent.

Cum mai scriu eu măi copii...
Cum mai scriu eu poezii?
gândeam, mai scriu...
O poveste, nici nu știu:
Cu rățușca mea urâtă,
Cu pisica, aia... mută:
O poveste, ca fie
Și s-aducă veselie.

Dar acum sunt supărat:
Sunt rățoiul fermecat,
Am cu mine un cățel:
Grohăie, ca un purcel;
Am cu mine o pisică
Chițăie, și este mică;
Am cu mine, un cocoș:
Măcăne, de zici... că-i moș!

Vai de mine, cefac!?
Ce povești mai scot din sac:
Sacu-mi este găurit!
Chițăilă, a pierit!
Fug, iute, după... cățel:
Grohăie ca un purcel;
Vai de mine, sunt un moș:
L-am pierdut, și pe... "cocoș".

Na, copii, acum, ce fac?...
Mă duc!... pe la pește-n lac:
Bag, în ap'a-mea... codiță,
Îmi ascut și o... peniță,
Stau acolo, până-mi vine...
Pân' mă-nțeap'... un mărăcine
Și când trag coada afară?!...
Aduc, peștele, la școală!

Dragii mei, și scumpi copii
O poveste auzii:
Peștișorul fermecat,
Peștișorul supărat...
Cam așa, am auzit
Pe la voi când am venit:
Iar acum, chiar mă gândesc
duc să pescuiesc:

Coadă am! Îi prind un ac:
Stau pe lac și fac... "mac-mac"
Peștii, când vor auzi
La mine, vor veni:
Se vor agăța de ac
Ridic, coada... "maca-mac"
Și întreb: "Măi, care-mi ești
Peștișorul, din povești?"

Vai de mine, dacă-l prind:
În tigaie, mi-l întind!
Un cuțit, mare, mi-ascut
Și de-oi fi... un pește mut:
Îl fac eu să îmi vorbească!
Și-n ulei!... să se prăjească:
Și să fie... aurit!
Că de nu, a și murit!

... Aoleu! Dar cefac:
Dacă, îmi pică din sac?
Sacul meu e găurit,
Poveștile-mi au pierit,
Am în față o pădure...
Mă duc, ursul pe la mure:
Și văd, eu, ce va mai fi
Și pe cin', voi, întâlni!

Uite vulpea!... din poveste:
Strânge pentru iarnă pește...
Poate-i vulp', ăl, păcălit
Și de foame îi lihnit:
Ursul, dacă-l va vedea
Iute, se va speria:
Și să vezi, ce-mi pescuiesc
Peștișorul, ce-mi doresc...

Văleu! Vulpu' a fugit!
Peștele mi l-a pitit:
La cărat pe tot în gură,
La pitit în scobitură,
Ce mă fac! Și cefac
Mi-au furat peștii din lac:
Peștișoru-mi fermecat
Poate mi l-a și... mâncat?!

... Ia stați măi copii așa:
Parcă... știu și eu ceva,
Nu prea știu eu să citesc
Dar puțin... îmi amintesc:
Urs, pe vulp', a păcălit;
Vulp', parcă... a-nebunit;
O Scufiță, pe la mure...
Bunicuță... prin pădure,

Vai de mine, ce rău este
Să nu știi nicio poveste:
Carte, dacă învățam
O poveste, tot știam!
Așa, stau și mă gândesc:
Nu știu ce să păcălesc,
Aș mânca și eu un pește:
Dar nu știu: cum se prăjește!

Acum, sunt și obosit;
Prin pădure, rătăcit;
Nu am pește, nu am casă;
Nu am peștele, pe masă;
Și chiar... dacă, l-aș avea
Pisica, mi l-ar mânca:
Pisica, e vulpe hoață
Și peștele, mi-l înhață!

Mai bine, dorm în pădure:
Mănânc fragi, și mănânc mure,
Și la iarnă, hibernez:
Pe la școală mă visez...
Învăț, și eu, o poveste,
La vară voi prinde pește,
Și de-oi fi, să mai trăiesc:
Vin eu și vă povestesc!

Pân'atunci, copii, mai este:
Coada, poate îmi mai crește,
Dacă am coadă stufoasă
Am și peștele pe masă:
mănânce și pisica,
mănânce și bunica,
Lupu, rața, cine-o fi
Și cine va mai veni.

Acum, eu, vă părăsesc
Înapoi la voi privesc:
Voi sunteți copii cu carte
Mergeți iute mai departe
Eu sunt moș, rămân în urmă
Părăsesc, a voastră "turmă",
Și poate, într-o zi...
Noi, ne vom... mai, întâlni!

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul I (26 august 2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Lutul și Olarul...

... Lutul gemea... în Mâna creatoare...
Plângea cu amar... sunt numai o țărână
Destul!... căci orice colțișor mă doare!
Ce vrei faci?... sunt doar un bulgăre de tină.

Eu nu mai pot!... oprește-te!... am obosit!...
Și oftând... se tot zvârcolea pe roată
De ce chiar eu?... ce bun în mine ai găsit?...
Eu nu mai vreau fiu de tine modelată.

Încă puțin... așteaptă... meșterul i-a spus
Azi vreau din tine să fac un vas frumos
Dar trebuie să mă asculți... fii supus...
Tu pentru mine ești vasul cel mai prețios.

... Și el... a răsuflat cu ușurare...
Dar când s-a văzut în foc s-a înspăimântat
Striga, mă frige!... eu nu mai am răbdare!...
Sunt fără vlagă!!!... și strigătul a încetat...

... El l-a scos din zgură... și l-a șlefuit...
I-a făcut și lui... în atelier un loc...
Cu argint și aur... apoi l-a poleit...
fii mai trainic... trebuie să treci prin foc.

... Așa Eu te-am văzut în visurile mele...
În culori frumoase... cu linii de smarald
strălucești la soare... și-n licărit de stele...
bucur!... șopti Olarul cu un zâmbet cald.

Acum era un vas de cinste în mâna Lui
Doar ieri... o tină fără formă a fost...
Este bine ca drumul tău... smerit să-l sui
lupți cu Acel ce te-a creat nu are rost.

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ursul îndrăgostit de vulpe

Mergând ursul prin pădure
A văzut vulpea șireată,
Ce vroia pește fure
Prefăcându-se că-i beată.

- Coană vulpe, ce-ai băut
te clatini pe picioare?
furi pește te-am văzut...
Poți răspunde, oare?

- Ursule, mă mai gândesc
Glasu-mi este tremurat,
Și nu pot îți vorbesc
Despre pește și furat.

- Atunci, ești vulpe "cinstită"
Poate că mi s-a părut...
Ai băut, ești amețită
Și eu hoață te-am făcut?

- Sunt cinstită, mor eu...
N-am furat mai niciodată,
Și mă jur pe dumnezeu
Că sunt o vulpe curată.

- Cumătră, te văd murdară
Pe unde te-ai tăvălit?
Urșii toți, mie, să-mi moară
Dacă tu, nu m-ai mințit...?

- Ursule, m-am îmbătat
Am băut multă răchie,
Și-ntr-o groapă m-am culcat
Alceva, vulpea, nu știe!

- Ho, ho, ho, ce proasă-mi ești
Vino aproape de lac,
Oglindind, te privești:
Ești murdară, ca un drac!

- Ursule, am amețeală
Poate cad și mă înnec,
Alcooolul, este-o boală
Și mai bine, plec!

- Nu pleca, mai stai puțin
Stai cu mine cinăm,
Desfac, o sticlă cu vin
Toată noaptea - ne distrăm!

- Ursule, mă cam grăbesc
Am mâncare, băutură,
Dacă vrei, îți dăruiesc:
O frăguță, gură...?

- Cumătră, te mai aștept
Sunt îndrăgostit de tine,
Sunt un urs, cinstit și drept
Și minciuna ta, nu ține!

- Ursule, îți spun cinstit
grăbesc tare de tot,
Am deja al meu iubit
Și mai mult, nu-ți pot!

- Atunci, fie, du-te fată
Căci Doamne ferește,
Când te-o vede soțul, beată
Nu te mai iubește!

- iubește, am un leac
Că-i place de mine,
Plăcerea îi fac
Și-n brațe mă ține!

Of, și eu în brațe te-aș strânge
Dar, o las plece,
Inima, că mi se frânge
Și greu îmi va trece.

Și-uite-așa, vulpe-a scăpat
Ursul a rămas,
Amăgit, și supărat
Și fără de glas.

Acum, fuge, prin pădure
Și se face nevăzut,
Va mânca, probabil, mure:
Și dragostea, i-a trecut?...

fabulă de (12 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pseudo-fabule

Dacă pisicile, câinii, caii
Ar scrie poeme, din acelea tari, senzuale,
Nu ar mai scrie nimeni altceva.
Un fulger m-a lovit într-o noapte,
Am scăpat, eu sunt copacul care râde.
Râd prin mierlele care mă vizitează.
Un cocostârc cu funcție a trecut pe lângă mine,
Nu vorbește, el știe tot, eu râd.
Nemaiavând picioare, mai mult ascult și privesc,
Glasul meu s-a risipit în frunze, în vânt,
Am zărit un rac cu clești de aur, am râs,
Păsări ce încercau imite broaștele, am plâns,
Am văzut îngerul morții, se fâțâia în jurul meu,
l-am gonit, alături, un buștean vechi și putred
visa în fiecare noapte că este verde,
cânta, încercând amăgească fetele.
Cineva s-a oprit, a luat o daltă și l-a cioplit,
A făcut un chip de zeu, au venit oamenii să-l admire,
Un câine s-a ușurat pe el, bușteanul a suferit mult,
Un înger milos l-a dus în Rai, acolo nu sunt bușteni.
**********************************************
Un cântec a pornit la drum, a nimerit în botul unui măgar,
Vai, ce jale, a fugit cântecul și-a dat de o privighetoare,
Dar un glonț rătăcit a ucis pasărea, a ajuns cântecul la un gropar beat,
A cântat groparul până a adormit, a găsi un soldat,
Porni soldatul la luptă cu cântecul nou venit,
A fost ucis și el, o gură de tun a prins din zbor cântecul,
Ați auzit un tun cânte? Nu prea. Un sinucigaș a cules cântecul
și cu el a vrut sară de la etaj, de supărare, cântecul a amuțit.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Povestea bărbatului care a visat foarte mult

A fost odată
o singură dată
un bărbat foarte urât

și deși era un om bun și harnic peste măsură
nicio femeie nu se apropia de el
la mai mult de un pas

după un timp
văzând că nu-și găsește jumătatea
bărbatul a plecat din sat și și-a făcut un bordei
în pădure

cât era ziua de lungă
tăia lemne
culegea fructe și plante medicinale
se ocupa cu dulgheritul și cu creșterea animalelor
iar primăvara altoia tot felul de pomi

din când în când
oamenii din sat urcau la el
îi cereau sfaturi pentru oblojirea rănilor
îi comandau o ușă
un pat
iar mai rar
câte-un sicriu

însă bărbatul din pădure
deși începuse a fi tot mai căutat
era
cu fiecare zi
tot mai nefericit

într-o zi
nemaiputând răbda
a împletit o funie
și s-a dus la cel mai bătrân stejar
să se spânzure

dar stejarul
care văzuse multe la viața lui
dar niciodată un om așa de urât
și-a frânt ramura de care atârna acesta
apoi l-a acoperit cu frunze
să nu-l găsească cineva
chiar lângă trunchiul său

însă
sub frunze
bărbatul nostru a adormit pe dată
și s-a trezit în fața lui Dumnezeu

i-a zis
Doamne
știi că eu de copil
eram atent să nu calc pe furnici
și pe tot felul de târâtoare
nu am furat
nu am mințit
pentru tot ce am agonisit
am muncit toată viața
dar cu toate acestea
sunt tare nefericit
nicio femeie nu mă vrea

iar Domnul i-a spus
te știu prea bine
mai rar un om atât de bun sub soare
dar oricât te-aș iubi
nu pot crea o femeie așa de urâtă
încât te iubească pe tine

însă
dacă tot veni vorba
tu poți

uite
din crengile uscate ale stejarului
poți alcătui un trup de femeie
o umpli cu lut și-o învelești cu frunze
că de restul mă ocup eu

iar după ce s-a trezit
bărbatul din poveste
a zidit timp de trei zile la făptura lui de lut

dar de teamă ca nu cumva să-l respingă
a făcut-o și mai urâtă decât era el

a treia zi
l-a chemat pe Dumnezeu
și l-a rugat să-i dea viață

iar Domnul
fiindcă așa i-a promis
a suflat viață în femeia omului din pădure

văzând astă minune
bărbatul a mulțumit
apoi a trezit-o ușor
sărutând-o pe frunte

atunci ea a deschis ochii și l-a întrebat:
cine ești tu
de ești așa de urât
mă sperii

iar el a plâns și i-a zis
iartă-mă
sunt sluga ta
Domnul m-a făcut așa
te apăr de fiarele pădurii
dar sunt harnic și înțelept
te pot sluji cât mai bine

însă ea a închis ochii
iar el a înțeles atunci
că nu trebuie să o slujească
decât pe ascuns

și pe măsură ce o iubea mai mult
femeia a început a-și lepăda din urâțenie
și a deveni tot mai frumoasă

nu după mult timp
un tânăr din sat a venit ceară leacuri pentru mama sa
și-atunci nu mică i-a fost uimirea
când a văzut-o pe cea mai frumoasă femeie
pe care vreun om o văzuse vreodată

și l-a văzut și ea
și a înțeles ce înseamnă dragostea
și mult a mai gemut în noaptea aceea

văzând toate astea
bărbatul care visase prea mult
i-a zis a doua zi
uite
știu că a sosit timpul ne despărțim
te-am slujit cât am putut de bine
și sper că nu ești nemulțumită de ceva

du-te după tânărul acela frumos
și dacă vreodată o să ai nevoie de ceva
mă cauți
de te vei putea uita în ochii mei

și dusă a fost

peste ani
când bărbatul din pădure trebăluia la un stup
a simțit cum femeia aceea a ajuns în spatele lui
dar el
de teamă să nu o sperie
nu s-a întors

însă ea a spus:
am aflat într-un târziu toată povestea
și-am venit să-mi cer iertare
a sosit timpul mă uit în ochii tăi

iar bărbatul
care nu mai visase de mult
s-a întors și nu mică i-a fost mirarea
când a văzut că în fața lui se afla
cea mai urâtă femeie din lume

dar lui nu i-a păsat
ceas de ceas a slujit-o
ca în acea primă zi
iar ea a devenit din nou frumoasă și fericită
și poate niciodată
nici bărbatul din pădure nu ar fi aflat
de ce femeia lui îl dezmierda cu atâta bucurie
dacă într-o zi nu s-ar fi privit în apa unui izvor
și nu ar fi văzut
cel mai frumos bărbat
așa cum nu mai fusese altul
vreodat'

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trei crai de la răsărit

Trei crai de la răsărit
Cu steaua-au călătorit
Și-au mers, după cum cetim,
Până la Ierusalim

Acolo dac-au ajuns
Steaua-n nori li s-a ascuns,
Prin oraș ei au căutat
Și pe toți au întrebat

"Unde s-a născut", zicând,
"Un crai mare de curând?
Ca mergem să-l vedem
Și lui ne închinăm"

Iară Irod împărat
Auzind s-a tulburat,
Pe crai la el i-a chemat
Și în taină i-a întrebat

Zicând: "Mergeți de aflați
Și venind mă înștiințați
merg mă-nchin și eu
Ca unuia Dumnezeu"

Craii dacă au plecat
Steaua iar s-a arătat
Și-au mers, până a stătut
Unde Hristos s-a născut.

Cu daruri s-au închinat
Și cu toți s-au bucurat
Iar 'napoi dac-au purces
Pe altă cale au mers.

Irod rău s-a necăjit,
Oaste mare a pornit
Și-n Viflaem a intrat
Pe toți pruncii i-a tăiat

De la doi ani mai în jos,
Să-l taie și pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat
Domnul sfânt l-a apărat.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gimi, cățelușul meu

Gimi, cățelușul meu
A plecat hai-hui pe stradă.
S-a întâlnit cu un zmeu
Și repede s-au luat la sfadă.

Zmeul cel nemernic,
De cum l-a văzut,
Crezându-se puternic,
Pe Gimi l-a bătut.

Când zmeul îl întreba
Ce caută pe stradă,
Gimi-i răspundea
lumea vrea s-o vadă.

- Cum să mergi tu, măi potaie,
Alăturea de mine?
Tu ești un cățel de paie.
Nu ești deloc un câine.

Gimi-atunci s-a supărat
Și l-a mușcat rău.
Zmeului i-a arătat
poate fi și dulău.

poezie de (10 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îngerul albastru

Pe vremea când se întâmplau minuni
pe care, azi, le credem doar povești,
era un sat cu oameni harnici, buni,
pe care n-ai putea să nu-i iubești.

La margine de sat, curgea un râu
cu ape liniștite, iar pe mal,
treceau în șir căruțele cu grâu,
în râsete și cântec de caval.

În vara-ceea chiar, s-a întâmplat
tot ceea ce am să vă povestesc,
și-am să vă spun și cum de am aflat:
din textul vechi pe care îl citesc.

El pare scris de-o mână de copil,
e scris cu pana, și-i un scris frumos,
dar s-a mai șters în timp, și-i dificil
să-i înțeleg limbajul curios:

"Trecâmd pe lângă râu, pe înserat,
mi s-a părut c-aud, de pe prundiș,
un sunet ca o zbatere, ciudat,
și-am vrut să văd ce e, mai pe furiș.

Am mers tiptil și-am vrut mă ascund,
dar l-am văzut și nu m-am îndurat
să-l văd luptându-se, din greu, pe prund,
în pânza de păianjen încurcat.

Era de un albastru ivoriu
și strălucea-ntr-un fel de necrezut;
m-am aplecat spre el, și-am vrut fiu
salvarea pentru îngerul căzut.

Văzându-mă, s-a liniștit pe loc
și-a așteptat, cuminte, să-l salvez:
era întreg, căci a avut noroc
și-am reușit să îl eliberez.

Abia atunci, încet, și-a îndreptat
antenele spre mine și-a vorbit,
spunându-mi, pentru că l-am ajutat,
va ține seama, și mi-a mulțumit.

Și-a arătat, apoi, un dar divin
și s-a-nalțat spre ceruri într-un fel
ce m-a uimit, Am zis, într-un suspin:
"Voi fi și eu un înger, ca și el."

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare către Moș Crăciun

să nu mă uiți iar Moș Crăciun
anul acesta chiar am fost mai bun
și în efortul de a fii cuminte
am fost mult mai atent cu cele sfinte

obrazul l-am întors de-am fost lovit
și nu m-am plâns chiar de-ar fi trebuit
dovedesc c-am fost un bun creștin
am ținut post nu m-am atins de vin

nu m-am ținut de rele ca-n alți ani
și nu-s atât de lacom după bani
iar cine mi-a cerut un ajutor
eu i l-am dat fără a-mi fii dator

hai vino Moș Crăciun și pe la mine
ușa e larg deschisă pentru tine
și pentru toți cei care m-au uitat
eu îi primesc cu sufletul curat

eu te aștept nu accept un refuz
să nu mă lași din nou trist și confuz
trimite-mi un răspuns în orice fel
scrisoare, sms sau chiar printr-un e-mail

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Bine, bine... Deci, rămăsesem singur în navă, iar în final, plictisit de atâta singurătate, am decis ies în oraș, deși cred aș fi procedat mult mai bine dacă aș fi rămas în continuare liniștit în navă. Pentru , ajuns aici, evident, am căutat-o pe Lia, însă la ușa camerei ei se afla deja Sid. Ea l-a întâmpinat zâmbitoare și l-a invitat intre. Însă nu au stat mult înăuntru. Iar când au ieșit, ea l-a luat de mână, ba l-a și sărutat, deși, e adevărat că numai pe obraz.
Maria: Deci, asta-i tot?! Doar pentru atât ești tu atât de trist?
Lucian: Păi, ți se pare puțin?
Maria: Sigur! Cine știe ce au discutat ei doi în cameră, deci, l-a sărutat pe obraz în semn de recunoștință. Și eu aș fi procedat la fel în locul ei, chiar dacă Nick ar fi fost de față în acel moment.
Lucian: Chiar ai fi procedat astfel? Și?!
Maria: Și nimic! Nick trebuie să înțeleagă așa sunt eu, am o fire năvalnică, deci, nu are motive fie gelos, iar el este soțul meu; cât despre tine, tu ce motive ai? vedem! De moment ce presupun încă nu i-ai spus nimic Liei...
Lucian: Nu, nu i-am spus nimic.
Maria: Luci, te bat! Când ai de gând să-i spui?
Lucian: Nu știu, blondo...
Maria: Păi, vezi?! Atunci, ce pretenții mai ai?! Cât despre faptul ea l-a luat de mână, nu văd nimic rău nici în asta! Și eu te-am luat pe tine acum, nu de mână, ci de braț, până am ajuns aici, în părculeț.
Lucian: Serios?! Chiar m-ai luat pe mine de braț? Tu?!
Maria: Da, pentru te opreai după fiecare doi-trei pași.
Lucian: Ciudat, nu-mi amintesc partea asta!
Maria: Păi, parcă erai în transă...
Lucian: Bine, e posibil să mă fi luat de braț... Dar vezi, eu m-am plimbat de multe ori cu ea, însă numai o singură dată am luat-o de mână, iar atunci i-am cerut voie. Și nu cred Sid a procedat astfel. De fapt, el sigur nu i-a cerut voie, pentru ea l-a luat pe el de mână!
Maria: Zău, Luci, te legi de orice amănunt, cât de minor ar fi el... Serios, n-ai motive te porți astfel!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eugene: Știu despre ce vorbesc, Arlene! Tatăl meu se punea în genunchi și o implora pe mama. Iar mama îl primea mereu înapoi. Nu am înțeles niciodată. Își acoperea vânătăile și tăieturile și îl primea înapoi. Pentru că o implora și plângea. Și acum mă întrebi ce s-a întâmplat după ce s-a întors.
Arley: Eu...
Eugene: Nu! Continuă! Ai spus vrei știi ce s-a întâmplat cu mine, acum întreabă-mă!
Arley: Nu-mi place asta...
Eugene: "Te-a rănit, Eugene?" Întreabă-mă!
Arley: Te-a rănit?
Eugene (scutură din cap): Nu pentru mult timp. Am plecat până să fac 13 ani. Am fugit. Dar îmi era atât de dor de ea... A trebuit mă întorc să o văd. Și într-o noapte m-am întors. Acum, întreabă-mă ce s-a întâmplat. "Ce s-a întâmplat în noaptea când te-ai întors, Eugene?"
Arley: Ce s-a întâmplat?
Eugene: El era acolo. Beat. Ca de obicei. Doar că de data asta eu nu mai eram la fel. Aveam 16 ani și nu îmi mai era frică de el. Și când l-am privit în ochi și i-am spus dacă se mai atinge de ea o dată, o să-l omor, și-a dat seama. Și-a dat seama că nu mai exista pentru mine. Și stau în fața casei. Țip, urlu ca iasă mama. Nici măcar n-am văzut. lovește în cap cu o scândură și îmi sângerează urechea. Și mă târăște. târăște în spatele casei în garaj. Și pleacă. Un minut... cinci minute... nu știu. Apoi se întoarce. Și mă stropește. stropește și nu înțeleg. Nu înțeleg de ce apa... miroase atât de urât. Nu înțeleg. Și apoi o văd. Văd... o... o canistră de benzină. Canistra roșie din camion. (Plânge.) Și se uită la mine pentru ultima oară... și aprinde chibritul. Și ultimul lucru pe care mi-l amintesc, pe care nu-l voi uita niciodată, sunt ochii lui. Ochii lui pentru erau plini de o imensă... satisfacție.
Arley (plângând): Îmi pare atât de rău...
Eugene: Nu! Nu! Nu-mi spune cât de rău îți pare pentru mine! Spune-mi cum vei face ca să nu pățească și Trevor același lucru!
Arley: Ricky nu ar face asta niciodată!
Eugene: Of, Doamne, Arlene! Nici nu trebuie s-o facă. Tot ce trebuie să facă este să nu-l iubească.

replici din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana ȘtefanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărut

Am trimis un sărut pe cer.
Vântul l-a văzut și l-a luat.
Am visat la un înger blond.
Noaptea întunecată l-a ascuns.
Am ascultat cuvinte de dragoste
Și în extaz este inima mea.
M-am plimbat pe cărări spinoase.
Picioarele obosite s-au odihnit.
Am auzit o mângâiere dulce.
A mamei, ea nu m-a înșelat niciodată.
Sărutări iubitoare, priviri sincere,
întotdeauna îmi amintesc...
Ca și cum ar fi fost ieri.

poezie de (5 martie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima dată când s-au văzut a fost cu ocazia unei nunți din orașul lor, la care Celine era invitată ca domnișoară de onoare. Îmbrăcată cu o rochie simplă, de culoarea pudrei, cu părul lăsat în voie pe spate, în care se odihneau flori de câmp împletite într-o coroniță și cu ochii îmbujorați, părea coborâtă din tablourile lui Botticelli. I-a zâmbit când l-a zărit și cu o mână, fluturând în aer, l-a salutat, iar când Lukas s-a apropiat și a rugat-o să se așeze la masă, lângă el, s-a încurcat, răspunzându-i, emoționată, acceptă bucuroasă fie cavalerul ei la această nuntă. Plină de viață, atunci și acum. Era fascinant! Adolescenta de ieri se transformase într-o veritabilă perlă, frumoasă și proaspătă ca o briză.

în Pas în doi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moș Trifu

Trăiau odată-într-o căsuță,
Un om bătrân cu baba lui.
Trăiau sărmani, pe o străduță,
Lângă pustiul câmpului.

Pe lângă casa lor treceau,
Din când în când spre gară
Oamenii și îi vedeau,
Trebăluind pe-afară.

Când vremea se-împrimăvăra,
Moșul mergea în câmp să are.
Acasă, baba rămânea
facă de mâncare.

Tot așa trecut-au anii,
Până într-o zi,
Când le muriră cârlanii
Și ajutorul lor pieri.

Câmpu-a rămas nearat.
A rămas și fără babă.
Puterile l-au lăsat,
Adio de-acuma treabă.

În drumul lor spre gară,
Drumeții îl mai salutau.
Moșul sta pe prispă-afară,
Gândurile-l năpădeau.

Fiindcă nu putea de fel,
Casa, n-o mai îngrijise.
S-a dărâmat peste el
Și într-o zi, murise.

Cei care l-au cunoscut,
De moș Trifu-își amintesc.
Deși vreme a trecut,
Ei mereu îl pomenesc.

În amintirea bătrânului
O cruce au ridicat
La marginea drumului,
Lângă câmpul nearat.

poezie de (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Liviu Rebreanu

Și a găsit-o printre miile de oameni indiferenți. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde și moi. S-a cutremurat până în temeliile ființei lui, ca și când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieții. Apoi li s-au încrucișat privirile și din uimirea ei a înțeles că și ea l-a recunoscut, deși nu l-a mai văzut niciodată.

în Adam și Eva
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ion" de Liviu Rebreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 7.99 lei.

Moș Crăciun s-a supărat pe noi

Lui Băsescu, supărat,
I se plânse Moș Crăciun:
"În gropi sania mi-am stricat,
Iar hornurile-s înghețate tun!"

epigramă de
Adăugat de Alexandru TruțăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De când datează tradiția de Moș Nicolae? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!