Lady Blues
m-ai învățat să dansez pe cerul înstelat și plin de speranțe fără temei,
pașii noștri au cutremurat carnea zeilor,
au răscolit amintirile tuturor amanților legați de promisiuni imposibil de respectat...
de mână cu tine, timpul s-a scurs cu totul altfel.
zilele au fost lungi iar nopțile incandescente, având gustul șampaniei amestecate cu sânge.
m-ai învățat să cânt în preerie când animalele își căutau pereche iar oamenii își alegeau mormânt.
vocea mea a răsunat puternică, ca un fragment din armonia absolută a durerii.
ploile au încercat să ne șteargă pașii ca un dușman fără scrupule, fără onoare,
cântecul nostru s-a așezat ca un covor fermecat între iubire și banal
iar moartea a plâns nefericită pentru că îmbrățișarea ei nu e de ajuns.
m-ai învățat să te iubesc într-un fel în care nu voi mai putea iubi pe altcineva.
cuvintele bluesului ne-au legat tinerețea de o cauza pierdută.
de aceea toamna vine cu miros de gutui ascunse în sânul tău
și frunzele își ascund culoarea departe de iubirea mutilată de timp.
la sfârșitul unei zile în care nu ești,
ridic un alt castel de nisip,
departe de tine.
poezie de Eduard Dorneanu (19 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre zile
- poezii despre învățătură
- poezii despre șampanie
- poezii despre zoologie
- poezii despre voce
- poezii despre toamnă
- poezii despre tinerețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
M-ai învățat
M-ai învățat ce e iubirea
Și cum în jur s-o dăruiesc,
Să nu mă pierd cu firea...
Să lupt pentru ce-mi doresc.
M-ai învățat ce-i omenia
Să ofer sprijin mereu,
Să las deoparte mândria
Și să cred în Dumnezeu.
M-ai învățat să lupt cu viața
Până fericirea mi-o găsesc.
Să-mi mențin vie speranța,
Pentru asta-ți mulțumesc!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 februarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre promisiuni, poezii despre mândrie, poezii despre mulțumire, poezii despre fericire sau poezii despre dorințe
Tu
Ei cred, încă mai cred
Că n-am să mai zbor
Ei cred că îmi pot lua chiar tot
Dar eu știu... nu pot
Acum,
Când visul e de partea mea
Iar tu
M-ai primit în lumea ta
Tu
Mi-ai arătat
Și m-ai ridicat
Și m-ai învățat
Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Cu-adevărat
Să mă ții în brațe
Aș vrea
Acum, când visul e de partea mea
Iar tu m-ai primit în lumea ta
Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Doar tu
Mi-ai arătat
Și m-ai ridicat
Și m-ai învățat
Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Cu-adevărat
Doar tu
cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor sau poezii despre visare
Tatălui meu
tatălui meu, cu dragoste
M-ai dus pe umeri, m-ai cărat în spate,
M-ai ajutat să aflu ce-mi doresc,
Mi-ai dat iubire, dragoste de carte,
Tăticule, eu, azi, îți mulțumesc!
M-ai îndrumat în viață, tatăl meu,
M-ai învățat ca lumea s-o iubesc,
Să nu renunț atunci când este greu.
Tăticul meu, acum, îți mulțumesc!
Crâmpei de suflet tu mi-ai dat, din tine,
Și-n suflet te păstrez și dăruiesc
Și eu, copiilor, crâmpei din mine
Și pentru asta, tată-ți mulțumesc!
Mă rog să-ți fie bine, zi de zi
Și vreau de orice rău să te feresc
Și, Doamne, tânăr iar aș vrea să fii...
La mulți ani, Tati!!!! Și îți mulțumesc!
Anii-au zburat în ritm amețitor
Și timpu-n în loc aș vrea să îl opresc.
Sunt zile care râd și zile care dor,
Dar nu sunt zile fără "TE IUBESC!"
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre râs sau poezii despre ritm
Departe de Troia
sunt departe de Troia. zidurile ei de carne se împletesc cu linia orizontului. tu îmi muști nefiresc de adânc din visele unei nopți decadente. ești totul și nimic pentru mine.
mângâierile tale sperie poezia, versurile se ascund în morțile premature ale unor păsări simbolizând agonia. te bucuri de ignoranța mea ca orice zeița rămasă singură într-un templu neîncălzit.
ai mâinile pline de așchiile calului meu troian. zâmbești încurcată când te întreb dacă simți cu adevărat durerea sau e doar un capriciu al tău. pari uneori o statuie care își mută centrul de greutate de la o minciună la alta.
trupurile noastre se întâlnesc la fiecare schimbare de prefix a eternității. eu te iubesc în tăcere ca un cavaler pregătit să își onoreze numele într-o cauza de dinainte pierdută. chiar și pentru atât te-aș accepta în cutia Pandorei.
sunt departe de Troia, mângâierile iubirii nu îmi sunt de ajuns...
poezie de Eduard Dorneanu (22 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre zâmbet, poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre sperieturi, poezii despre sculptură sau poezii despre schimbare
Lucian: Ce faci?! Lia, te rog, explică-mi, ce înseamnă asta?!
Lia: Luci, răule... Vezi ce mi-ai făcut?! E numai vina ta... Uite în ce hal am ajuns, din cauza ta! N-aș fi crezut niciodată că eu... Că mie mi se va putea întâmpla așa ceva...
Lucian: Nu înțeleg... Ce vrei să spui?!
Lia: Nu înțelegi?! Te prefaci doar că nu înțelegi. Hai să-ți explic, totuși, domnule comandant... M-ai învățat cu prezența ta în viața mea, te-ai amestecat mereu, m-ai învățat cu îmbrățișările tale, cu săruturile tale, iar de la un timp, mă lași să-mi fie dor de tine, nu mă cauți deloc, nici măcar nu-mi vorbești, de parcă brusc n-aș mai exista pentru tine; mă ignori complet... M-ai lăsat singură și chiar nu știu de ce. Nu înțeleg... Ce s-a întâmplat, de fapt, Luci? Ce se petrece cu mine? Cu tine? Cu noi?
Lucian: Singură, Lia?! Credeam că ești împreună cu Sid, cu el te-am lăsat, nu singură! Și... Nu știu ce se petrece cu tine, dar nu mă acuza pe mine! Nu eu sunt vinovat de starea ta!
Lia: Cu Sid?! Ce tot vorbești, Luci?! Spui numai prostii!
Lucian: Prostii, eu?! Prea bine! Hai atunci să uităm de Sid, să pretindem că n-ar exista! Deci, fără a-l amesteca pe el în ecuație, să vedem... Te întreb, pentru a nu știu câta oară, Lia, ești dispusă să-mi accepți prietenia? Vrei să fii prietena mea?
Lia: Ah, asta... Nu!
Lucian: Nu?! Și atunci, cu sau fără Sid, cum ai vrea să meargă bine, între noi?! Dacă mereu mă respingi, mă îndepărtezi cu refuzurile tale repetate?!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vinovăție
- citate despre prietenie
- citate despre învățătură
- citate despre vorbire
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre sărut
- citate despre prostie
- citate despre existență
Septembrie fără tine
toamna ne-a găsit îmbrățișați într-un pat de frunze vii.
septembrie ți-a copt roadele mirosind a femeie împlinită
iar eu le-am cules cu ochii închiși de spaima unui gest necugetat.
zilele ploioase ți-au schimbat culoarea chemării,
din carnea ta îngerii au construit temple pentru cele mai iubite păcate.
atingerea ta s-a transformat într-un fulger ce îmi brăzdează trupul cu cicatrice de iubire,
pe buzele tale aroma dimineților se culege doar trecând printre furcile caudine ale
întrebărilor veninoase.
și totul pare atât de firesc...
poezie de Eduard Dorneanu (2 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre superlative, poezii despre spaimă sau poezii despre ochi
M-ai înviat ca să mă stingi
Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
și mi-ai șoptit
că eu îți sunt descânt.
M-ai înviat cu viață
mi-ai curs ușor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menține.
M-ai înviat,
mi-ai strâns cenușa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăși
să mă stingi.
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre inimă sau poezii despre frunze
Pe sub pașii tăi pustii
frunzele din pomi iar cad
din copacii din pădure
și în sine toate ard
căci e vremea să le fure
tot veșmântu lor cel verde
care azi s-a transformat
pădurea o vai îl pierde
căci altfel e colorat
nu mai sunt frunzele verzi
ci roșcate-- ruginii
galbene-- ca să le pierzi
pe sub pașii tăi pustii
și ne cântă toamna-- frigul
iar la geam fără pereche
c-a sosit în palmă timpul
să ne prindă de ureche
a sosit răceala iar
chiar ți frigul uneori
să ne pună pe-un cântar
prin ai timpului fiori
toamnă toamnă iar și iar
frumusețea ți-o arăți
și ne pui în buzunar
din recolte bunătăți
totul este rânduit
și astăzi de Creator
vine frigul la cerșit
din palmele tuturor
poezie de Ioan Daniel Bălan (12 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre păduri, poezii despre copaci, poezii despre urechi, poezii despre recoltă sau poezii despre muzică
Moartea Mădălinei
Pe crucea de piatră au fost încrustate,
cuvinte cu care tu pleci din cetate.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfrunzesc gorunii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfloresc salcâmii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai zboară nici lăstunii.
Pentru tine, Mădălina,
a venit sfârșitul lumii.
Pentru tine, Mădălina,
florile n-au înflorit.
Pentru tine, Mădălina,
timpul în loc s-a oprit.
Pentru tine, Mădălina,
soarele în zori s-a stins.
Pentu tine, Mădălina,
doar lumânări s-au aprins.
Pentru tine, Mădălina,
cerul senin s-a deschis.
Pentru tine, Mădălina,
viața a fost doar un vis.
Fără tine, Mădălina,
cetatea e mult mai tristă.
Flori ca tine, Mădălina,
pe pământ nu mai există.
Noaptea, cerul își aprinde candelambrul plin cu stele,
"Fata cu părul de foc" strălucește printre ele.
poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre stejari sau poezii despre sfârșitul lumii
Fără tine
Nu pot privi în urmă cu mânie,
Sunt acum un vulcan stins,
Un crater peste care a crescut iarba.
Ar fi trebuit totuși să mă înveți
Cum ar fi să trăiesc fără tine.
Vezi, eram foarte tineri,
Stăteai peste drum,
Veneai doar în vacanțe,
Când ți-am zărit pentru prima oară
Ochii albaștri printre cireși,
Am știut...
Am umblat de mână
Pe toate aleile, potecile,
Ani, vacanțe, anotimpuri,
Mi-ai spus că vom împărți
Cândva planeta la doi,
M-ai învățat iubirea pe litere,
Caligrafic,
Dar nu m-ai învățat cum ar fi viața
Fără tine...
Nu privesc în urmă cu mânie,
Acum sunt un vulcan stins,
Un crater plin de cenușă,
Un câmp de luptă părăsit
Peste care crește iarba.
Acum este târziu, se lasă înserarea,
Privesc cu seninătate apusul,
Soarele roșu care împarte
Planeta în două,
Totuși,
Ar fi trebuit să mă înveți
Cum să trăiesc fără tine...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre vulcani, poezii despre vacanță, poezii despre seară sau poezii despre roșu
Am învățat să îți iubesc iubirea
Am învățat să îți iubesc iubirea,
Deși eu doar fărâme-ntind spre tine.
La pieptu-ți cald simt liniște, mi-e bine,
Prin ochii tăi îmi văd înmugurirea.
Mi-ai preschimbat o lacrimă-n rubine
Ce și-au aflat în slove mântuirea...
Am învățat să îți iubesc iubirea,
Deși eu doar fărâme-ntind spre tine.
M-ai apărat, loial, chiar și de mine,
Când, uneori, a triumfat mâhnirea;
Ai luminat, din rău, bobul de bine
Ce poate să-ncolțească fericirea...
Am învățat să îți iubesc iubirea!
rondel de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre lumină, poezii despre bine și rău sau poezii despre apărare
Mamă - dulce nostalgie
N-am uitat privirea blândă, cu care tu m-ai primit
Când ajuns acas' la tine, eram tare obosit.
M-ai luat, mamă, de mână și pe pat m-ai așezat
Cu căldura-îmbrățișării, pe frunte m-ai sărutat.
Te-ai așezat lângă mine, m-ai întrebat cum mă simt,
Eu ți-am spus că-mi este bine, savurând al tău alint.
Mi-am adus atunci aminte, de copilăria mea,
Când iubirea ta de mamă, niciodată nu-mi lipsea.
Doamne, cât era de bine, când la masă ne chemai.
Ne puneai mâncare-n blide, să mâncăm ne îndemnai.
Unde ești copilărie? Unde ești măicuța mea?
Tot umblând prin țări străine, greu mă apasă vremea.
Acum, când mă-întorc în sat, găsesc casa părăsită,
Curtea numai are gard, ograda e neîngrijită.
Mi-e dor de tine mamă! Mi-e dor de copilărie.
Dorul către voi mă cheamă, fără voi, viața-i pustie.
Port în buzunar la piept, mica ta fotografie,
Semn că încă te aștept, MAMĂ - DULCE NOSTALGIE.
poezie de Dumitru Delcă (10 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre copilărie, poezii despre țări, poezii despre sărut, poezii despre sat, poezii despre mâncare, poezii despre mamă sau poezii despre fotografie
Locul în care nu e ascuns Sfântul Graal
am intrat călare în catedrala plină de oameni speriați,
preotul s-a ascuns într-o icoană murdară și a închis ochii tuturor sfinților părăsiți de credință.
vocea mea a răsunat ca o pedeapsă binecuvântată.
copiii femeilor părăsite mi-au sărutat cizmele prăfuite iar cerșetorii și-au întins hainele în fața mea
ca pe un covor peticit peste care calul meu a trecut fără grabă.
pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină și întuneric.
am ridicat cravașa și am lovit în neștire pe cei îngenunchiați în fața unor chipuri fără viață,
dogma a plâns zgâriind vitraliile cu profeții despre altcineva.
îmbrăcat în haine de călugăr iezuit, Betrand de Blanchefort a recitat poemul durerii
apoi ne-am așezat pe podeaua murdărită de vise
și ne-am îmbăiat în sângele celor nenăscuți.
pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină și întuneric.
când focul trădării a aprins asfințitul unei religii născute dintr-un adevăr schingiuit,
frații centauri au dansat în jurul minciunii până ce oboseala le-a întins cupa de otravă.
eu am rămas să păzesc celelalte cuvinte printre cerșetori, târfe,
ore obosite și simboluri fără legendă.
pe catafalc, femeia cu o singură inimă se zbătea între lumină și întuneric.
poezie de Eduard Dorneanu (21 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre sfinți, poezii despre femei, poezii despre cerșetorie, poezii despre întuneric sau poezii despre încălțăminte
Imediat și amar
Sfârșitul a fost imediat și amar.
Molcom și dulce-a fost timpul între noi,
molcome și dulci au fost nopțile
când mâinile mele nu s-au atins disperate, ci îndrăgostite
de trupul tău care a venit
între ele.
Când am intrat în tine...
atunci, mi s-a părut că acea mare fericire
putea fi măsurată cu precizia
unei dureri ascuțite. Imediat și amar.
Molcome și dulci au fost nopțile.
Acum sunt amare și aspre ca nisipul
"Hai, să fim rezonabili" și alte asemenea blesteme...
Și, cu cât rătăcim din ce în ce mai departe de iubire,
noi multiplicăm cuvintele,
cuvintele și sentințele, atât de lungi și de ordonate.
Dacă am fi rămas împreună
am fi putut deveni tăcere.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre noapte, poezii despre nisip, poezii despre mâini sau poezii despre durere
Pași pe nisip
Am avut un vis în noaptea de Crăciun.
Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu
pășea alături de mine,
pașii ni se imprimau pe nisip,
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
că fiecare din pașii noștri
reprezentau o zi din viața mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă.
Și am revăzut toți pașii
care se pierdeau în depărtare.
Dar am observat că, în unele locuri,
în loc de două urme,
nu mai era decât una singură...
Am revăzut filmul vieții mele.
Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea
decât o singură urmă
corespundeau zilelor celor mai întunecate
ale existenței mele:
zile de neliniște și de rea-voință,
zile de egoism sau de proastă dispoziție,
zile de încercări și de îndoială,
zile de nesuportat...
Zile în care eu fusesem de nesuportat.
Și atunci, întorcându-mă spre Domnul,
am îndrăznit să-I reproșez:
- Totuși, ne-ai promis că vei fi cu noi
în toate zilele!
De ce nu Ți-ai ținut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur
în cele mai grele momente din viață,
în zilele când aveam cea mai mare nevoie
de Tine?
Iar Domnul mi-a răspuns:
- Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decât o singură urmă de pași pe nisip
sunt zilele în care te-am purtat pe brațe...
poezie de Ademar Baross
Adăugat de Adriana Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre surprize
Drum către nicăieri
între două zile apăsătoare am reușit să descalec la poarta unui han burgund,
calul era tot numai spume iar din părul meu ieșeau aburi de dorință amestecați cu frică.
hangiul mi-a spus că nu are camere libere dar pot dormi pe iarba udă alături de ceilalți pelerini,
am strănutat cu subînțeles și am ieșit supărat strângând în palma dreaptă mânerul unei săbii gata să caute sânge vinovat.
afară, lângă foc, oameni obosiți și plini de necazuri, împărțeau tăcerea.
m-am așezat lângă ei atent ca nu cumva să îmi pierd tinerețea în schimbul unor amabilități fără de rost.
cei mai bătrâni s-au ridicat către miezul nopții și au devenit păsări fără cer
ceilalți au cântat cum au putut balade despre eroii căzuți în luptele de dincolo de nisipuri.
spre dimineață ai venit și tu, firavă și la fel de frumoasă ca în ziua primului sărut,
focul s-a stins uimit de pașii tăi ce ridicau întrebările mai sus de orice acceptare.
te-ai așezat în spada mea fără să îți pese că mori departe de casă, într-un loc aproape pustiu,
sângele a curs ca o cascadă în căutare de trup nou, fără oprire, fără ecou.
când între noi nu a mai rămas decât mărturia unei secunde rușinate,
mi-am șters sabia de inocența unei copilării netrăite
și am plecat să alerg singur,
într-un loc numit,
nicăieri.
poezie de Eduard Dorneanu (13 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre foc, poezii despre vinovăție sau poezii despre supărare
Era așa limpede că eram făcuți unul pentru altul. Era limpede că eram singurul bărbat dintre toți cei din jurul tău care te putea iubi. Cunoscându-te așa cumm ești în realitate - dură, lacomă de bani și fără scrupule, ca mine. Te-am iubit și am riscat. Am încercat totul și nimic n-a folosit. Te-am iubit atât de mult, Scarlett! Dacă m-ai fi lăsat, aș fi fost cu tine iubitor și apropiat cum e un bărbat când iubește o femeie. Dar nu puteam să-ți arăt dragostea mea, pentu că m-ai fi crezut slab și ai fi încercat s-o folosești împotriva mea. Și veșnic era el! Era îngrozitor să stau în fiecare seară în fața ta, la masă, știind că ai fi vrut să fie el în locul meu. Și seara, când te luam în brațe și știam... În sfârșit, astăzi nu mai are importanță. Mă mir acum de durerea de atunci.
citat celebru din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de CRISTEA GEORGIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre seară, citate despre sfârșit, citate despre realitate, citate despre prezent, citate despre femei și bărbați, citate despre femei, citate despre durere, citate despre bărbați sau citate despre bani
Să pot să te respir prin mine
Dacă ți-aș spune că te iubesc
și aș ruga frunzele să mai aștepte
și ți-aș atinge părul cu mâinile disperate,
așa, să simt mirosul tău prin adierile toamnei,
să simți întârzierile din mine,
m-ai crede fără să eziți?
Dacă ți-aș spune de inima mea slăbită
ce bate numele tău de floare,
și încă ticăie asemeni unui ceas adormit,
și oxigenează rătăcit sufletul meu,
să pot să te respir prin mine în diminețile noastre
când ne îmbrățișează lumina lumii
m-ai ocroti renunțând la părăsire?
Tu știi ce tristă este singurătatea nopților
fără iubirea ierbii, fără anotimpuri,
fără soarele lumii, de vezi cărucioare plimbând
amnezia într-un spital final,
unde nu mai sunt cărțile și pipa,
nici mirosul cafelei noastre din iubire,
eu privind în gol prin ferestrele ferecate
pe care pictez amintirile noastre.
Cum tu ești urma mea pe nisip,
o zână cu tâmple de zăpadă,
și nu aud, și nu simt temperatura noastră.
Dacă ți-aș spune că florile mele nu au vârstă,
că ele vor pleca odată cu noi,
că vocea ta tăcută se vede prin pupile,
că fiecare pas al tău este în mine
și nu pot înțelege viața fără tine,
crede-mă, nu renunța la mine!
Dacă ți-aș spune, acum,
când frunzele ne mai așteaptă
că sigur vom păși în doi, în altă viață?
poezie de Nicolae Nistor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre vârstă
Că Tu ești Lumina
În pustiul vieții, când am rătăcit,
M-ai ajutat, Doamne, și mi-am revenit.
Mi-ai arătat calea, care-i de urmat,
Cu iubire, Doamne, m-ai înconjurat.
Cum să trăiesc viața, Tu m-ai învățat.
De răul din lume, Tu m-ai apărat.
De-atunci, cu credință, te slujesc mereu,
Că Tu ești Lumina, Tu ești Tatăl meu.
poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre viață, citate de Dumitru Delcă despre lumină, citate de Dumitru Delcă despre învățătură, citate de Dumitru Delcă despre iubire, citate de Dumitru Delcă despre apărare, poezii despre ajutor sau citate de Dumitru Delcă despre ajutor
Te voi iubi
Doamne, cât te-am așteptat
Am crezut că n-ai să mai vii
Rugă spre tine eu am înălțat
În inimă mea mereu ai să fii
Când cerul poartă a deschis
Stelei luna toate au dansat
Ai apărut într-o noapte în vis
Iubire în suflet mi-ai semanat
Pe creștet mâna tu mi-ai pus
Cu blândețe tu m-ai îndrumat
De atunci privesc cerul în sus
Ai arătat calea mea de urmat
Multumesc pentru ceea ce va fi
Tu îmi calauzești pașii în viață
Te-am iubit mereu, eu știu, tu știi
M-ai ajutat, tu mi-ai dat speranță
Prin tine pot începe o nouă viață
Voi dărui iubirea mea în fiecare zi
La ani cei târzii eu fac o reverență
Te voi iubi acum și până n-oi mai fi
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!