Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Când plângi, să nu stropești gheața

geometria asurzitoare a acelor iubind recele
și liniștea, și tăcerile oceanelor,
și deschiderea brațelor
dăltuind neobosit icebergurile gândurilor înfiripate odată,
într-o eră a luminii albastre,
rătăcită printre apusuri și înserări...

acele iubesc plutirea,
mișcarea lină până la zdrobirea de maluri,
de corăbii rătăcite printre fisuratele pumnale reci ale tâmplelor albe...

iubesc gheața sculptată de vânt, de apă, de stânci,
într-o desăvârșită liniște a minții până la durere.

foșnetul rece,
mă îmbie să mă las purtată de ecoul veacurilor,
plăsmuite anume, pentru inimă...

... doar pentru inima de foc a cuvintelor nerostite...

fascicul timid de lumină,
pătrunde în peștera trăirilor,
răsturnând înainte de noapte icebergul,
în banalul zilei de azi...

în trupul sec al unui azi,
cu palma întinsă spre cer...

poezie de (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tu?

te știu,
de când lacrima dintâi a ființei mele,
a picurat lumină,
în hexagoanele primului fagure...
m-am rătăcit de tine,
când fulgerul a ars vidul dintre inimile noastre.
n-ai lăsat sunetele alerge pe iarba cuvintelor

te știu...
îmi ești glasul din piatra rotund dăltuită
între două coloane de foc
ale pulsului vieții...

mai ești...
fluturele ce aleargă pe trupul meu,
când somnul îl caut printre firele lunii,
în noaptea adâncă a iubirii nerostite,
doar trăite,
până la zborul de taină al vulturului gândurilor
neîntrupate în vers...

poezie de (5 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părinte ( *** )

ștergarul ce păstrează
Chipul Tău,
devine icoană,
curgând ne-ncetat
în fântânile Dorului
de Lumina Ta...

... acea fărâmă,
tainic curgând
prin sângele trupului meu.

o privesc în uimire,
în tăcere ascultând
foșnetul culorilor,
devenite brazi
și cer,
și ochi,
și aură,
și inimă,
în pieptul înfățișărilor
ce dau viață veșniciei...
... căutărilor din oameni...

ascultă sunetul,
gândul meu,
când alerg suflet
printre miriardele de picături
din trup de albastru,
împletind bucuria
cu auriul cernut
din pocalul dărniciei Tale.

Părinte,
inima mea te caută mereu
în adâncurile pădurilor,
în care pulsează inimile gemene,
ale cuvintelor ce prind în salba sensurilor lor,
Numele Tău.

Părinte,
uimitoare așternere de viață
surâde răsăritului,
din palma fulgului
obosit mai zboare...

așternut cu tâmpla
pe inima unei frunze,
celulele râd și îi cântă
cu Glasul Tău,
până când
îl văd strălucind,
până când
firele de iubire din el,
tresaltă a Dor...
de Zbor...

Copilă,
Tac.
las firul cuvintelor tale curgă...

pietrele râului de foc freamătă
în sufletul tău...
Lumină din Lumină
cerne timpului tău, nisipul din care,
perla bucuriei de a fi Om
se va naște,
va străluci Soarelui
cerul din adâncul inimii tale

așteaptă.

ascultă.

uimește clipa.

taci.

iartă.

poezie de din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

bang bing o iau înapoi odată cu inima
același trap la rădăcina culorilor
pe care ochii le reinventează
aceeași libertate între bing și bang
picajul în sfera gândurilor
printre amfore cu o singură toartă
rămâne bing suspendat odată cu leagănul
de nucul unei copilării bogate
în care o singură mână adună
dintr-o clepsidră lăsându-mi luxul
de a fi și de a rămâne om

cu bang la braț răsucesc tălpile spre niciunde
într-o plimbare liniștită printre verbe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ruga-mi curată primește, în tâmpla-ți de foc

răscolește altarele cuvintelor
și lasă-mi tăcerile să fulguie veșnic,
deasupra singurătății.

tinerețea mi-o lasă în pasul timpului
și-n oceanele furate de umbre,
pentru a le fi mișcare,
spre întrupare.

întuneric și lumină
în ceasul al treisprezecelea al regăsirii,
-mi fii.

voi asculta fiecare rază
din trupul tău născută,
atunci când numele meu
își va risipi culorile,
dincolo de materie...

anină-mi gândul
de masa cinelor de taină ale îngerilor decăzuți
iar trupul,
lasă-mi-l pradă vulturilor stingheri,
în zborul spre tine...

poezie de (5 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Picurând Surâsul...

Se vor dărui tâmplelor albe,
sunetele clare ale culorilor.
Furate pasteluri ale inocenței
Din nori va rămâne seninul
În degradeuri calde va mângâia
chipul brăzdat de durere
În simpla melodie păstrată în miez,
doar tropotul hergheliilor albe
vor deveni dans...
În ritmul Luminii,
doar Iubirea va aluneca sânge
Izvor purtând în unde armonia,
va deschide căile florilor
Sevă tandră va fi
trunchiului copacului veșnic
În tărâmul ploilor
furtunile vor fi
simple fructe parfumate
picurând în palmele uscate
Surâsul...

poezie de
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sentimente

Te iubesc mare
cu a ta undă ce porți în necunoscut,
te iubesc vânt
ce-mi aduci șoapte și vis de dor neînceput,
va iubesc ochi
pierduți, ca două mari corăbii fără cârmă,
iubesc sfioase
mâini pline de dorinți, de dor fără urmă.

Te iubesc toamnă
cu nostalgia zilelor ce vara mi-o cheamă,
te iubesc mamă
cea chinuită, rătăcită și fără de întoarceri,
te iubesc viață
cu ploi, vânt, ceață deasă, sălcii pe maluri,
te iubesc ființă
cu a ta credință, plina de iubire și doruri.

Te iubesc cuvânt
ce-mi lași liber spre tine, al meu tainic gând.

poezie de
Adăugat de Cornelia MindaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amăgire

repet punctele în neștire...

las drumului acoladele
și insinuările întâmplărilor absurde.
rătăcesc în virgulă.
strig cuvintele.
răscolesc o amăgire.
apoi, tăcută,
arunc în iarba arsă.

într-o zi sau acum,
în mijlocul gândurilor,
stejarul își va arunca ghindele spre irișii mei.

golită de umbre,
alerg -ntâmpin ultimul țipăt de pasăre...
printre zboruri fără sens.

poezie de (9 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era în privirea ta umbra unui gând nerostit. Și câteodată amurgul trăirilor intense oglindea tainele dorului în inima mea. Dorințele se izbeau de țărmul unui suflet plăpând ca o mângaiere a soarelui, copleșită de ecoul unei aventuri. Alergam amândoi prin vise. Vroiam te ascund în mine și apoi te gonesc într-o farâmă de amintire. Dar înainte de orice vroiam te iubesc până la nebunie.

(19 august 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis de nisip

într-o zi te-am zărit ca un gând rătăcit
strălucind pe-o petală de soare
nici în cer nici pe mări nu era infinit
nici corăbii albastre în zare

viața noastră era de nisip pârjolit
printre scoici și iluzii de sare
într-o noapte de vânt visul s-a risipit
înotând printre caii de mare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Taci

absorb cuvintelor trupurile
printre ninsori
pecetea rostirilor adâncește tăcerea.
un pas, doi,
spre ieșirea din cercul umbrelor.
calc adânc în gropile rămase,
după o trecere densă a ta prin mine.
explodez la fiecare atingere de sensuri.
artificii de gândire -nconjură tandru.
plesnește speranța în strălucirea-i fadă.
aud somnul minții răscolind rațiunea.
crește pulsul în gheața furiilor nestinse.
lava așteptărilor topește statuile
din marmura unor cuvinte fără ecou.
sunt sătulă de nimic.
îmi ascund foamea de cuvinte
printre penelurile frânte.
mai nasc o noapte și-o zi, sunete.
taci. vorbesc cu mine.
tu nu ești.

poezie de (19 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

o primă ninsoare aștept
pentru ca
la capătul aleii de cruci
așez într-un vârf de culoare
coronița de brad
ochii lor nu vor mai clipi
zâmbetul nu se va mai așterne de chip

în cenușa zilei
cerul va crăpa pentru o secundă
a răsărit de soare
apoi totul va tăcea
ca într-o poveste terminată demult
un vag freamăt
în membrele obosite ale orbului
într-o oarecare zi
de duminică

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Libertatea de-a fi

Rostogolindu-se-n larg
sunetul crește
odată cu undele mării
înghițit de tăcere.
Te pierzi infinit
într-un spațiu prea strâmt.
Izbucnești simfonie
în albii imense...
Libertatea de-a fi,
vuietul apei atingând
pentru un vârf,
focul nestins
al luminii prea albe...
Într- o clipă te stingi,
rușinat te ascunzi
printre umede fire
ca apoi revii
mângâiere sau tunet.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

În miez de noapte

Te iubesc în miez de noapte
Chiar de nu te-oi fi iubind,
Fericiri îmi curg pe față
Vântul nu le-or risipi!

Te iubesc în zbor spre stele
Ca și demiurg ce ești,
Zilele îmi bat cu mâna
Noptilor le dåruiesc!

Te iubesc și-ți simt iubirea
Printre flori și printre dor,
Nopților le dau crezare,
Dorm cu tine până-n zori!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumusețea unei bune dimineți

ieri azi și dintotdeauna
mi-am legănat timpul în timpane
merg și plâng merg și râd
nu mai reușesc decât
gândesc liber

brațele picioarele și trupul
strâng în ele dureri ciudate
uneori par a nu fi ale mele

ieri azi și poate într-un mâine
gândind iubind
rostind în grai românesc
nevoile
voi naște bucurie
într-un mugur de pom roditor

acum legăn frunzele amintirilor
printre gesturi precise sau nu
ridic tălpile fratelui meu

românește ne iubim românește
ne ascundem încruntarea
în fața unei sorți care îmi pare acum
un al patrulea frate ridicat de umbre
în același leagăn al unei clipe oarecare

acum și mereu e noapte
pentru a putea rosti în orice clipă
frumusețea unei bune dimineți
a sufletelor noastre de frați

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu cum cânți stâncă

stâncă stâncă
câte patimi ai prins în firidele tale
câte doruri din picăturile care te-au rotunjit
ți-au mulțumit de găzduire
apoi au mușcat fin tainul trupului tău

câte taine îți răscolesc neputințele stâncă
sub soarele miezului zilei sub apusul înflăcărat
stai goală ascuțită și tandră
săruți cu patimă firele de lumină
și umbrele tale acoperă universul unei flori de colț
unui gândac în căutarea poemului tău scris în vremuri vechi
unui șarpe întorcând pe toate fețele târârea
înainte să-și ridice mândru capul
cu linia de foc a gheții lui spre cer

negru lucios gândacul
păstrează între aripile lui răsăritul
până când apusul îi aprinde trupul într-un vers

stâncă stâncă
tu cum cânți stâncă
atunci când firul de iarbă strecoară
bucuria înălțării întru iubirea Domnului într-un punct

nu e final nu este rupere
e doar o rescriere a tainei gândului stâncii
înainte de frângerea în arcul haosului
pentru arderea prelungă
a celei de-a șaptea lumânări înainte de nașterea Piramidei

poezie de (14 octombrie 2013)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am ridicat palmele

și piatra m-a înghițit într-un zâmbet.

și eu... și eu, Cerule...

verdele-l colorez,
când viața-mi pulsează în tâmple.
doar atât? un lujer?
pictată umbră,
inserată în coloana timpului...
infinitezimală fericire
a tropotului hergheliilor gândurilor albe...
coamele-și ridică
până la potcoavele tale, Cerule,
furând scânteile
pentru a fi cât un surâs de val viu,
fuga a patra din crucea așteptărilor...

poezie de (6 august 2011)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

se cațără umbra pe o imagine
literele curg prin buzunarele zdrențuite
un glas șoptit cere.
liniște, vă rog!
se naște ceva care poate deveni
cândva
poezie

râd și-mi văd de bătaia degetelor
tastatura nu răspunde
hm! iar am greșit "nicovala"
litera se coace singură undeva
într-o imagine
iese gata azimă
fără foc
e destul răsăritul cercul de lumină
apoi apusul își face de cap
pe zidurile de apărare ale ființei
pentru ca înserarea să mă prindă
cu ochii pironiți pe jocul frunzelor

opresc
prin inimă umblă un mânz
cuminte scoate cornul de argint
sărută luna
noaptea albește cuvintele

nu știu dacă se mai naște poezia
mânzul a fugit printre hârtii
acum cioplește cruci din lemn de stejar
prezentului -i dăruiască păpuși

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Stâncă eu am fost

Stâncă eu am fost și am intrat
În apa rece ce curge la picioare
Întinsă în apă stau, m-am arătat
inima-mi bate într-o strâmtoare

Te iubesc și știi, îți spun acum
Mă luminezi cu sărutări de ploaie
Și dorul vreau -mi ardă scrum,
Dar apa curge din izvor șiroaie

Tu fii un nor pufos cu ploaie
Și scutură apă rece din belsug
Să-mi spele trupul ce stă la soare
Cu apa curgătoare rana să o ung

Eu te iubesc, iubirea este regală
Mă poartă-n zbor până sus la astre
Și-mi curge în vene ca o urzeală
Nopțile îmi par flori de crin albastre

Mă-nvăluie într-un mister în seară
Curge ca un izvor limpede de fericire
Mă regăsesc în căldura de primăvară
Îndrăgostit ești tu, suflete fără sfârșire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te iubesc

Te iubesc până la cer
Înapoi rătăcesc
Te iubesc și când tu nu
Mă iubești
Atât de mult încât la nașterea mea
Două inimi țin în mână
te iubesc ce frumos sună
ecoul întors de pe lună

poezie de din Labirintul de cristal, "Alt cer" (2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în italiană.

Meditații transcendentale

melancolia îngerului s-a transferat în mine
mi-e frică, doare apropierea de amurg
zbat să las în urmă gânduri senine
între stânci și pietre ca izvorul curg.

în ploi de lumină patimi limpezesc
și crucea mea ce grea a devenit
adâncimile vieții le ating căci iubesc
tot ce înconjoară până la zenit.

dorințe de puritate se dezvoltă în minte
până la capăt îmi voi duce destinul
chiar de-am trec prin foc de azi înainte
voi transcende în steaua ce îmi arde suspinul.

elanuri pure produc fermecător extaz
storc din mine lacrimi șiroind pe obraz.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook