Ce naşte din pisică...

Prin ani ce-n bătălii s-au scurs
La despărţiri au tot recurs;
În schimb, copiii când se ceartă
Nu poate nimeni să-i despartă.

epigramă de Angela Chiuaru din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actriţei Angela Chiuaru

O admir pe multe scene
Şi regret în sinea mea
Că nu pune în catrene
Şi din frumuseţea sa.

madrigal de Ion Cristea Geană din Studii şi eseuri despre epigramă (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui prost fudul

Mă-ntreb tot timpul - sau aproape:
- De ce atâţi amici şi popi
S-au adunat să îl îngroape?
Doar el şi singur da în gropi.

epitaf epigramatic de Angela Chiuaru din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub papucul gospodinei

A tot scăzut în ochii mei
De când în greutate creşte,
Din pricina unei femei
Ce nici o clipă nu-l... slăbeşte!

epigramă de Angela Chiuaru din De la croşetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monica: Trebuie să merg la Peter să-i ud florile. Ştiţi ceva? Dacă o să se despartă de mine, poate nu o să-i mai ud florile.
Chandler: Dacă o să se despartă de tine, poate Joey şi eu ar trebui să-i udăm florile, dacă înţelegi ce vreau să spun.
Joey: Sau am putea să mergem acolo şi să ne uşurăm pe ele.

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste maternă

Mama soacră, ca oricare,
După lungă ceartă,
Se gândi la o-mpăcare:
"Să-i despartă..."

epigramă de Nicolae Popescu-Urzică din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Juan infractor

Frumos, volubil, spilcuit,
Rămase fără piuit
Când pricepu cum de-i rezistă:
Asediase-o poliţistă!

epigramă de Angela Chiuaru din ziarul "Viaţa Buzăului" (2 iulie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistele

Suntem puţine, nu prea june
Şi-s slabe ale noastre oşti.
De noi nu prea se poate spune
Ca de colegi: -Sunt mulţi, dar proşti!

epigramă de Angela Chiuaru din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

frunză

Frunza

Masca mortuară - a durerii -
Luată de pe chipul primăverii.

distih de Angela Chiuaru din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

taur

Taurul

Luptător ce ar învinge-ntruna
Dacă-ar umple taurii tribuna.

distih de Angela Chiuaru din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angela Chiuaru vrea să-l "facă ca lumea pe Adam"

Din coaste poate-ai reuşi
Să-l faci ca lumea, chiar în Rai,
Dar la Adam ar trebui
Să-i pui la urmă, ce tu n-ai!...

epigramă de Constantin Păun din Nişte epigramişti (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

felinar

Felinarul

Un centru de prim ajutor
Pentru beţivii din sector.

distih de Angela Chiuaru din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidre sparte

am lăsat în urmă clepsidre sparte
secunde nisipoase s-au scurs în infinit
mirosul nefiresc de frunze moarte
îmi aduce-aminte de tristul sfârşit.

destinul vieţii cu miros de carte
alunecă prin sânge smerit şi spăşit
am lăsat în urmă clepsidre sparte
secunde nisipoase s-au scurs în infinit.

mi-au rămas cuvintele fidele consoarte
cu gust de miere strânsă-n asfinţit
cred că poezia mă va duce departe
mărgăritarul pur a tot ce-am simţit.

am lăsat în urmă clepsidre sparte
secunde nisipoase s-au scurs în infinit.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umoriştilor

Ei de talentul meu s-agaţă,
Că nu-i robust!
Da-s primul umorist în viaţă
Ce are bust!

epigramă de Angela Chiuaru din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recurs

Hai să facem un recurs,
În procesul conştiinţei,
Să aducem timpul scurs,
În oglinda neputinţei.

Vreau să văd într-adevăr
Cine a iubit mai tare,
Cine-a minţit, cu spor
Şi-a trădat prin minutare.

Cine-a spus că vom trăi
Veşnica poveste suplă,
Când suspinele-au rodit,
În durere să irumpă.

Tu sau eu am irosit
Salba de mărgăritare,
Cine umbra şi-a ciunţit
Într-o faptă-ngrozitoare.

Axul putred de ceasornic
Ne-o zvânta amărăciunea
Şi-oi găsi în ochiul dornic,
Împlântată tevatura.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La "Spărgătorul de nuci"

Ieri văzui un dansator
Şi cu barbă, şi cu plete,
Bun pe post de "spărgător"
Chiar ca nuca în perete!

epigramă de Angela Chiuaru din De la croşetă... la floretă - epigrame
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tine te-a trimis Domnul cel Sfânt

Pe tine te-a trimis
Domnul cel Sfânt
să-i dai sens vieţii mele
pe pământ.
Eram singură
şi neajutorată
când tu ai apărut
odată-n viaţă.
Mi-aduc ş-acum aminte,
ce fericiţi eram
când braţ la braţ prin parc
noi ne plimbam,
pluteam de fericire amândoi,
nici nu simţeam
de viscole,
ori ploi.
S-au scurs ani,
de parcă e o veşnicie,
dar pot şi alţii mulţi
ca să mai vie
şi să ne-aducă-n viaţă
numai bine.
Să-i aşteptăm,
cu suflete senine..

poezie de Eugenia Calancea (14 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doritul brânci (verbal)

Mi-s apele tulburi şi nu ştiu de îngeri sau demoni se scaldă
ce sadici,
cât cred ei că îmi vor mai izvorâ ochii?
Miroase a picioare.
Ochii mi-s tulburi şi purpura se scurge pe-afară
"Unde"-le mi-e ţintă pe hartă
Unde eşti înger ce tulburi apele ce mă vindecă?
Unde ce să-mi mângâie malul,
mi-e poftă de ceartă.
Ciudată poveste – de ţânc o ştiam -
Când alergam prin iarba cu rouă
La scăldătoare cu lacrimi în ochi
Povestea mi-a rupt picioarele-n două.
Sisif umilit de undele tulburi
Ştiu umbrele serii pe nume, de ani
Decade s-au scurs iar eu tot aştept,
Un brânci de la gloata nebună.
Şi poate cândva de cade un strop de înger stingher
Mă va trage şi pe mine de mână.
Întrebarea mă scuipă în faţă – sigur că vreau,
Dar cine mă-ntreabă?
Nimeni nu vorbeşte cu mine.
Şi casa şi averea cu mine le am,
Să le ridic după mine-n picioare...?
Ce tărie în glas, îmi sun-a poruncă
Oasele mele, deşert puturos,
Parcă le simt iarăşi de stâncă.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pesemne toţi soţii se iubesc, chiar şi cei mai nefericiţi, în amurgul deplorabil al vieţii lor, când tot ce-a fost exterior păleşte treptat, devine abia vizibil. Abia se observau şi abia se atingeau, dar totdeauna se simţeau unul lângă celălalt, poate unul într-altul, ca într-un pântec ce se răceşte înainte de moarte. Doar moartea poate să-i despartă sau să-i facă să piară. Dar ea îi poate învia la o viaţă nouă, amăgitoare.

Pavel Vejinov în Noaptea cu cai albi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te ceartă pe tine, diavole
cum ploaia ceartă deşertul
în lună de vară
te ceartă pe tine, diavole,
cum lumina ceartă
umbrele nepromise ale pământului
te ceartă pe tine, diavole,
cum visul îşi ceartă trezirea din rugă
te ceartă pe tine, diavole,
cum ruşinea ne ceartă noroiul din chip
te ceartă pe tine, diavole,
cum iubirea ceartă cuiele vrăjmaşe din carne
te ceartă pe tine, diavole,
cum sângele ceartă tăişul sabiei

să te certe tot cerul pe tine, diavole,
căci nu mai eşti perfect în căile tale

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul înapoi

Astăzi, pentru noi românii s-a dat timpul înapoi.
Dar, doar cu o oră din păcate.
Politicianul de la noi, cu un viciu de şerpoi.
Cu banii doldora în cont şi venituri nejustificate.
Acum ne bucurăm că vom dormi o oră în plus.
Dar cei 30 de ani ce s-au scurs, considerăm că s-au exclus?
Aş da timpul înapoi cu 20 de ani, o viaţă sau un veac dacă se poate.
Deoarece egoismul, invidia, răutatea, au întors şi frate contra frate.
Astfel aş elimina nababii corupţi, adunaţi numai în partide colorate.
Sau aş întoarce ceasul, măcar cu 10 ani.
Să-mi văd maica zâmbind, blândă şi sănătoasă.
Să-i mai gust încă o dată mâncarea delicioasă.
Întrucat am înnebunit şi m-am săturat, de mizerie şi şobolani.
De acesti politicieni români, ce nu mai sunt umani.
Şi care se transformă grosolan, devenind zilnic tot mai hoţomani.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!