Gustar

La sfârşitul lui Gustar
Berzele au pui-şcolari
Cu ghiozdan şi-abecedar
Învăţând s-ajungă mari.

Cu învăţători-părinţi
Fac gimnastică de zbor
Să plutească sus, cuminţi,
Pe deasupra norilor,

C-or străbate-n lung şi-n lat
Văile şi mările,
Când s-or duce la iernat
Părăsindu-şi ţările.

Rândunele rar mai vezi
Cuibul vizitând de zor
Aducând de prin livezi
Gâze puişorilor.

Mânji voinici, ca şi viţei,
Fermierii duc la târg,
Şi în vii, ciorchinii grei
Gata sunt să intre-n pârg.

Vinete şi gogoşari
Năpădesc cămările
Prune, piersici, mare tari
Ne gâdilă nările.

Este vară spre sfârşit,
Haină au grădinile,
Din frunzişul înverzit
Mai scot capul florile.

Se aud pe înserat
Curajoşi şi zurbagii,
Într-un ritm netulburat,
Din desişuri greierii.

Se învârt necontenit
Pe terasă şi-n antreu,
Cu viorile-au sosit
Tocmai ca la Ateneu.

Unul, însă, rătăcit
În raftul cu cărţile,
Tace mâlc, s-a zăpăcit
Numărând coperţile.

Noaptea a rămas ascuns
Singur sub o literă,
De emoţie cuprins
Cântă-acum din ceteră.

Îi răspund de-afară alţi
Dirijaţi solemn în cor,
Îi ascultă plopii-nalţi
Şi castanii din decor.

În pauza de concert
Greieraşul fericit
Pe la trei fără un sfert
Se apucă de citit.

Dintr-o carte se ivesc
Flăcăii şi fetele
Şi în dansuri îşi rotesc
Pe rând siluetele.

După ce au ostenit
Între pagini se retrag
Arătând că au sosit
Pentru cântăreţul drag.

Virtuozul ne-ncetat
Cântă răspunzând din nou
Ca solist apreciat,
Celorlalţi, ca un ecou.

A tăcut abia în zori
Fugărit de un năuc
Ce-n loc să-i ofere flori
Vru să-l prindă sub papuc!

A scăpat, că în Gustar
Greierii sunt veseli foc,
De nimic nu au habar,
Gâzele-astea au noroc!...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vacanţă

Este vară călduroasă
Şi pe cer e mult senin
În vacanţa luminoasă
Fără teme, fără chin.

Când plecăm în graba mare
Sus pe munţi sau la bunici
Ori pe litoral, la soare,
Ca să creştem mai voinici.

Vezi în cuiburi cum mai cască
Puii berzelor, cuminţi,
Ciocul larg ca să-i hrănească
Grijuliii lor părinţi.

Ici şi colo rândunele,
Turturele, piţigoi,
Zboară printre rămurele
Şi nu au habar de noi.

Ah, ce bine-i câteodată
Ca la râu să alergăm
Să-i cuprindem apa toată,
Bucuroşi să ne scăldăm!...

Avem chef de zbenguială
Că-n vacanţă nu-i orar,
Nu se-aude zvon de şcoală,
Să fim veseli, aşadar!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Fântâna cu sori (2010)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărând din trei în trei

Greierii s-au strâns pe seară
Şi fac ample repetiţii,
Lungi acorduri de chitară
Se aud în competiţii.

Liliacul rotofei
N-are linişte şi pace:
Numără din trei în trei
Petalele cu noroace.

Le aşează, le alege
Ca în prag de dimineaţă
Fetele ce vor culege
Să aibă noroc în viaţă.

Sus pe bolta înstelată,
Luna-n drumu-i de cleştar
Se uită în jos mirată,
Zăboveşte-o clipă doar.

Tril fermecător se-aude
Lin ca apa de izvor,
Legănat uşor de unde
În al valurilor dor.

Plânge-n cânt privighetoarea,
De pe frunte-i curg sudori,
În potir adună floarea
Roua ce se scurge-n zori.

Şi îmi dezmiardă-n al ei glas
Iubire, dragoste şi patimi,
Dispare într-un bun rămas
Lăsându-mă cu ochii-n lacrimi.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara a sosit

Uite... S-au topit troienii!...
Şi ce dacă s-au topit?
Suntem la sfârşitul iernii...
Primăvara a sosit!

Las' să vină, poate-i bine,
De-aş mai fi odată mic,
M-aş mai bucura ca tine,
Dar acum... nu simt nimic.

A venit o rândunică!...
Ei şi ce dac-a venit?
O speranţă cât de mică
Ne aduce negreşit.

O speranţă pentru tine
Să aducă, eu aş vrea,
O speranţă pentru mine
Mă-ndoiesc dac-ar putea.

Auzi, cucul frumos cântă!...
Ei şi ce e mare foc?
Dar fireşte... Ia ascultă!
Cucul cântă cu noroc.

Cu noroc?!... Se poate, frate...
Tot norocul e al tău.
De mine-i de mult departe
Şi nu ştiu de-mi pare rău.

Uite, au înflorit cireşii!...
Şi ce dac-au înflorit?
Înfloreşte viaţa însăşi
Şi orice vis neîmplinit.

Îmi vorbeşti de înflorire
Şi nu ştiu de-s mort ori viu...
În viaţă au fericire
Cei ce să trăiască ştiu.

N-auzi în crângul înverzit
Poem frumos cum altul nu-i,
De mii de glasuri ciripit?...
Nu înţeleg ce vrei să spui.

Poemul dragostei curate
Şi cântecul iubirii...
Destul!... Du-mă mai departe,
Să mă pierd în taina firii.

Să văd florile pe ramuri
Sau în vârful unui pai
Expuse bogat la geamuri,
Presărate peste plai.

S-aud şopotit de ape,
Ciripit voios în crânguri,
Calde melodii de clape,
Greierii ţârâind singuri.

Da!... E frumos!... Frumos nespus!...
Totul mi-este foarte drag,
Pe drumul vieţii tot mai sus,
Din nou voi colinda pribeag.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă retrag pe Everest

Cât mai sus ca să-i fac faţă
Pentru-a doua oară-n viaţă,
Pregătesc din nou valiza
..... Vine criza!....

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (1 august 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când

de când zdrobim cu pumnii tari ţărâna
a mai rămas un punct azi doar lumina
un vers şi-n bulgărul amar de tină
topit-am lacrima să-nalţ la cer, cunună.

de vremea este să mai plec prin ploaie
alerg, din nou genunchii se îndoaie
rescriu iar paşi să sterg din umilinţe,
şi-n suflet să aştern din nou dorinţe.

că uite azi e vreme de-amintiri, copile
şi-n calendare-adaug numărul de zile,
întreg mi-e sufletul e chiar rotund
de-i luna plină plâng din nou, răzând

şi strâng cu bucurie-n mine fiecare dor
şi îl anim de-o coardă de chitară-ncetişor
să-i cânte nopţi în cor cu florile de tei
să ne-nvelim cu norii şi să-i ferim de ploi...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dincolo de suflet... mai e loc

Nu judeca... o lume, după tine,
Când eşti cuprins de griji şi de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Şi peste rău... nu mai încape bine.

Când pe altarul vieţii arde foc
Şi te-a cuprins, puţin câte puţin,
Iar sufletul îţi pare că e plin...
Şi dincolo de suflet... mai e loc.

Şi dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânţa lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Şi zâmbetul, tăcut, de trandafiri.

Şi dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire şi tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.

Şi dincolo de suflet... multe flori,
Mai pun culori pe umbrele din noi,
Oricât am fi de rătăciţi... şi goi.
Şi după nopţi... se mai ivesc şi zori.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simpozion

Tocmai în zori se sfârşi acel chef.
Nu mai aveam nici un picur în cupe.
Era plină doar amfora grea de sidef,
Dar nici unul din noi nu ştia s-o destupe.

Şi veni-n zbor paharnicul morţii din cer
Şi-o deschise c-un gest funerar, dintr-o dată.
Vinul negru din ea curse-n cupe sever
Şi băurăm şi amfora-aceea mai toată.

Istoviţi, prăbuşiţi pe înaltele trepte,
N-am mai fost dup-aceea în stare să bem.
Dar paharnicul morţii, deprins să aştepte,
Aştepta sus, pe-un soclu, tăcut şi solemn.

În grădină păleau cupidonii de piatră
Şi ghirlandele verzi de pe grinzi lunecau.
Băutura pesemne era fermecată
Căci în juru-ne toţi, rând pe rând, adormeau.

Şi-adormirăm şi noi pân-la urmă de vinul
Pe care în zori îndrăznisem să-l bem.
Doar paharnicul morţii, el singur, seninul,
Sta treaz, sus pe soclu, tăcut şi solemn.

poezie clasică de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru un necredincios

Hai, vino!...
Vino mai curând, să vezi
Minunea-n care numai tu nu crezi,
Să vezi cum cerul vesel se coboară
Şi muntele-ncruntat cum se ridică,
Să prindă cea din urmă zi de vară
Cu cel din urmă zbor de rândunică...

Hai, vino!...
Vino mai curând, s-asculţi
Nemulţumirea celor mici şi mulţi,
Că vara n-a ţinut decât trei luni,
Şi-n viaţa unui an trei luni nu sunt
Decât exact trei străchini de pământ
Cu hrană pentru nouă guri de căpcăuni!...

Hai, vino!...
Vino mai curând, să-nveţi
Secretul măscăricilor-poeţi...
Să-nveţi să mori când nu ştii să trăieşti
Şi să trăieşti abia după ce mori,
Iar după moartea ta să te-ntregeşti
Cu restul celorlalţi nemuritori!...

Hai, vino!...
Vino mai curând, să simţi
Cum sună-o ploaie din monezi cu zimţi
În punga goală-a unui biet ateu...
Şi, travestit în cel ce-ai vrut să fii,
Să-l poţi cinsti, cu-o halbă, pe bunul Dumnezeu!...
Hai, vino!...
Vino mai curând...
Nu vii?...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa românească, XXIV, nr. 9-12 (septembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vladimir locuieşte pe strada cu păsări

când plouă merge cu capul descoperit
priveşte spre cer cu gura deschisă
înghite pe rând fiecare nor
când e fericit pluteşte
l-am cunoscut într-o zi de marţi
n-am băgat în seamă ceasurile rele
ştiam că îmi va spune cândva
eşti atemporală
pentru el veşnicia este obişnuinţă
în momentele fatidice râde
mă insultă
apoi caută în panoplia sa cu femei
îmi aruncă oasele
pe unde mai găseşte un loc neocupat
după o vreme îmi înşiră fiinţa pe o aţă
mă pune să-i cânt
şi-n sunete lungi îşi cufundă faţa
se hrăneşte din dulcea pedeapsă
ca un uriaş din visurile rele
când e obosit îşi ia umbra de mână
şi uită de mine
într-o zi şi-a adus aminte că l-am lăsat singur
de atunci îmi vorbeşte rar
pune tăceri albe între noi
îl iubesc negru
şi-n zilele cu soţ mă gândesc să-i trimit luceferi
pentru atunci când îmi va deschide uşa din nou

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarba deasă
greierii cântă în cor
un imn al verii-
visând în pat la bunici
în liniştea nopţilor

tanka de Gabriela Genţiana Groza (27 iulie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterele nopţii

Când umbrele serii coboară uşor
şi noaptea în zvon se preface,
a zilei căldură, ca pasărea-n zbor,
dispare ca norul ce tace.
Ce forfotă moare prin lunci şi zăvoi,
izvorul se-opreşte şi zace
de dorul că zarva s-o pierde-n puhoi
şi totu-n tăcere s-o face.

Îndată se-aude un cor de brotaci
şi liniştea nopţii o curmă,
se-ntrec la cântare ca nişte ortaci
cu graba ce-i mână din urmă,
iar greierii, mari pişicheri îndrăzneţi,
viorile îşi acordează,
prin iarbă ei sunt cei mai buni cântăreţi
şi tot simfonie brodează.

Mii felinare licuricii aprind,
feerică noapte de vară,
nostalgice clipe de dor mă cuprind
şi-aş vrea să mă-ntorc iar la ţară.
Ca păsări ce sunete stranii mai scot
şi-n noapte îşi cheamă perechea,
atât de cuprins de mister mă socot
de tot ce-mi vrăjeşte urechea.

Iar falnica Lună, mister necuprins,
îmi toarnă în suflet doar pace,
c-un zâmbet târziu, jinduind necuprins,
la tine curând m-oi întoarce.
Că suflete tandre ca ale noastre
nicicând pe Pământ nu s-or naşte,
Luceferi ce zboară ca nişte astre
luci-vor ca-n ziua de Paşte.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă Cucul!

Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!

Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!

Cântă cucul prin livezi,
De eşti prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!

Cântă cucul pe la sate,
Orăşenii îl ştiu din carte!
Cântă cucul prin oraşe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!

Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!

Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul şi nu tace,
Primăvara la toţi ne place!

poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război între fraţi

--Unii zic că-s inamic,
Stai pe loc, nu-ţi fac nimic,
Doar te fac dintr-o suflare
Să dispari, că sunt mai mare!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (23 martie 2022)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drag iepuraş

Te rog, spune-mi, iepuraş,
Din grădină ce poznaş
Morcovi ronţăie, trifoi
Şi salată, de la noi?

Iepuraşule frumos,
Eşti aşa de curajos,
Că o umbră dacă vezi,
O zbugheşti către livezi.

Urechile îţi ciuleşti
Şi din nou pe fugă eşti.
Primul, tu, pe neapărat,
Te opreşti pe înserat.

Dar te rog să stai un pic
Că eu nu îţi fac nimic,
Ci doresc, măi Urechiţă,
Să te mângâi pe blăniţă,

Să te iau în curtea mea,
Să te îngrijesc de-i vrea,
De e iarnă, primăvară,
Ger sau arşiţă afară.

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Papucul păpuşii (2001)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lui Orfeu

încercam să ies din moarte,
parcă aş fi fost orfeu,
euridice, în ce parte
s-a rătăcit sufletul tău?

dureros şi greu să ţip,
euridice, să nu mori,
clepsidra a rămas fără nisip
mi s-a spart tocmai în zori.

am să-ţi cânt, euridice,
şi să fac din tine zeu,
printre maci, printre aglice
tot te caută orfeu.

de eşti floare de cicoare,
eu sunt înger, fluture,
îţi fur mierea din petale
ca să nu se scuture.

citind în zodii şi-n astre,
mi-e din ce în ce mai greu,
te caută-n zări albastre
şi-ţi cântă veşnic orfeu.

de m-aş naşte-a doua oară,
tot la tine aş ajunge
şi m-aş face foc şi pară...
euridice, nu mai plânge.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (31 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miez de Gustar
glasul greierilor
urcă spre stele

haiku de Gabriela Genţiana Groza din La mâna lui Cronos, haibun, haiku şi tanka (2012)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Să fiu copil mi-e dor-
-Unul cât o ghindă...
Ca-n joc să-nviu, să mor
Şi râsul să mă prindă...

Mi-e dor să zbor în vis,
Să fug de zmei şi mume,
Să râd şi să plâng stins,
Să fiu copil prin lume...

Mi-e dor de viaţa-mi joc,
Să culeg flori o mie,
Să prind pentru noroc
Pufi mari de păpădie...

Mi-e dor să mai surâd
Cu ochii-nfipţi în soare,
Să nu mai văd, să râd
Şi să m-arunc în mare...

Mi-e dor să plâng cu foc
Iubita-mi jucărie,
Să-i pun capul la loc,
Să sar de bucurie...

Mi-e dor s-ating pământul
Cu degetul uşor,
Să mă împingă vântul
Iar eu să cred că zbor...

Mi-e dor să nu-nţeleg
Vorbe de oameni mari,
Să mă oftic, să plec,
Să-i cred bătrâni şi tari...

Mi-e dor să mă-nfior
Când fur un măr de vară
Că... sigur o să mor
Şi iadu-o să mă ceară...

Să fiu copil mi-e dor
Mai mult ca niciodată...
Să cânt, să uit, să zbor
În lumea-mi colorată...

poezie de Gabriela Chişcari (7 septembrie 2008)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de deal

Plec pe jos de la fântână
Cu Bunică-mea de mână,
Eu, cu paşii mici, mărunţi
Ai bunicii, obosiţi.
Peste deal, ca-ntotdeauna
Ne însoţeşte lumina
Caldă şi îmbietoare
Dată de raza de soare
Lacrima dată de rouă
Umezeşte ochi de floare,
Ne mai transmite şi nouă
Ambianţa de răcoare.

***

Zarea, până-n orizont
Cu al florilor tumult
Farmec şi parfum mai mult,
Aducând la fiecare,
Voie bună, încântare.
Glas de ciocârlii ascult,
Doina lor mă cucereşte
Urcă-n slăvi frumosul cânt.
Coborând se odihneşte
Peste pajiştile-ntinse

Cu petale de flori ninse
Adunăm punând în sac
Numai plantele de leac
Ştiute de multă vreme
De pe lunci, de pe poiene,
Ca prin harul lor divin
Ne-ajută sănătoşi să fim.

***

Iar în lanul auriu
Ce se-nalţă către brâu
Se-nclină spicele de grâu
Unduite ca un râu.
Buna vede cinci cosaşi,
Doi veniţi de la oraş
Într-un foşnet blând aleg
Spicele şi cad polog.
Vin din urmă fetele, băieţii
Le strâng snopi şi fac cârstăţi.
Tulpinile rămase-s triste
Pe pământ vor să reziste.

***

Mai înţeapă câteodată
Câte-o talpă nerodată
Atenţionând pe orişicare
Să le calce cu răbdare

Că-s rănite şi le doare.
Alcătuiesc un covor
Compact şi convingător.
Până ce soseşte plugul
Lacom şi fără-un cuvânt
Plugarul cu meşteşugul
Să le-ntoarcă în pământ.

***

Eu, văd venind din răsărit
Cum Moş Gheorghe-a povestit
Sunt în rând ca cinci feline
Graţioase, cinci combine
Ochii mari şi-au luminat
Şi mă privesc din înalt
De la prânz şi până seara
Întregul lan de secară
A secerat şi a treierat
Greierii cum sunt vestiţi
Pe-ntregul câmp risipiţi
În concerte neîntrecuţi
Când e linişte deplină
Serile sub clar de lună,
Într-un mod simplu, decent
Cheamă noaptea la concert.

***

Şi-i concertul întrerupt
De-un solist necunoscut
Face multă gălăgie
Fără nici o armonie,
Făr-a prinde chiar de veste,
Câmpu-ntreg îl cucereşte
"Trupa" cea de cinci tractoare
A sosit câmpul să-l are.
Sunt cinci fumători de pipă
Porniţi liniştea s-o rupă.

***

Controlor de calitate,
Agronom e Carul Mare
Şi-n a nopţilor răcoare
Stă de veghe la tractoare!
Greierele scos din casă
Nici o şoaptă nu mai scoasă
Doar privi la brazda-ntoarsă.
Când Moş Gheorghe nu mai este
Visul său se împlineşte
Numai după un sfert de veac.
Moşul a plecat sărac.
Eu, mi-l amintesc cu drag.

***

Fără cânt de greier şi ciocârlie,
Zarea pare mai pustie
Chiar şi alte zburătoare
Alungate sunt de chimicale.
Eu, mai sper să fiu de faţă
Să văd câmpul plin de viaţă
Crângu-ntreg să fie-n floare
România-n sărbătoare
Gătită ca o mireasă
Din frumoasă, mai frumoasă!

poezie de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tot ce am...

A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
simt clipele prin amintiri cum zboară
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
duc mai departe-a timpului povară.
Şi nu mă plâng, şi nu regret nimic,
las timpului destinul să mi-l treacă –
din ieri, din azi, din mâine mă ridic
chiar dacă-ar fi să sap şi-n piatră seacă.

Ani grei s-au adunat în urma mea
tăcerile, mai lungi ca niciodată,
din gânduri îmi alungă piaza rea
şi calea dreaptă-n suflet mi-o arată.
Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
cărările îmi par tot mai schimbate,
din tot ce am, din câte am avut,
în inimă-mi rămân doar nestemate.

Ridic cu ele-n cuget un altar,
pentru tăceri loc sfânt de întrupare
din vorbele arzânde ca un jar,
de strajă stând pe dune mişcătoare.
Chiar dacă toamna vieţii a sosit,
nu mă opresc din drum, merg înainte,
pornind tăcut din locul hărăzit,
mă-ndrept tot mai smerit spre cele sfinte.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un sfârşit de fostă vară

Când greierii cântă în noapte
Şi stelele pe ceruri curg,
Eu te-amăgesc cu tandre şoapte
Doar sunt şi om şi Demiurg,

Te-am păcălit preţ de-o secundă
Şi clipa-n veci-a-ncremenit,
Minute încercau s-ascundă
Iluzia că te-am iubit,

Cântam ades printre cuvinte
Şi greierii cu eleganţă,
Schimbau a mele simţăminte
Într-o sălbatică romanţă

Şi greierii cântau iar seara
Cât pentru multe alte seri,
Era să-mi vând chiar şi chitara
Pentru un veac de primăveri,

Răpus de false simţăminte
Ascunse-n coardă de chitară
Parc-am rămas fără cuvinte
La un sfârşit de fostă vară.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!