În vacanţă

Este vară călduroasă
Şi pe cer e mult senin
În vacanţa luminoasă
Fără teme, fără chin.

Când plecăm în graba mare
Sus pe munţi sau la bunici
Ori pe litoral, la soare,
Ca să creştem mai voinici.

Vezi în cuiburi cum mai cască
Puii berzelor, cuminţi,
Ciocul larg ca să-i hrănească
Grijuliii lor părinţi.

Ici şi colo rândunele,
Turturele, piţigoi,
Zboară printre rămurele
Şi nu au habar de noi.

Ah, ce bine-i câteodată
Ca la râu să alergăm
Să-i cuprindem apa toată,
Bucuroşi să ne scăldăm!...

Avem chef de zbenguială
Că-n vacanţă nu-i orar,
Nu se-aude zvon de şcoală,
Să fim veseli, aşadar!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Fântâna cu sori (2010)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau iarăşi teme

Toamna-i anotimpu-n care
Sunt în floare crizanteme
Când s-a dus vacanţa mare
Şi vreau iarăşi să am teme.

Fără mine şcoala oare
N-a fost totuşi plictisită,
După cum şi tabla pare
C-a fost neagră, necăjită?

Clopoţelu-ntreaga vară
A stat într-un colţ cuminte,
Bucuros el scoate iară
Clinchete ca mai -nainte.

Am intrat iar în viteză
Ore lungi şi recreaţii,
Tare dor îmi e de-o teză
Ce sătul sunt de distracţii!...

Toamna asta-i minunată,
Înflorită crizantemă,
Cartea-i nouă şi curată
Vreau urgent măcar o temă!

Dar aştept cu nerăbdare
De pe-acuma, chiar, vă spun
O vacanţă - nu prea mare -
De la bunul Moş Crăciun!...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul Litoralului în luna mai

Marea-încântă cu-a ei vrajă
--Deşi vremea are toane--
Ici şi colo vezi pe plajă
Fete dulci... cu silicoane!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (29 aprilie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopoţelul

Am venit grăbit la şcoală
Ameţit ca după boală,
Nu mă odihnesc de fel
Fără domnul Clopoţel.

Clinc, clinc, clinc mă strigă-afară
De cu zori şi până-n seară;
Îi răspund:,, Vin, nu te teme!''
El insistă să mă cheme.

Şi-atunci pun la tălpi viteză
Că m-aşteaptă cu o teză,
O compunere sau două
Despre-a noastră şcoală nouă,

Care este--după mine--
Stupul cu elevi-albine,
Unde micul Clopoţel
Simte că e şef şi el.

Am să-l iau eu aşadar
Să îl vâr în buzunar,
Să stea cât o vrea acolo
Şi să cânte domnul Solo.

Cum, nu renunţaţi la el,
La vestitul clopoţel?
E drept, glumele nu-ncap
Fără el parcă n-ai cap.

Ore, teme, recreaţii
Ar fi bâlci, ar fi distracţii;
Să-l cinstim cum se cuvine
Cu el toate merg mai bine!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate e un timp al bărbaţilor. Al ştiinţei, al războaielor, al afacerilor... Noi nu avem foarte mult loc în toate acestea. Ne-am emancipat, e drept, dar biologic nu putem fi egale. Noi îndeplinim şi rolul vechi, acela de a fi femei, mame, soţii, de a fi un vis-a-vis agreabil. Un vis-a-vis care pune umărul alături de ei la tot ce e de făcut. Paradoxală situaţie... Asta nu înseamnă că suntem victime. Cred că trebuie să suportăm consecinţele egalităţii, cu limitele ei cu tot. Şi pe urmă, noi avem un mare atu: capacitatea noastră de a ne face viaţa frumoasă. Din nimicuri. Că nu suntem pretenţioase. Ne mulţumim cu o floare, cu o rochie nouă, cu o vacanţă la mare, cu o primăvară. Putem fi mult şi bine egale cu ei (bărbaţii)! Pot să ne ceară să fim deştepte, instruite, să fim la nivelul lor, pot să ne ceară şi leafa, pot să ne ceară orice! Nouă ne rămâne primăvara. Sau rochia cea nouă. Sau vacanţa la mare. Noi putem şi să muncim şi să arătăm bine — dacă trebuie — să îngrijim un copil, să-i îngrijim pe ei, să-i iubim, să-i cicălim, să fim bune, rele, insuportabile, generoase, egale cu noi şi egale cu ei. Nu credeţi că suntem formidabile?

citat clasic din Gina Patrichi
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

cer senin noaptea
stolul de cocori în zbor
aproape de stele-
în cuiburi părăsite
doar paie şi fulgi

tanka de Gabriela Genţiana Groza (10 iulie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de plecare -
puii mari ai berzelor
în cuibul prea mic -
sclipitoare în noapte
stelele Carului Mic

tanka de Gabriela Genţiana Groza (11 iulie 2018)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă rătăcită

Se-adună zile reci şi scurg în noi
O toamnă rătăcită printre ploi
Cu răbufniri năprasnice de vânt
Ce dezgolesc pădurea de veşmânt.

Se-aleargă norii-n ceruri ca un chin
Venit în locul clipei de senin,
Iar cântecul din vara ce-a apus
Se-aude vag plecând, pe aripi dus.

Îşi mai înmoaie toamna, uneori,
Credinţa în ştiutele-i rigori,
Lăsând un Soare blând şi adormit
Culorii să-i ureze bun venit,

Căci e neîntrecută-n haina ei
Atunci când te îndeamnă spre alei
Cu freamătul şi tremurul în zbor
Al frunzelor ce-n dansul ultim, mor.

Culoarea lor, că-s moarte ori sunt vii,
Te fac de toamnă-ndrăgostit să fii,
Să nu-i mai vezi tristeţea-n zile reci
Şi, de ai vrut, să nu mai poţi să pleci.

Nu-i gri sau albă şi nici verde nu-i:
E toamna mea în ochii ei căprui
Şi-a sufletelor care cântă-n noi
Când ne plimbăm, de mână, amândoi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa emigrantului român

Cum se dă românul mare,
În vacanţă nici nu-i pasă,
Pleacă-n munţi, pleacă la mare,
... când mai vine pe acasă.

epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu pisicuţele

- Spuneţi voi, dragi pisicuţe,
Când vă spălaţi pe lăbuţe?
- Totdeauna ne spălăm
Şi numai apoi mâncăm.

Avem mare grijă toate,
Ca să fim cât mai curate.
Noi şi dinţii îngrijim
Să nu ne îmbolnăvim.

- Şi copiii dinţii-şi spală,
Dimineaţa când se scoală,
Cu pastă şi perie
Microbii să-i sperie.

Dacă sunt curaţi, e bine,
Cresc frumoşi, aşa ca tine.
Pisicuţe şi copii
Tare sănătoşi vor fi!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Papucul păpuşii (2001)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustar

La sfârşitul lui Gustar
Berzele au pui-şcolari
Cu ghiozdan şi-abecedar
Învăţând s-ajungă mari.

Cu învăţători-părinţi
Fac gimnastică de zbor
Să plutească sus, cuminţi,
Pe deasupra norilor,

C-or străbate-n lung şi-n lat
Văile şi mările,
Când s-or duce la iernat
Părăsindu-şi ţările.

Rândunele rar mai vezi
Cuibul vizitând de zor
Aducând de prin livezi
Gâze puişorilor.

Mânji voinici, ca şi viţei,
Fermierii duc la târg,
Şi în vii, ciorchinii grei
Gata sunt să intre-n pârg.

Vinete şi gogoşari
Năpădesc cămările
Prune, piersici, mare tari
Ne gâdilă nările.

Este vară spre sfârşit,
Haină au grădinile,
Din frunzişul înverzit
Mai scot capul florile.

Se aud pe înserat
Curajoşi şi zurbagii,
Într-un ritm netulburat,
Din desişuri greierii.

Se învârt necontenit
Pe terasă şi-n antreu,
Cu viorile-au sosit
Tocmai ca la Ateneu.

Unul, însă, rătăcit
În raftul cu cărţile,
Tace mâlc, s-a zăpăcit
Numărând coperţile.

Noaptea a rămas ascuns
Singur sub o literă,
De emoţie cuprins
Cântă-acum din ceteră.

Îi răspund de-afară alţi
Dirijaţi solemn în cor,
Îi ascultă plopii-nalţi
Şi castanii din decor.

În pauza de concert
Greieraşul fericit
Pe la trei fără un sfert
Se apucă de citit.

Dintr-o carte se ivesc
Flăcăii şi fetele
Şi în dansuri îşi rotesc
Pe rând siluetele.

După ce au ostenit
Între pagini se retrag
Arătând că au sosit
Pentru cântăreţul drag.

Virtuozul ne-ncetat
Cântă răspunzând din nou
Ca solist apreciat,
Celorlalţi, ca un ecou.

A tăcut abia în zori
Fugărit de un năuc
Ce-n loc să-i ofere flori
Vru să-l prindă sub papuc!

A scăpat, că în Gustar
Greierii sunt veseli foc,
De nimic nu au habar,
Gâzele-astea au noroc!...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, de ce "habar n-am?..."

Zi de vară, zi cu soare,
Iau nepotul la plimbare;
La trei ani se crede mare,
Mereu pune o-ntrebare:
- De ce am ieşit pe stradă?
- Vrem ca lumea să ne vadă...

- De ce lumea să ne vadă?
- Că suntem şi noi pe stradă;
Uite-l şi pe Peticuţă,
Ne salută c-o lăbuţă.
- De ce Peticuţă are
Pete negre pe spinare?

- El aşa a arătat
De pe când a fost fătat...
- De ce taie nenea iarba?
- Fiindcă creşte ca şi barba...
- De ce creşte barba, buni?
- C-aşa este rostul lumii...

- Şi tati îşi "taie" barba,
Să nu crească ca şi iarba.
De ce-i barbă pe bărbie?
- C-aşa e făcut să fie...
- Barba creşte şi pe nas?
- Nu.(C-atât a mai rămas!)

- Şi de ce nu creşte, buni?
Iar îţi spun, e rostul lumii...
- Dar de ce, de ce-i aşa?...
Şi-ncercând să-i spun ceva,
Îi răspund, nitam-nisam:
- Fiindcă... fiindcă... habar n-am!

Se gândeşte puţintel
Şi-nţelept mă-ntreabă el:
- Buni, de ce "habar n-am?"
Asta chiar că nu ştiam!...
Şi tăcurăm amândoi.
Dar revine el, apoi,
Din senin, nitam-nisam:
- Spune-mi, de ce "habar n-am?"...

poezie de Gabriela Genţiana Groza (7 august 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bronzare artificială

Nu-i nisip, nici măcaer soare
Ca pe plaja de la mare,
Stă în beznă biata fată
Să rămână... fără pată.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine aţi revenit! (elevilor, la întâlnirea după 10 ani de absolvire a Liceului "G.Coşbuc" Cluj-Napoca)

Frumoşi adolescenţi de ieri
Aţi revenit maturizaţi
După vreo zece primăveri,
Copiii noştri minunaţi!

Ce-am făcut noi, ăst timp, aici
În şcoala ca atelier?
I-am dăscălit pe alţi voinici
Să-şi poarte cugetul spre cer.

Şi le-am grăit ades de voi,
V-am lăudat, v-am comparat
Ca ei s-atingă mai apoi
Destinul îndelung visat.

Noi ştim că-n cale uneori
-Aşa cum Domnul a lăsat-
V-au fost şi ghimpi, v-au fost şi flori
C-aşa-i un drum adevărat...

Clipa de azi s-o-nveseliţi
Uitaţi de orele de chin
Şi... fără să vă ameţiţi,
Ciocniţi câte-un pahar de vin!

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Fântâna cu sori (2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de vară

Soarele în vâlvătaie
Dogorind pe boltă trece
Uscând urmele de ploaie,
Încălzind pământul rece.

Râu-învolburată apă
Spumegă în al său val,
Lăstunii cuminţi îşi sapă
Cuiburi trainice în mal.

Prigoria stă pitită
Cu aripile-i încete,
Nu mai ţipă-i liniştită
C-a plouat şi nu-i e sete.

Într-o adiere blândă
Trece vântul vlăguit,
Grauri lacomi stau la pândă
În vişinul pârguit.

Înspicat, lanul de grâu
Bucuria şi-o revarsă,
Jos, în margine de râu
Plânge-o salcie pletoasă.

Ciocârlia pe răzoare
După datina străveche
Se tot roagă către soare
Să-i găsească o pereche.

Sus, în cuibul unei berze,
În copacul de pe luncă
Puii stau pe metereze
Mama hrană să le-aducă.

Cucul fără de oprelişti
Cântă,-mi umple sufletul,
Cu asemenea privelişti
Zău, îmi pierd şi cumpătul.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piţigoi

Piţigoi, piţigoi,
Nu mai treci şi pe la noi?
Umbli prin copaci streini
Şi te văd pe la vecini.
Aveam două rândunele
Şi-au plecat din cuib şi ele.
Vă feriţi de prispa mea
Parcă v-am făcut ceva,
Pe cînd eu, mereu, deştept,
Toată noaptea vă aştept,
Toată ziua, toată, vara,
Să v-ascult - ciupind vioara.
Piţigoi, mă simt sortit
Să mă ştiu tot părăsit.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa de vară

Soarele străluceşte pe cerul senin,
Plutind ca o imensă minge aprinsă,
Deasupra valurilor ce nesfârşit vin,
Destrămându-se pe plaja întinsă.

Nisipul auriu împodobit cu cochilii,
Ca un covor aşezat lângă mare,
Este un paradis al întregii familii,
Care se bucură liniştită la soare.

Copiii construiesc în nisip castele,
Înoată sau se bronzează la soare,
Ori stau liniştiţi sub colorate umbrele,
Ce minunată este vacanţa mare!

poezie de Paul Aelenei Jr. din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ştiut

Din cer senin, nu cade ploaie.
Fără vânt, pomi nu se-îndoaie.
Fără soare, nu-i lumină.
Fără flori, nu faci grădină.
Fără aripi, nu se zboară.
Fără apă, nu ai moară.

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haine de lumină

În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem

vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai

în lumina Ta curată
toţi azi ca să ne zidim
o viaţă fără pată
pe pământ ca să trăim

vrem să fim cu toţi lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
şi al vieţii viu Cuvânt

toţi dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină

curgă dar de azi lumina
din noi toţi pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt

El ne este sărbătoare
şi lumnină şi menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire

haideţi dar acum cu toţii
să-i dăm fiinţa şi iubirea
Isus chiar şi-n clipa morţii
să ne fie mântuirea

ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieţii aşezăminte
toţi să fim de fire goi

din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viaţa-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim

curgă dar lumina sfântă
fiinţele să ne inunde
ca noi toţi să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde

fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

Pământul este casa noastră,
Iar noi îl preţuim de fel,
El ne aduce şi verdeaţă,
Ne dă ce e mai bun din el.

Cu flori, copaci şi rămurele,
Ne-nvaţă cum să fim mai buni,
Cu ape, munţi şi păsărele,
Să-i împletim din flori cununi.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Grădinaru Paula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge sub pleoape

câteodată
ninge sub pleoapele tinerelor femei
aşa cum ninge printre puii de lupi
cărora le cresc dinţii de lapte cu care să
muşte din lună
poate dor la fel... dinţii de lapte sânii
şi ninge să nu vedem noi
să nu fim noi ironici sau spirituali
uneori ninge doar ca să avem lacrimi
să avem soare tinere femei îndrăzneţe să parfumeze perna primului iubit
aruncat ca jucărie puilor de lup
când iraţional ele gândesc că Trebuie să le iubească
altfel ninsoarea nu o mai suport

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!