Albatrosul
În imensitatea Capricorn și Pol
Vântul urlă, rage, șuieră-n trist gol,
Sare pe de-a latul de Atlantic mut,
Tot albit de bale și zdrelește slut
Apa-ngălbenită, aburi țâșnitori,
Mușcă, sfarmă, smulge, taie, rupe nori
În crâmpeie-zdrențe, sângerând lumini,
Răsturnat în aer, ca-nvelit în spini,
În rotiri confuze, strigăt vast, penat,
Scutură și trage valul înspumat,
Chinuind pe frunte monștrii-cașaloți,
Încâlcit în urlet, crunt țâșnit din toți.
Regele din spațiul mării necuprins
Zboară spre rafala-bestie întins,
Ca săgeata, sigur, dur și negrăbit,
Ochi ce-nvinge bezna, dincolo de mit;
Cu rigid-întinse aripi de oțel
Sfârtecă vârtejul răgușit tembel,
Liniștit în miezul groazei, îndrăzneț,
Vine, trece, piere, neînvins, măreț.
poezie de Leconte de Lisle (18 august 2008), traducere de Savin Badea
Adăugat de Savin Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre nori
- poezii despre monarhie
- poezii despre lumină
- poezii despre groază
- poezii despre aripi
- poezii despre alb
Citate similare
Atlantida
Mediterana, sub flamura zării,
mă-ndeamnă cu valul ei - braț înspumat.
Alerg, nebunatic, din urma uitării
spre țărmul de Ochiul Suprem admirat.
Visarea-și aruncă ancora grăbită,
de unde Trecutul se lasă pornit:
din ceața uitări răsare-Atlantida,
de valul turbat trasformată în mit.
Pe lacrima mării sclipesc diamante:
Tezaur Elen risipit peste tot.
Sub lava tăcerii destine presate,
remeditate de Platon, Herodot...
Torpilele-gânduri străbat Veșnicia
pa arhipelagul de taină păzit.
Din freamăt de vis Atlantida re-nvie,
De unde Trecutul se lasă pornit.
poezie de Alexandru Doga din florile dalbe (5 noiembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre tezaur
- poezii despre ochi
- poezii despre insule
- poezii despre diamante
- poezii despre admirație
Marină
Se'ntorc pescarii în spre sat;
Pe țermu'n neguri cufundat
Lucesc luminile lor rare,
Scântei perind în depărtare.
Și ceru-i sur, greoiu e de nori,
În noaptea plină de fiori
Tânguitorul val se bate
De-a stâncilor singurătate.
Și s'aud glasuri răsunând,
Vre-un cântec trist din când în când,
Din vârf de munți un clopot lin
Revarsă glas de jale plin,
Iar goelandul solitar,
Stăpânul valului amar,
De vântul mărilor trezit,
Bocește'n cuibu-i de granit.
Întunecat e tot și mut;
Din cerul aprig și tăcut
Pe ape fără de sfârșit
Se cerne ploaia liniștit.
Încremenite toate par
De somnul blând al morții, - doar
Tânguitorul val se bate
De-a stâncilor singurătate.
poezie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre singurătate, poezii despre întuneric, poezii despre stânci, poezii despre somn, poezii despre sfârșit sau poezii despre sat
Noul sezon
Cerul este albastrul plin
Vântul se opreste senin
Vine timpul noului sezon
Primăvara apare din zori
Rupe pământul cu flori
Bulbi la lumină comori
Sfâșie poala pămîntului
Auzim cântecul cucului
Este o sferă ruptă din vis
Tot cei verde este cuprins
Învârt rotită fusta e lungă
Fugi frig tu vântul îl alungă
Apar primii ghiocei in zori
Ciori zbor dedesupt la nori
Urs din tufis dese se arată
Toată natura este invitată
Este bal cu multă verdeață
Gargarite zburdă se răsfață
Un carabus trage de arcusi
Caprioara sare în brânduși
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre verde, poezii despre urși, poezii despre timp, poezii despre răsfăț sau poezii despre primăvară
Nori
Nori violeți,
cu părul vâlvoi.
Nori speriați,
de graba din noi.
Nor - lună, amanți
în nopțile lungi.
Nori războinici,
ca oceanul în stânci.
Nori împrăștiați de vânt,
ca oamenii de frici.
Nori priviți întins pe pământ,
printre iarbă și furnici.
Nori visători,
ca emoțiile tinereții.
Nori rozalii,
ca începutul vieții.
Nori îngândurați,
ca ochii iubiți.
Nori incomozi,
ca intrebările mele.
Nori mirați,
ca nisipul, de valul întors.
Nori inundati de ploaie,
mirosind a verde crud.
Pe voi toți,
vă iubesc.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre început, poezii despre viață, poezii despre tinerețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Și Despărțire
și când atingerea ta nu mai ajunge,
când zâmbește și
atunci te iartă și ți-o trage pe la spate,
tu nici nu știi.
dur, ca un gol în piept și în capul stomacului
te rupe. și te rupe.
poezie de Teodor Lesenciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre iertare
Dincolo de nori (si nu numai)
Dincolo de nori, stā iubirea
si sufletul meu printre stele...
fluturi albi se joacā cu vântul
si soarele râde...
Te chem din luminā si apā
si noaptea e linā si calmā,
tristetea-i plecatā departe
nici valul nu miscå...
Esti izvor ce tâsneste
printre suflete oarbe si må
joc cu iubirea ce mā prinde
în noapte...
Viata-i ca toamna, bogatā
în roade, dar vântul împrāstie
ziua si noaptea frunzele
moarte...
Îmi place copilul din mine
pe tine, de mult te-am uitat,
la masa întinsā cu vise
e loc de greseli si iertat...
Dincolo de nori stā iubirea
si sufletul meu printre stele
fluturii albi plâng usor
când nu esti tu printre ele!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre râs, poezii despre noapte, poezii despre fluturi, poezii despre toamnă sau poezii despre stele
Moartea codrului
Am adus topoare să tăiem pădurea
mut bătrânul codru, mut și vântul sur
sună-a gol pământul, cad copacii, dur
nu se mai tocește de tăiat securea.
Noi tăiasem codrul încă din amurg
dimineața, însă, sub arginți de rouă
ne privim, tăiate, mâinile-amândouă
și din munte așchii dureros se scurg.
poezie de Corneliu Vasile din revista "România literară" (14 decembrie 1972)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre rouă, poezii despre munți, poezii despre moarte, poezii despre durere, poezii despre dimineață, poezii despre copaci sau poezii despre bătrânețe
Toamna
Toamna târziu
În noaptea cu lună,
Cum vâjâie codrul
Și geme și sună!
Din nordul cu neguri
Un vuiet răsare
Și vine și crește
Mai iute, mai tare;
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
Și bine-nțelege
Al oștilor vuiet
Din norduri pornite -
El vrea să răscoale
Puteri obosite
Și-njură și urlă,
Că-și simte pierirea.
Și galben se face,
Nu poate s-adoarmă,
Nu-și află nici pace,
Și tremură codrul
Cu inima ruptă
De spaimă, se zbate,
Cu vântul se luptă,
Pocnește și sună
Și-și urlă durerea,
Căci vântul îl prinde
Și-l strânge de mijloc
Topindu-i puterea!
Și codrul se-ndoaie;
Și-l biruie vântul
Râzând îl sugrumă
Și-i rupe veștmântul
Și părul i-l smulge
Și-n văi îl aruncă.
Un țipăt răsare
Pe deal și pe luncă;
Grăbitele păsări
Cu vuiet aleargă
Și norii vin stoluri
Pe-ntinderea largă
De spaimă s-aascunde
Pârâul sub ghiață -
Și regele codru,
Din ultima viață
Suspină văzându-și
Pustiul, și geme
Și cade pe spate
Și moare cu fruntea
Pe pieptul naturii
Și moare natura
De jalea pădurii
În toamna târzie!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură sau poezii despre văi
Buletin meteo
Pe Facebook plouă mereu
Cu poeme "tu și eu"
Un amic în drum spre bar
Lunecând pe trotuar
Vrea să plouă "Vin Cotnari"
De se poate fără bani
Înspumat curgând șuvoi
Ori din nori, ori din butoi
Pe Facebook cu iz amar
A rămas un vers în dar.
- Mă citește cineva?
Sau vor toți de la cișmea
Vin, cafea, flori și citate
Sau povești demult uitate
Adunate de furtună
Noaptea când pe cer nu-i Lună
Vers, poeme, balustradă
Piere totul în tornadă
Vântul seceră din timp
Vinul spune un colind
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vin, poezii despre versuri, poezii despre tornade, poezii despre prietenie sau poezii despre ploaie
Stelele curg peste oraș...
Inima lumii e umedă și misterioasă,
Calea Lactee curge de la un orizont la altul,
Steaua Nordului este departe,
va începe în curând cântecul cuțitelor de oțel,
fiecare din noi e cât o peșteră întunecată,
dar între noi doi este un gol imens,
porți un șarpe în inimă,
și eu țin în pumni tot universul,
pasărea timpului zboară deasupra noastră cu aripi grele și macabre
și infiorător de imobile,
vântul aduce mirosul mării și-l poartă pe picioarele noastre desculțe,
am lăsat în urmă, larg deschisă, ușa morții...
în noaptea aceasta toată lumea are să-și accepte soarta...
poezie de Elena Predușel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre șerpi, poezii despre speologie sau poezii despre păsări
E douăzeci și doi...
E douăzeci și doi: ce surd decembre
îmi bate-n lungul oaselor deșarte
și-aruncă-n mine orologii sparte,
când Timpu-mi trage disperat de membre.
Din cerul var sarcastic El împarte
pioase rugi și alb curat de febre.
E noapte-n zi și-n ziuă sunt tenebre,
descoperind în tot secunde moarte.
Ce gol de iarnă... - mi-e tocită gheata,
când ironia-mi scutură grumazul.
Un nor anemic își revarsă pleata,
și-n atmosferă simt cum trece gazul
dintr-ún plămân ce-a găzduit săgeata
momentelor din care-am tras extazul.
sonet de Ionuț Popa (22 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre sarcasm, poezii despre iarnă, poezii despre curățenie sau poezii despre atmosferă
În furtuna toamnei
Furtuna vine când e liniște
și alungă tăcerea copacilor
iar luna nu mai trimite raze
și râsetele semințelor zboară
spre inimi ușoare cu suspine-n suflet
și vântul coboară spre mărăcini de spini,
iar fluturii s-ascund sub ramurile florilor,
așteptând din nou apusul de soare.
Vântul păzește cheia toamnei,
pe care o deschide când norii apar
și zboară fără oprire spre apus,
iar toamna își desface poala cu o moștenire,
ce te face bogat de vise
pe care nu știi să le uiți
pentru a redescoperi fericirea ei.
poezie de Eugenia Calancea (3 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bat clopote
E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună ușor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie și spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.
Pace, e liniște, pace
Doarme și vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-și desface
Pânza de foc și lumini.
Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac și ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat liniștit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.
E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună și mor.
Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.
Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre plâns
Dragoste la malul mării
Din bezna nopții fără stele care mă-acoperă deplin,
(O, suferință-a vântului trudind sub cer încercănat de nori!)
Întunecată ca un suflet chinuit de negre presimțiri,
Murmurul mării care se aude, suspin după suspin,
Sună ca șoapta-îndurerată-a două suflete surori
Prinse-n flăcările-înalte-ale unei iminente despărțiri.
Dorințelor care m-au încercat cu întreită forță, pe deplin,
(O, melancolie-a vântului trudind sub cer încercănat de nori!)
Viselor, care păreau să prevadă viitorul, cu-înseninate presimțiri,
Speranțelor înălțate ca valurile mării, neatinse încă de suspin,
Tuturor lucrurilor gingașe și dulci dăruite unor suflete surori,
Nu pot să le-adresez decât un mut adio, în ziua solemnei despărțiri.
Iar acelei fetei de la care-am înțeles ce-i dragostea, deplin,
(O, plâns al vântului trudind sub cer încercănat de nori!)
Acum când sunt un străin în viața ei, când iubirea se desface în iubiri,
Din bezna nopții, de lângă marea slobozind suspin după suspin,
Îi trimit, cu toată dragostea simțită de două suflete surori,
Un ultim, lung și trist adio-n clipa definitivei despărțiri.
poezie de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor
Vipera
Dacă pure iubiri lăudate-n respect
Te înșală în gânduri și în ochii tăi mari,
Nu ating niciun punct din vreo cută, perfect
Păzesc visu-ți cucernic, prea-curat, de cleștar.
Ce vedenii albii, cu fecioare cuminți,
Tinerețea-ți în floare, le crează bizar!
La picioarele lor varsă-ți lacrimi de sfinți
Și aprinde parfumuri pe-al lor mistic altar!
Dar amarul venin ți-este-n vene intrat,
De plăcere te plânge, de tristeți în amurg;
Vei căta în zadar leac la chinu-ți cabrat:
Vast, neantul, și spaima fluvii-n inimă-ți curg.
În genunchi, fără chin și rușine fapt brav
Fără răul oribil, pe deplin țintuit!:
Smulge vipera rea de la sânu-ți suav!
Sau, de nu, mori cum vrei, nesătulă-n iubit!
poezie clasică de Leconte de Lisle din Poeme barbare, traducere de Savin Badea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre spaimă, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rușine sau poezii despre respect
Ar fi prea trist
Să n-ai în tine apă și să doară,
Nervurile din frunze în dogoare,
Să n-ai o clorofilă de culoare,
Chitarei care cântă-n subțioară,
Să n-ai destul răsuflet, să n-ai boare,
Metaforele să le vezi că zboară,
Să n-ai un ochi curat de căprioară,
Să te îmbeți cu-o tulbure licoare,
Ar fi prea trist, să n-ai atâtea rime,
Să prinzi izvorul ce-a mocnit sub frunte,
Să mergi pe stele galbene de crime,
Când ai un suflet gata să le-nfrunte!
Ar fi prea trist, ca versurile prime,
Să n-aibă aer cu ozon de munte!...
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ozon sau poezii despre metafore
O altă zi trece prin viață
Soarele reflectă lumina pe lună
atunci când va înflori vizibil,
marea îmbrățișează leneș țărmul,
printre nori, toamna trage cu ochiul.
Viața ne aruncă, mereu și mereu,
în furtună și-n centrul ei.
În miezul furtunii
vei găsi un punct central
de pace durabilă,
dacă poți ajunge la el,
asemenea pescărușului
care zboară prin centrul liniștit,
dar nu trăiește acolo.
Ne hrănim din acel spațiu
fără a respinge
experiența furtunii.
Nu putem ajunge la centru
fără să trecem
prin furtuna care-l înconjoară.
Un paradox,
această profunzime de nepătruns!
Există o prindere între forme,
un milion de vise gata să se trezească,
născute din această minune eternă,
focul care topește gheața,
un univers cu galaxii infinite
și planete care
se mișcă, spiralat, în cicluri.
Sunt fericită să te știu,
aici în adâncul meu.
Ești marea mea albastră,
infinitul mării mele! Atât ni s-a dat!
În mișcarea rapidă, poți găsi, încă,
o liniște care nu moare.
Imaginea rămasă, zi de zi, aici,
pentru-a rămâne veșnică,
decolorează stelele pe cer.
O lume în oglindă
ca un întreg din puritatea sufletului!
Ai simțit bucuria, ai simțit
și-o vei mai simți! Depinde de noi!
A trebuit să trecem prin furtunile interioare
să înțelegem imensitatea cerului interior,
totul prin iubire, prin metamorfoza ei.
Marea ești tu, marea sunt eu,
mister, neliniște, necuprins,
exaltare, melancolie,
vibrație, pură emoție!
Mulțumesc, dragul meu,
mulțumesc întregirii-n adâncuri.
Lumina soarelui
începe să se estompeze,
dar luna strălucitoare rămâne.
O altă zi trece prin viață risipită de timp!
poezie de Irina Lucia Mihalca (19 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre viteză
Se deșiră noaptea
Se deșiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuș saltă ghemotoace
Arlechini de aer au pornit să joace
Peste satul care, de sus, pare gol
Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor acéle de-nfipt în cojoace
Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Și cu gândul veșnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Și furtuna vine. Însă ei tot dorm
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace sau poezii despre melancolie
Cuvintele ne dau apă la moară
Mă joc cu vântu acum în palmă
Cu spicele de aer viu
Și-aud cum clipele mă cheamă
Dintr-un pahar de clipe albăstriu
Și flori de aer iată acum
Ne prind în zâmbete ușor
De trecem toți printr-un parfum
De ochi și vise mai cu spor
Cu flori de pași îmi împletesc
Și mersul și cărarea
De sus când norii ne privesc
Și ne-nverzesc la toți răcoarea
Ne-nscriem ochii până-n nori
Pe aripi de tăcere
Străpunși de atâția reci fiori
Din umbra ce nu piere
Lambriuri mari iată de vânt
Cu stete ne-nfășoară
Pe când cuvânt lângă cuvânt
Na dau apă la moară
poezie de Ioan Daniel Bălan (14 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre jocuri sau poezii despre flori
Iubito, vine toamna! ...
Iubito, vine toamna peste noi!
Veștede frunze-ți cad pe umeri goi.
Grădinile, în strai multicolor,
Stau la priveghiul rozelor ce mor.
Copacii, își iau cerul ca reper,
Văzând că frunzele în zare pier.
Vântul sfâșie timpul pe-un cadran.
Ploaia-i susține ritmul pe-un olan.
Iubito, vine toamna peste parc!
Vârtej de frunze zboară ca din arc.
Pe lângă noi, perechi de pași grăbiți
Fac un duet cu alții târșâiți.
Ne bucurăm de ploi, de soare, vânt,
Fără să le-ntinăm cu un cuvânt.
De-ți pare-a fi un simplu paradox,
Ajuns-a toamna-n zi de echinox.
Iubito, vine toamna peste burg!
De-a valma clipele-n neant se scurg.
Iubirea nostră-i tot ce ne-a rămas,
Să ne-ncălzească cu-al ei dulce glas.
O mână înspre mine de-ai întins,
Face din timp tărâmul necuprins,
Pe care-un templu 'nalt am să ridic,
Iubirilor ce-n veci nu se dezic.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre trandafiri, poezii despre roz sau poezii despre ritm