Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ioan Slavici

Iorgovan își mușca buzele și se uita împregiurul său: ar fi voit să rumpă, să frângă, să spargă; nu cuteza să se uite drept la ea; i se închideau ochii când o vedea, căci simțea că îndată ce o vede, îi vine s-o apuce și s-o strângă în brațe, încât să-i piară pofta de a mai plânge.

în Pădureanca
Adăugat de AdelinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Citate similare

Ioan Slavici

Simina rămase cu ochii pierduți într-ai lui, cuprinsă de fiori la vederea focului ce ardea în ei, își strânse umerii și se dete puțin înapoi: simțea că vine ce vine, c-o îneacă, c-o năbușește plânsul.

în Pădureanca
Adăugat de AdelinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia uită să-i indice drumul spre casă, dar se părea Lucian, într-adevăr îl știa, îl ținuse minte, căci nu greșise deloc și nici n-o întrebase pe unde s-o ia. Oprise drept în fața casei ei și coborâse, pentru a-i deschide portiera. Ea ieși, răsuflând ușurată; nu că ar fi stat incomod în splendida mașină, a directorului, ci pentru că nu mai stătea atât de aproape de el. Când ea coborî, el ezită: S-o cuprindă în brațe sau nu? Să încerce s-o sărute sau nu? Nu știa cum procedeze cu ea. Câteva clipe o privi încurcat, de parcă nici n-o vedea, rămânând nemișcat, pe loc.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Împăratul era vesel peste măsură văzând din atâți feciori de împărați și domni al său se deosebea prin istețimea, boiul și înțelepciunea lui. Toate fetele de împărat ar fi voit să joace lângă el în horă. Când, deodată, vine la nuntă o fată îmbrăcată în niște haine cum nici una din fetele de împărat nu avea. Cosițele ei împletite cu meșteșug și date pe spate îi atingeau pulpele și ea era așa de bine făcută, încât ochii tuturor rămase la dânsa. Ea cum veni, nici una, nici alta, se prinse lângă feciorul de împărat și numai lângă dânsul juca până către seară. Vorbiră, râseră, își povestiră fel de fel de lucruri, dară cam pe sub mână, fiindcă-i era rușine feciorului de împărat râză și să vorbească așa înaintea tătâne-său și apoi toți fiii de împărați își dau coate, căci băgaseră de seamă necunoscuta tot lângă el juca. Feciorul de împărat nu mai era al său. Se mira însuși de schimbarea ce simțea într-însul, dară nu cuteza să spuie nimănui. El își pusese în gând ca, la hora din urmă ce va juca, întrebe pe această necunoscută cine era, de unde venea, de este fată ori măritată, și se gândea că de n-ar avea bărbat să o ceară de nevastă. Când, pieri ca o nălucă.

în Zâna munților
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.
Petre Ispirescu

Și astfel, unul câte unul, se cărară pe la casele lor de la curtea acestui împărat, și-i lăsară fetele în plata Domnului; căci nimeni nu mai voia să-și piarză sufletul pentru un cap de muiere. Însuși împăratul fu coprins de spaimă, cum de să piară așa junii ce voiau să-i pândească fetele, și nu mai cuteza să îndemne pe nimeni. Împăratul era nevoit cumpere mereu pe fiecare zi câte douăsprezece perechi de conduri, și intrase la grije că o să-i îmbătrânească fetele în vatră și o să împletească cosița albă, fără puie pirostriile în cap. Argatul de la grădinărie își împlinea slujba cum știa el în legea lui. Și domnițele erau mulțumite de mănuchele de flori ce li le da argatul, și grădinarul de lucrul lui. El, când da florile domnițelor, nici nu-și ridica ochii asupra lor; dară când da florile fetei celei mici, nu știu de ce, că se roșea ca un bujor, și-i tâcâia inima, de sta să-i sară din piept afară. Fata băgă de seamă aceasta, însă crezu flăcăul este rușinos și d-aia se face așa de roșu când vine înaintea lor. Azi așa, mâine așa, el vedea că nu e de nasul lui o așa bucățică. Dară ce-i faci inimei? Ea îi da brânci și lui, bat-o pustia! și ar fi voit să se puie și el la pândă, și apoi se gândea și la pățaniile celor ce păzise înaintea lui.

în Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eva

Un sentiment aparte m-a cuprins,
Când am văzut enigma vieții mele
Cu ochi ca mura și cu părul lins,
Mi s-a părut zbor spre stele.

Și totdeauna aș vrea fiu cu ea
o admir ca pe o floare rară,
Să-i dau din mine, soldă viața mea,
Și s-o primească simplu-n primăvară.

Cărările le parcurgem împreună,
Lumina caldă s-o luăm din soare
Să-i pun din flori de vis cunună,
Și s-o ador mereu într-o splendoare.

La ea mi-e gândul și visez s-o am
Mai aproape, și s-o strâng la piept,
Să-i simt parfumul ei de magheran
Împodobindu-mi soarta cât mai drept.

poezie de (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Liviu Rebreanu

Era curios iubirea aceasta, dacă era iubire, părea imaterială. Până a o cunoaște pe Cristiana, femeile i-au stârnit întâi pofta trupească. Pe fiecare a dorit s-o sărute, s-o îmbrățișeze, s-o aibă, s-o supună și s-o domine. Pe ea nicio clipă n-a gândit-o trupește. Desigur făptura ei o dorea, fiecare părticică, dar nu cu simțurile. El își zicea e iubirea pură.

citat celebru din romanul Gorila de (1938)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ion" de Liviu Rebreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 7.99 lei.
Sfânta Tereza de Lisieux

Mă oferisem Pruncului Isus, să-i fiu o mică jucărie, Îi spusesem să nu se folosească de mine ca de o jucărie de preț, pe care copiii se mulțumesc să o privească fără -ndrăznească s-o atingă, ci ca de o minge mică fără valoare, pe care poate s-o bată de pământ, s-o lovească cu piciorul, s-o lase într-un colț sau chiar s-o strângă la inimă dacă i-ar fi pe plac; într-un cuvânt, vroiam -l distrez pe micul Isus, să-i fac plăcere, vroiam mă las în voia capriciilor lui copilărești... Îmi îndeplinise rugăciunea...

în Istoria unui suflet
Adăugat de MargaretaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Vine o vreme

Vine o vreme când totul dispare
Și ochii vor plânge cu lacrimi amare.
Vine o vreme când vrei reiei
Și tot ce obții sunt numai idei.
Vine și vremea când roata se oprește,
Vei vrei s-o învârti dar nu se clintește.
O altă vreme va cădea pe tine..
Să vrei iubești să nu ai pe cine.
Un zâmbet vei vrea, un semn de la mine,
Dar n-am să mai fiu și nu-ți va fi bine!
Căci anii vor trece fetițo în zbor...
Tu amintire iar eu călător.

poezie de (16 august 2016)
Adăugat de Mihai PîrvuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Declarație de prietenie

Dacă inima mea
E roșie
A ta va suferi,
Dorind s-o vindece
De răni.
Dacă ochii mei
Se vor uita la tine,
Ai tăi vor trebui
Să-i întâmpine,
nu mai plângă iar.
Iar mâna mea,
De va cădea pe umerii tăi
Las-o, te rog
îi strângă ușor
Prin parcuri, ca prolog.

poezie de din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili DumitruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Slavici

Omul vede cu ochii, aude cu urechile, dă cu socoteală și te scoate în cele din urmă cum ești, orișicât de mult te-ai sili să-i pari altfel.

în Mara
Adăugat de AndreyyshoreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uite luna, nu e luna...

Uite luna, nu e luna!
Și-a ascuns din mers cununa,
Printre vârfuri lungi de brazi,
S-o urmezi cu cei mai dragi,
Pe poteci cu clopoței,
Să iubești umbrele ei,
Să-i descânți fruntea de aur,
Să-i oferi povești cu lauri.
Să-asculți vântul ce-o mângâie,
Să rogi noaptea să mai ție,
Când totu-i o feerie.

Ce ne-am face fără Lună?
Fără sfânta ei lumină,
Cine visele ar scălda?
În vorbe de Nu mă uita,
Decât ea și dragostea.

poezie de (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Făt-Frumos zise tatălui său să-i dea voie acum caute și pe hoț. Tatăl său nu mai voia știe de hoț, deoarece i-a ajutat Dumnezeu vază merele cele atât de mult dorite. Dară fiul cel mic al împăratului nu se lăsă numai pe aceea, ci stărui până ce împăratul îi dete voie meargă a căuta și pe hoț. Se găti de drum; iară când fu a pleca, își scoase penele cele de aur de la căciulă și le dete împărătesei muma lui, ca le poarte ea până s-o întoarce el. Luă haine de primeneală și bani de cheltuială, își atârnă tolba cu săgețile la spate, paloșul la coapsa stângă și, cu arcul într-o mână și cu alta de gâtul credinciosului său, porni la drum. Și aide, și aide, merse cale lungă depărtată, până ce ajunse în pustietate. Aci făcu popas și sfătuindu-se cu robul său cel credincios, găsi cu cale să apuce spre răsărit. Mai călătorind ei o bucată bună, ajunse la o pădure deasă și stufoasă. Prin bungetul ăsta de pădure mergând ei pe dibuitele, căci altfel era peste poate, zăriră în depărtare un lup groaznic de mare și cu fruntea de aramă. Îndată se și gătiră de apărare. Când fură aproape de lup de o bătaie de săgeată puse Făt-Frumos arcul la ochi.

în Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Când se trezi bine din cugetările lui, văzu soarele dă în asfințit. Se sculă binișor, fără să-i pese de ceva, și se duse acasă. A doua zi iarăși așa făcu, fără să-i plesnească prin cap ceva, și fără să-și mai aducă aminte plecase în pețit. A treia zi, cum se sculă, plecă iarăși la marginea eleșteului. Pasămite îl trăgea ața la ursita lui. Și cum sta el acolo și se juca cu nuiaua în apă, iară broasca țestoasă îi tot sărea pe dinainte și se uita la dânsul cu dor, își aduse aminte, la urma urmelor, el era plecat în pețit, și că frații lui erau a se întoarce a doua zi cu logodnicele lor. Tocmai când voi să se scoale și să plece spre a merge să-și încerce și el norocul, iată broasca mai țâșni o dată, iar el își aruncă ochii la dânsa mai cu băgare de seamă. Se uită drept în ochii broaștei, și simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare îl săgetase ceva. Șezu iarăși jos. Ar fi voit să plece, dară parcă îl pironise cineva locului. Mai voi el facă ceva cumva, așa ca să se depărteze, dară în deșert. Picioarele nu se mai mișcară, ca și când ar fi fost butucite. Se miră de astă lâncezeală. Și, mai aruncându-și căutătura la broască, văzu ochii ei, pare strălucea de un foc ce simțea că îl atinge.

în Broasca țestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian își cerea scuze față de Lia, în mod nejustificat, deși el nu făcuse nimic rău; se întrebă în gând de ce oare proceda astfel? Dar cum altfel?! Ah, nu știa deloc cum să se comporte în prezența ei! Mai ales că-i promisese, atât ei, cât și tatălui ei, va fi distant. Distant și rece față de ea?! Ce absurd i se părea acest lucru, mai ales fiecare părticică a trupului său îl îndemna parcă într-una n-o lase deloc în pace, s-o ia în brațe, s-o sărute; era primul imbold pe care-l simțea în prezența ei. Dar intervenea glasul rațiunii, conștiința, care-i dicta imediat fie foarte rezervat în gesturi, păstreze distanța față de ea, să-și respecte promisiunea făcută; ah – și de n-ar fi conștiința asta! Ar călca-o bucuros în picioare, măcar pentru câteva clipe, suficient pentru a-și satisface pofta nebună pe care o simțea de a o strânge în brațe și săruta, măcar preț de o clipă. Dar, fără să-și dea seama de ce, parcă fără a vrea, își asculta conștiința, glasul rațiunii și rămânea departe de ea, deși ea era chiar lângă el; nu acționa însă cum îi dictau trupul și inima, se autocenzura, se stăpânea. De ce?! Ce dorea oare dovedească, de fapt? Că-i demn de cuvânt? Că-și respectă promisiunile făcute? Afurisită demnitate! În asemenea clipe, ar fi renunțat bucuros la ea, dar nu reușea; ceva îl determina totuși să se rețină, să se abțină. De ce? Sau ce oare? Ciudat... Așa i se părea chiar și lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Albert Camus

Oamenii cuprinși de o adâncă tristețe se trădează când sunt fericiti: au un fel de a apuca fericirea ca și Cum ar vrea s-o strângă la piept și s-o înăbușe din gelozie...

în Carnete
Adăugat de Eva CarbunaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Carnete" de Albert Camus este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -45.00- 22.99 lei.

Amărâtă turturea!

Amărâtă turturea
Când rămâne singurea,
Căci soția și-a răpus,
Jalea ei nu e de spus.

Cât trăiește tot jălește,
Și nu se mai însoțește!
Trece prin flori, prin livede,
Nu uită, nici nu vede

Trece prin pădurea verde
Și duce de se pierde.
Zboară până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu șade.

Și când șade câteodată,
Tot pre ramură uscată.
Umblă prin dumbrav-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.

Unde vede apă rece,
Ea o turbură și trece;
Unde e apa mai rea,
O mai turbură și bea.

Unde vede vânătorul,
Acolo o duce dorul,
Ca s-o vază, s-o lovească,
nu se mai pedepsească.

Când o biată păsărică
Atât inima își strică,
Încât dorește moară
Pentru a sa soțioară,

Dar eu om de-naltă fire,
Decât ea mai cu simțire,
Cum poate -mi fie bine?!
Oh, amar și vai de mine!

poezie clasică de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Slavici

Am pornit către soare, ca să-i fur o rază, să-i încredințez sora și s-o duc acasă mi-o fac mireasă. Acum, surioară, mă opresc în cale privesc la tine, în raza feței tale și să-ți zic o vorbă și să-ți fur o vorbă.

în Ileana cea șireată
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Se miră împăratul când auzi de la porc așa vorbe frumoase și îndată își dete cu părerea aci nu putea fie lucru curat. Ar fi voit s-o cârmească împăratul spre a nu-i da fata de soție; dară după ce auzi curtea și ulițile geme de porci, care venise cu pețitorul, n-avu încotro și-i făgădui. Porcul nu se lăsă numai pe făgăduială, ci intră în vorbă și se hotărî ca nunta să se facă peste o săptămână. Numai după ce priimi cuvânt bun de la împăratul, porcul plecă. Până una alta, împăratul își povățui fata să se supuie ursitei, daca așa a voit Dumnezeu.

în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet 61

În discotecă, sub lumina crudă
A reflectoarelor apatice, la bară,
Dansând pe ringul lustruit cu ceară,
Își etalează vag o coapsă nudă,

Vulpița rea ca să îi facă-n ciudă
Unui cioroi bătrân cu pana rară,
Ce-n colțul său, în fiecare seară,
Cu cascavalu'-n buzunar, asudă.

Încet, încet, dorința îl sugrumă
Și'acceptă flasc când ea propune-o sumă
Drept onorariu ca s-o vadă goală,

S-o pipăie sau s-o frământe-n budă,
Dar, la sfârșit, dupa o scurtă trudă,
Face infarct”.”Povestea e banală!”.

sonet de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dimitrie Cantemir

Această judecată este atâta de înfricoșată și nefățarnică încât însuși logofătul cel mare pârându-l măcar un țăran și auzind că se pomenește de numele său, îndată trebuie să se scoale de la locul său și să stea de-a stânga pârâtului său până când își isprăvește jalova sa.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook