Fidelitate

De patruzeci de ani iubesc o fată,
O alta-n lume n-am găsit ca ea,
Subţire e, frumoasă şi rasată,
M-ar omorî soţia... de-ar afla!

epigramă de Luchi Tenenhaus din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de fată bătrână

Un făt frumos intrase-n dormitor,
De dragoste părând nerăbdător...
- Nu te grăbi! Să stăm şi la taclale!
- Facem cum vrei, e visul dumitale.

epigramă de Luchi Tenenhaus din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ani şi ani, mărturisesc...

Cu soţul meu m-am măritat anume,
Căci eu eram la mama mândră fată,
El nu m-ar da pentru nimic în lume,
Dar nici nu m-ar lua din nou vreodată.

epigramă de Mirela Grigore din revista Epigrama
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moaşte şi pelerini

În sfârşit, Patriarhia,
Cu talent şi fără grabă,
Dovedindu-şi hărnicia,
Osul - chiar l-a pus la treabă!

epigramă de Luchi Tenenhaus (14 octombrie 2015)
Adăugat de Luchi Tenenhaus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinaru roşu

La uşă a bătut matroana
Strigând - "Opriţi! E falsă suta!"
Clientul iute şi-a pus haina
Şi a sărit cu..."paraşuta"!

epigramă de Luchi Tenenhaus din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viermii...

sunt patruzeci de ani-lumină între noi
şi patruzeci la fel, de întuneric
şi-un sentiment de vină, ezoteric
mereu aflat în stare de război

în patruzeci de ani au încăput
obişnuite câteva evenimente
ciudate însă două sentimente
-te mai iubesc, încerc să nu te uit...

în patruzeci de ani de două ori
ne-am întâlnit, nici nu ţin minte unde
ţin minte doar priviri şi furibunde
şi scăpărând din fulgere fiori...

aştept să treacă încă patruzeci de ani
şi să putem să ne-ntâlnim în veşnicie
că două păsări ce-au fugit din colivie
lăsând în ele viermii. Subterani...

poezie de Iurie Osoianu (24 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidie

Mică fiind, privea un băieţel,
Şi-atâta şi-a dorit ce-avea doar el,
Încât, ajunsă la maturitate,
Chiar din belşug şi-a luat pe săturate!

epigramă de Luchi Tenenhaus din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldură mare

În vremea asta, tipic infernală,
Când de căldură simt că m-am topit
L-apreciez în mod deosebit
Pe cel ce mă primeşte cu răceală!

epigramă de Luchi Tenenhaus (25 mai 2006)
Adăugat de Luchi Tenenhaus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrul bine făcut

Un lucru e bine făcut
Când nu-l rasoleşti, într-un ceas,
A spus-o chiar marele mut:
Se fa-ce do-mol, pas cu pas!

epigramă de Luchi Tenenhaus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva fierbinte îmi frige obrajii reci. Şi doar nu plâng.
– Ce ai, Casian? Ţi-e rău!
– Nu, doamnă...
Nu i-e rău lui Casian. îi vine sa plângă în gura mare şi nu poate. Dacă doamna ar fi întrebat-o:
– Ce ai, Luchi?
Poate ca ar plânge. Şi ar fi mai bine...
Dar Luchi nu mai este nicăieri. Luchi a murit. În locul ei o şcolăriţa cuminte clipeşte mărunţel şi-şi înghite lacrimile care au, pentru întâia oară, un gust de cenuşă...
A murit Luchi...

Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia mea e-un trandafir

Soţia mea e-un trandafir,
Ce îl iubesc şi îl admir;
Dar bine-ar fi, iubiţi creştini,
De-ar renunţa la ai săi spini!

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (21 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aşez la locul meu şi mă uit la mine, la fetiţa asta nouă pe care-o cheama Casian Alexandra şi pe care parcă n-o cunosc.
Casian Alexandra are şorţ negru, de sub care nu i se mai văd genunchii, ciorapi lungi prinşi cu guma de pieptăraş, şi guler de pichet alb, care-o supără puţin, cum o supără şi cozile împletite prea strâns, care-i trag ochii spre tâmple ca la chinezoaice. Sta cuminte cu mâinile pe pupitru şi i-e ruşine că o cheamă Luchi, ca pe căţei...
Dar nu-i adevărat. N-o cheama Luchi. Luchi nu mai este. A rămas pe undeva pe-acasă, poate în ladiţa din cămară, printre resturile de jucării pe care nu le mai ştie ce-au fost şi care nu mai au nume.
Luchi era mică, Luchi era proastă, Luchi era caraghioasă. Luchi era fericită...

Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai bună vârstă este cea de patruzeci de ani; după cinzeci de ani, bărbatul începe să se degradeze, dar la patruzeci de ani este în punctul maxim al ticăloşiei sale.

aforism celebru de H.L. Mencken
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce am vrut sa te cunosc atat de bine,
De ce-am ajuns sa te iubesc,
Stiind ca de la tine iubire pentru mine
Nu am si nici n-o sa gasesc...

De ce-am dorit sa te ating cu-asa vie dorinta,
De ce-mi doresc acum si n-am dorit atunci,
Acum ca tu ma vezi o simpla cunostinta,
Un mic pion pe tabla ce poti sa il arunci...

De ce n-am reusit macar sa-ti dau emotii,
De ce nu ti-am creat un semn de intrebare,
Of! sunt atat de jalnic, de-ar sti m-ar rade hotii
N-am reusit sa-ti fur macar o sarutare...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica Safta era văduvă de zece ani şi împlinea în vara asta, la Sfântă-Maria-mare, şaptezeci şi
cinci. Toată viaţa ei a fost o femeie înaltă, uscăţivă, iute în mişcări, neodihnită la lucru, pornită spre
mânie repede, învolburată, dar îi trecea degrabă, se liniştea şi izbucnea în râs.
Se mira toată lumea cum a putut rămâne aşa de subţire şi frumoasă, şi acum, la bătrâneţe, aducând în lume cinci copii: patru băieţi şi o fată. Altele, cu atâta prăsilă, se îngraşe, se lăbărţează, se urâţesc, se încreţesc la obraji, de nu le mai cunoşti, când le-ai ştiut de fete.
Ei, iată, Safta a rămas tot mlădioasă şi subţire, atâta doar că nu mai este aşa de înaltă ca
odinioară.

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, Bunica Safta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de dragoste

Fată frumoasă, în iarna grea,
Hai, încălzeşte-mi tu inima
Colind la geamul tău luminos –
Mi-e frig, dar să intru – mă simt sfios.

Sfiala-mi vine dintr-un trecut
Care mă doare – sau m-a durut...
Copilăria-mi, ca şi un fulg,
Topitu-s-a, parcă, pe brazdă de plug.

Fată frumoasă, în casa ta,
Nu e tristeţe – ca-n inima mea
Ci-i veselie şi-un brad frumos –
Colindu-mi devine prea dureros.

Dar îl tot cânt, cu lacrimi în glas -
Colindul meu, parcă-i, de bun rămas
Căci nu mai pot – sau n-am fost copil
Ci doar un bătrân urât şi umil.

Acum în casă de m-ai chema
Fată frumoasă, eu n-aş intra
Chiar de-mi eşti dragă şi te iubesc –
Gheaţa din suflet nu pot s-o topesc.

Fată frumoasă, acum voi pleca
Unde mă duce tristeţea mea
Te las cu căldura-ţi şi bradul frumos –
Mă cheamă lutul cel friguros...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Româncele sunt subţiri, vesele şi vorbăreţe. La vârsta de 13-14 ani românca atinge maturitatea deplină, devine chipeşă şi frumoasă – cu păr negru strălucitor, ochi negri, nas coroiat, gură subţire. Dar cum înfloresc devreme, tot atât de repede îmbătrânesc. Frumoasă, înfloritoare la 15 ani, la 30 arată deja ca o vârstnică, iar la 40 – ca o bătrână.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei doamne

De patruzeci de ani în şir
O felicit de ziua ei.
De patruzeci - ca un martir
Şi ea susţine că de... trei!

epigramă de Ion Pena din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi – o imposibilitate de care n-am încetat să devin conştient, zi de zi, de, să zicem, vreo patruzeci de ani...

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

fată frumoasă

O fată frumoasă e o fereastră prin care privim în paradis.

definiţie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ezitare

Să scrii despre iubire fără ezitarea
Femeii de patruzeci de ani,
E ridicol.
Grija de apropiaţi şi de pâinea de zi cu zi
Sufocă dorinţa.

Şi te priveşti şi priveşti...

Dar aşa trebuie, ce dracu,
Să te regăseşti în iubirea
Femeii de patruzeci de ani, ba chiar să o cunoşti!

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!