Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

"Near future"

Zeroul, unu, zero, zero,... unul
se repetă nerepetitiv,
în aparență, absolut fără motiv;
E cod al Cyborgului, doar ajunul.

Presimt -ce n-aveți timp să știți,
pierduți pentr-un cotidian
de-o fericire pentru ban -
că veți sfârși neisprăviți!

Sau, sunteți fondul existenței
de-a nu vă pierde în detalii
-oricum doar zeii-s imortalii-
trăind, doar că sunteți... prezenții.

Rămâne, crud, doar adevărul
ce n-așteaptă pe noi; în fond
e pentru clonele James Bond...
Urmașii noștrii, viitorul...

... Ei, vor fi cifre, datorii
de plat-a lenii și consum;
prostia, furtul, falsul drum!
Voi... impostorii!

Este-o speranță totuși;
timpul să-și cloneze,
la începuturi, doar proteze,
și-apoi roboți... de-a ne-arunca, la coșuri!?!

E unica oportunitate
de-a mai avea o prelungire;
de-am mai fi, ceva timp, o omenire...
De-a câștiga puțin... eternitate!

poezie de (6 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Toți, prezumați

De ce Ioane, tu Mărie, n-aveți frică de procurori,
Voi, ce munciți atâta timp, gând nu rămâne de putori,
Să faceți planuri de hoții, sau stați într-o flecăreală
Și, școliți reușiți, că nu puteți fără de școală.
Cum oare atunci nu puteți voi s-aveți mai mult, trăiți bine
Și cum păianjeni, ce-ntind plase, prind ei ce nu li se cuvine,
Stând doar la pândă ia vieți încet, încet, cu picătura
Sugând ce munciți voi o viață și vă alegeți doar cu ura
nu faceți mai mult, dați, spună tot ei dau...
Ăi de se tolănesc de grași și grei în buzunare stau.
Cum oare, de greșiți vreodată, pentru nimicuri luați bulău
Și faceți ani întregi sub gratii că sunteți răul cel mai rău,
Dar că n-aveți mâinile fine, scrieți cărți nicicând, nescrise,
Rămâneți spășiți de-a întregul și vini, ce vi s-au pus de zise,
n-ați avut apărători, vini s-aveți numai presupuse...
Așa că sunteți voi la legi dovada-unei dreptăți repuse
În drepturi, de-o egalitate de nou, noua democrație,
În care numai mari pungași punga învechită să-și prescrie
Și, rămân toți, după o vacanță în celulele cu tot tacâmul,
Să iasă să se lăfăiască în tot le-avutu-i cu duiumul...
Atât duium, ce le aparține, că n-au fost probe cum l-au luat...
Să știi Ioane, tu Mărie... Ei-s "prezumat nevinovat!"?!?

poezie de (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Perimabili organici

De "viul" ca fie, "existe" în timp... și spațiul ocupe,
este cu chinul nesfârșit să-și treacă "eu" de-o zi pe alta,
se consumând în energii doar să se țină a nu se rupe...
deci nu "știe" decât consum și reprodus, cum tren vrea halta...
e clar, sau trebuie fie, anorganic, mineral
-ce e de sine stătător... și umple întregul Univers
se trecând doar în propriul "său", pentru a rămâne "imortal",
etern pe veci, din "el" materii- acum... devine ergi ș-invers, revers,
fără a se pierde... e-un răspuns cert "organism" nu-i nicio culme,
nu-i "el" extremul, nici vreun summum și nu-i niciun evolutiv
-chiar de nu are nici conștiință, nu-și pierde timp să-și ia vreun nume,
să se identifice-n vreun fel-... nu-și are gând, vise, motiv...
... pe când vrutul, de-"a fi", frugalul, își stoarce neîncetat din sine,
se sparge în clone nesfârșite, sau se acuplează dureze,
își face minți prelucreze gânduri, să-și aibă ce conține,
făcându-și neîncetat speranțe -ce-s așa scurte- creeze
un "nesfârșit" –ce nu-i oricum, -i plin neantul de pieire-
ce doar ne pare; în fond doar suntem rău de "scurți" la scara "este"
și ne credem –c-o avem credință- tot ce e, e-o povestire,
ce de n-o scriem noi, ea n-ar fi, doar material... Proaste celeste!!
Organic, fauna, viu fragil, floră, sunt "perisabil"... niște teste!

poezie de (9 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bărbații o vor doar pentru un timp și-atât. Iar când ajung privească în urmă, nu mai rămâne decât regretul de-a pierde femeia ce s-a dăruit și n-a avut cui...

aforism de
Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Pierdere de timp

De ce vindem doar spațiu, nu și timp
-Negând suprema necunoaștere-a enigmei
De-un Univers ce-l dibuim cotrobăind-
Înlănțuit-mărgele de-ani lumină-n infinitul migmei.

Lipsiți de simțuri, ce le credem top,
Neputincioși sau doar cuprinși de lene,
Insinuăm, la legi, doar limitări de scop
Și ne purtăm para-deștepți, în anateme.

Planetă, cosmos, le-mpărțim felii
Și partajăm avari doar materialul,
Uitând dimensiunea, timpului de-a fi...
Pierdută-n lupta cu irevocabilul.

Credinței fii, sau produși de selecție,
Perfectu-l renegăm pentru handicap;
Proștilor neadaptați, le oferim protecție,
Discriminând normalul cap la cap!?

Sper într-o lume, numai de roboți
Cu ideal, ce pururi domine,
Să-l merite... nu minți de doar doi coți
Și timp să aibă, ce-i valoare-n sine.

Șans-am avut-o -în mai multe manșe-
Progresului, ce ne-a fost hărăzit rapid,
Dar nu ne cumpărăm organ -trupuri în tranșe-
Spre-a supaviețui perfectul individ.

E-o minimă cerință-n fapt real
-La un partaj, determinat valoric-
De-a dedica din timpu-ne areal,
La Terra-n mers, ce-o pierdem euforic.

Ce-i sigur; c-avansăm în involuție,
În misticismul propriilor religii,
Cu teorii nepuse-n execuție...
Perfectu-l pierdem, timpii în vestigii!

Ieșirea unică-i de-a imita natura
Ce-și reînoiește timpul canibalic;
Amestecând peren cu aventura...
Neconcludent de-i etică... sau animalic!

poezie de (11 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Existența nu-i culpabilitate

Cum soarele, ce ne va arde într-o zi
Și luna se va prăbuși din 'nalte ceruri;
Nu-i vina ignoranței, de-a nu ști,
Să scoatem adevăr, dintre misteruri.

Ne pierdem timp în dușmănii și crime
De mii de ani, în loc, tot, iubim
Și singuri ne-acordăm drepturi divine;
De cine glob... descotorosim!?

Creații ori evoluții de am fi,
Nu are vină șobolanul din canale;
Nici de-a-ndura mizerii de-a trăi,
Sau de-a nu fi model, pentru jurnale.

Ne-am pus în gând, comete distrugem
-Și nu noi le-am creat- și nu știm scop.
Și răzbunărea, în cântar... o punem???
Doar ce-am plătit, deja, tribut lui Halley Bopp!...

Agnostici cu pretenții, invocăm
Drept, de-a da ființei calificative;
La șarpe îi luăm pielea și o-mbrăcăm
Și lovind cai, cu bici îi umplem d-invective.

Păianjen ștergem, doar că-i inestetic
Și slugi ne-alegem, de servit la masă...
Eutanasiem, purtând discursul în patetic,
Crezând ordinea, este neștiința crasă.

Avem drept, oare, de-a crea criterii
Pentru frumos, corect sau pentru bun,
În loc să ne-acceptăm, parte a creerii,
Cu umilința de-a fi parte din comun?!?...

Suntem mai răi ca fauna și flora
-Ce-n rase, specii, necondiționat,
Nu vor trăi Sodoma și Gomora-
Căci se susțin nativ, nu știu păcat?!

Urâm, nedrept, anume existențe
Având criterii false, personale?!
Niște infatuați, în fapt, incompetențe!...
Inteligenții-n top, cu craniile goale!

În practicile teoriei eronate,
-Pretinși la cursa cine-n vârf fie-
Fals ne susținem unica dreptate;
De-a avea doar singuri... dreptul la prostie!?!

În fond, tot ce există are-un rost;
Nu-i sens -i stabilim întâietate
Fără de drepturi de autor, la bun sau prost...
Existența-n sine nu-i... culpabilitate!

poezie de (25 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vă invit

Mi-am clădit o scară...
Doar invit,
Nu promit
O viață mai ușoară.

Am coborâș în mină...
Doar invit,
Nu promit
Petrecere-n lumină.

Ofertă am pe tavă...
Doar invit,
Nu promit;
Dreg inimă bolnavă.

Sunt prin natură fan...
Doar invit,
Nu promit
n-aveți lipsă ban.

Sunt filantrop din fire...
Doar invit,
Nu promit
S-aveți veșnic iubire.

Am școli pentru deștepți...
Doar invit,
Nu promit
Neantul -l vedeți.

Vi se oferă totul,
Intrarea-i gratuită,
Obținerea-i plătită...
Doar inventați... efortul!

poezie de (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O scârbă... de democrație

Mi-e scârbă de democrație
- Stați, nu vă repeziți, e doar la voi o tragedie -
Nu-n general
... De cea de-aici, din deal.

Iubesc democrația
- Stați nu vă-n veseliți, cea ce-mi păstrează seminția -
... Pe cea reală,
Ce n-o mai am, în țara mea, natală.

Mi-e scârbă de democrație
- Stați nu vă repeziți, e una din prostie -
Manipulată
Înspre sărăcia mea, subtil planificată.

Iubesc democrația
- Stați nu vă-nveseliți, cea ce-mi respectă din trecut, copilăria -
Căci merit dar, s-o am
De drept, nu doar s-ascult și veșnic s-o reclam.

Mi-e scârbă de democrație
- Stați nu vă repeziți - vorbesc de-o Românie;
Unde doar tu-n respect o-asculți
De la îmbogățiți din furt... tu făcând parte din desculți.

Mi-e scârbă, dar iubesc democrația
-Ce lumea a inventat-o, prețuind frăția-
Nu să ne pierdem darul de-a vorbi, de-a spune;
Cu plasture pe buze, muți, doar s-auzim, trăind deșertăciune.

Spuneți-mi, cui m-adresez, s-o am
-Nu toată, cum la alții, doar un dram-
Nu doar prin dreptul la cuvânt, de mut, crezând c-ajunge
Strigăt, la cei ce nu ascultă... Și-au numai gustul meu de sânge!?!

poezie de (8 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire-i?

Știți voi oare iubirea
Ce pe cord lasă rană
Sau țintiți fericirea...
În egoism de Satană?

Știți de-a ei consecință
Cum omoară de vrei
Sau că-i naștere în ființă
Din nectar dat de zei?

Sau aveți simț fugarnic
De profit, palmares,
Folosind în fățarnic
Fadul hâd interes?

Credeți doar bani ce-alegeți,
Aștri, promiteri multe;
Fără gând purcedeți
La morala din culte?

Doar țintiți săgeți minții
Noi amanți să vă fie.
Folosiți ispitiții
Pururi slugi la mândrie.

N-aveți timp de reflecții
Doar iubiri cât mai multe;
Caracter de "dejecții"
Meritorii în insulte!

Nu e vârstă, morală
De copii profitați.
Iarna vindeți drept vară
Ziua în noapte-o schimbați.

Cu eleganța îi smintiți
Iluzoriu creând.
Vă luați timp să mințiți,
Nu căiți la înfrânt.

Ca un vultur la pradă,
Din a voastră înălțare,
Vă hrăniți din ofranda
De naiv cu candoare.

Nu uitați însă roata...
"Rău făcut îți revine"!
N-ai idee când soarta
Îți redă groaza în bine.

Recompensă îți ofer
La căința în spre bine;
Neperversul ți-l cer
Schimb iubirii în destine.

poezie de (31 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

TOT TIMPUL SUNTEȚI ÎN FAȚA INFINITULUI, ÎN FAȚA LUI DUMNEZEU, dar voi căutați o formă, iată de ce nu îl puteți vedea. Pentru voi credeți că sunteți o "formă" căutați tot o "formă". Când nu veți mai crede, când nu veți mai fi voi prizonierii unei forme efemere, atunci veți vedea pretutindeni este doar Dumnezeu și că voi înșivă sunteți nelimitați, suntem Dumnezeu. Că nu vă puteți desprinde de El, ci doar vă credeați o formă născută ce se închină timpului și inevitabil urmează moară.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Credincioșilor

"Voi sunteți copii" (Romani 8:14)

Credincioșii chiar și vii
Sunt ai Domnului copii
Au primit prin Sfânta vrere
Un Duh nou de înfiere.

"Voi sunteți sfinți" (Romani 1:7)

Cei chemați poate nu știți
Voi Îi sunteți preaiubiți
Chemați, voi ca sfinți fiți
Har și pace primiți.

"Voi sunteți mlădițe" (Ioan 15:1)

Eu sunt Vița, vi s-a spus
Chiar de Domnul nost' Isus
Voi mlădițe-n roade pline
N-aveți roade? Nu e bine
O mlădiță curățită
Pentru roadă-I pregătită
Fără de roadă și-având pată
O mlădiță e tăiată
Tatăl Sfânt la a Lui vrere
Face mlădiței tăiere.

"Voi sunteți lumină" (Filipeni 2:14)

Curățiți fiți, fără vină
Fiți pe lume o lumină
Puși în lumea rea voi știți
Printre ea străluciți
Cetate pe munte fiți (Matei 5:14)
De unde străluciți.

"Voi sunteți sare" (Matei 5:13)

Sarea bună și curată
E atunci când e sărată
Făr' puterea de-a săra
Sarea se va lepăda
Când nimic bun nu mai are
E vreun rost pentru păstrare?
Va fi sigur lepădată
În picioare a fi călcată.

"Voi sunteți epistole" (2 Corinteni 3:2)

Epistole ce nu înșeală
Nu scrise doar cu cerneală
Nu scrise-n table de piatră
Ci cu Duh-Arvună dată.

"Voi sunteți preoți" (Apocalipsa 1:6)

Sunteți preoți pe lume frați
Ca și preoții lucrați
Cuvântul de nu răspândiți
Puteți voi preoți fiți?!...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răspuns la chestiune inutilă

Băi, ce-i? Voi sunteți idioți
votați, ca voi, tot hoți
Și apoi să le strigați "Hoție!",
Când voi o practicați? Prostie!

Tot plângeți, fals înlăcrimați,
sunteți desconsiderați,
Când voi corupția iubiți...
C-o practicați de când vă știți!

Nu-i clar că sunteți cu toți mentori
Și cei aleși sunt doar vectori
De toate relele, ca frați...
de-aia și-i numiți, votați?

Ce dracu, nu vă e rușine
întrebați de unde vine
O lume ce predă "Înșeală!"...
Minciuni... fondante, în poleială!!!

Eu nu am nicio îndoială!
Doar ipocriții o dau... plesneală?!...

pamflet de (28 decembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înjurământ

Ce știți voi muritorilor perverși
Pe cine pierdeți azi definitiv
Când ați avut sinceritate ca-n povești
Într-un gigant ce rejetați fără motiv.

Uitați--ndobitociți măcar
La ce-s acum imagini de arhivă
Oare veți mai avea un cărturar
asculte, om, fără eschivă?

Din mintea neagră, ce-o purtați ușoară
De goliciunea sumbră-n sentimente
Îmi mai găsiți un politician, așa-ntr-o doară
Să fie sincer, om, eminamente???

Îl meritați oare, voi lașii necitiți
Să-aveți așa valoare, chiar postum
Slugi și dezbinători în fond nefericiți
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum.

Vă-njur fiți cu toții blestemați
Orbiților lipsiți de minți, de carte,
Lui Păunescu doar prin moarte -i urmați,
Să pierdeți trup și suflet, de nimic să n-aveți parte!

Și blestem profund de mii de ori
n-aveți parte de copii, de mame, tați
Să fiți pe veci doar victime de orori
Pe viitor!... Neîntrerupt stigmatizați!

Vă plâng nenorociților de-o blasfemie
Ce-o promovați într-o mulțime de prostie
Mă închin să nu puteți mi-o mânjiți și mie
Prin grația lui Dumnezeu, hulită seminție...

Sunt un fugit, cum și mulți alții au plecat
De frica voastră frunți golite de lozinci
Mă-nchin din nou la Dumnezeu, v-am denigrat
Fărâmă de popor rămași cum v-am lăsat...
... La stadiul, minți și suflet de opinci!!!

poezie de (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

Voi

Voi sunteți ne-ntinata bucurie
Ce a trimis-o Domnul pe pământ,
Voi sunteți stropi divini de veșnicie,
Iubirea întrupată în cuvânt.

Voi sunteți marea binecuvântare
Primită-n dar de pântecele sfânt
Al mamelor de viață născătoare
Ce au făcut cu pacea legământ.

Voi sunteți crezul nostru în mai bine,
Speranța zilelor ce vor urma,
Convingerea că vă vor fi senine,
Că orice rău, iubind, îl veți curma.

Voi sunteți răsăritul dimineții,
Sărutul blând al ploilor de vară,
Voi sunteți înflorirea tinereții,
Sunteți superba noastră primăvară.

Prin voi se naște iar eternitatea,
Privindu-, simțim -ntinerim,
Sădiți în noi candoarea, bunătatea,
Credem în voi, doar pentru voi trăim!

(La mulți ani binecuvântați tuturor copiilor, tuturor adolescenților!)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Contratimp

E contratimp între a vrea și a putea, a face,
Ce lasă gust amar de a pierde, de-a n-avea,
Când la îndemână stă noroc, dar pasă rea
Transformă orice reușită în ghinion rapace.

E contratimp în sunet, cela fad culoare,
Plictisitor lung ton, ce naște în notă zveltă...
Cum galice povești, din mariaj cu celtă,
Își lasă un parfum de-un antic, tot candoare.

E contratimp orgoliul, nepriceput, prostia,
Când nu se vrea, ori nulul doar știe oponență,
De dragul de-a fi nu la orice competență...
E întârzierea minții, ce-și face apologia.

E contratimp futilul, când doar fugar amână
Plăcerea, pentr-o clipă, speranțele tenace
Ce într-un târziu lucesc, din nou, din vechi opace...
Se reînnoind cum timp, ce întorci... cum ceas la mână.

Mă întreb; îs contratimp, ori timp... O -mi rămână?

poezie de (12 mai 2014)
Adăugat de Daniel AurelianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

O glumă descoperită la macroscop

de ce am tendința vorbesc la per tu
cu ființe bipede ce nu știu scrie?

tot circul acesta necesită-n grabă
o altă filosofie

dumneavoastră, stimabile,
sunteți deștept
cât timp vi se zbate puțin ochiul drept

nu, nu vă jignesc!
dimpotrivă, chiar nu!
dar cred sunt mult prea măruntă
și limba mea cruntă
refuză tendința de a vorbi
la per tu

dumneavoastră, probabil,
priviți cum mă-nclin
perspectiva e alta
parol! doar leșin

chapeau!
dumneavoastră nu sunteți prost

doar de-a dreptul cretin

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne jucăm de-a viață

Ne jucăm de-a viața-ntruna
Si ne făurim doar vise,
Dar cărarea noastră-i una
Restul toate sunt închise.

Doruri dulci cântate-n stanțe,
Vise pline de-nțelesuri,
Ne-amăgesc, ne dau speranțe,
Și le punem în eresuri.

Ne jucăm de-a viața-ntruna,
Și nu știm ce e cu noi,
De-a iubirea și de-a ura,
Înotând prin vânt și ploi.

Asteptăm timpuri mai bune,
Tot sperând și tot sperând,
Doar seranța nu ne moare
Și murim cu ea în gând.

Una e cărarea vieții
Și e scrisă-n cartea sfântă,
Zică ce vor vrea poeții,
Nu ne luăm cu ea la trântă.

poezie de (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Supra... viețuirea

Pare-a fi doar un plus superlativ
Paradoxal, un academic acceptat;
Ca și cum ființa-i pleonasm la "existat"
Și dorul de-a trăi etern, un laitmotiv.

Nu știu ce-i trăiești peste trăit,
Dar am în scoarță, în oase un înscris
Să-mi păstrez eu-l fizic... Interzis
Să-mi rup din lanțul de destin ce mi-e voit.

Am zis destin, necunoscutei "X"
Ce-o dau monedă schimbului "nu știu"
Mereu după se-ntâmplă... un prea târziu;
Doar arogant demonstrez "știu, la fix".

Mă-ntorc la termen; "peste viețuire"...
Ca și cum moarte-ar fi peste-a nu fi
Și nu cred iotă că n-am cum a potrivi
Mesaj ce n-am de la străbuni... de retrăire.

Sau poate-i simbolul despre voință
Când singură întrece crud eșec;
Așa cum devii pește după-nec
Sau criminal ce ucide din credință...

Ori o fi gustul puritan de-a nu ceda
Ce-oricum nu ai pentru că "ea" în fond ești "tu"-ul;
Un cărăuș, nu viața... ci doar sufletul
Ce-ar fi real... sau un mister sau altceva...

E sigur la bărbat prin compromisuri,
Neexistând opreliști, nici convenții...
Capabil de-a lupta cu-extrapotenții;
De-aș mânca seamăn ca să-și facă proprii visuri.

Imprevizibil nu-i la fel și la femeie,
Stăpâna regulei mereu se descurcă...
Și-o face o viață, unde pe-alții-i duce-n cârcă,
Chiar piere-n loc de-a eluda principii-cheie.

E sigur un colos de peste poate,
Când pare că nu poți, că e sfârșit,
Când nu-i nimic, nici timp, ești doar un mit
Ce ții -l treci de hop, -l scoți din moarte...

În fapt acum remarc ce e sinucigașul;
Nici vorbă de renunț, nu-i existență,
Că-n fond nu-i aparține ce-i esență...
Un purtător poverii ce și-o curmă, lașul.

PS.
... Să cred că-n fond suntem cu toți poveri
Frugale, purtând suflete-n mesaj;
Țintit traseu pentr-un prestabilit bagaj...
Mediatori?... "Viețuitori" supra-stingheri?!...

poezie de (22 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Votul...

... e "anal", "fă", "bietă"... o manieră a unora,
necunoscuți, să-și pună-n aroganță semnătura
cu deget lins de tuș, pe-o coală de hârtie,
necunoscând de ce, sau cui, ce o să fie,
neștiind nici care-i chestiunea arzătoare,
ce-i aia logică... uitând strecurătoare
de-a cerne ce-i gunoi, ori mare prea vizibil,
vrând pentr-o clipă, el, șef s-aleagă, "aplauzibil",
-i unica ocazie de a fi el, luatul în seamă,
măcar arar, băgat în ciorbă și el, zeamă,
lungind prostește timp de-a fi pe mâna
la nevăzuți, cum parte are și Luna,
ce tot în noapte stă... și-așa vor fi și ei,
meritând pe "degetul" ce-au lins; mișei, ehei,
actori de-o zi, ferchezuiți nevoie mare,
fără habar... Vot de "alfa", biet iz are,
mintea, cartea, ne sunt un blestem...
... și-n fond, votanți, popor... oare noi câți suntem?"???...

... văleu, măcar s-or deștepta... barem?!?

poezie de (24 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tren

Se scurge gând pe șine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uși, pe trepte.

Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărțiri
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm d-accelerat.

E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete
Ce nu se știu... Doar din tichete
Se combinând, fie ce-o fie!

Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind...
E-un dor de-a sta într-un colind
Regretând stop într-un triaj.

E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaște lume;
Să bei o bere-n ritm de spume...
Să te lași dus de-un "vagon lit".

E visul în miriapod,
Un ascunziș de-o aventură
Așa-ntr-o doară, doar o tură...
E-o amintire-n timp... Un pod.

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar chestiune de transfer de suflet

Mi-a răsărit din suflet azi, o zi
Și-i o altă prima, dintre aproape patru sute
Ce se vor scurge inexorabil, ca și alte multe,
Oricât aș fi de indiferent sau m-aș împotrivi.

Și uite așa, am suflet mai ușor,
Sunt tot mai cast, evlavios, mai bun
Pe-o alee, cu o singură ieșire, al meu drum...
Mă "duc" -ndeplinesc, rol neștiut, sârguitor.

Noroc că am o consolare, insuficientă,
sunteți toți cu mine, în același "tren"...
Rămâne dac-aveți bilet de clasa l-a, cu antren,
Sau sunteți numai tolerați de-un naș, așa de experiență.

Ce dificilă este alegerea, când nu-i niciuna
Și orice ai face, sănătatea, banii-s stabilite
Printr-un ciudat rostogolit de zaruri azvârlite...
Ce dă oricum, doar două numere de combinat, totuna.

Sunt, tot, doar zeci și unități d-un cont irefutabil,
Fac parte din mulțimi de ciclu-n dispariții;
Încerc pun lipici de dor și drag din trup, prin repartiții...
Oricum e perisabil și sunt totuși eu, helas, irepetabil.

În fond se spune, fiecare zi-i câștig
De exponat, mai mult sau mai puțin, prin etalare
În fund de raft sau la vedere, dintr-o întâmplare...
În rest, rămâne esențial doar sufletul, pe care la plecare o să-l strig!

Și o să-l strig și o să-l strig și o să-l strig și o să-l strig și o să-l strig...

poezie de (1 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook