Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nichita Stănescu

Râsu' plânsu'

Pleoapă cu dinți, cu lacrimă mânjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirele mele, toate...

Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescența mea,
dublând neființa acestei secunde
cu neființa ei de cândva.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
mă bufnește când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
în ochiul lucrurilor reci
și-n dintele lor mușcător, ca și sceptrul
neinventaților regi.

poezie celebră de din Necuvintele (1969)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Nichita Stănescu

Râsu ' plânsu '

Pleoapă cu dinți, cu lacrimă mânjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirele mele, toate...

Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescența mea,
dublând neființa acestei secunde
cu neființa ei de cândva.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
mă bufnește când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
în ochiul lucrurilor reci
și-n dintele lor mușcător, ca și sceptrul
neinventaților regi.

poezie celebră de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Râsu' plânsu'

Cu tva-ul și pensia, s-a jucat de-ascunsu'
Și de-aceea, când arunc, cu ouă-n dânsu',
Țintind, în cap, pe Boc, pufnește râsu'
Deși ouăle-s scumpe, de m-apucă plânsu'.

epigramă de din blogul dan voiculescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Dan DoboseriuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iată revelatia! Psihologul constientizează din ce în ce mai mult obiectul său de activitate, indiferent dacă această activitate se referă la individ sau la organizație, este incertitudinea. Este jocul de-a râsuplânsu'! Omul contemporan este în același timp un dr. Jekyll și un mr. Hyde. In același om fac casă bună Mareția cu Nimicnicia, Clipa cu Eternitatea. Viața cu Moartea. Sănătatea cu Boala. Adevărul cu Minciuna. Cine invinge?

în Măsură pentru Diavol și bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nichita s-ar fi referit pe vremea lui Ovidiu la "Poanticele" și "Tristele", adică vestitul său "râsu'-plânsu' ".

aforism de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
David Boia

Tragicomedie

Așa conchise dânsu
Spre mirarea tuturor
De cât de plânsul lor
Mai bine râsu'-plânsu'!

epigramă de (5 iunie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Granița fragilă a râsu'-pânsu'-lui: umor – umoare...

calambur aforistic de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Granița fragilă a râsu'-plânsu'-lui: umor – umoare.

calambur aforistic de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Râsu'

Hazu-l scoate, i-o zicală,
pe rumânul făr-un leu;
moneda-i națională,
de-ar fi râsul - văleleu!

epigramă de
Adăugat de Florian RuseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

NUME NEPOTRIVITE, JENANTE, EXTRAORDINARE ETC. (R)

Deși o cheamă Rață, e o gâsculiță.
Deși îl cheamă Rățoi, e mai degrabă un păun.
Deși îl cheamă Rău, e un om bun.
Deși îl cheamă Răzmeriță, e un om pașnic.
Deși îl cheamă Rândașu, e boier.
Deși îl cheamă Râsu, nu e de tot râsu.
Deși îl cheamă Rece, e un om cald.
Deși îl cheamă Ridiche, nu freacă ridichea.
Deși îl cheamă Roată, e cap pătrat.
Deși îl cheamă Robu, e un om liber.
Deși îl cheamă Rocă, e un om moale.
Deși îl cheamă Rogojinaru, nu face rogojini.
Deși îl cheamă Roibu, nu știe să călărească.
Deși o cheamă Romanița, e mai degrabă o urzică.
Deși îl cheamă Românu, este ungur.
Deși îl cheamă Romeo, nu este iubitul Julietei.
Deși îl cheamă Roșu, e negru.
Deși îl cheamă Rotaru, e zidar.
Deși o cheamă Roxana, nu este soția lui Alexandru.
Deși îl cheamă Rudaru, e zidar.
Deși îl cheamă Rugină, arată ca nou.
Deși îl cheamă Rusu, este român.
Deși îl cheamă Rușină, e un om nerușinat.

în Nume nepotrivite, jenante, extraordinare etc (5 mai 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Big brother și M.I.S.A.

După Brother Big și M. I. S. A.
Zău am rămas perplex
Căci nevasta plânsu–mi–s-a:
Vreau să faci ca ăia sex!

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Horațiu Mălăele

De câte ori am vrut să scriu
O epigramă despre dânsu',
Când m-apucam, de ce, nu știu,
Mă úmfla... râsu'.

epigramă de din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile IușanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Râsu'-plânsu'

Noi știm s-a-ntâmplat să mori de râs.
În viață mai nimic nu ne-aparține,
Mai bine, când nu mai aud nici pâs,
Să râd mai sincer, mai mereu, mai bine...

epigramă de din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vina de a fi... (i)a(r)nă

Mai sunt umbre de iertare pentru plânsu'-atâtor Ane,
Într-un rost zidit din ape, și furtuni de necuvinte?
Plâng mirările în basme, toate au purtat coroane,
Și-au rămas captive-n lanțul tristelor deznodăminte.

Mai vor, oare, să se-nchine zeilor ce 'nnoadă sorți
Și-n speranțele deșarte, să aștepte echinocții?...
Oarbă le e tânguirea, reci zăvoare pe la porți,
Pruncii nenăscuți sunt jertfă, litere-n altarul nopții...

Mai zăresc în meșteșugul unor ucenici zidari,
Glăsuind în scorburi reci, promisiunile vieții?
Crinul nu-și apleacă fruntea printre ramuri de stejari,
Pleoapa grea își strânge roua pe arcada dimineții.

Doar o Ană mai așteaptă "nezidirea" lui Manole,
Pune visul într-o traistă cu-amăgiri, o stea polară...
Și-și anină peste umeri, în cadrane cu busole,
Vina de-a fi doar FEMEIE, o naivitate-amară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De râsu' lumii: Ecaterina Andronescu garantată de Marian Vanghelie la alegerile parlamentare din 2008; E. A. este profesor universitar, rectorul Universității Politehnica București, deputat PSD, ministru al Educației și Cercetării de două ori

Cum poți vota
Pe cineva
Ce-i garantat
De-un agramat?!
Eu urlu-n mine:
Nu-i e rușine?!

hexagramă de din Politică și politicieni (august 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valeriu Cercel

De-a râsu'-plânsu'!

De când se-nvârte-această lume,
N-a existat un alt popor,
Din orișice să facă glume,
Sau caterincă, sau umor:
Când e falit, la ananghie,
De are patimă, necaz,
De când e el, de-o veșnicie,
Românul nostru face haz,
Și de prunari, și de vădane,
De centuriste, de berbanți,
Și-n special, de milioane,
Despre săracii guvernanți,
Care, de ani... și să tot fie,
Aleși de noi, prin vot, stăpâni,
Sunt șifonați de bășcălie,
De parcă nici n-ar fi români,
Și-aud vor să dea o lege,
Să interzică tuturor,
Poporului, care e rege,
Să facă haz pe seama lor!...
Acum, de mă gândesc, pe bune,
Cât ar fi ei de amuzanți,
Situația nu chiar impune
Să râdem noi de guvernanți,
Căci, știm cu toți, dosare, stresuri,
Pe câți mascații i-au tot strâns,
Cum calcă-n străchini cu "succesuri",
Nu sunt de râs, ci... sunt de plâns!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La o lună după ce Victor Ponta a ajuns prim-ministru, presa a descoperit că a plagiat grosolan în teza de doctorat, fapt confirmat de verdictul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor și Diplomelor (epigramă adaptată după A.C. Cuza și Elis Râpeanu)

Ești râsu'-ntregului Apus,
Plagiator, om de nimic,
"Te-ai înălțat atât de sus",
Ca să vedem "cât ești de mic!"...

epigramă de din Plagiere și plagiatori (29 iunie 2012)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 17 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Lumina stelelor și Neființa

Strălucirea stelelor a întrebat Neființa,
"Stăpâne, tu chiar exiști? Sau nu exiști?"
De vreme ce n-a primit nici un fel de răspuns,
Lumina stelelor s-a hotărât să pândească Neființa.
A așteptat să vadă dacă Neființa se va ivi de undeva.
Și-a îndreptat atentă privirea iscoditoare spre adâncul Vidului,
În speranța va prinde pentru-o clipă imaginea Neființei.
A așteptat întreaga zi.
N-a zărit nimic.
A ascultat.
N-a auzit nimic.
Atunci, Lumina stelelor, în sfârșit, a strigat: "Asta-i!"
"E mult prea departe! Cine-ar fi în stare s-o atingă?
Pot accepta absența Ființei,
Dar cum aș putea accepta absența Nimicului?
Dar dacă, mai mult decât atât, Neființa există,
Ar putea-o cineva înțelege?"

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina stelelor și Neființa

Strălucirea stelelor a întrebat Neființa,
"Stăpâne, tu chiar exiști? Sau nu exiști?"
De vreme ce n-a primit nici un fel de răspuns,
Lumina stelelor s-a hotărât să pândească Neființa.
A așteptat să vadă dacă Neființa se va ivi de undeva.
Și-a îndreptat atentă privirea iscoditoare spre adâncul Vidului,
În speranța va prinde pentru-o clipă imaginea Neființei.
A așteptat întreaga zi.
N-a zărit nimic.
A ascultat.
N-a auzit nimic.
Atunci, Lumina stelelor, în sfârșit, a strigat: "Asta-i!"
"E mult prea departe! Cine-ar fi în stare s-o atingă?
Pot accepta absența Ființei,
Dar cum aș putea accepta absența Nimicului?
Dar dacă, mai mult decât atât, Neființa există,
Ar putea-o cineva înțelege?"

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Către Eminescu

Tu n-ai murit
pentru eu sunt trupul tău care vorbește cu vorbele tale
Când drag îmi este mie pe lumea asta
cu iubirea ta gândesc la amorul tău,
Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești
ca și ochilor, ca și pietrelor și curcubeilor.
Le-am zis de tine,
-ntârzii, le-am zis,
că nu treci de sânge ne trebuie să renaști
și nici anapoda de raze ca să ne fii cu noi de față.
Mihai, tu care ești mai tânăr decât mine
gândind în vorbele tale nu mă lăsa să îmbătrânesc
Mihai, nu de înțelepciune duc lipsă,
de cântec, m-auzi?
de cântec, m-auzi?
de cântec, m-auzi?
M-a apucat apoia pietrelor, apoia ierburilor,
m-a apucat apoia fructelor de toamnă, Mihai.
Cineva trebuie să guste această apoie coaptă
și miezoasă
Creierul sâmburos al acestei apoi
nu este creier descreierat.
Ca dovadă timpul ce trece, secunda prea repede ce ni s-a dat
ca dovadă locul tău în sâmburele limbii acesteia
ca dovadă inima ta ce a făcut pat din creierul meu
ca dovadă singurătatea mea
care nu credeam să învăț a muri vreodată.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Țara lacrimii

Din timp neaflatul și fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonțul grâului luminat,
împuns de clonțul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinți și bătut peste dinți cu șira de spinare
a unei flori amare și bătut peste vorbire cu
ale ierbilor șire...
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
Mă trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine și moarte,
când să uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
și plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc și beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naște lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moșia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste și priveghe și cu sare
neiertătoare...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook