Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Impas d-existență

Acum n-am nicio viziune
și nu știu încotro s-o iau;
de pot să cer sau pot ceva să dau?...
Am pierdere de-nțelepciune!

Planificări nenumărate
ce le-am făcut dintr-o credință,
mi-au pus în față neputință...
Ideile-mi sunt dispersate!

Sunt bunul în esență,
am noțiunea de vinovăție;
dau tot din suflet, dar cu bărbăție...
Nu fac nimic din complezență!

Mă-ntreb pe drept
ce nevăzute sensuri am în lipsă;
de ce nu sunt vizibil, îs veșnic în eclipsă?...
Și nu pot face parte din perfect!

Aștept inevitabilul,
să se producă, după al său patern;
să am decis ursită-n rai sau spre infern...
Sunt un umil de stoic, imuabilul...

poezie de (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Adi Conțu

Trup cu nume

Sunt singur și în jur e-atata lume,
Dar Doamne cât de singur pot să fiu!
În trupul meu ce poartă al meu nume,
M-am rătăcit și cine sunt nu știu.

Sunt foarte mulți acei ce-mi dau binețe,
La fel și foarte mulți ce nu îmi dau
Și stau în bucurie sau tristețe,
Atunci când doar cu mine, eu mai stau.

Încerc mă cunosc pe dinlăuntru,
De eu n-o fac, un altul n-o va face,
Mă-ntreb de sunt iubire sau sunt sumbru,
Atunci când sufletul în mine tace.

Sunt singur înlăuntru-n ăsta lume,
Dar am să mă împart atât cât pot,
dau bucăți din trupul meu cu nume,
Acelor ce iubire nu mai pot.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine-s Eu... fizic?!

Oare din ce-s făcut?... Din apă?
Că-mi curg ideile în neștire...
Sau sunt din fier fără simțire
Din hematii, sau dintr-o placă!

Căci sunt și moale precum puful...
Te poți culca, sau te afunzi.
Sunt voalul "burqa" te-ascunzi,
Sau sunt un por... Respir năduful.

Sunt mii de scumpe minerale,
Sunt aur de inel de nuntă.
Pot fi carbonul fin, de-ascultă
Din microfoane Universale.

Conțin cristale, diamante;
Poate nu-s șlefuit de-ajuns...
De-o faci, pătrunzi în nepătruns;
Te porți ca mine... în nestemate.

Îți dau sursă de vitamine
Crescând alături... De mă vrei?!
Să-ți fiu petardă de scântei
Soarbe-mi vigoarea, fii tu... mine!

Am proteinele existenței
De-aminoacizi esențiali.
Hrănesc o lume de imortali...
Ia-ți ADN-ul inteligenței!

Sunt sursa de-arderi din glucide;
De zahăr vrei, am gust de dulce,
Nectar îți dau... de nu te-ai duce.
Ce teamă am de Efemeride!

Topit, sunt sursă de săpun.
Lipidele-mi îți pot da sclipire...
Aș vrea spăl... o Omenire!
O Terră pură, tu mai bun!

Sunt la un loc, o FĂCĂTURĂ,
O replică la nesfârșit
Cu gând, să știu ce-i infinit...
Sunt Univers... o AVENTURĂ!!!

poezie de (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legământ

De ce oare sunt complicat,
N-am versul fin, suav, ușor,
pot să iau cu mine-n zbor
Doar bucurii... Nu e păcat?

Sunt prea tenebru, plicticos
Și nu știu să produc plăcerea;
Confund dulce cu-amar, cu fierea...
N-am parcă bula de-un spumos.

Și nu-s în viață o corvoadă!?!
Cred chiar c-am șarmul meu aparte;
Ades sunt jockerul din carte...
Cu mine viața nu e fadă!

... Îmi promit singur o schimbare
Profundă; vreau să dau sublim,
Să fiu Verlaine sau omonim...
Să rămân lumii o candoare!!!

poezie de (18 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Versatil

Cum pot fi fizic într-un loc
Și gând, un altul, cu altă vârstă,
Iar mintea în calcul, sau în joc,
Își face ades de cap, pe-o crustă.

Și sentimente cum ițesc
Singure, fără vreun control,
Iar vrut, de-l am, nu izbutesc...
Sunt ca actor, 'n multiplu rol.

Pot vorbesc tot, fără șir
Și tot transpus în altă parte,
Să simt c-am fluturi în respir
Și din amor, îmi dau moarte.

De unde oare atât cumul
Într-un ego de un simplu om,
Ce-mi pot fi drag, sau un emul
Alergător, pe-un hipodrom...

poezie de (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Suflet de vers

Sunt poate totul sau nimic,
Pot fiu mult sau doar un pic,
Un sub-atom sau univers,
Dar eu de fapt sunt numai vers.

Cuvinte simple-n ritm de dans,
Îmbrățișate în balans,
Ce numai muzică așteaptă
Și suflete încet deșteaptă.

Sunt o iubire fără trup,
Din 'nalt de ceruri mă tot rup,
Plutesc ușor fără de chip,
Ca dragostea s-o înfirip.

Pot fiu totul dar nu vreau,
Ascuns în poezie stau,
Aici e locul meu acum,
De-aici iubirea pot s-o spun.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trepte

uit la niște pui din coșul de nuiele
Și-i văd plăpânzi, nevinovați, pe toți cei patru;
Mici, blană diferită, încă orbi cu roză piele,
Toți puf, motani ce dorm îngrămădiți un' peste altu'.

O fi la fel la scara universală, oare,
Din când în când în gând un colț de ochi fugar
Și cu priviri de asemenea întrebătoare;
Ce va fi mâine om, sistemul planetar?

Căci știu, la rându-mi curs pot da de vreau,
Pentru că văd, stau și admir și-s protector...
Deci sunt destinul eu și întâmplătorul pot să dau...
În fond, sunt dintr-o scară un decident, decis de-un Creator!

poezie de (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel AurelianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crez

Nu cred, n-am cum să am credință,
Când nu de crez destin depinde
Nici pentru mâine s-ai merinde...
Nici făcut bine-i elocință.

N-am cum cred nicicum minuni
sunt doar spuse, prefăcute
Din adevăruri în minciuni
De Guri... cu însemne ca de mute.

Nu pot să cred "de necrezut",
Căci niciun crez nu se explică
Doar să iau tot ce-i nevăzut
De evident... că e, se aplică.

Nu poate fi loc de crezare
Când promotori ce-o promovează
Fac din credință o arătare...
Pe crezul meu, se exersează!...

poezie de (10 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simplu privitor

Sunt un obiectiv, cu unghiul mare,
ce nu pot face schimb de întâmplare,
doar mă întorc, cum filmul pe o rolă,
cu un flash din când în când aureolă.
Sunt cum un cititor de mii de aventuri,
oricum scrise deja de alte edituri
și nici pe-a mea, în care-aș fi erou,
nu mi-o dețin, o derulez ca pe-un rulou
stând aplecat, sau în genunchi, văd
ce-i pe covorul ce îmi e întins; prăpăd,
sau bine... să-mi tai cu ascuțiș de minte,
sau să sudez, cu suflet ce-am fierbinte,
riscând inevitabilul... el rămână
tăiat, sau pus definitiv de mână...
O poză, decupată de-un pierdut negativ,
rămas nu subiect... doar un obiectiv!

poezie de (18 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Victimă făptuitor sau... Om

La soare nu pot să privesc
-Mi-ar arde văz instantaneu-
Și-am mii de ani că-l proslăvesc;
I-accept ardoarea-i, chiar de-i greu.

Sunt în fragil de echilibru
-Tratez orori cu indiferență-
resemnez; oricum n-am giru
De creator, nici competență.

-nec, la nesfârșit, în ape
-Că nu-s făcute pentru mine-
Și-aș avea "eu" întâietate
Că-s unicul, lăsat -nchine.

-ngrop de viu pe-o coajă frântă
'n cutremur, făr-avertisment,
Sau smuls sunt de tornadă cruntă...
'n taifun sunt un experiment.

Dar nu-mi ajunge suferință,
Nu-nvăț nimic din epopei;
Fac singur fulger spre neființă,
Mă iau la-ntrecere cu zei.

M-anihilez stupid în troc;
iau mai mult, uitând să dau...
Dezastru-l cultiv reciproc,
Copiind rău, de pe-unde stau.

Creație, aș fi?... Fără vină?
Pedeapsa o am... de muritor!...
Numai că nu-s de-ajuns, victimă;
Pieiri cultiv... Făptuitor!

poezie de (30 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Râvnită genealogie

Îmi caut rădăcini, tulpină nu-mi pot crește,
sau mugurele-mi caut, de este pe vreo creangă
de-un arbore, de-un Planck de punct îmi caut veste
și partitură de-am și mi-a fost scrisă-ntreagă.

resetez cumul dintre transmițători
din gene ce-mi cunosc, ce le-am avut aproape
-din ce-am din tată, mamă, bunici, predecesori-
pe caractere, nume... să-mi fac integritate.

Sar de pe-un ram pe altul, ca într-un labirint;
căci sunt și Sârbu, Cucu, nu doar un Rădulescu,
sunt Caretaș, Mândaru, sunt eu ce-i reprezint...
Și-un Relicovschi a fost, antecedent pedestru.

La rându-mi, amalgam de fruct mi-l fac cu Vlas
și mă îmbin fluid din Baciu, Lemian
prn ea o Constantin, ce-mi fură suflet, glas...
Nu știu cine mai sunt, ce vânt m-aduce... Dan!

Stau singur fără cuib, că n-am acces pe ramuri,
mă uit în jur stingher, căci nimeni nu mă cheamă...
Nici vârstele nu-mi știu, inelele din neamuri,
cât încă pot să sui și trunchi nu se destramă.

Nu știu unde urc, pe ce încrengătură
mi-aș vrea mă sădesc, fiu eu singur, pom;
neștiuți să am frați, reîncep aventură...
Sunt strigăt și răspuns aștept... ca orice om!

poezie de (23 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Involuntară irosire

Am adesea sentimentul că pierd din mine
ce-i sunt,
nu fac nimic important
și știu și-mi vine
urlu de necaz, mă-ncrunt,
dar sunt așa de ezitant
de neputință,
că niciun ajutor nu intervine,
iar rugămințile, cu sau fără de credință,
nu aduc niciun bine...
și se repetă, sau mai grav persistă
alunecarea-ntr-un abis
și nu spun nimănui, de prea multă rușine,
c-așa sunt educat;
fără tupeu, modest pe calitățile din listă,
să nu fac compromis
chiar dac-alerg în paralel pe șine
în mers accelerat
știind că nicio gară nu există,
sau nu-s primit... la mine e rasistă!
Și-acum,
deși convingerea o am, de fără șarm,
de complicat,
de fără de talent,
mă încăpățânez pe-același drum...
și c-am un pic de armată, nu dezarm
neîncetat,
latent
mă pierd involuntar, mă irosind... un impotent.

poezie de (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Nesigur

Pleacă, stai, vino!
Nu știu, cine ești?
Te mint! Rană alin-o...
Mai spune-mi povești!

Te știu...?! Te-am uitat!
Ba nu, nu mai pot...
Vino iar, din plecat!
Dă-mi ceva, sau dă-mi tot!

N-am nevoie de tine!
Oh, ce zic, sunt pierdut...
Orice rău, e spre bine.
Ba e rău... dar l-am vrut.

Te urăsc când zâmbești!
Toate sunt un totuna...!
... Să las naibii minciuna?!
Ele-s firi... zână, ești.

Pot trăi, bine, singur!
Până ieri, te-am văzut!
Ah, fă sfârșit... început.
Ba nu, pleacă-i mai sigur!

Dar ce am, ce-i cu mine?
Nu te merit de fel...
Poți pleca, că-i mai bine!!!
Am ieșiri de... tembel.

poezie de (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Perfecțiune?

Vreau fiu perfect în toate,
Dar apoi stau și gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greșesc?

Este ea, perfecțiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi șoptește rațiunea
Să mai stau mă gândesc.

Ar fi bine bun la toate?
ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...

Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.

Pot fiu perfect în toate?
Poate nu, poate că da,
Conștiința va răzbate,
Voi trăi și voi vedea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe cât de mult...

Pe câte zile-am făcut gaj
Cu cunoscuți că-ți sunt o slujbă
Cum lanț la lama de o drujbă
Și elicea la vapor, siaj?

Pe câte săptămâni jur
Să-ți fac o Lună de argint
Și de-i eclipsă nu te mint
pot s-o trag de-o vrei pe-un șnur?

Pe câte luni -ți dau bărbatul
Ce-l am în mine un gamet;
De nouă nu-ți ajung și-i drept
C-amor nu-i scurtul sărutatul?

Pe câți ani -ți promit credință
S-ajungă pân' la reînviere
Și zâmbetul ți-l fac miere...
De dulce nu îți ai cu putință?

Pe câte zeci de ani -ți fiu
Alături, sprijin mă ai;
Să îți pui cap pe braț, stai
Cu mine pân' nu mă mai știu?

Pe câte secole s-alerg
Să îți trec numele pe boltă;
Din sori -i adun o revoltă
În ceruri... de-ar vrea te șterg?

Pe câte mii de ani zbor
Să mă fac trup din piramide
Până când palme-ți vei deschide;
pot să stau s-adorm, mor?

Pe câte clipe adunate
le trăiesc în nano timp
De molecule de-anotimp...
Să faci din mine eternitate?

poezie de (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Loterie...

... de când mă știu, sau poate dinainte,
viața mi-o joc, se pare din părinte,
ca pe un zar ce îl arunc, cred eu,
dar mai e unul, ce nu-l am și-i cel mai greu,
nu-l dețin, să pot să dau vreo dublă,
să pot s-am sănătate cu o liră, o rublă
și fericire, deci amestec fiu tot,
un aruncat, așa de altcineva și să nu pot
să-mi aleg număr preferat, rolul ce-l joc,
cu cine exact și în ce fel, sau în ce loc...
și așa, la câtă minte am și am avut,
mi-am jucat viața, până acum și am pierdut!...

poezie de (17 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă tem

tem că nici popor n-ajunge
Să învingă șleahta de tâlhari
Precum haiducii, pe cai mari...
Și care pot pe neam înfrânge!

tem c-am pe-undeva, înăuntru
-În ce-i istoria trecută-
O rădăcină înfipt-neruptă...
Într-un vampir, la neam, lăuntru.......

tem și de-alde ce-s pe stradă,
nu le știu hidosul gând,
Nu-i știu pe ce orgii îs stând
Și când pot răbufni-n paradă!?

tem, de ce-am ales, sau nu,
n-am ce face, e totuna!
Oricum se schimbă-ntr-un, într-una,
La fel... Cum n-ai mai știi de "TU"!

tem al dracului, de tot,
De ce mi s-a promis degeaba!
tem, că încet devine graba
Și, zâmbet poate fi netot!

tem că drept, se minte strâmb
Și, prostul trece de deștept...
Și-s așa mulți, -i iau în piept...
Și ei în piept mi-nfig carâmb!

tem că tot ce-am câștigat
Din toți de-ai mei, ce au pierit,
Parcă n-a fost, s-a risipit...
Și sânge n-am, l-am tot vărsat!

tem pentru că eu n-am gură,
Șansa țipe, ce-au tot hoții...
Și mi-au luat vis și, eu, nepoții
N-o s-avem nici de bătătură!

tem până și de ai mei,
Că-s creduli rău, n-au vigilență,
Sau gaură-i inteligență...
Ori, sunt și ei, tot derbedei?!

tem, mă tem chiar și de mine,
C-am tot crezut în tot ce fac,
Dar am greșit și eu și, tac...
Că oricum n-am glas, nici sânge-n vine!

tem că Dumnezeu mă lasă
Singur și, sunt cu mâna goală!
Dar, o săfac iad, cu smoală...
Și Drac, -i pescuiesc în plasă!...

Pân' n-or mai ști de ei, de casă!
Că oricum sunt morți și, groapa-i rasă!

poezie de (6 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

În negura din jurul meu...

În negura din jurul meu,
Plutesc adesea numai eu,
Copac cu ramura de nea.
La tâmple am nămeți de stea...
În suflet verile mi-au ars...
Pomada verbelor, în ceas
S-a scuturat și mă întreb:
Sunt om, sunt pasăre sau cerb?
Sunt floare, stea, quasar sau râu?
Sunt lacrima în spic de grâu?
Pot fi din toate câte-un pic,
Ori poate nu pot fi nimic.
Sunt un atom! Clepsidra-i spartă
Eu sunt doar o pictură moartă,
O cifră în statistici cave
Mai insalubre, mai bolnave!
Cenușa risipită-n zori
Apoi tăcere și... ninsori,
Vaier și clopote, mormânt.
Și-atunci ce sunt?! Nimic nu sunt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liber, foarte liber

Sunt om liber, foarte liber, pot trăi sau pot muri,
pot iubi în miezul zilei sau sfârși în zori de zi,
sunt o simplă întrebare, cu un complicat răspuns,
pot urca pînă la stele, fără-a ști că e de-ajuns.

Sunt ca cerul nopții, liber, când mai jos și când mai sus,
nimeni nu mă mai întreabă ce-am făcut și ce am spus,
sunt o simplă licărire ce, mai toți, cred că o văd
doar când viața-i o dilemă și le pare-a fi prăpăd.

Sunt om liber, foarte liber, n-am ce da, n-am ce să cer,
știu ce-i viața, știu ce moartea, am curaj cred, sper,
vin din marginile lumii, însă eu n-o mărginesc,
în deplina-mi libertate, n-am de ce să mă feresc.

Sunt ca fluturele care simte ploaia după vânt,
simte vântul după forma umbrelor de pe pământ,
caut boabele de rouă ce, mereu, în zori de zi,
udă firul crud al ierbii ce-și dorește a trăi.

Sunt om liber, foarte liber, pașii singur mi-i măsor,
și tot singur pot decide dacă vreau sau nu să mor,
dacă merg spre mai departe, dacă vreau stau pe loc,
dacă vreau fiu ca focul, sau să ard cu totu-n foc.

Sunt așa cum este firea celor ce-și doresc trăi
fără teama că li-i dată datoria de-a muri,
sunt mai liber decât clipa care știe că a fost
și-a dat timpului măsură, și a dat faptelor rost.

Sunt om liber, foarte liber, sunt precum mi-e dat fiu,
știu ce-nseamnă libertatea, tot ce-nvăț, învăț să știu...

poezie de din Dincolo de praguri (9 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru DarieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tatăl meu

De ce nu sunt creat la fel,
"Integrul ", dex-dicționar...
De ce nu-s bunul planetar,
De ce nu sunt, un eternel?

Îl am în minte, drept, semeț;
Avea o alură de stăpân,
Esența, la superlativ, de bun...
Era timid și îndrăzneț.

Mi-a dat aviz de calitate
Cu tot, ce-n timp a adunat
Intuitiv, din învățat...
Fructu-i sunt la maturitate.

Îl mai iubesc și-acum visând...
Îl am în piept, picior, în minte,
Îl am în scris, îl am cuvinte...
Îl am în zâmbet, mi-e în gând.

Sunt copia-i... nu vreau umil,
Sunt clona lui de-a fi precis.
Îi am bun-simț la interzis...
Sunt doar rebutul său, copil...

poezie de (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugare

Dă-mi, Doamne, Tu, ce nu știu eu a cere
Și cere-mi Tu ce nu știu eu a da
Căci tot ce-mi dai mi-aduce mângâiere
Și tot ce dau să fie-n slava Ta.

Dă-mi, Doamne, tot ce aș putea-nțelege
Și cere-mi tot ce nu pot cuprindea
Ca mă-nvăț o simplă, strictă lege
am mereu cuprinsă-n firea mea.

Dă-mi, Doamne, Tu, poruncă de la Tine
Ca tot ce n-am să pot să dau oricui,
Să stea pe veci Cuvântul Tău în mine,
Și greutăți să nu fac nimănui.

Dă-mi, Doamne, Tu, știința cea pe care
Tot Tu s-o ceri spre Tine-a o-ndrepta,
nu mi-ai dat nimic spre îndreptare
Ce să nu pot pe umeri a purta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook