Trenul cu fantome
Umbra mea
o rană în lumina lunii
se plimbă în noapte,
prin gara cu fantome în trenuri.
Stau clipele,
spânzurate de limbă
și ceasul-n perete ticăie
dintr-o scobitură de piatră.
Privește cruciș liniile ferate,
în ambele părți
și adoarme încremenit
cu un giulgiu peste ochi.
Numai frigul se tulbură,
între noapte și zi
și umbra dispare,
în trenul cu fantome
spre altă destinație.
Degeaba- l aștepți
n-o să vină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (14 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- poezii despre lumină
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre plimbare
- poezii despre noapte
- poezii despre lumina lunii
- poezii despre gări
Citate similare
Umbra cu limbă de os
Noaptea își ține mâinile în sân
și visează iubire
eu privesc din întuneric o cărare
pe care se plimbă carele cerului
cu felinare la osii.
Lacrimile dimineții cad peste ierburi
și cosașii vor să salute soarele
cu ascuțișuri de piatră,
umbra cu limbă de os
fuge de sub copaci
cu frunze în spinare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre dimineață
- poezii despre copaci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Între noapte și zi
Se vor întrista munții de prea multe furtuni,
cu limbă de piatră vor scrie pe stânci,
însemne ce se vor păstra în veac.
Din adâncul văilor cu ape vijelioase
aleargă cu bolovani-n valuri spre șes
și groasă de este urgia și neagră
poartă năduf și ceață-n priviri,
de ți-e teamă, nu vei muri,
dar vei trăi cu ea așezată sub cap
obișnuit cum calul cu șaua.
Nu se întâmplă mereu, dar se întâmplă,
să scape din mâini ce nu-i de scăpat
și totul se pierde sub malul durerii.
Unii spun să nu mai aștepți
semnul binar ce se face văzut
pe umerii tăi în balansul mișcării.
Între noapte și zi apele șoptesc,
lumina se urcă-n copacii umrbroși
să-și apropie depărtările albastre.
Ziua începe cu franjuri colorate
să fluture dragostea prin aer.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă, poezii despre văi, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre stânci sau poezii despre negru
Am să vin
Într-o noapte surprinsă la furat de stele
un zmeu adormise pe lună plină
și i se șopteau povești la ureche.
Prințesă îți cerem iertare pentru tentativa
de a te măsura cu ochii,
e obișnuința din vechime de a rotunji frumosul
la care oricine aspiră
măcar cu gândul.
Dacă am privi numai în jos
înălțimea n-ar mai fi percepută,
dar noi avem nevoie de înaltul iubirii
care ne lasă sub acoperișul ei cald
ca pe niște copii.
În inima mea se naște întregul
pe care odată cu vârsta îl caut
nu-mi pot păstra sufletul singur
când iubesc din ambele părți.
Tu aștepți? Am să vin.
Flacăra din interior
e o lumină care răzbate prin toți porii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre vârstă, poezii despre urechi, poezii despre suflet, poezii despre stele sau poezii despre ochi
Își poartă soarele corabia peste zi
Și luna-și poartă corabia peste noapte,
Îți porți corabia peste umbra mea
Și umbra mea se leagănă spre moarte.
catren de Victor Rechițian (16 ianuarie 2000)
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, citate de Victor Rechițian despre moarte, poezii despre marină sau poezii despre Soare
- umbră
- Umbra. Umbra este o punte pe care lumina ne-o dăruiește ca să trecem cândva peste ea în ultima noapte.
definiție aforistică de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre lumină, citate de Lucian Blaga despre lumină, aforisme despre noapte, citate de Lucian Blaga despre noapte, aforisme despre cadouri sau citate de Lucian Blaga despre cadouri
Evocare
Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă și plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospețe de barbari.
Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre moarte, poezii despre idei, poezii despre gânduri, citate de Nichita Stănescu despre gânduri, poezii despre greutate, poezii despre frumusețe, citate de Nichita Stănescu despre frumusețe, poezii despre copilărie, citate de Nichita Stănescu despre copilărie sau citate de Nichita Stănescu despre apă
Numai tu rănită porți iubirea
Când carnea a prins sub piele lumina
nimic din trup nu e cum a mai fost,
ziua se-nfruptă din umbra răcoroasă
vindecată de semne cerești,
pe umeri coboară suflete de piatră
cu inocente visuri prin ploile repezi,
fuge timpul din palmele calde
și sub picioare pământul freamătă vesel.
Numai tu rănită porți iubirea
în ochii adânci și uscați de așteptare,
între buclele care ascund himere
în geometria miraculoasă a capului,
ochii mă urmăresc până-n amintiri
ș nu vor să uite nicio imagine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre ploaie sau poezii despre picioare
Umbra Ta
Și dacă umbra ta
și azi m-ar apăra
de ploaia grea,
de vorbe rele
și de lumea rea,
eu iarăși te-aș chema
și ea să-mi fie haina
ce m-acoperă
în iarna grea...
și dacă umbra ta
în sumbre nopți m-ar apăra
de gânduri ce îmi tulbură
și liniștea
și de tristețea ce-mi provoacă
depărtarea ta,
eu, pe perete și pe cerul meu
aș desena
în ochi mereu
eu aș păstra
doar chipul tău și
umbra ta
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre prezent, poezii despre iarnă, poezii despre desen sau poezii despre apărare
Numai tu fără răni porți iubirea
Când carnea a prins sub piele lumina
nimic din trup nu e cum a mai fost,
ziua se-nfruptă din umbra răcoroasă
vindecată de semne cerești,
pe umeri coboară suflete de piatră
cu inocente visuri prin ploile repezi,
fuge timpul din palmele calde
și sub picioare pământul freamătă vesel.
Numai tu fără răni porți iubirea
în ochii adânci și uscați de așteptare,
între buclele care ascund himere
în geometria miraculoasă a capului,
ochii mă urmăresc până-n amintiri
ș nu vor să uite nicio imagine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gara Titu
trenuri trecând trist
prin gara asta mică și roșie
gar-gară
aș spune
aici peronu-i pustiu
și doar vântul rostogolește
o hârtie
paralel cu linii paralele
care se duc
se tot duc
până unde
știu numai ele
e târziu...
luna se stinge încet
și apune
iar eu pe nimeni nu am să conduc
pe nimeni să aștept
fantome se pierd sub valul de ceață
dă-l dracu de tren
că nici nu oprește
trag aer în piept
deja e dimineață
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre vânt, poezii despre roșu, poezii despre hârtie sau poezii despre fantome
Se naște povestea mișcării
Dintre toate capetele ce se ridică semețe,
al tău privește departe-n față,
pentru privitori pare un lucru normal,
sunt aproape mândru de tot ce se întâmplă
și mă forțez să fiu atent,
cum se desfășoară întreaga ceremonie.
Se naște povestea mișcării,
încălzește inimile ce bat ritmic
în acea trepidație a siluetei în dans
cu imaginația care capătă conturul deschis
spre marginile de care te rupi
când lumina desface umbra în straturi.
Ceața nu se poate menține,
se ridică deasupra și încet dispare,
numai cântecele păsărilor străbat prin auz
până-n ținuturile calde,
dar tu gândești cu totul altceva
ca într-o dragoste cu ochii închiși
în care cazi în mirific
și nu te pierzi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre păsări, poezii despre naștere, poezii despre mândrie, poezii despre muzică sau poezii despre mișcare
Ți-aud umbra...
dintr-o parte într-o parte
caut un loc să mă așez,
să-mi frâng dorurile toate,
să adorm și să visez
să visez că nu mai plouă,
să visez doar răsărit,
să visez doar stropi de rouă
peste cimpul înflorit
să visez ca altă dată
florile în jurul meu,
să visez ochii-ți de fată,
genele și părul tău
dintr-o noapte într-o noapte
îmi trec zilele grăbit,
ți-aud șoaptele plecate,
prea mult ele m-au iubit
ți-aud umbra vinovată,
vinovat mi-e gândul meu
împreună dintr-o dată,
ne privim dar sunt doar eu
dintr-un gând care te caută
storc atâtea amintiri,
lăcrămioarele te iartă
când mi-apar pe sub priviri
dintr-o clipă într-o clipă
iernile îmi bat la geam,
toamnele ce-mi stau pe prispă
mai fac flori două pe-un ram
una este pentru tine,
una este viața mea,
ofilită se mai ține
agățată de-a ta stea
se deschide doar în noapte
când te vede strălucind,
soarbe razele vărsate
și visează gungurind
dintr-o parte înc-o noapte,
dintr-o clipă într-un gând,
te mai caut rostindu-ți șoapte,
eu le-aud, eu îmi răspund
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre zile sau poezii despre toamnă
Ziua de mâine
Tăcerea este o prevestire
pe care o aștepți citind ziarul
la umbra bătrânului nuc de sfântul Ilie.
Diminețile se plimbă-n oraș
ca niște fete nemăritate
ce zâmbesc puținilor trecători.
Îmi doresc o amiază de lapte bătut,
să mă odihnesc în spuma ei
ca un copil care stă la geam și privește trenul
cum îi trece prin somn
cu vise de călătorii.
O lumină pistruiată de nori
își face loc printre copaci
și se schimbă des în atitudine
după cum se întețește vântul.
Mirosul sănătos al verdelui îmbătrânit
îmi pătrunde sub piele
și parcă simt cum vine ziua de mâine
cu alte întâmplări.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Ilie, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre verde, poezii despre tăcere sau poezii despre sănătate
De dor...
E târziu și peronu-i pustiu
Călătorii au disparut în noapte
Un singur tren se mai aude departe
Iar urma pașilor tăi se mai zărește încă
În zăpada așternută azinoapte...
Ai plecat cu ultimul tren spre nicăieri
Și când ai venit ai apărut de niciunde
Ai lăsat pe peron amintirea
Unei nopți perfecte de iubire
Un parfum discret ascuns
In umbra uni zâmbet
Și pe mine...
Încă te mai aud
Încă îți simt prezența
Iar trenul e acum departe
Undeva spre nicăieri
Pierzându-se în noapte...
Pentru tine am alergat
În gara acum pustie și rece
Dar nu te-am mai gasit
Erai undeva departe spre nicăieri
Și totuși te aștept noapte de noapte
Să te întorci de niciunde...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre perfecțiune, poezii despre dor sau poezii despre amintiri
Așteaptă
noaptea s-a trezit dezbracată de întuneric
ziua a fost sărutată de razele soarelui
cu gîndurile la ferestrele minții
privesc jocul luminii prin frunze
prin fața casei de dincolo de stradă
se plimbă umbra norilor călători
și ploaia nu vine
tu așteaptă cu mîinile întinse
bucuria o să-ți cadă în palme
și păsările o să te cheme
în universul zilei
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre nori
Sub cerul cu fantome
Din ochii toamnei curg boabele de rouă,
Pământul suflă în oglinzi cu pene,
Totu-i așteptare când pe ostroave plouă
Cu fluturi puși fantome peste gene.
Legende minunate în ochii toamnei curg
De-atâta așteptare să fii oglinda mea,
Să intru vis cu vis, ca rugile-n amurg,
Sub cerul cu fantome ascunse-n steaua ta!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre fluturi sau poezii despre Pământ
Sub cerul cu fantome
Din ochii toamnei curg boabe de rouă,
Pământul suflă în oglinzi cu pene,
Totu-i așteptare când pe ostroave plouă
Cu fluturi puși fantome peste gene.
Legende minunate în ochii toamnei curg
De-atâta așteptare să fii oglinda mea,
Să intru vis cu vis, ca rugile-n amurg,
Sub cerul cu fantome ascunse-n steaua ta!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina se coace la miez
Ca într-o grotă pe pereți cu desene rupestre
timpul s-a oprit înuntru
cu întunericul pe brațe de aer somnoros,
afară totul se preface și se schimbă
lumina se coace la miez
și prinde coaje de lut și piatră.
Ziua și noaptea se așază între noduri,
alternează pe fiecare parte a planetei,
se plimbă prin fiecare anotimp
fără să se oprească în stații.
O inegalabilă trecere îmi paște anii,
nu întreabă pe nimeni
și mă trezesc fără să vreau la margine
cu pasul în groapă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre planete sau poezii despre lut
Jocul umbrelor
Pe umbra ta prelung-armonioasă,
Am așezat cu grijă umbra mea,
Și ne-am iubit, cât umbra mea dorea,
Și-am construit pe umbra ta o casă.
Veneam cu brațele deschise-n ea,
Mă așteptai în ușă, drăgăstoasă,
Cu umbra pâinii, aromind pe masă,
Și umbra ta stătea lângă perdea.
Și-acum, aud că umbra ta aleasă
A conspirat nemeritat ceva
Și a vândut, pe-un fel de cacealma,
Umbrarul unde ne simțeam acasă.
Lumina, astăzi, nu ne mai apasă
Și s-a închis în tine umbra ta.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adrian Păunescu despre lumină, poezii despre pâine, citate de Adrian Păunescu despre pâine, citate de Adrian Păunescu despre prezent, poezii despre jocuri, citate de Adrian Păunescu despre jocuri, citate de Adrian Păunescu despre iubire, poezii despre dorințe, citate de Adrian Păunescu despre dorințe, poezii despre acasă sau citate de Adrian Păunescu despre acasă
Patria mea
patria mea între plâns de viori și balade
biserici cu ziduri înalte între
case despuiate cu frigul înfipt în grinzi
și-n ferestre
copii desculți și curți mărunte
icoane roase devreme plângând la comandă
cutia milei la poartă
în curți de mănăstiri vuiesc meghanuri
spitale neutre cu umbre de ceață
obosite de timp și de boală
au fâlfâit de mort și de pământ
trenuri cu mersul de melc aflat în prăbușire
pe calea ce mâine posibil nu este
păduri cu verdict de plecare
fantome ghemuite în unghere pe străzi
cuvinte desfrânate în orele serii
premiate în poeme de jurați fandosiți
și-o lună tăiată și-o mare oarbă
tu într-o nevedere verticală
pereți acoperiți cu stele răsturnate
o rotire a orizontului crescând cât mai departe
mă smulg din prezența ce-o decapitez
mutând-o într-o altă culoare
sub umbra unui copac rămas în picioare
patria mea din care iau forma merelor
a frunzelor a păsărilor a vântului
patria mea din care iau cuvinte
te vreau schimbată
te vreau acasă
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre vioară sau poezii despre seară