Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mircea Cărtărescu

În adolescență aveam tâmpitul obicei de a vorbi în citate, fapt pentru care aveam o faimă cam tristă în liceul Cantemir. Colegii mei se cărau la școală cu magnetofoane de zece kile, puneau muzică și dansau în ora de franceză... Garsonelul, profesorul nostru țăcănit, le aduna pe fete-n jurul lui și le spunea cum se zice la toate porcăriile în franțuzește... Vreo doi răsfoiau reviste porno suedeze în fundul clasei... Numai eu, care trăiam doar în lumea cărților, mă apucam și trânteam pe tablă vreun citat din Camus sau din T. S. Eliot care se potrivea ca nuca-n perete cu atmosfera de dezmăț din clasa noastră prăfuită și dărăpănată. La vederea lui, tipele care stăteau picior peste picior pe catedră, de li se vedeau pulpele până sus sub poala sumeasă a sarafanului, nici măcar nu se mai osteneau să se strâmbe sau să pufnească disprețuitor. Se obișnuiseră. Acum se uitau prin mine de parcă nici n-aș fi fost, și așa am trecut liceul: un ciudat în uniformă destrămată, care scrie texte de neînțeles pe tablă sau vorbește cu castanii pe marginea gropii de sărituri în lungime.

în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -89.00- 62.99 lei.

Citate similare

Mircea Cărtărescu

În primăvara lui '79, când am plecat la Cluj, la Colocviul Eminescu, am crezut o clipă că l-am apucat, în fine, pe Dumnezeu de picior. Am întâlnit acolo o insă care mi-a dat niște semne vagi de simpatie. Era cu vreo patru ani mai mare ca mine, deja absolventă, repartizată profesoară într-un orășel ardelean. Făcuse engleză și română. Era urâțică, șleampătă, când mergea părea că se-mpleticește la fiecare pas. Tot ce purta pe ea părea aruncat cu furca. De la-nceput ne-am simțit bine-mpreună: doi nebuni, doi închipuiți. Eu vorbeam numai în citate din autorii mei preferați, ea doar ironic și parabolic, încât uneori, în lungile și savantele noastre discuții de pe străzile Clujului, ne dădeam seama că fiecare vorbea de fapt despre cu totul altceva decât credea celălalt. La un moment dat, s-a oprit lângă un felinar și m-a-ntrebat: "Nu crezi că tot Clujul ăsta e doar un joc al minții? Un vis din care va trebui o dată ne trezim?" Până și eu mi-am dat seama de livrescul idiot al frazei și i-am răspuns sarcastic: "Nu crezi că Borges a zis ceva asemănător despre Buenos-Aires?" "Nu, nu, eu chiar cred în asta. Chiar cred că nimic nu contează, că totul e visul nostru sau visul altcuiva despre noi..."

în De ce iubim femeile (2004)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Lanterna

nu-mi amintesc să fi tras cu praștia-n vrăbii
să fi băut o cană cu vin cu vreo puștoaică
la telejurnal sau mihaela nu aveam cum să mă uit
televizorul era în camera părinților iar eu veșnic
citeam cu lanterna aia din tablă cu baterie pătrată
ascunsă sub plapumă cartea pe care
o voi scrie mâine

nu-mi amintesc să fi fost vreodată mai tânăr decât astăzi
deși cănile nebăute latră și mă scuipă din ochi pe stradă
telejurnalul a devenit totuna cu un fel de mihaela
știu asta de la lucrătorii salubrizării urbane
care tot strâng camerele părinților aruncate de la ferestre
în televizoare minuscule
din greșeală am călcat pe-o laternă sau pe ecoul luminii

vin vrăbii, din ce în ce mai multe vrăbii, ridiculizându-
amărâtule n-ai nici măcar praștie
trec niște, cum să spun, un fel de mâine (de ce nu are plural?)
prin articulațiile falangelor
se-ntrec amorțirile caligrafieze ceva spațial probabil
o plapumă, albastru ba verde ba nu
învelește, învelește frigul, eu rămân pe dinafară și nu mă mir

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deosebire

Moritz, un elev cuminte
La liceul din Bacău
Într-o zi pe negândite
L-a întrebat pe tatăl său:
- "Papalâcule, ia spune-mi
Dar să nu fi supărat
Ce deosebire-i între
O femeie ș-un bărbat?"

- "Vai de mine și de mine
Moritz, nu mă enerva
Cum se poate main leibchen
-trebi așa ceva.
Un băiat ca tine învață
Și nu întreabă așa hai-hui
Chestiuni nerușinate
Care nu-s de vârsta lui."

Moritz, însă nu se lasă
Și așa cum și-a propus
Plin de nevinovăție
La mămica lui s-a dus.
- "Mutterlein, să nu te superi
Dar vrea să o lămurire:
Ce deosebire-i între
Un bărbat și o femeie?"

- "Asta da obrăznicie
Vai de mine și de mine
Stau și mă întreb într-una
Cum de nu-ți este rușine?
Tu, model în toată clasa
Și în tot liceul chiar
Să vorbești așa cu mama?
Piai din ochii mei! Măgar!"

Moritz – dezolat de atâtea
Observațiuni amare
Profesorului îi pune
Tot aceeași întrebare.
Dascălul – Albert – pe Moritz
Îl întreabă rugător:
- "Ia -mi spui, te rog, ce număr
Poartă mama la picior?"

- "Mama? 37 poartă."
Iară dascălul, Albert
Mai întreabă: - "Dar tăticul?"
- "Tata? 41 cert!"
- "Deci, mămica 37
Tata, 41 are.
Precum vezi, deosebirea
Este numai între picioare."

poezie satirică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înainte mai aveam câteva lacrimi de povestit

dar acum nu mai am nimic
nici măcar de pierdut
totuși îmi este atât de liniște
un fel de calm ancestral
numai bun pentru a trece dincolo

sentimentul că sunt doar al universului
sprijină visez cu totul altceva
nu tu case nu tu mașini nu tu raiuri nu tu eve
nimic din lumea materială și zbuciumată
visez doar figuri geometrice tridimensionale
piramide cuburi paralelipipeduri elipse sfere și...
ceva ce pare a fi o regulă cuprinde cald
e prima regulă pe care nu vreau să o desfințez

unde naiba îmi este răzvrătirea doamne
nici măcar nu mai strig întrebarea asta dementă
o rostesc așa de rar
și parcă dincolo de orice gând
într-un fel atât de rotund
ca pe un cântec încă necântat

de parcă aș fi translucid și lipsit de substanță
trec prin mine toate aceste forme
atât de regulate
încât le pot învăța pe de rost
dintr-un singur punct
apoi lipesc genele de un poliedru ciudat
și nu mă mai satur de sărit într-un picior
dintr-o lume într-alta
ca și cum aș avea o inimă de atlet universal

râd de parcă mă gâdilă infinitul în talpă
chiar nu mai știu la ce foloseau lacrimile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero

oricât de mare l- desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt și eu
din când în când sau aiurea
între două grătare și un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeași limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii și găuri negre
printre supernove și mai știu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie

oricum infinitul nu are nevoie nici de șansă
nici de îndoiala mea netoată
tot fie infinit
chiar și să se întoarcă în sine
cum o facem și noi din când în când
prin moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
John Fowles

Aveam sentimentul că fata hipnotizase, însă subtil. Sincer și nu din cinism, crezusem până atunci că un bărbat și o femeie știau din primele zece minute dacă vor sau nu să facă dragoste împreună și că timpul care se scurgea până la împlinire nu era decât o taxă pe care o plăteau pentru a fi mulțumiți și care în nouă cazuri din zece era exagerată.

citat clasic din romanul Magicianul de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Jurnale" de John Fowles este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -48.12- 33.99 lei.
Mircea Cărtărescu

Care e deosebirea dintre înțelepciunea care nu scrie și inteligența care umple biblioteci pentru sau contra înțelepciunii? Chiar dacă n-a lăsat cărți, Isus, să nu uităm, a trăit pe o carte enormă, cuprinzând epopeea unui popor, psalmii lui, cântarea dragostei lui și, prin Iov, a disperării lui. Omul din Nazaret a vrut fie indexul acelei cărți și încununarea ei.

în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Cărtărescu

Pentru mine nu există, deci, "cea mai minunată" în sensul de 90-60-90, nici în cel de blondă, brună sau roșcată, înaltă sau minionă, vânzătoare sau poetă. Cea mai minunată este cea cu care am putut avea un copil virtual numit "cuplul nostru", "dragostea noastră".

în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Woody Allen

Amfitrion: Suntem foarte mândri de eforturile filantropice ale lui Iuda Rosenthal, orele nesfârșite pe care le-a petrecut strângând fonduri pentru noul centru medical și acum, pentru aripa nouă care găzduiește secția de oftalmologie și care până acum fusese doar un vis. Îi suntem recunoscători lui Rosenthal, prietenul nostru, soțul, tatăl, partenerul de golf. Îi puteți cere ajutorul lui Iuda, oricând aveți o problemă de sănătate...
Miriam Rosenthal: Roșești, dragă.
Amfitrion:... la orice oră din zi și din noapte, la sfârșit de săptămână sau de sărbători. De asemenea, puteți -l sunați pe Iuda ca să aflați care e cel mai bun restaurant din Paris sau din Atena. Sau la ce hotel stați în Moscova. Sau care e cea mai bună înregistrare a unei simfonii de Mozart...
Sharon Rosenthal: Tata se emoționează tare când trebuie vorbească în public.
Chris: Știu, știu. Mi-aduc aminte că era tare agitat când nici n-ai vrut te atingi de chestiile alea de la antreu.
Miriam Rosenthal: Și toată săptămâna a fost așa de curajos... Iar acum, dintr-odată, are trac. Haide, Iudi, că erai bine până să te surmenezi.

replici din filmul artistic Delicte și fărădelegi, scenariu de (13 octombrie 1989)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Play It Again Sam Paperback" de Woody Allen este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.

Am fost cascadorul vieții mele

îmi aduc aminte cum săream din tren
ca în filmele western cu john wayne
dar și ce cafteală mi-a tras babacu
când am ajuns acasă târziu și cu hainele rupte
plin de zgârieturi și vânătăi
dar viu
numai bun de altoit

apoi nici nu aș avea loc vă povestesc
câte alte cascade am mai făcut
îmi turnam spirt pe mâini și dădeam foc
mare noroc că nu aveam telefoane mobile atunci
ca să filmeze cineva
cum săream de nebuni dintr-un balcon în altul
sau cum spărgeam ușa de la apartament
ca în sfântul sau mannix
apoi săream din leagănele
în care mă dădeam peste cap și de 100 de ori
doar ca să impresionez o blondă pistruiată
cu părul în codițe
care parcă mă chemau să le scutur
ca pe cine știe ce hamuri din povești

aproape că am scăpat întreg din acest film
mă cam dor încheieturile
dar m- arunca și acum din tren
sau din cine știe ce fânar
în grămezile de fân
din carele nedescărcate
doar așa
ca să mă simt iar nemuritor
și cu inima gata râdă
de orice nimic
ca de o glumă supremă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octavian Paler

Eu, unul, nu mai am iluzii în privința locului pe care îl are (îl mai are!) idealismul în lumea de azi. De altfel, nici mori de vânt nu mai există decât ca relicve exotice, arătate turiștilor. Pe vremea lui Cervantes, cavalerii interesau, măcar, ca personaje ridicole, care îi amuzau pe privitori. Azi, "timpul înseamnă bani" și sunt alte gusturi. De ce l-ar urmări "cu răsuflarea tăiată" contemporanii noștri pe Don Quijote? Zice el ceva, picant, despre "sex"? Vorbește despre o Dulcinee cu care nu s-a culcat niciodată. Nici nu s-a apropiat de ea, măcar. E un "fraier", ar zice băieții "de gașcă". Sau spune ceva despre gloria de a avea putere și bani? Rivalizează Don Quijote, prin aventurile lui, cu "Codul lui Da Vinci"? Vă asigur că "gloria de tip Don Quijote" n-ar satisface nici "vedetele" care se fandosesc prin televiziunile noastre.

în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de andaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Tot ce nu am scris niciodată

gândurile despre cum drumul poate fi atât de
periculos încât să nu mă întorc
despre cum părul mariei antoinette ar fi arătat
mai bine tuns bob
melodiile de rahat fredonate în drum spre liceu la 6 dimineața când
ar trebui fii normal

cine e normal în clasa a IX-a

despre șoferii care nu opresc la semafor
sau cei care opresc și zâmbesc ca niște drogați

nimeni nu știe despre
dragostea pe care mama i-o poartă lui dan
nici despre cum a rămas gravidă la 45 de ani

fata din stație își încheie fermoarul se
holbează la mine nu știu răspunsurile pe care
le caută

nu știu cât e o bere din aia la care se uită de cinșpe minute

cerul se desprinde ca un tapet peste autobuzele galbene peste
selfie-urile mesajele prin care i-ai spune că încă îl iubești peste mâna
care tremură ca dracu pe butonul send

opresc pe o terasă în geam văd mai
înaltă și urâtă ca de obicei

gândesc la toate astea de parcă ar prinde sens
dacă le-aș băga într-o cafea apoi
prefac că
de fapt le-am scos dintr-un pachet de țigări

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Remember

Îți mai aduci aminte Marine
Când ne scotea Chioru' la tablă,
Oră de oră, un trimestru întreg,
Ca să nu ne lase corigenți?

Ieșeam din oficiu. De cum intra
În clasă înțepeneau acarienii.
Ne măsura cu ochiul valid,
Abia apoi deschidea catalogul.

Duceam greul clasei, Marine!
Pe noi doi își vărsa focul,
Învățasem toate organele
Ca pe Tatăl nostru...

Parcă te văd și acum în pauză
Cum scriai cu creta pe tablă
În chenar: "Iau fete în gazdă!"
Acu' patruzeci de ani, băiete!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Profesorul

Profesorul nu dăruiește din înțelepciune,
Ci din dragostea pentru frumos,
Urcat la catedră, pe o treaptă mai sus,
Își desfășura mânecile halatului roșcat,
În care se aflau mâinile sale subțiri ca niște crengi,
În vorbele voastre, spunea el, gândirea este aproape ucisă,
Uneori ea respiră în ritmul tăcerii,
Apoi, se îndreptă spre tablă și desenă un copac
și o pasăre, iată, rădăcina primește, fructul se dăruie,
pasărea cântă fără sfârșit, precum D'Alembert în labirint,
se revărsă ca o minune peste noroiul vremii noastre,
doar așa s-a terminat vilegiatura, apoi ieși
desfășurând larg mânecile, a început ploaia,
hiena urmărea lupul cenușiu, capra – salcâmul înflorit,
eram singurii spectatori la concertul culorilor.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mircea Cărtărescu

Bărbații au creierul impregnat de hormoni. Nici cel mai distins intelectual nu e altfel, până și el, la orice vârstă, își imaginează cum ar face-o cu fata plictisită, necunoscută, de lângă el. Dar când cunoști cea mai minunată femeie din lume, care e cea pe care o poți iubi, semnul este, trebuie fie, că nici pulpele, nici "balcoanele" nu se mai văd, de parcă hormonii sexului și-ai agresivității s-ar retrage din creierul tău tumefiat și l-ar lăsa inocent ca un creier de copil și translucid ca o corniță de melc.

în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mircea Cărtărescu

Există boli ale creierului care produc iluzii mergând de la amuzant la terifiant: poți avea senzația că-ți lipsește jumătate din corp, poți ajunge crezi că ființele cele mai apropiate, soția sau tatăl tău, de exemplu, nu mai sunt ele însele, că au fost înlocuite cu cineva care doar le seamănă și care conspiră-mpotriva ta, sau poți ai bizara senzație că te vezi pe tine însuți din spate, de la un metru distanță, ca în anumite jocuri pe computer. Cam așa ceva simți și când nu creierul tău, ci lumea înconjurătoare se-ntoarce cu susu-n jos.

în De ce iubim femeile (2004)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

îți crescuseră solzi
unii grei
și de trei luni și mai bine
mîngîiam doar pozele tale
dimineața
la prînz
și seara cîteodată

le pusesem într-o cutie de tablă
cred că a fost de bomboane de ciocolată
sau fursecuri cu unt
era frumos colorată
și-nfățișa un înger deasupra unui copil adormit
cam kitschos ar fi spus prietenii mei mai pretențioși
dar în apartamentul meu
țineam oricum
sentimente mîngîietoare și coclauri crocanți
pentru înnegurările mele

venise vara
și nu mai închideam geamurile
nici pentru păsări sau gîngănii mărunte
plimbam de la crișmă acasă
sau invers
pîndindu-te

orice femeie care trecea erai tu
încît te vedeam zilnic
mai mult decît priveam în oglinda din hol
de deasupra cărților

redesenam ușa trîntită-n urma mea
lumina cenușie ce se strecura printre flori
ochelarii repuși pe noptieră
și cred că cioburile de vorbe
ce ni le-am trîntit în cap

întunericul avea deja altă formă
decît cea din poezia pe care ți-am șters-o

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Mulți soldați

Ca un drapel, ideea dansa înaintea noastră;
Sunetul unei muzici marțiale;
Fiorul de a purta o armă;
Pre-sentimentul întoarcerii acasă din lumea largă;
O scânteie de glorie, furie către dușmani;
Un vis cât datoria pentru patrie sau pentru Dumnezeu.
Dar toate acestea erau lucruri în noi, strălucind înaintea noastră,
Nu ele erau puterea din spatele nostru,
Puterea era Omniprezenta mână a Vieții,
Ca un foc în centrul pământului ridicând munții
Sau ca forța apelor dezlănțuite forțând si rupând zăpoare.
Îți amintești cercul de fier
Pe care fierarul, Shack Dye, l-a sudat
În jurul stejarului de pe pajiștea lui Bennet,
De care atârna hamacul
În care fiica lui, Janet, putea să se odihnească
Citind în după amiezile de vară?
Și că stejarul, crescând,
A rupt banda de fier?
Dar nici o celulă din copacul
Plin de viața nu știa asta,
Nici nu s-a sinchisit că hamacul a căzut în țărână
Împreună cu "Poemele" lui Milton.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
Cornelia Georgescu

Se așezară liniștiți și priviră de jur-împrejur, atât cât puteau cuprinde cu ochii. Cupola orașului artificial nu putea fi încă observată din locul în care se aflau ei, dar se vedeau vârfurile altor munți, unii mai înalți, alții mai joși. Stăteau, fără a se teme că ar putea fi atacați de cine știe ce animale, pentrunu erau acolo nici urși, nici lupi, nici râși, șerpi, vulturi, nici măcar căprioare, iepurași sau alte viețuitoare, fie ele naturale, ori artificiale. De fapt, nu era nimic, nici măcar plante, fie ele artificiale; era pustiu... Doar roci, stânci, pietre, nisip; nimic altceva. Nici urmă de pomi, iarbă, flori sau altceva asemănător. Senzația de pustietate era la fel de apăsătoare ca și pe suprafața acestei imense planete.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt și deșteaptă, sunt și proastă. Sunt și frumoasă, sunt și urâtă. Sunt și curajoasă și fricoasă. Sunt bună și rea. Toate aceste caracteristici îmi aparțin. Și încă multe altele. Le arăt cu degetul spre ceilalți pentru că uneori nu le pot recunoaște în mine însămi. Integrez în mine totalitatea trăsăturilor umane căci nu aș putea recunoaște la ceilalți ceea ce nu există deja în mine. Oamenii din jurul meu sunt oglinzi care reflectă trăsături ale personalității mele de acum sau din trecut ori viitor. Atunci când îi accept pe ceilalți așa cum sunt, în realitate accept pe mine. Nu sunt nici mai bună, nici mai rea decât ceilalți. Sunt imperfectă. Lucrurile pe care le admir sau le detest la ceilalți se regăsesc și în mine însămi. Deseori fac lucruri prostești pentru că îmi doresc și eu, ca și tine, să nu fiu respinsă, îmi doresc acceptarea și iubirea celor din jur. Abia când renunți la măștile care te compun îți dezvălui măreția și perfecțiunea din tine. Acceptă că ai defecte și ai calități. Și de fiecare dată când arăți cu degetul spre ceva frumos sau urât amintește-ți că lumea reflectă ca o oglindă ceea ce este în interiorul tău. Așa cum Jacques Salome spune: Și acum vorbește-mi despre tine. Spune-mi cum sunt eu?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!