Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Multimilenar

E special când trec de-un secol către altul
De-a valma, de sunt tânăr sau bătrân...
Senzație am că pot s-ating străbun,
Devin un uriaș de timp; cum gâzei, elefantul.

E-o clipă unică-n senzație, nedefinită,
Cu gust de calcul la neant, prin generații...
Cronici fac leat cu inchizitori și exilații
Apropiindu-mă de... când, ooh, lumea e pornită.

Mi-acopăr secolul printr-o extrapolare,
-În bună parte fizic și din experiențe-
Destin, fără eșec, din miliarde d-existențe;
Izvor infim, dar... mă adun și mă revărs în... mare.

E-un exercițiu simplu al minții și credinței
Cu sufletu-mi 'n abis de suveniruri;
Sunt ca și-acum, un plătitor de biruri...
Sunt al religiei, un templier, al suferinței.

Ce-s patru mii de ani? O amintire de nimic;
Doar patruzeci din mine sau de-ai mei!?!
E-o omenire foarte scurtă de la zei
Și s-o ajung de la-nceput, mai am un pic...

Am numărat ușor zeci mii de ani
Și grotele rupestre-mi sunt aproape;
Sunt un filon, am fost, voi fi eternitate!!!
Sunt frate lumilor și-s toți ai mei, contemporani...

poezie de (24 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pe cât de mult...

Pe câte zile-am făcut gaj
Cu cunoscuți -ți sunt o slujbă
Cum lanț la lama de o drujbă
Și elicea la vapor, siaj?

Pe câte săptămâni să jur
Să-ți fac o Lună de argint
Și de-i eclipsă nu te mint
pot s-o trag de-o vrei pe-un șnur?

Pe câte luni să-ți dau bărbatul
Ce-l am în mine un gamet;
De nouă nu-ți ajung și-i drept
C-amor nu-i scurtul sărutatul?

Pe câți ani să-ți promit credință
S-ajungă pân' la reînviere
Și zâmbetul să ți-l fac miere...
De dulce nu îți ai cu putință?

Pe câte zeci de ani să-ți fiu
Alături, sprijin să mă ai;
Să îți pui cap pe braț, să stai
Cu mine pân' nu mă mai știu?

Pe câte secole s-alerg
Să îți trec numele pe boltă;
Din sori să-i adun o revoltă
În ceruri... de-ar vrea să te șterg?

Pe câte mii de ani să zbor
mă fac trup din piramide
Până când palme-ți vei deschide;
pot să stau s-adorm, să mor?

Pe câte clipe adunate
Să le trăiesc în nano timp
De molecule de-anotimp...
Să faci din mine eternitate?

poezie de (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine-s Eu... fizic?!

Oare din ce-s făcut?... Din apă?
Că-mi curg ideile în neștire...
Sau sunt din fier fără simțire
Din hematii, sau dintr-o placă!

Căci sunt și moale precum puful...
Te poți culca, sau te afunzi.
Sunt voalul "burqa" să te-ascunzi,
Sau sunt un por... Respir năduful.

Sunt mii de scumpe minerale,
Sunt aur de inel de nuntă.
Pot fi carbonul fin, de-ascultă
Din microfoane Universale.

Conțin cristale, diamante;
Poate nu-s șlefuit de-ajuns...
De-o faci, pătrunzi în nepătruns;
Te porți ca mine... în nestemate.

Îți dau sursă de vitamine
Crescând alături... De mă vrei?!
Să-ți fiu petardă de scântei
Soarbe-mi vigoarea, fii tu... mine!

Am proteinele existenței
De-aminoacizi esențiali.
Hrănesc o lume de imortali...
Ia-ți ADN-ul inteligenței!

Sunt sursa de-arderi din glucide;
De zahăr vrei, am gust de dulce,
Nectar îți dau... de nu te-ai duce.
Ce teamă am de Efemeride!

Topit, sunt sursă de săpun.
Lipidele-mi îți pot da sclipire...
Aș vrea să spăl... o Omenire!
O Terră pură, tu mai bun!

Sunt la un loc, o FĂCĂTURĂ,
O replică la nesfârșit
Cu gând, să știu ce-i infinit...
Sunt Univers... o AVENTURĂ!!!

poezie de (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decis

Am umplut un râu de lacrimi,
Cu el planeta-i inundată.
Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi...
Din mine, marea e sărată!

Sunt stors de vlagă din străbuni...
Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca
Și sunt mințit, ei sunt "buni";
Precum, ei-s ziua și eu noaptea.

Mă păcălesc nenorociții,
Că-i un alt timp și sunt de-ai mei...
Subjugă... îndobitociții!
Pe ei îi alegi, de vrei, nu vrei...

Mi-au luat avut de la strămoși;
Din furt, au aură și nimb.
Pe boala mea, sunt sănătoși...
În vorbe goale viața-mi plimb.

Tot ei judecă, pe bani;
Să spun, de unde totul am?!
Mă mint de douăzeci de ani...
Zâmbeau parșiv, când îi votam!?

Sunt hoți, inepți, anagramați,
Se țin în găști, jucând "partide"...
Din banii-mi dorm și-s îmbrăcați;
Geambași de suflet, minți perfide.

Atâta ură am adunat
Și am puterea să-i înfrâng.
Sunt toți, pământ, o apă, un leat...
N-o să-i votez... să nu mai plâng!!!

poezie de (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prea devreme pentru sfârșit, inexistență

... deci se-nmulțește zilnic infinitate,
nu mai e niciun final
când deja sunt două sute de mii, de mii de miliarde de stele adunate,
din o sută de mii, de mii de miliarde de galaxii
-dublul tuturor boabelor de nisip de pe Terra-
și nu mă mai pot strânge cerc! Sunt din nou iar imaterial;
nimic din despre mine nu mai știu, eu cel ce stau pe sfera
de la malul... unei mări. Te-aștept să vii,
întins pe șapte cu douăzecișișapte de zerouri de miliarde de sori
din plaja timpului, cu ochi de marinar de pe galera
tuturor alor mei, foști matrozi silitori,
sfărâmați, dispersați în oceanul oaselor de coral...
fără să-mi amintesc, nici cel puțin frugal
de cineva sau dacă rugi au fost să ies din ou
în lipsa altuia, oricui, să fiu erou
mult, mult mai târziu,
să știu ce-nseamn-a fi când iară o să fiu...
și nu am nici-o stație de praf sau gaz
din toți ce-au fost și nu mai sunt de mult;
mulți otrăviți cu Separanda și Venera...
uite bate vântul ce-l ascult
și-mi trece printre degete nisip, imensitatea
de prea multe miliarde... și-s un simplu caz
ce nu-mi pot prinde stele, îs prea devreme...
și nici nu am eternitatea
-ntreme,
deci nu voi ști nimic, nu știu...
Normal nu-i nimic, este așa de mult
și nu e loc de prea mult spațiu, fiind prea mult... și ocult...
rămân, că voi fi veșnic prea devreme,
nu-i timp, pe cât de este de târziu!...
Și atunci e-adevărat fiecare avem,
-fără vreo aură sau chiar de-a fi, precum suntem,
vreo năpastă-
norocul meteoric; căci tot e scurt în infinit, o boabă, un fir,
imens grăunte de nisip în negru... Steaua mea, a voastră!

... Pierdut sunt cu privirea înstelată se crăpând 'n nesomn în miliardele, silicele topit din geamul de pe ochiul din fereastră...
tot pipăind cu mâna o petală, toată pluș, ce cade neputând tot aștepta, de la o roză ruptă se murind în glastră!

poezie de (13 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Scrisoare către Adrian Păunescu

Sunt zece ani, ca zece clipe
Ce-s duse în eternitate,
De când un înger cu aripe
Te-a smuls din lumea noastră, frate!

Și spre o viață în lumină
Te-ai dus cu el uitând de noi,
De-atunci, tot așteptăm să vină
O veste din lumea de-apoi,

Prin care să ne spui cum este
Pe-acolo să nu ne-ngrozim;
Să știm nu-i doar o poveste,
Ce foarte des o auzim...

prin celestele meleaguri
Nu-i nici suspin, nici întristare,
Că nu sunt de trecut nici praguri
Și viața e o sărbătoare.

De-aici, din Cârna, vreau să știi,
Că stăm mai mult ascunși în casă
De teama unei pandemii...
Că viața nu mai e frumoasă!

Sunt zece ani, cât zece clipe
Trăite în eternitate,
De când un înger cu aripe
Te-a smuls din lumea noastră, frate!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spovedanie

Sunt generația salutului pe stradă
Și îmi dau locul altora în tramvai,
Sau mâna la bătrân ce stă să cadă...
Sar iute-n ajutor la strigătul de "Vai!".

Mă închin cu frica sfântă să fac rău,
Dar judec popii șarlatani și avari!
Nu uit c-am jurat țării, s-o apăr, la Bacău...
Mi-am educat copiii; nu-s doar mari!

M-am străduit cu sârg să fac o școală
Și m-am dedat leal să împart știutul.
Am iubit sincer, suferind până la boală...
Și n-am vreo frică să-mi scriu zilele, trecutul.

Respect contractul strânsului de mână
Și nu mint nici singur, eu, pe mine.
Dau sângele ce-l am curgând în vână
Și plâng năpăstuiții când mi-e bine!

Sunt un fidel, la cinste sunt statornic
Și țin ascunse proprii suferințe.
Mă dărui tot aproapelui, sunt dornic
Să îi împart vise... ce-mi devin dorințe.

Sunt melancolic, am iubite nostalgii;
Nu pot uita nicicând pe-ai mei, părinții.
Plâng simțuri ce-s sublime în melodii...
Și amintirile de oameni îmi sunt sfinții.

Mă las pe mine să dau câinelui o pâine
Și țin cu suflet la prietenii de-o viață.
Mă încrâncen crez, c-așa va fi un mâine;
Un pic din ce-s... când cald, voi fi de gheață.

poezie de (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mut, de... ieri

Pe câți am cunoscut, pe câte,
Stau toți în mintea-mi, nume slute;
Doar poze pe-un mixaj-mister,
Pe-un raft de film de-un emisfer...

Le scot "on play" cu gândul dus
Dintr-un trecut de mult apus;
Mă minunez, parcă-s de ieri...
Mi-e dor de toți, de ierni, de veri...

... De cele chipuri reștiute;
Le am, le simt, sunt zeci, sunt sute
Și sunt sărac, le-am pierdut...
Și cât le-am vrut, cât m-am zbătut.

... Le-am adunat cu drag o viață
De-am vrut doar eu, c-așa a fost ață
Sau singure sau strecurat
La bar c-o bere... sau în pat.

N-am nicio cameră obscură,
Stau cu ochi deschiși, timpul fură;
Nu-i am din nou alăturea,
Nu pot să-i chem, le-am uitat stea...

... Sunt numai aștri fără nume,
Adesea-s numai a mea lume
De-mprejurări, vise tactile
Se promenând cadre-n pupile.

Cum să-i mai chem, căci de-ar veni
fi atunci, poate-aș refi,
Dar nici eter nu ajută;
Trecut e-o undă, o redută.

Or fi aceeași cum simt eu
Sau sunt efemer curcubeu
Ce-l văd sublim, nu pot atinge...
Lumină ce din bec se stinge?!

Sunt prizonier, handicapat
De-un simț ce-i unul câștigat
Și l-am pierdut anticipat;
E simțul vorbei... Mi s-a luat!

Ce stranii simțuri înăscute
-Auz, văz, pipăit... multe-
Toate depind de-o exprimare
Ce ni s-a dat din întâmplare...

... În partaj infim de animale!

PS.
E-o pierdere universală
Ce-o plâng, ea-i a mea boală
La scara mea de-un simplu om...
Aș vrea să-i am toți crengi, un pom!

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

De-a fir... a păr

Alunec, creștetul mi-e gară,
Sunt șine mii, lucioase, neîntrerupte...
Doar degetele fine, le-ar putea corupe,
Când le strecori, de-un gest... E cald afară!

Culori sunt câteva, dar multe tonuri,
- Miresme de asemeni, fără șir -
Sunt cum mătasea, din cocon cu galben fir
Încântător de moale, cu puteri oculte.

Sunt tot multiple, fine înțelesuri,
Pot fi și simț, protector, ornament,
Sunt și o lipsă... de-am picat în faliment...
Sunt venerat, sau sursă de eresuri.

Încă nu ești, și-ți sunt primordial,
O viață -ngrijești, te satisface,
Adesea singurul sunt, cel ce place...
Sunt un moștenitor de corp, un imortal!

Ca o înrămare de tablou, se poartă,
Îți sunt, portretului, un rond de peisaj,
Mă aflu-ntr-un perpetuu, mlădios, picaj...
Eu sunt, sublimul PĂR, o operă de artă!

poezie de (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părinții mei

Vă tot aștept, din nou, să stăm sfătoși de vorbă
Despre cum este în rai; de ai totul, ce vrei,
De sunteți împreună și mama face ciorbă...
Și dacă vă iubiți, la fel, părinții mei?!

S-a scurs atâta timp, fără să vă revăd
Și n-aș vrea să vă uit; din minte-mi pun condei
Să vă refacă chipuri... La voi nu e prăpăd?
Sau de-i, nu-i bai?... La braț sunteți, părinții mei!?

Pe-acolo ce se spune, cum timp vi-l petreceți
Și cine vă ascultă povețele-n crâmpei
De moarte pentru viață, ce-n șoapte le-ntorceți...
Vă șușotiți și-acum, cu drag, părinții mei?!

Vă pun o întrebare, așa copilărească,
Că încă-mi sunt copil; pe-acolo-s porumbei
Să-mi puneți un mesaj, sau îngeri să renască
Suflet... Suflet ce-l am din voi, părinții mei!?

... Și-acolo, e vacanță sau tot munciți într-una
Și cui mai dați bomboane, cui întrebați; "Mai vrei?"...
mai mândriți cu mine? Cine mai sună acuma
De peste mări și țări?... Vă e dor, părinții mei?

Și dacă ați plecat, n-ați luat bilet retur
Să vă întoarceți, iar, la ce vi-i drag, ca zei?!...
Chiar laici de-ați fi fost, sau sfinți, să dați un tur;
O mângâiere doar, s-o simt, părinții mei!

Că știu, voi n-ați avut atâta timp de voi,
Poate-o să-mi spuneți mie și eu la alor mei
Cum pot doar în voiaj să scap de rău, nevoi
Și să ne întoarcem toți, c-am timp, părinții mei?!

Voiam să știu și dacă singuri sunteți pe-acolo,
Sau vă aveți cu toții -frați, veri, toți îngerei-
Ca să le spuneți voi -că am vocea în tremolo-
un dor nebun ia, să vin, părinții mei!

Să-mi spuneți voi, curat, de viața chiar există
Și trup de e-o himeră, ce mi-o ador?!... Și ce-i
Mai important să fac, cât încă pot; o listă,
Să vă aduc de-aici, din iad, părinții mei?

Să știți c-am învățat cum potfac, să zbor,
Căci pot pe nori să sui, chiar dacă norii-s grei
Și pot să iau, datornic, o scară să cobor
Plin brațe tot, de daruri; voi doi, părinții mei!

Mă uit pe cer; oh, plouă cu lacrimi, dragii mei!...

poezie de (10 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Simplu privitor

Sunt un obiectiv, cu unghiul mare,
ce nu pot face schimb de întâmplare,
doar să întorc, cum filmul pe o rolă,
cu un flash din când în când aureolă.
Sunt cum un cititor de mii de aventuri,
oricum scrise deja de alte edituri
și nici pe-a mea, în care-aș fi erou,
nu mi-o dețin, o derulez ca pe-un rulou
stând aplecat, sau în genunchi, să văd
ce-i pe covorul ce îmi e întins; prăpăd,
sau bine... să-mi tai cu ascuțiș de minte,
sau să sudez, cu suflet ce-am fierbinte,
riscând inevitabilul... el să rămână
tăiat, sau pus definitiv de mână...
O poză, decupată de-un pierdut negativ,
rămas nu subiect... doar un obiectiv!

poezie de (18 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Involuntară irosire

Am adesea sentimentul pierd din mine
ce-i sunt,
nu fac nimic important
și știu și-mi vine
să urlu de necaz, -ncrunt,
dar sunt așa de ezitant
de neputință,
niciun ajutor nu intervine,
iar rugămințile, cu sau fără de credință,
nu aduc niciun bine...
și se repetă, sau mai grav persistă
alunecarea-ntr-un abis
și nu spun nimănui, de prea multă rușine,
c-așa sunt educat;
fără tupeu, modest pe calitățile din listă,
să nu fac compromis
chiar dac-alerg în paralel pe șine
în mers accelerat
știind nicio gară nu există,
sau nu-s primit... la mine e rasistă!
Și-acum,
deși convingerea o am, de fără șarm,
de complicat,
de fără de talent,
încăpățânez pe-același drum...
și c-am un pic de armată, nu dezarm
neîncetat,
latent
pierd involuntar, irosind... un impotent.

poezie de (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Punct... e

E un nimic, sau e-o planetă,
O sferă, sau un vârf de ac.
E-o țintă-n tras cu arbaletă,
Sau e-un sfârșit... venit de hac.

E pus, când vrei să ai respect,
Un loc pe hartă, o insistență.
Repară ades ce e defect...
E-un semn de plăcută prezență.

Pe-obraz, un șarm poate să dea,
Ori melanom, e la plecare.
E-un crez pe cer, de-a fi o stea...
El, aripând suflet să zboare.

Mai multe-n zar sunt un noroc
Și-n fotbal, maximum sunt trei.
E un răspuns pentru deloc,
Sau un sfârșit când vrei să închei.

Pe "i" e accent, sau frază încheie...
E de început și de reper.
La clasamente, ele-s cheie...
C-un punctator, tare-i... sever.

Trei scrise, pauza o fac
Și poate fi loc de plecare.
Ce-i bis, e scurt... multiplicat...
De miră, pus, e-o... arătare!

Vreau să pun la..., cu el,
Că pân' la un... aș ști totul
Și... cu... îs și eu, la fel;
Ne... ual, rămân ne totul!

Pe boltă-i led de-o imensitate
Și-n microscop mărit, e-un coc,
Iar de vedere-s... acceptate
Și-acum l-apăs... -l am în toc.

poezie de (9 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La mulți ani, omenire!

Linie o să tragem iară
Din mai tânăr... în trecut,
Parcă viața-i mai ușoară
Cu-an pierdut dintr-un avut
Și tot credem înnoire
Când în fond ne perimăm
Și orice brad e-o răstignire
De-un fost verde, ce-l ornăm
Plin de vise repetate,
Ce dispar, tot mai timide
De iubiri, doar sănătate
Și îndrăzneli tot mai cupide...
Din copiii încântători
Ne machiem în moși, cu daruri,
Fericiții impostori
Că minciunile sunt haruri...
Lumea întreagă-i prinsă-n mreje,
Se scăldând într-o himeră
Mai firavi, din trunchi... găteje,
Gândul devenit apteră.
E psihoza milenară
n-ar exista uzură,
Dimineața-i etern iară,
Fără timp, ce-n fond o fură...
Dar e-așa de-o existență,
De când timp e feliat,
Fericirea-i apetență,
Spiritualul e un dat
De când s-a creat credință
Că ce-i, nu-i îndeajuns
Și an de anu-i numai ființă
Cu neființa întrepătruns,
Tot mai mult... pe timp, trece.
Deci rămânem grav naivi
OMUL, ce nimic nu întrece,
Un conviv printre convivi,
O creație imensă
De-un indus crezut în sine,
Ce din trecerea adversă
Își preface rău în bine
Și alt An venit, cel Nou
E-o sublimă înălțare
Ca un strigăt cu ecou
Că speranța, ea, nu moare...
Și mă înlănțui lângă voi
Beat, sătul de fericire
Căci suntem cel puțin doi
An ce vine, iar... Iubire!

La mulți ani, mulți... Omenire!!!

poezie de (31 decembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șapte

Cârlig de-o numeralogie
Ce leagă zile, ani de-acasă...
Timp de descarc de energie
Pentr-un efort de-un ban pe masă.

Număr de trâmbițe, de taine
Numerotate și-n păcate,
E-un spiritual, e semn de daine...
E ziua de odihnă-n toate.

E fastul biblic, sunt cuvinte,
E-un candelabru, e un duh,
E-o notă de copil cuminte...
Număr de ceruri, de văzduh.

El limitează și minuni,
Numerotează continente,
E magicu-n câștig prin lumi...
E-o cifră doar, eminamente.

E simbol minim pentru carte
Și de-nceput și de sfârșit,
E-o clasă lipsă, e-un merit...
De zece ori, poate fi... moarte!

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dregători

Trăiesc ca într-un " déjà vu"
Că ținte știu nu pot s-ating;
Toți cei din jur fură, înving...
Nimic nu e la fel acu'.

Pe nimeni nu mai ai de pază...
Toți spun ce trebuie să faci,
Doar tu pe ei să nu te bagi;.
Mici sau mai mari, sunt toți de vază!?!

Orice gândesc rămân perplex,
Căci școala nu mai e nimic;
Se poate face doar un pic
Și ești o parte din "Sed lex"?!?

La nimeni n-ai cui să te plângi
Căci plânsul e o slăbiciune,
O rugă în deșertăciune;
E cum săgeta... ce-ți arunci!

Și culpa nici nu mai există,
Sunt prezumat nevinovați;
Nici la copii nu mai sunt tați...
Doar paguba-i ce mai persistă!

Deci plățile-au un singur sens
Vidându-ne-n gaura neagră
La hoți cu buzunarul dens
De-avut... Cerându-le tot lor să "dreagă"!!!

poezie de (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Somnul

O formă de metabolism bazal,
Ce prin noroc e involuntar,
Se aplică în stadiul planetar...
E, zi de nopți, e universal.

E-o pierdere-n volum de viață,
E-un paradox de viu câștig,
E timp, din timp, ce-ai stat covrig
În pântecele... start de ață.

E-o descărcare de sublim
Cu eroi mascați cu alte fețe;
Fiori uitați, pot să te înghețe...
E-un thriller maxim, e un film.

E odihna sufletului, minții;
Ce pierzi din zi, trăiești în noapte,
N-ai ochi, nu-s vorbe, nu sunt șoapte...
E SOMNUL... ce-au etern părinții.

poezie de (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

Și dacă...

Și dacă am murit în ziua ceea
Când, pe-un peron de gară, ușor, am lunecat,
Și dacă azi din mine trăiește doar ideea
A ceea ce-mi închipui că e adevărat...

Și dacă sunt doar umbră, nălucă rătăcită,
Pierdută prin noianul mirărilor deșarte
Ce nu mai știe dacă e lacrimă trăită
Sau strop de veșnicie din infinita noapte...

Și dacă orice zgomot din liniștea mirată
E-o clipă din tăcerea mărețului divin...
E-o reverie simplă, e lumea nevisată
Sau pași purtând o viață, o urmă, un destin?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt femeie

Eu sunt femeie, și-nseamnă că-s actriță.
Joc mii de roluri și am si mii de fețe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea ființă
Aleg drumurile scurte si istețe.

Eu sunt femeie, și mint fară să vreau
Și fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ți iau
Eu sunt femeie, iubesc și pot urî...

Eu sunt femeie, și sunt ca și pustiul
Pot să sufoc, și pot să-ți ard privirea,
Și pot sa fiu și apa, atunci când îți e sete
Dar să nu bei, de vrei să simți iubirea.

Eu sunt femie, mai pot și ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva -ntreabă,
Fiind femeie multe aș putea...
Dar sunt femeie, și pot să fiu și slabă...

Eu sunt femeie, și multe ori bârfesc,
Și câteodată prefac că-s tristă,
Cu aceleași chip al meu cel îngeresc
Sunt atât de multe ori și egoistă.

Eu sunt femeie, sunt marea fericire
Pe care bărbații nu o prețuiesc
De-s dură sau sunt rea, toate-s din iubire
Și din iubire potși urăsc.

Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare
Așa fugi de mine când sunt ca o scânteie,
Și chiar de slabă sunt și plâng fără-ncetare
Eu sunt și voi rămâne tot femeie...

poezie de (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 15 comentarii până acum.
Participă la discuție!

La steaua... mea

Imaginați-vă o altă boltă
a cerului; numai de negru...
Nicio sclipire de revoltă
în smoala-ntinsă pe de-a întregu.

Pe-un cer lugubru, mortuar
fără oceli, pe sfera cavă,
ar fi cum ziarul, doar tipar,
ar fi fără busolă... o navă.

De singuri ne-am găsi-n afund,
în hău am fi înmormântați;
Ne-am plânge veșnicul "profund"...
Am fi toți orbi, exorcizați.

Mi-agăț retina de un punct
-nici nu-l văd bine la culoare-
e-un led, îi cer dintr-un străfund
iubire să-mi dea, alinare.

Pe raza dintre noi-n eter,
e-o dâră de lumină fină...
Sunt trup și suflet, pasager,
sunt călător, în car-lumină.

Nici nu am timp să obosesc,
sunt doar plecat și-am și ajuns...
Nu mai am corp să deslușesc;
de mă atingi, pot fi pătruns.

Am miliard de ani lumină,
doar într-o clipă i-am parcurs...
Nu-s pe-o planetă, îs ca o-albină
în fagure, cu roiul scurs.

Devin un gaz, un fir de praf,
sunt fericit, sunt demiurg...
Mă-nvârt, sunt con de fonograf
într-un vârtej, tot cresc, strâng...

Mai am rezervă, un bozon
ce mi-am trimis, în altă stea.
Acolo mă voi face om...
V-aștept, va fi planeta mea!

poezie de (6 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spirit

Sunt materialist convins
Din ani de școli, fără sfârșit...?!
Ce-i adevăr? Ce-am fost mințit?
De ce făclia mi s-a stins?

Aveam discipoli Engels, Marx,
Eram spălați pe emisfere,
Din cranii, devenisem sfere...
Eram un angrenaj, un ax.

Sunt o dovadă de "free mind",
Gândesc; nimic nu e "aquis"...
Pământul are morți și vii,
Și viața, nu-i un simplu raid.

Am simțuri, gânduri, sunt amor,
Vărs lacrimi, râd, am zbor înalt,
Citesc din Schopenhauer, Kant...
Sunt un complet... Divin ador.

Mă lupt să fac, dau calitate,
Împart ce știu, sunt demiurg,
Aspir la nou, visele-mi curg...
Trăiesc pentru-o eternitate!

poezie de (10 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook