Vreau alte dimineți!
privesc prin geam fără mine
colbul cerului-n roșu
ridică
durerea orizontului cel rece
întoarcerea ce mă așteptă
suspinul răsăritului de mâine
geometric drumul ne-ndoaie
destinul ne-a devenit un prea mic cerc
linia dreaptă nu ne mai știe
am uitat să încercăm a mai fi drepți
beau negrul cafelei din noapte
frânturi de gânduri în săgeți
mă-ntorc
noroiul pentru unii strălucește-n cărbune
și arde-ntrun roșu de sânge în gropi
degetelemi sunt oase uscate
nu-mi mai refuză nici amâgirea
ochiuri de lacrimi au strâns în ele tristeți
adun zile senine pentr-un mâine
să nu moară-n alte dimineți
poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre viitor
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre roșu
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
Citate similare
Să nu-mi mai fie sete mâine
Prin noi trecutul trece gol și absurd,
am devenit biserici fără sfinți.
Nu mai avem icoane pe chipuri,
sufletul ne-a denunțat.
Oasele ne străpung pielea gândirii,
arsă,
avortăm ce-am fost și ne punem drept satane pe cruce.
Am devenit noroi, plini de dorințe, vrem numai bani,
nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri,
să fim un șubred ruginit sau un ceas de remușcare,
în închisoarea vieții noastre.
Ne este foame mereu, ne mâncăm propria carne,
fiul nu mai este pentru noi nici măcar durerea neputinței,
mi-am fracturat un picior al minții ieri,
mâna o mai am încă-n atele.
Mănânc șchiop și merg fără mâini,
așa am ajuns într-un astăzi
să colectez picături de sânge, să nu-mi fie sete mâine.
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre mâncare, poezii despre mâini, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Mâine...
mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare
mâine poate o speranță,
mâine o zi și-o nouă viață,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece
mâine mult mai bun ca azi,
mâine foșnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri
mâine, mâine, până mâine,
e prea mult și nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre pâine, poezii despre prezent, poezii despre brazi, poezii despre bine și rău, poezii despre aripi sau poezii despre altă viață
Dintre necitiri
vântul bate-ntr-o fereastră, fără chipuri
zăvorâtă o ușă a înghețat
în așteptare
un hol pustiu nu mai ascultă voci
o oglindă prăfuită și-a uitat chipul
serile înghețate au rămas fără șoapte
diminețile nu se mai pot trezi
apusul tresare și este prea roșu
o noapte-și plimbă fantomele, umbrelor în pași
fără sens
te caut printre crengi prea uscate de timp
nu vreau ca mâine o mână albă să nu mai fie
o lacrimă uscată pe-o amintire și-o foaie
necitită de timp
acum în mână mai am încă cu o carte de viață
nescrisă
poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre vânt, poezii despre voce sau poezii despre seară
Vremuri tocite
întuneric,
prea mult întuneric
în mine, în lume, în toate
păcate în cetate
din timpuri pierdute, ratate
mă plimb prin singuratate
stau la un geam spart
într-o crâșmă murdară
numită de unii nebuni, ironic
omenire
cioburi atârnă pe masă
plecat sunt de mult de acasă
ce casă, ce masă
beau, un ultim pahar
îmi beau tinerețea și visul și dorul
pe lângă mine trec pași
sunt clipe irosite
din vremuri ticsite sau poate tocite
pe umeri port dureri
de azi, de ieri
de mâine nici nu mai vorbesc
pășesc prin noroi
e mult gunoi
repet mereu
gunoi, întuneric, noroi
mi-e astăzi sufletul
o rană sângerândă
e sânge sau cerul ce plânge
e frig și e noapte
tăcerea a înflorit în zori
o liniște nebună
o lume de răni
cuvinte ce pier într-o noapte
țășnite din suflete sfâșiate
doar gânduri rămase
dintr-o tragică lume
mă dor cuvintele ce mor
neputincios, am învelit cuvintele în lacrimi
și am plâns, a durere
străbătusem bezna în lungul drum către nicăieri
împiedicându-mă la fiecare pas de răspunsuri eșuate
cuvântul îl uitasem pe o piatră sfărâmată
trupul plângea în brațele strânse ale pământului
la răscruce de timpuri, aici, în alte anotimpuri
uitat, de lume, de toți și de toate
m-am ridicat descompus de întrebări
în față praguri prăfuite
scara absentă
mirat, priveam iarba verde cum crește
am plâns acolo sau poate dincolo
deasupra, lespedea rece
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre plâns, poezii despre durere, poezii despre dor, poezii despre trup și suflet, poezii despre întuneric sau poezii despre vorbire
Vreau sărutul timpului, înapoi
mă strâng
strada nu-mi mai este dreaptă, are colțuri
în ele sângerez, postez noaptea linii imaginare
la un calculator, orele sunt târzii, mă seacă
diminețile scot fum, din coșuri, care nu mai sunt
lipsesc lemnele, ferestrele tremură, gheață nu mai vor
cândva ascultam cum joacă șotron o amintire
pe strada sufletului ei, atunci trecea o înmormântare
langă gardul cu o ulucă, strambă
o urmă din mine o privea
este și acum cu mine, pe peretele alb, noaptea
o insectă se zbate
plasa păianjelui sugrumă trăirea, durere
nu vreau să fiu nici eu, nici tu, în ea
au adunat prea mulți dintre noi, în cifre, în conturi
în digiți, la o bancă, privesc noaptea
nu mai este nici strada a mea
metroul nu vreau să-mi fie huruitul vieții
livada cu meri, o imagine desuetă
aripa unui avion tremură, nu în geamul ochilui meu
doar pe cer
o tablă bătută de vânt geme rugină, gardul vieții
este prea vechi
un puștan cu rucsacul în spate aleargă ziua de mâine
un ochi halogen, în noapte clipește
vrea să se stingă
stâlpul nu mai este al nostru, este un străin
albastrul îmi este furat de apusul acoperit cu vene
genele-mi șoptesc, nu ne închide în tine
un creion stă strâmb, cu vârful rupt, sătul de viață
a scris prea multe zile, nefericite
un fulg rătăcit cade de sus, buzele-mi suspină
vreau sărutul timpului, înapoi
vreau încă câteva zile, senine
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șotron sau poezii despre sărut
Adun pentru un mâine...
Adun lumini de suflet pe drumul vieții mele
Ce strălucesc în juru-mi, ca stelele din cer!
Și le culeg cu drag, punând de-o parte cele
Ce-mi dăruiesc lumina cu veșnicul mister!
Îmi fac apoi din ele, depozit pentr-un mâine,
Când întuneric poate-oricând să se abată!
Și caut să mai strâng ceva și pentru cine,
Puterea nu o are și pare să nu poată...
Și ne încropim un cer, ocean geamăn de stele!
Să semănăm lumină, să strălucim de dor...
Și cu sclipiri de-argint asemenea cu ele,
Să încântăm privirea, lucind asemeni lor!
poezie de Mihaela Ciofoaia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre stele, poezii despre ocean sau poezii despre cadouri
Unii fără să știe se ascund după ceva ce-i mai mic ca ei, alții se ascund fără a fi nevoie. Ei toți sunt prea mici ca să se mai ascundă.
Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-ne Doamne!
lemn dur de piatră
poartă corp
în cruce zdrucinat
care tresare și doare
spre lut frământat
capul plecat se-ndoaie
iar fruntea se-nclină
spre pământ și țărână
în roșu de sânge
ochi privesc în jos
iar carnea se zbate
în cuie bătută
păcatul nostru
El duce pe cruce
iar ce nu a fost ieri
vrea să fie mâine
pentru noi în răstignire
ca să poată duce
spre lumină se-n dreaptă
și-n rugă El se-n-chină
Tatălui cu suflet
pentru noi cu iubire
și-n iertăciune
pentru mari păcate
El spre cer se-ndreptă
și-n fiecare noapte
va cere
Tatălui cu milă
să ne ierte
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut, poezii despre lemn sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iubire roșie
ochii mei întorc-n priviri, jeanșii tăi de aseară
rochiile sau diluat în roșu
și ard
memorii în mii de bărbați
o gură sărutată adună nopțile
îmbrăcate în nuduri albe
ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-și plimbă roțile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost
un câine ne latră la lună, trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colț de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândește, prima-ncleștare-n sărut
frunzele parcului îndragostit, ne plimbă prin minte
mirosuri de după ploaie
pe-o bancă, o primă strângere de mână
încă ne doare
o carte jerpelită de pe o etajeră se uită ironic la noi
i-am uitat poveștile, astăzi avem tablete
și câteodată căte un fum
acum bem clipe intense, de vin roșu, dintr-un pahar de cristal
hai să nu-l spargem, golește-l
nu am uitat ce mi-ai spus
chiar dacă
am numărat fără cuvinte și tăceri
de ieri
pentru o altă noapte, alte așteptări
să întoarcem într-o singură clipă totul
și îmbrățișați
să ne contopim într-o supremă iubire
inimile să le ardem împreună, în ultima cenușă
în roșu spre cer, pentru încă-un mâine
fără a uita că nu ne-am iubit, de ieri
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre câini, poezii despre vin sau poezii despre tăcere
Mâine zgarda ne cheamă
In vizuina mea rece te aștept lupoaică
Să mă muști cu fiori urletelor selenare
Să urli venelor să numai fie izvoare reci
Supuse vânătorului de zile
Cu arcuri cadrane de ceas și secundare săgeți
In haita buzelor să furăm clipe din lațuri și capcane
Ce se ascund in păduri de cărămizi cu iarbă de asfalt
Să evadăm din circul ce ne-a dresat
Să alergăm infometați de noi prin ploi și zăpezi
Să nu știm ce va fi mâine nici azi
Sfărmând zgarda cuvintelor
Ce ne opresc să fugim goi
Prin roua dimineții sub soarele fără fereastră
Să urlăm lunii liberi fără amenzi
Mâine zgarda ne cheamă
Azi... luna să ne fie veșmânt până in zori
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vânătoare, poezii despre rouă, poezii despre păduri sau poezii despre ploaie
Copac de timp
praful uitării-n
păianjen din fire
și-n clipe ochi
pun dreaptă
sau nedreaptă
uitare
gândurile amorțesc
colțuri ale minții-n
imagini fugare
depărtarea sufletului
din mine
mă aruncă undeva
în trecutul de mâine
mai există un gând
de mult rătăcitor
prin spații
care nu știe
o creangă
de timp
să se așeze
cu mine
poezie de Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre păianjeni, poezii despre imagine sau poezii despre existență
Cartea
sparg azi oale și ulcele
ce să fac acum cu ele
sparg și gânduri
sparg de toate
ce să fac cu ele sparte
poate plec în altă parte
de ai carte
nu ai parte
doar tristeți și lacrimi toate
adun cioburi
printre cioburi
de prin vatră adunate
viața calcă trist pe ele
noaptea desenează gânduri
din dureri, tristeți, amurguri
curg și lacrimi
curg de toate
printre cioburi și ulcele
ce să fac în altă parte
scriu o carte despre toate
se mai poate...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți sau poezii despre desen
Sunt
sunt un spațiu gol
cu un fruct oprit, înăuntrul său
sunt
fără mine de multe ori
sunt
o fereastră fără ramă, fără geamuri
sunt o cheie încuită în gândul meu
am devenit o lacrimă ce încet coboară
acum pe chipul tău
să nu mă mai cauți
pictez pe un apus o cruce
cu picături de sânge și sârmă ghimpată
sunt o marmură rece
poezie de Viorel Muha (octombrie 2018)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre fructul oprit, poezii despre devenire, poezii despre cruce sau poezii despre arte plastice
Iubire roșie
ochii mei întorc-n priviri, jeanșii tăi de aseară
rochiile s-au diluat în roșu
și ard
memorii în mii de bărbați
o gură sărutată adună nopțile
îmbrăcate în nuduri albe
ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-și plimbă roțile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost
un câine ne latră la lună trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colț de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândește, prima-ncleștare-n sărut
frunzele parcului îndrăgostit ne plimbă prin minte
mirosuri de după ploaie
pe-o bancă, o primă strângere de mână
încă ne doare
o carte jerpelită de pe o etajeră se uită ironic la noi
i-am uitat poveștile, astăzi avem tablete
și câteodată căte un fum
acum bem clipe intense, de vin roșu, dintr-un pahar de cristal
hai să nu-l spargem, golește-l
nu am uitat ce mi-ai spus
chiar dacă
am numărat fără cuvinte și tăceri
de ieri
pentru o altă noapte, alte așteptări
să întoarcem într-o singură clipă totul
și îmbrătișați
să ne contopim într-o supremă iubire
inimile să le ardem împreună, în ultima cenușă
în roșu spre cer, pentru încă-un mâine
fară a uita că nu ne-am iubit, de ieri
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Multe mistere n-ar fi rezistat nici o zi dacă oamenii ar fi avut ochi mai buni... Dar drumul cel mai scurt între două puncte e linia dreaptă! Și linia dreaptă există!
Emilian Șerban Miroiu în Ancheta din Iulie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative sau citate despre existență
Mă citesc prin tine
mă ascult pe mine
când cad frunze să-mi acopere pașii trecuți
când banca sufletului în verdele copacilor
ne păstrează șoaptele
soarele este pus la umbră
lacrima-mi umezește secundele
tramvaiul mă zgâlțâie iar geamul lui
îmi tremură fruntea a rece
mi-e frig în suflet, haine de iubire nu mai am
nu mai știu de-i toamnă sau primăvară
un geam de undeva se uită la mine
din dosul lui mă privește, poate viitorul
de unde să mă ia!
trecutul suspină cu mine
babuța se uită la mine speriată
am șireturile desfăcute a viață, nu piedică-mi sunt ele
chiar dacă am dat pentru ele doar doi lei
mă cos la mașina hazardului, vreau linie dreaptă
chiar dacă drumul îmi este strâmb
număr găurile cu secunde acoperite
să nu rămân dezbrăcat
tu ai scris vesuri cu mine pe singurul tău eu
de multe ori mă citesc prin tine
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre vestimentație, poezii despre verde sau poezii despre tramvaie
Nu te juca cu tine!
îmi caut un chip
cine are unul fără el?
nimeni?
vreau să plec din-nlăuntrul meu
dar nu mai vreau să iau nimic cu mine
am lăsat o carte deschisă în urma mea
nu o citiți
dacă-mi dai chipul acela
fără tine
să știi că nu voi plătii chirie
am la mine acum un ban
nu este nici mic nici mare
este între toate
nu are nici greutate
am dat telefon către mine
ieri
și mi-a răspuns cel de mâine
Ascultă!
Nu te juca cu roata timpului!
poezie de Viorel Muha (decembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon, poezii despre lectură, poezii despre jocuri, poezii despre greutate sau poezii despre chirie
Nu vor fi lacrimi uscate
Suflete în încercare
Timp de pace nu război
Nu vor fi lacrimi uscate
De-nveți grijă de voi
Tu avănd grije de tine
Și de o biată bătrânică
Vei avea grije de mine
Rugi spre cer ea îți ridică
Lași la ușa ei o pâine
Un salut prin geamul mat
Va mai fi o zi și mâine
Vom ieși cu toții la mezat
Ascult-o ce vrea să-ți zică
Stai la mare departare
Singură poate e frică
Știu că inima te doare
Doar așa o protejezi
Vom trece și peste asta
Mâine să o îmbrățișezi
Ràbdători treacem năpasta
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre protejare, poezii despre protecție, poezii despre pace sau poezii despre inimă
Niciodată!
vitrinele se uită urât, spațiul nu mă umple
frizeria morții tunde vieți, fără să taie fire zile
o cămașă ruptă mă scoate prin pântecul ei
dator cu zile care nu le mai am
vânătorul își pune capcana pentru el, în neștire
nu-i nebunie!
am ce mâine a fost și poate ieri o să vină
mă dau în leagăn, dar nu am spațiul cu mine
m-am vândut la târgul veții pe doi bani
toiagul are noduri și nu pot să-l cântăresc în înălțime
am coborât în groapa vândută drept o treaptă spre rai
blidul nu-i ruginit destul, să-l duc cu ligura la gura nopții
viața, trecută sau începută, stă în gară și așteptă
să nu mai vină nimeni, șina vieții să o schimbe
buruienile și gunoiul au umplut stația mea de viață
ciocanul cerului așteptă drept clopot să bată
biserica pământului să nu ardă pe veci, niciodată
poezie de Viorel Muha (iunie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tuns, poezii despre religie, poezii despre înălțime, poezii despre început sau poezii despre vinovăție
Iarnă-n buzunarul vieții
rece, albă, gheața răsucește viață, dinspre noiembrie
astăzi este decembrie
o creangă frunză rămasă, agață cu-un braț, cerul
un petec de apă mai lucește
cuvântul, supărat și el, îngheață buze
literele se înghesuie în ele și cuvântul
devine mai tăcut
pietrele scârțâie și își șoptesc, este iarnă
pământul se strânge
uscături fără de viață îl învelesc
timpul curge prea bătrân și greoi
cerul cenușiu a răcit și el
strănută cu lacrimi albe de gheață
din case ies aburi prin hornuri vechi
flăcări din pământ ard printr-o țeavă
stau prea mulți la bloc
***
dimineața, supărată și ea, fumuri adună
cețurile se fugăresc prin văi
luna trece și repede o spărtură de nor
mi-o arată, mă gâdesc la soartă, încă sunt nevoi
***
degetele înghețate îmi sunt reci, trec prin oameni
înfrigurat găndurile-mi bat, cifre negre
tăcerea mea așteptă cuvinte, să-mi răspundă, tu ești?
disperat strig că bate vântul, acolo te aștept
să vii!
o mașină claxonează, mă feresc, mergeam pe stradă
în buzunar am adunat gânduri, drept cadouri
ploverul îmi spune că este prea vechi
sacoul este prea bătut, fereastră deschisă spre ploi
***
tu ai rămas însă în eul meu, în toamnă și-acum și-n iarnă
te port cu mine mereu
te-am construit în gând, drept eternă primăvară
primește acum un cadou
un mic gând de-al meu
buzunarul vieții, pentru tine, îl va păstra mereu
poezie de Viorel Muha (decembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare sau poezii despre alb