Unii cântă, alții beau
Unii cântă, alții beau,
Alții-aruncă zarurile,
Peste veacul obosit
Timpul s-a oprit.
Dacă fiecare din noi am visa
Măcar un vers într-o lună
Lumea aceasta de tinichea
Ar fi cu mult mai bună.
Fărâmițați-vă-ncet inima
Ca pe-o bucată de pâine
Și împărțiți-o cu altcineva,
Moartea vine ca mâine.
Unul dansează cu un cui înfipt în cap,
El e omul de tablă,
Poștașul și-a oprit bicicleta, mirat,
Jandarmul n-are nici o treabă.
Bate un vânt de o mie de ani,
Vântul ce-aduce jale,
Guvernele și curvele ne caută de bani,
Poate s-ar impune-o schimbare.
Nu mai găsesc nici un ceasornicar
Logica să mi-o repare,
După semnalele din calendar
E ora de culcare.
Deodată inima mea a căzut
În lanul de iubire
Știu că nu vreți s-o luați cu-mprumut,
Păstrați-o ca amintire.
cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Ion Chichere din Folk (2009)
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vânt
- poezii despre zaruri
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre semnale
- poezii despre schimbare
- poezii despre pâine
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre sat
- poezii despre moarte
- poezii despre găini
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre femei
- poezii despre bărbați
- poezii despre Ion
- poezii despre Gheorghe
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea e amară...
Singurătatea e amară
Într-un colț micuț de țară,
Nimeni nu-ți împărtășește
Gândul ce te copleșește,
Gândul care te-nfioară
Că ești o tristă vioară
Care cântă și nu cântă
Doine din inima frântă.
Copiii-s în depărtare,
Norii negri-s peste zare,
Vine iarna, suflă vântul,
Se cutremură pământul.
Lacrimile curg șiroaie
Când coloana se îndoaie
De poveri, greutăți multe,
N-are cine să ne-asculte.
Că în țara, mică țară,
Totul este de ocară,
În singurătatea noastră
Moartea intră pe fereastră.
Nu se bucură nici dânsa
C-a ieșit din noi osânza,
Am rămas schelete toți
Peste care pășesc hoți.
Nu-i schimbare, nu-i nimic
Din care s-avem câștig,
În singurătatea rea
S-avem cel puțin o stea
Care din cer să vegheze
Clipa care să dureze
Într-o bucată de pâine
Dăruită azi și mâine.
Într-o căniță de apă
Cât mai gârbovim la sapă,
Să-ntindem singurătatea
Cât mai e în cer dreptatea.
Că aicea pe pământ
Nu-i nimic, doar bate vânt
Prin oase și prin făptură,
Prin a țării bătătură.
Doamne, iartă de păcat
De-s femeie sau bărbat,
Iartă-i pe cei din conac,
Pentru noi nimic nu fac
Se îmbuibă în de toate
Fără să facă dreptate,
Ei adună și adună,
Noi rămânem cu ea-n mână!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dreptate, poezii despre vioară, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate sau poezii despre prezent
Dialog la nivel... înalt
moto: Eu mă grăbeam dar dumnealui
Mă ținea de haină să nu plec
Că are treabă vizavi la cec
Să dea un telefon și n-are cui
-------------
- Bună ziua bade Gheorghe
Vezi că-ți cade pălăria
- Pe mine nu mă cheamă Sorge
Și nici nu-mi place călăria
- Zi mai tare că n-aud
A trecut de ora trei
Servesc masa într-un dud
Vino și tu dacă vrei
- N-are lifturi prepeleacul
Parpalacul fâlfâie lejer
Nu mi s-a stricat dovleacul
Ce să cat în dud, mon cher?
Nici nu ninge, nici nu plouă
Una mică, alta mare
Ce-am avut fac pe din două
Și-am căzut tot în picioare!
- Nu vorbi prea mult că d-aia
Dimineața până-n zori
Bate vântul mult la Daia
Și răcești la subsuori
Dacă nu vrei să te urci
Nici nu pleci, ci doar mă-ncurci
Fii atent cum cade banul
C-am să te chem și la anul
Eu vorbesc dar el m-aude?)
Să ne săturăm de dude!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre înălțime, poezii despre vestimentație, poezii despre telefon, poezii despre ploaie sau poezii despre picioare
Bucăți din inima mea!
Am dăruit
la lumea bună,
rea,
bucăți, bucăți
din inima mea,
la cei ce mâna,
au întins-o
rugător,
am dăruit
fără răsplată,
ajutor!
Știu a iubi frumos,
chiar de-am primit,
răniri mârșave,
prin vorbă sau cuțit,
fâșii de sentimente
pierdute,
în zadar...
cu mângâieri topesc,
a lacrimilor jar.
Nici ploaia
și nici vântul,
de șters n-au reușit,
acele fapte bune,
ce-n piatră-am dăltuit
și chiar dacă la schimb
nu am primit nimic,
rămâne fapta bună,
ce am făcut, voit
și zic:
Am rupt bucăți,
bucăți din inima mea,
iar unii fără teamă,
au călcat pe ea,
nu au știut
s-o prețuiască,
E inima unui om,
ce Știe să iubească!
poezie de Amelia Magori
Adăugat de Amelia Magori
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre bunătate, poezii despre răsplată, poezii despre mâini, poezii despre inimă sau poezii despre frumusețe
Milă pentru noi, Părinte
Doamne, parcă iar mă tem
nu mai am curaj să scriu
găsesc în mine doar pustiu
și ața scămoșată pe un ghem
Lumea care mă condamnă
nu-mi acordă nici o circumstanță
iar eu mă nasc în fiecare stanță
și mor cu fiecare toamnă;
Lumea e așa cum este
eu n-am ce să-i dau în schimb
adevărul e un nimb
ca happy end-ul din poveste
Nu mai știu nici cine sunt,
bate vântul prin cuvinte
milă pentru noi Părinte:
spuză spulberată-n vânt
și întoarsă în pământ...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre naștere, poezii despre frică, poezii despre cuvinte, poezii despre curaj sau poezii despre adevăr
Gol după gol
gol după gol,
în stânga și-n dreapta,
miracole false deșir în iluzii,
crepuscul de lună intră pe geam,
seninul din zi coboară în ceață
și trist se absorb nuanțele din vis.
strada devine o bandă rulantă
se joacă cu praful cu chip de clepsidră,
pe-o creangă rituală o pasăre cântă,
din chipul tău a răsărit un gol.
înaintez sub timpul obosit de sete
în care nu mai sunt nici greieri și nici vișini,
amprenta ta luată din luceferi,
n-o mai găsesc acum nici în cuvinte.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine, poezii despre păsări, poezii despre muzică, poezii despre jocuri, poezii despre greieri sau poezii despre devenire
Afacerea lui Strugnell
Adevărata mea iubire-mi poartă inima, iar eu o port pe-a lui
Le-am înlocuit marțea trecută înotând în valuri de extaz.
Dar acum, când unul dintre noi se referă, de exemplu dumnealui,
La "inima mea," lucrurile par să se complice necaz după necaz.
Iată, când el se plânge:" Îmi bate inima nebunește;"
"Vrei să spui că inima mea bate" îi răspund sec.
"Asta am și spus." "Adică inima care înlocuiește
Inima ta, iubire". "Cum?" "Oh, mă plictisești, Jack"
Te-întreb chiar crezi că Sir Philip Sydney a vorbit așa?
Am ajuns să suspectez că dacă ( doar un aspect ),
La o adică, plusând, mi-aș sacrifica ficatul și rinichii, ea
Nu mi s-ar adresa cu mult mai mult respect.
De aceea, revoc acum versul care poezia începea:
Iubirea mea își poate păstra inima, iar eu pe-a mea.
sonet de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre înot, poezii despre sacrificiu, poezii despre respect sau poezii despre plâns
Mâine nu e nimic
Când?
Când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
În lumea aceasta
Din ce în ce mai smintită?
Timpul devine senil.
Timpul devine ilicit,
Timpul devine incomensurabil.
Ieri a devenit prea repede azi,
Azi parcă n-a fost niciodată,
Niciodată mi se pare că a fost totuși odată,
Odată, îmi spuneai că vom fi împreună
Pentru totdeauna...
Totdeauna nu mai înseamnă nimic,
Totul e acum!
Când, spune-mi când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
Într-o lume,
Din ce în ce mai țicnită?
Totul e acum, mâine nu e nimic!
Mâine ne bârfim unii pe alții,
Mâine se fac promisiuni electorale,
Mâine se fac scrisori anonime,
Mâine ne dăm în cap unii la alții,
Mâine iarăși se fac jurăminte de castitate!
Mâine e altă zi de instrucție pentru războiul nuclear,
Mâine e iar ziua în care se aruncă istoria la gunoi.
Numai acum, numai acum mai avem puțin timp
Să ne iubim,
Mâine nu e nimic!...
Când?
Oare când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
În lumea aceasta
Din ce în ce mai smintită?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre virginitate, poezii despre scrisori, poezii despre război sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Spune-mi soare
Spune-mi soare, spune-mi lună,
N-ați văzut pe draga mea,
O aștept de-o săptămână
Rezemat de-un colț de stea.
Trec spre dimineți luceferi
Dar nici ei nu pot a ști,
De-am putea rămâne teferi,
Până-n zori de ne-am iubi.
Spune-mi soare, spune-mi lună,
Unde oare s-o găsesc,
Să o fac a mea stăpână,
Visele să-i încălzesc.
Trece gândul, vântul bate,
Ploaia plânge peste noi,
Peste tot ce-i răutate,
Trecem numai amândoi.
Spune-mi lună, spune-mi soare,
Unde-aș mai putea-ncerca,
În grădină sub o floare
Sau în vale la cișmea.
Trece timpul, vine clipa,
Cu-al meu trup să o-nvelesc,
Noaptea când și-ntinde-aripa,
Poate, poate... reușesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre săptămâni, poezii despre răutate sau poezii despre noapte
Dacă fiecare dorință ar fi satisfăcută imediat ce și-a făcut apariția, cu ce și-ar mai ocupa oamenii existența, cum și-ar mai petrece timpul? Imaginați-vă că această rasă ar fi transportată într-o Utopia unde toate cresc de la sine, curcanii zboară gata fripți, iar iubiții se găsesc unul pe celălalt fără întârziere și se păstrează unul pe celălalt fără vreo dificultate: într-un asemenea loc, unii ar muri de plictiseală sau s-ar spânzura, alții s-ar bate și s-ar omorî între ei, și astfel și-ar pricinui mai multă suferință decât cea pe care le-o cauzează natura însăși.
citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate despre transporturi, citate despre timp, citate despre suferință, citate despre natură, citate despre moarte, citate despre iubire, citate despre existență sau citate despre dorințe
Cel mai frumos lucru de azi
Nu a fost ploaia mică și lungă
dintr-un nor imprudent
foarte bine ascuns
în inima golului,
nu au fost nici cozile de ceapă verde
din grădina de fum,
nu a fost reflecția ta
în ochii mei,
nici reflecția mea în ochii contemplării
și nici contemplarea
în ochii mișcării,
nu a fost limba de ceas stricată
care m-a salvat
de mai multe ori de la moarte,
cum nu a fost nici strigătul
propriului meu
eu
din inima pădurii
ca din interiorul durerii,
cum nici plapuma mamei,
așezată grijuliu
peste trupul meu obosit de arte,
nu a fost și nu au fost
nici ochelarii prin care am văzut
o dimineață Electră*,
ci un polițist care m-a oprit la semafor
cu un semn de carte.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre superlative, poezii despre semafor, poezii despre salvare, poezii despre păduri, poezii despre polițiști sau poezii despre ochi
Ne-a rămas numai argoul
Dacă mai are cineva ipoteze
Care-i bâzâie prin cap
Dați-i voie să amerizeze
Să-și îndrepte dunga la ciorap
Că de la Amerigo încoace
Statele ca păpușarii
Au mania lor să joace
Într-un ar, mai multe arii
Unii cântă, alții dansează
După cum e rolu-n piesă
Unchiul Sam pe la amiază,
Mai face un nod la lesă
Că sunt regi și sunt regii
Pentru fiecare-n parte
Dacă n-are punct un i,
Poți să-l iei din orice carte
Măcar gura, dacă nou
Nu mai e nimic sub soare
Forța noastră e-n argou:
Cine vrea, cu noi să se măsoare!
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre miezul zilei, poezii despre gură, poezii despre forță, poezii despre dans sau poezii despre cărți
Veșnicie
Să nu mă cauți azi, nici mâine.
Să nu mă chemi, să nu îmi scrii.
Să nu-mi păstrezi nici vin, nici pâine,
Să nu m-aștepți în nopți târzii!
Să nu mă cerți dacă, vreodată,
Ai să mă vezi prin lumea mare!
Rămâi tu, omul meu din Lună,
Iar eu, lumina ta din Soare!
Și între noi, tot Universul
Misterios și infinit,
S-asculte cântecul și versul
Iubirii care ne-a unit!
Să nu mă cauți azi, nici mâine,
Să nu mă strigi de-ți va fi dor
Și-n fiecare rugăciune
Să nu mă lași, nicicând, să mor!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre religie
Prima ninsoare
A căzut și cea dintâi zăpadă
Peste sufletele noastre reci
Ce alb se vede lumea într-o spadă
Privirea peste care-ai vrea să-ți treci!
Genele ni s-au umplut de brumă
Promoroaca ne-a pătruns în păr
Și dinții noștri parcă sunt din spumă
Ce s-o topi la primul adevăr.
Pământul parcă nici nu mai respiră
Sub stratul alb de puritate dens
Își duce lumea un păcat imens
Și la iertarea cerului aspiră;
S-a oprit ninsoarea ca la un impas
Așteptând s-o-ntine primul nostru pas.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre zăpadă, poezii despre suflet, poezii despre păr, poezii despre iertare, poezii despre dinți, poezii despre chiciură, poezii despre brumă sau poezii despre alb
Timpul s-a oprit
a obosit pământul
ziua a refuzat soarele
zidurile s-au adunat degrabă astupând poarta
totul e indigo
ultimele forme de viață verde
după raționalizare
au devenit hârtie de scris
o structură necunoscută peste oasele mele respiră acum
destrămarea are reguli ce nu le știu
timpul s-a oprit într-un țipăt aflat în cădere
ursitoarele mi-au pictat pereții demult
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre pictură, poezii despre hârtie, poezii despre arte plastice, poezii despre Soare sau poezii despre Pământ
La 10 ani voiam să fiu mai mare, Doamne,
cu mult mai mare
poate cu 10 ani
sau cu 20 de ani
îți ceream să mă înveți să cresc
cât ai bate din palme
uite așa
să pun vis peste vis
și să rodească
la 20 de ani voiam să mai păstrez din copilărie
să dorm mai mult
să nu mă înec în plâns din pricina iubirilor nereușite
să fiu cu 5 sau cu 10 ani mai mică
deja îmi era teamă de ziduri
voiam să rămân
cu pumnul meu de țărână
nelucrat
pus într-o parte a lumii
la 30 de ani voiam să opresc timpul
cu inima îmblânzită
ca un arc de cerc
și obrajii mângâiați de începutul firesc
al poeziei
la 40 de ani voiam să nu intru în panică
să văd totul atât de clar
nu mai pot avea 10 ani
nici 20
nici 30
și așa voi spune și despre 40
au devenit niște cifre
pe un segment
aparent neliniștit
numit...
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre început, poezii despre somn sau poezii despre panică
Oboseala verii
De-acum, vara e obosită și înfrântă,
În pomii desfrunziți o pasăre nu cântă,
Vântul suflă, mereu mai sus cerându-și locul,
Arde-n cămin focul scăpărând.
Acolo, cântăm pe rând
Noi doi. Inima mea și focul.
Nu mai sunt crini. Nici trandafiri, nici muguri
Și-acolo-i un paner cu struguri.
Flăcări dulci în galbene veșminte-și fac jocul.
Unei părți din sevă-n flamă îi dau vânt.
Ne înălțăm în același cânt
Noi doi. Inima mea și focul.
Iubita vine să-împărtășim o sărbătoare,
Se înalță, privindu-ne prin arbori, la est, luna cu mirare,
În vreme ce-n tustrei dorințele-și desfac ghiocul;
Focul de-acum se stinge, îl privim cum scade;
Și-o pace mare dezmierdările-și sloboade.
Noi doi. Inima mea și focul.
poezie clasică de Paul Heyse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre copaci, poezii despre înfrângere, poezii despre trandafiri, poezii despre sărbători sau poezii despre struguri
La răscruce de vânt și schimbare, s-a oprit să-și odihnească inima mică. Mirosea a salcâm... mugurii de alb și primăvară răsăreau din geana soarelui pe întinderea oglindită in flori de văzduh. Era furtună în priviri și lumea se pierdea în atâtea frici și adânc de întuneric. Ce era omul fără pace și mângâieri, fără iubire și angajament în regăsire de sine? Ce era omul fără recunoașterea nimicului și dorul de împlinire a menirii sale, în Mâna plină de Har a Lui Dumnezeu?
Andreea Palasescu (20 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre vânt, citate despre schimbare, citate despre religie, citate despre primăvară, citate despre pace, citate despre mâini sau citate despre muguri
Singurătate
A uitat vântul să mai adie
Și soarele-a uitat a răsări
Privesc spre stele și-aștept să vie
Una din ele spre-a mă iubi.
Se plimbă iute pe ceruri negre
Și cum mă văd, ele se sting
Nu pot înțelege aceste tenebre
Și lacrimi din inima mea se preling.
Păstrez în mine astă durere
Și închid ochii... iubirea o văd
Cum vine și pleacă, o pierd din vedere
Iar singurătatea face prăpăd.
Și urlă câmpul. Nimic nu mișcă
Dar totuși e ceva, e inima mea
Aceasta tot bate și e obosită
Și simt cum încetează să bată și ea.
Mă resuscitează câte-o amintire
Scânteie ce-nvie al meu sentiment
Mă împac cu gândul că nicio iubire
n-o să se-nființeze în timpul prezent
casa mă așteaptă, plec capul și... plec
aceeași întâmplare ca noapte de noapte
miile de stele cărarea-mi petrec
și inima mea nu mai bate.
poezie de Andrei Lupu
Adăugat de wolfpress
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre stele sau poezii despre plimbare