Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mâța blândă zgârâie rău

Multe mâțe colorate
Au plecat la măritat,
Torceau lână de la sate
Având multă lână-n sat.

Blana lor era curată
Linsă frumos cu limbuța,
Aveau blana-mparfumată
Netezind-o cu lăbuța.

De dormit... nu mai dormeau
Aveau treabă foarte mare,
Ziua, toată, miorlăiau
Glăsuind din gură tare.

Au găsit iute mârtanul
Rătăcit printr-o grădină,
Apoi, ele-au dat cu banul
Îndemnându-l ca să vină.

El, mârtanul, a venit
Repede, să le iubească,
Apoi, lung... el, le-a privit
Urlând, ca să le... vorbească.

poezie de (27 mai 2009)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Două mâțe și-un cățel (poezie pentru copii)

Două mâțe și-un cățel
Au găsit în fân un miel;
Mielul mic și frumușel
Se mai odihnea nițel.

Mâțele, când l-au văzut
Au zis a fi câine mut:
Și-au chemat și pe cățel
Ca să-l privească și el.

"O fi câine care mușcă:
N-are casă, n-are cușcă"
Au gândit mâțele proaste
Miorlăind ca niște broaște.

Dar săracul mititel
Era simplu... mielușel:
Fătat de mămica lui
De o zi pe lume pui.

Cățelul când l-a văzut
Câine mare l-a crezut
Și-a-nceput lung al lătra
Mieluțul al speria

Mieluțul, s-a speriat
În picioare s-a sculat,
Mâțele când l-au văzut
Au fugit, cât au putut!

Dar mieluțul, nu era...
Și nici câine nu lătra,
Era, me-e-e... un miel
Și se odihnea nițel

- Vai, ce mai sperietură
Pentru astă creatură:
Bine că e mielușel
Și nu e... mare cățel!
***
Pe lume, multe mai vezi
Multe lucruri le mai crezi:
Trebuiesc, doar cercetate
Și apoi, pe loc, "lătrate".

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orătăniile (poezie pentru copii)

Zarvă mare în grădină:
Țipă tare o găină,
Țipă rațele... mac, mac!
Țipă tare... și-un gânsac!

Ce credeți că s-antâmplat?...
A intrat, vulpea în sat!
O vulpe îmfometată
Și de câinii toți, lătrată!

Vulpea noastră-mfometată
A uitat, că e lătrată
A uitat, că-n sat mai este
Vânătorul ce-o pândește.

- Uite vulpea-n bătătură!...
Fuge cu rața în gură!...
- Vai de noi, astăzi murim!
De vulpe ne prăpădim!

De la larmă și lătrat
Vânătorul, s-a sculat:
Vânător mare vestit
De sătenii toți iubit.

Vulpea noastră păcătoasă:
O vulpe foarte frumoasă,
De foame și de calică
Nu avea nici pic de frică.

Ea-l știa pe vânător:
Un dușman al vulpilor,
Dar acum, năval' a dat
Și de toate a uitat:

În coteț, iute intra
Orătănii omora
Avea fulgi prin nas și gură
Și tot, nu era sătulă.

Nesătula, s-a trezit
Cu vânătorul vestit:
Vânător, care-a văzut
Ce dezastru a făcut.

- Vai de mine, ce mă fac?
Am sărit din puț în lac!
A țipat vulpea calică
Miorlăind, ca o pisică

Și făcând ea pe... pisica
A-nceput, s-o prindă frica:
Vânătorul iscusit
Nu s-a lăsat păcălit.

Vulpea, toată cufurită
De pușcă îi ațintită:
Vânătorul, pac! și pac!
Și vulpea a împușcat.

- Vai ce mai găinărie,
Țipă vulpea-n agonie:
Decât vulpe împușcată
Mai bine, îmfometată!

Și zicând vulpea așa
Sufletul că și-l trăgea
Să îi fie de învăț
Cu blănița,-i pusă-n băț!

Și ce mare bucurie
Și ce mare vulpărie
Și ce nuntă mare-n sat
Orătăniile-au dat.

***
Zarvă mare în grădină!
Țipă, iarăși... o găină:
"Cotcodac, și cotcodac",
Speriată... de un "ac".

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

A fost odată un împărat și o împărăteasă. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe lângă palaturile lor o grădină foarte frumoasă. Și atât de drag îi era florile acestui împărat, încât însuși cu multă tragere de inimă le plivea și îngrijea de grădină. În fundul acestei grădini crescuse un măr cu totul și cu totul de aur. Împăratul nu mai putea de bucurie că în grădina sa se află un așa pom cum nu se găsea în toată lumea. Se tot întorcea pe lângă dânsul și se tot uita pe de toate părțile la el, de i se scurgeau ochii. Când, într-o zi, văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată: apoi spre seară dă în pârguială. Îi zâmbea mustața împăratului și îi lăsa gura apă, când se gândea că a doua zi o să aibă la masa sa mere de aur, lucru ce nu se auzise până atunci.

în Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.

Mâța bătrână și șoriceii jucăuși (poezie pentru copii)

Dragi copii, vă povestesc
Pisicile ce pățesc
Când devin neputincioase
Trândăvind zilnic prin case.

Povestea-i adevărată
Și copiilor arată
O pisică bătrânioară
Ce dormea zilnic afară.

Șoriceii, la-nceput
De pisică s-au temut:
Nu cumva... pe toți -i prindă
Și o cursă să le-ntindă.

Și fricoși precum erau
Văzând că nu zice "miau"
Au tras-o întâi de coadă:
Dacă se mișcă, s-o vadă.

Și pisica a simțit
Și iarăși a adormit
Zicând că e mângâiată
Și de șoareci adorată.

Șoriceii, au văzut
Repede au priceput
Și-au chemat mai mulți să vină
Să se dea, pe trambulină.

Și așa au și făcut
Se jucau foarte plăcut:
Pe pisică se suiau
Și la vale se dădeau.

Greu este fii bătrână
nu fii tare în vână
nu poți fugi deloc
Fiind, bătaie de joc.

Și pisica a răbdat
Nici măcar n-a mieunat
Dimpotrivă, îi lingea
Cu lăbuța,-i împingea.

Și ce mare veselie
Șoriceii toți știe
Din tot satul sosească
Aici se veselească.

Unii, pe ea se suiau
De mustăți că o trăgeau
Așa mare veselie
Nu s-a existat fie.

Și bătrâna pisicuță
A fost blândă și drăguță
Și fiind prea bolnăvioară
Ia venit ziua moară.

Șoriceii, au simțit
Că pisica a murit
S-au dat jos de pe pisică
Neștiind ce îi zică.

Și gândind ei ce facă
Și nemaiavând o joacă
S-au gândit: groapă -i sape
Și acolo să o-ngroape.

Și așa au și făcut
Au săpat și au tăcut
Pisica au sărutat.
Și adio, ei, și-au luat.

Cum facă ei acum
Al pisicii ultim drum
Căci pisica: era grea
Și din loc nu se urnea?

Hai s-o tragem de codiță
De mustăți sau de guriță
S-o târâm până la groapă
Pe pământul ud de apă?

Și pisica decedată
A mai mieunat... odată
Șoarecii, s-au speriat
Și-au fugit imediat.

Și de-atunci, n-au mai venit
Și povestea, s-a sfârșit
Șoricei și voi fiți
Și pisica s-o iubiți.

Pisicuța, e frumoasă
Tânără și drăgăstoasă
Toată ziua toarce lână
Și în casă îi stăpână.

Când vede un șoricel
Se repede după el:
Șoricel închipuit
De pisicuță gândit.

Dragi copii, vă jucați
Pisicuțelor dați
Plăcerea de a trăi
Se juca și a iubi.

Pisicuțele-s copii
Sunt micuțe jucării
Nu cumva să le loviți
Răi la inimă fiți.

Și eu am o pisicuță
Este mare și drăguță
Îi vorbesc și îmi vorbește
Și din ochișori clipește.

Este-atât de drăgăstoasă
Când face tumbe prin casă
Că-ți vine te prefaci
Soricel, mic, te faci.

Să iubim animăluțe
Căței, șoricei și mâțe
Viața să nu le-o-ntristăm
Dragoste, să le-arătăm.
Mulțumesc.

poezie pentru copii de (18 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 17 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Furnicuța

Dimineața în grădină
Pe-o cărare șerpuită,
Fuge iute spre fântână,
O furnică prea grăbită.

- Furnicuță, unde alergi?
Stai puțin, ce, nu mă vezi?
- Te văd, dragă frățioare,
Cum să nu, deja ești mare.

La fântână mă grăbesc,
Să mă spăl, fiu curată.
Și apoi am muncesc,
În grădină ziua toată.

Ce furnică muncitoare,
Toată ziua-i ocupată.
Nu-i ființă așa sub soare,
N-am văzut vreodată.

Vreau fiu ca ea și eu,
nu dau-napoi la greu,
Harnic și stăruitor,
Bun de orice ajutor.

poezie pentru copii de (10 mai 2010)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La scăldat (poezie pentru copii)

La scăldat, cine nu știe
Că e mare veselie,
Găsești rațe, și căței
Și ce vrei, și ce nu vrei!

Unii înoată câinește;
Alții știe brotăcește;
Voinicește sau pe spate
Să tot fie, înoate!

La scăldat, și un fricos:
Câinele... lăudăros!
La scăldat, și o pisică:
Ce avea de apă frică.

***

Toată lumea-i la scăldat,
Toată lumea-i la spălat,
Doar cățelul și-o pisică:
Miorlăiau, că le e frică!

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 18 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Cornelia Georgescu

Petrecerea lor, prima organizată la bordul navei albastre, pe puntea principală, nu se prelungi foarte mult, dar fusese tare plăcută, pe toată durata ei, până în seara acelei zile, când se pregăteau de plecare. Aveau să vadă dacă măsurile de protecție propuse de director aveau fie respectate, sau dacă erau deja aplicate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ziua animalelor

- Ziua noastră a venit,
Mi-au dat drumul dintr-o cușcă,
Ies voios... și-am mârâit
La un om, care mă mușcă?

- Uuăă! De unde-ai scăpat?
Stai vezi ce te ochiesc;
Am o piatr㠖 aruncat:
Și muști te potolesc!

- Ai milă, că nu sunt rău,
Sunt un simplu cățeluș,
Nu sunt un mare dulău
Și sunt tare jucăuș...?

- Ia de-aici – puțină pâine
Văd că ești înfometat;
Mai văd pe maidan un câine:
De unde voi ați scăpat?

- Aș vrea îți mulțumesc,
Nu ești rău cum te credeam;
Latru și eu când vorbesc
Și din codiță-ți dădeam...?

- Ești un cățeluș cuminte,
De te prind, te iau acasă;
Latri în loc de cuvinte
Și te-am prins... la mine-n plasă.

- O -ți latru foarte tare,
Am fost prins și chinuit;
Rău este făr' de mâncare
Și-i bine: c-am mârâit.

poezie de (4 octombrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunzele în bejenie

Într-o toamnă aurie,
Frunzele din pomi căzute
Au plecat în bejenie
Pe cărările de munte.

Vântul rece și turbat
Le-a rostogolit în vale.
Unele-au ajuns în sat,
Multe-au rătăcit pe cale.

Altele-ajunse-n câmpie
S-au așternut pe ogor.
I-au dat culoare arămie,
Formând un frumos covor.

Pe fruzele adunate
În tufiș de mărăcine,
Se poate ascunde-n noapte,
Iepurașul, de jivine.

Tot din frunze-și fac culcuș
Multe alte rozătoare.
Că, uite, vine acuș
Iarna, cu multă ninsoare.

La copaci, la rădăcină,
Omul frunze-a adunat.
Poate iarna ca să vină.
Sunt pregătiți pentru iernat.

poezie de (octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

Stela: Dar creier aveau aceste bizare creaturi?
Dick: Nu, nu aveau nici creier, deși erau ființe raționale, însă sistemul lor de gândire era cu totul altfel, foarte diferit, nu se asemăna deloc cu al nostru, nu aveau deci nici sistem nervos. Nici măcar oase nu aveau, deci erau lipsiți de sistemul osos, de cel muscular, ca și de inimă, vene, sânge și tot ceea ce noi cunoaștem drept fiind sistemul circulator. De altfel, aveau niște organe interne foarte ciudate și simple, care erau și ele total diferite de ale noastre. În plus, fiind transparenți, erau vizibile.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alunița mămicuței (poezie pentru copii)

Alunița rătăcită, a ajuns în poieniță,
Și iute s-a-ndrăgostit, de alunul ce-a rodit.

- Alunița, unde-mi ești, ți-am spus că te rătăcești?
Vin la mama pe guriță, rămâi a mea fetiță...?

Alunița-ndrăgostită, sărutată și iubită:
S-a întors frumos drăguța, pe gură, la mămicuța!

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ana-Maria Cristofir

De la inceput

Mai intai s-a nascut o zi,
Mai apoi o noapte,
O cascada de intrebari si de soapte...
Cuvintele prielnice mi-au fost,
Am inteles: sunt scrise cu rost.

Am privit intr-a lor adancime -
Ce bine ca aveau structura, bolta, profunzime!
In ceasul acela, mai intai,
Am raspandit parfumul Sorului...
Venus si Hecates ma privira,
Mai apoi cerul si pamantul amortira.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fost odată

A fost odată ca niciodată,
Dar cred că n-o să mai fie.
Pe când bunica era fată,
Nu se știa de bogăție.

N-avea nici haine fel de fel.
N-avea palat, nici termopane.
Nici bani n-avea, nici mobilier...
Doar o căsuță cu obloane!

Avea o casă bătrânească
De la străbunii ei rămasă.
Că singurei cu truda lor
Și-au făurit un cuibușor.

Desigur, tot satul i-a ajutat.
C-așa era pe acea vreme.
Vecini, cumetri și cumnați,
Moșnegi și babe, și vădane.

Amestecau lut, pleavă, apă.
Apoi oamenii îl călcau.
Și se numea aceasta,, clacă''-
Căci între ei se ajutau!

Și tot cu claca au clădit-o.
La fel au și acoperit-o.
În alb pereții au văruit
Și era bine de trăit!

Aveau lejancă mare în casă-
Mobila cea mai prețioasă.
Pe ea dormeau copiii cu bunica,
Iar lângă ei torcea pisica.

Aveau mereu cotețul plin
Cu cocoșei și cu găini.
Iar în ocol-văcuță, purcei, cârlani...
Aveau gospodărie-așa ca la țărani.

Și masa mereu le era plină
Cu măliguță, lapte, brânză și smântână,
Jumări și murături aveau-
De foame, iată nu mureau!

Chiar de purtau haina cârpită,
Dar era lumea fe-ri-ci-tă!
Și chiar dacă munceau din greu,
Îi mulțumeau lui Dumnezeu:

au sare, că au pâine,
au mamă cui îi spune!
au frați, că au surori,
au în grădină flori...

Dar azi? Nu fie cu bănat,
Lumea tare s-a schimbat.
Avem de toate: condiții și tehnologie...
Dar nu avem esențialul-Omenie!

Azi mulți au profesii, studii, intelect...
Dar din păcate, duc lipsă de stimă și respect!
De aceea, dacă aș putea,
Timpul înapoi l-aș da!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Supărare cu pahare

Cred că mi-a venit damblaua
Să mă fac epigramist,
Să beau vinul cu... canaua;
Noaptea vesel, ziua trist.

epigramă de (28 august 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Vulpescu

Când am venit eu în București, "la coada calului", acolo, la statuile din fața Universității, erau încă trăsuri cu birjari lipoveni. Aveau taftane lungi, de pluș, aveau brâu bleu, iar trăsurile erau foarte elegante în interior. Și, cu adevărat remarcabil, caii erau dați cu cremă de ghete pe copite. Încă erau birje. Față de ceea ce este astăzi Bucureștiul, atunci era un oraș patriarhal. Circulația era foarte comodă. Noi, studenții, circulam cu tramvaiul.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Viata viata legata cu ata" de Ileana Vulpescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -35.00- 29.99 lei.
Titina Nica Țene

Satul pierdut

Atât am dorit vin la tine
privesc în Beica cea curată,
uit că a trecut prea multă vreme,
de când din sat am fost plecată...

Te-am găsit mai trist și mai pustiu,
arde într-un par lumină chioară,
iar în praful răspândit pe drum,
trece o căruță de la moară...

Pe la poartă sunt câțiva bătrâni,
mai vorbesc de una și de alta,
copiii au plecat în țări străine,
unul chiar așteaptă îi vină fata...

Le dau bună seara și-i întreb,
ce mai fac pe aici în seri cu lună,
ei se uită, dubios, la mine,
având în pahar țuică de prună...

Mai are-n gură fiecare 2-3 dinți,
stau cuminți cu mâinile în poală,
nicidecum numai recunosc,
și-mi aruncă, tâmp, privirea goală...

Plec din sat cu inima pustie,
oare-n el oi fi copilărit?
Odată cu tinerețea dusă,
satul, pentru mine, e pierdut...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.
Ion Creangă

Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau doriți aibă măcar unul, căci, cât era ziulica și noaptea de mare, ședeau singurei ca cucul și le țiuiau urechile, de urât ce le era. Și apoi, pe lângă toate aceste, nici vreo scofală mare nu era de dânșii: un bordei ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe laițe, și atâta era tot. Ba de la o vreme încoace, urâtul îi mânca și mai tare, căci țipenie de om nu le deschidea ușa; parcă erau bolnavi de ciumă, sărmanii!

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Ce-ți face epigramistul

Epigramistul te ucide
Îți taie capul ce nu-l ai,
Și mai apoi tot el decide
Dacă-ți mai taie și din grai.

epigramă de din Trăiri intense, volumul 4 (8 mai 2010)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

A fost odată un moș și o babă. Ei erau săraci de n-aveau după ce bea apa. Când mălai aveau, n-aveau sare; când aveau sare și mălai, n-aveau legumă. Trăiau și ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii, trențăroși și nespălați, ca vai de ei. Cel mai mic se vedea a fi mai isteț decât cei doi mai mari, dară era olog de amândouă picioarele. El se numea Țugulea. Ei se învecinau cu Zmeoaica pământului. Această zmeoaică era așa de rea, încât nimeni din vecinii ei n-avea pace de dânsa. Ea le călca moșiile și le făcea fel de fel de neajunsuri. La nașterea lui Țugulea, când a venit ursitoarele, s-a întâmplat fie p-acolo și Zmeoaica pământului. Ea auzise cum îl ursise și, de pizmă, mai în urmă, îi luă vinele și d-aia era el olog. Din acestă pricină, și fiind și săraci, unchiașul cu mătușa și copiii lor ajunseră de râsul tuturor megiașilor din sat. De bietul Țugulea însă râdea și chiar frații lui.

în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între apus și răsărit (movie on)

De supărare...
m-am dat de trei ori peste cap,
mutându-mi traiul într-un broscoi bătrân,
cu picioare crăcănate, articulații umflate,
gura lungă, holbat, și cu multe dungi pe spate.
Nicio sirenă nu se mai ferea de mine.
Apoi m-a deranjat cântecul lor târziu
și m-am mutat între prăpăstii abrupte,
lângă un tău neștiut, întunecat și liniștit.
De bine ce-mi era, uitasem de unde-am venit.
Într-o zi...
o femeie tare frumoasă, a dorit vadă,
ce e liniștea absolută,
alunecând,
lăsându-se cadă!?
I-am adus repede apă și-am rugat-o frumos!
Cu ultimele puteri,
s-a dat de trei ori peste cap.
Își revenea! Rănile i se-nchideau.
Atunci m-a sărutat și vraja s-a schimbat!
Ne-ntâlnim doar la răsărit și la apus:
Ea noaptea e un corb,
eu ziua sînt un lup.
Noaptea-i place zboare în lumina lunii,
frații mei urlă, sirenele îi ajută,
împletiți cu țipete răgușite de corb...
Zorile ne preschimbă, ea mă sărută,
eu alerg iute să-mi apăr haita vânată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook