Dar sufletul acela crud, tăvălit prin toată mocirla vieţii, fărâmiţat de toate emoţiile tari, desfigurat de măscăriile unui trai comun în mascara unică a casei cu nebuni şi strepezit de aceste nopţi de coşmar şi de sfâşiere, nimeni n-ar mai fi fost în stare să-l apere.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste, Capitolul al IV-lea - "Un suflet crescuse răsucit şi strâmb"
Adăugat de Bejinaru Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu fructul acesta amar în palma întinsă am intrat în lume, prin gangul umed, plin de necazuri şi taine, al casei cu nebuni, copleşit fără să înţelege, simţind adevărul în mine ca un spin murder de toată murdăria ce ma înconjuară.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdele din iarbă

M-am tăvălit prin iarbă-odată
Pe când eram la minte crud,
Mi-am înverzit cămaşa toată,
Dar mi-au spălat-o la Aiud!

epigramă de Nicolae Mihu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vesel de toate izbucnirile vieţii, de toate luminile cerului, de toate slăbiciunile primăverii. Sunt trist de toate amurgurile şi toate nostalgiile. Sunt puternic de toate dezlănţuirile furtunii, de toată nepăsarea sfârşitului. Sunt slab de toate amăgirile şi toate înduioşările. Sunt bun ca privirea unui copil îngenuncheat spre rugăciune. Sunt crud ca răzvrătirea unui nedreptăţit: sunt om.

citat din Ovid Densuşianu - fiul
Adăugat de A
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-le, Doamne, păcatul

N-am să-l uit niciodată
Pe acela care s-a răstignit,
Ca să salveze lumea toată
Chiar dacă ea nu l-a iubit.

Pe drumul durerii,
De mii de pietre a fost lovit,
Dar pe acela al învierii
De nimeni, Doamne, nu a fost întălnit!

Şi în clipa disperării
De pe cruce a strigat,
Iartă-le, Doamne, păcatul,
Căci eu de mult i-am iertat.

poezie de Vladimir Potlog (29 mai 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainic

Ne comportăm ca doi nebuni,
Dar ne ascundem în privire
Că suntem de atâtea luni
Însărcinaţi de o iubire.

Ne comportăm ca o gravidă
Cu toane, pofte şi capricii,
Purtând pe umeri o hlamidă
A unui trai mai gol de vicii.

Ne comportăm firesc, iubire,
Ca doi nebuni, dar nu din fire.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai sunt nopţi

Mai sunt nopţi, mai sunt şi zile,
Săptămâni de chihlimbar,
Pulbere, amnar, fitile
Şi dăm foc iubirii, iar.

Strâng în palmă, încă, sânul
Şi din sfârcuri sorb plăceri,
Răvăşind sălbatici, fânul,
Cu adâncuri de tăceri.

Lăcrimează-n noapte, cerul,
Despletite stele... ard,
Neputinţa şi-austerul
Unui trai... şi-aşa... bastard.

Mai sunt ore... şi minute,
Clipe gri, nebuni şi zmei
Ce nu vor să se îmbete
Cu parfum din flori de tei

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ar fi oare mai bine dacă ea va lua cu sine pentru totdeauna jignirea? Jignire?!? Dar asta a fost o purificare; a fost expresia cea mai pătrunzătoare şi mai dureroasă a conştiinţei. Mâine însă i-aş fi pângărit sufletul cu fiinţa mea şi i-aş fi epuizat inima. Dar acum jignirea nu va muri în ea niciodată şi, oricât de mizerabilă ar fi mocirla care o aşteaptă, jignirea o va înălţa şi o va purifica... prin ură... hm... poate şi prin iertare.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul unic e fericit că mănâncă bine, dar necazul lui este că n-are pe nimeni să-l apere, când alţii vin să-l bată.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uite nimeni că este al lui Dumnezeu cu sufletul şi cu trupul, că depinde de Acela în toate clipele vieţii şi în toate cerinţele sufletului şi trupului. De aceea să se îndrepte către Dumnezeu ori de câte ori sufletul şi trupul simt o anumită nevoie...

Sfântul Ioan de Kronstadt în Viaţa mea în Hristos (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca focul şi mocirla, am fost noi amândoi,
Unul lasă cenuşa, altul lasă gunoi.
Ca vântul cel puternic, cenuşa-i spulberat,
Căci în mocirla aia, eu toată m-am băgat!

catren de Iuliana Chirilă
Adăugat de Iuliana Chirilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul plecă şi într-o clipă se făcu nevăzut în păinjenişul drumului pe când preotul se uita în urma lui, remas singur pe şine, ca un şarampoiu pe care nimeni n-ar fi putut să-l clintească din pământul Daciei.

finalul de la Îndreptări de Duiliu Zamfirescu (1908)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi de n-ar fi fost...

Şi de n-ar fi fost Eminul, să ne mângâie pe frunte
Cu poemele-i albastre şi cu geniul prins în plete,
Poate, c-am fi fost orfanii limbii noastre,-n nopţi cărunte
Azi, orbecâind prin neguri printre vise violete.

Şi de n-ar fi fost Cuvântul, prins în dragostea lui mare
(Fericit a fi şi pâine, dar şi apă cristalină),
I l-am fi trimis din raiuri, flori de câmp la cingătoare
Cu mireasmă de altare, irizări de opalină.

Şi de n-ar fi fost Poemul, inimă de Românie,
Sângerând de dor de codri şi de zbor până la stele,
Am fi inventat Poetul, să ne cânte-n poezie
Cu vioara lui Enescu, Rapsodia în atele.

Şi de n-ar fi fost!... O, Doamne, ce săraci treceam prin viaţă,
Neştiind ''iubi în taină'', ''printre stânci din piatra seacă''!
Te-aşteptăm, din nou, Emine, printre zorile de gheaţă,
Să ''răsai asupra noastră'' şi de dor să ne mai treacă!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea ta mi-a fost o sfâşiere...

Plecarea ta mi-a fost o sfâşiere...
Ştiu bine că durerile se curmă...
Nici cel dintâi nu sunt, nici cel din urmă,
Cenuşa vremii ninge mângâiere.

Din tot ce-a fost nu mai rămâne urmă...
Un cântec stins pe valuri... o părere...
O umbră jucăuşă care piere
În colbul zării... Nimeni nu-l mai scurmă!

N-am fost nici eu, nici tu n-ai fost de vină...
Dacă te-ai smuls de mine, o străină,
Şi pleci nepăsătoare, calmă, rece.

Rămâne alta, - cea adevărată,
Din visurile mele-ntruchipată:
Icoana ce ţi-am scris o să te-ntreacă!

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictura cu crin

Şi aş dori să te păstrez
In clipa aceasta de strălucire
Ca pe-o floare, care se dăruie singură
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sînt sfîntul!
Dar îmi place imaginea şi o păstrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna şi viaţa noastră!
Ca un film de desene animate,
Făcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urmă
Şi toate aceste intimplari
Mai mult sau mai puţin necesare,
Pe care, până la urmă,
Sintem tentaţi să le credem chiar fericite?
Sint insaşi viaţa noastră cu gust amar
Care tînjeşte dupa o lacrimă de căinţă,
Ca să-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbră prin toate aceste încăperi
Ale castelului tău
(Nu din Spania, desigur!)
Şi nu te-a întinat nimic
Nu te-a atins nicio armă din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumuseţea ta ştie să se apere
Şi chiar dacă nu mi-ai fi spus o vorbă
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineaţă.

Azi-noapte am fost mai epici -
Şi cuvintele tale
Le-am văzut strecurindu-se
Prin fereastra întredeschisa,
Prefacîndu-se în fulgi,
Pentru neîntinarea oraşului.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Off, Luci... Chiar mi-era dor de el, mult; doream să-l văd, dar nu în aceste împrejurări, nu în aceste condiţii... Oare de ce-l întâlnesc mereu, ca un făcut, exact când n-ar trebui, în cele mai nepotrivite momente şi locuri?

replică din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex-biruinţă

În enclavele mele de dor
Unică reincarnare e Iubirea creştină
Mugur de lumină-n miez de lumânare
Viaţa ca un crug, clipa ca o binecuvântare!

În enclavele mele de dor
Unică reincarnare e Iubirea creştină
Timpul e-mpărţit în oarbe destine
Sufletul se zbate ca şi cum ar rămâne!

În enclavele mele de dor
Unică reincarnare e Iubirea creştină
Profeţind ruga de rouă în candelabre de seară
Fiecare izbuteşte cu teamă prin propria-i îndoială!

În enclavele mele de dor
Unică reincarnare e Iubirea creştină
Dincolo de viaţă dincolo de moarte
Trupu-şi cicatrizând ispitele toate!

În enclavele mele de dor
Unică reincarnare e Iubirea creştină
Credinţa în înflorire şi în preţuire
Ofrandă fiind viaţa, rug de nesfârşire!

În enclavele mele de dor
Unică reincarnare e Iubirea creştină
Sufletul, sieşi sentinţă
Fluid surâs, ex -biruinţă!

poezie de Constantin Anton din Mogoşeşti, Fiinţa mea - vol II
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pasiune

Pasiunea nu este o idee fixă, o încercuire strânsă a preocupărilor, canalizarea vieţii pe o pantă unică, ci mai degrabă o efervescenţă anarhică a vieţii, ca a unui corp sub muşcătura unui acid.

definiţie de Julien Gracq
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus, dacă n-ar fi trăit niciodată, n-am fi fost în stare să-L inventăm!

citat clasic din Walter Wink
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reuşitele mele datează din clipa în care, încetul cu încetul, am început să capăt distanţă faţă de personaj. Jocul acela atât de tulburător, de periculos, de crud cu personajul, pe care începi să-l mânuieşti, să-l aşezi, să-l dirijezi, dar în acelaşi timp şi el te influenţează, te determină.

Valeria Seciu în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa gândului hoinar

S-a-ntipărit bizara întâmplare
În mintea lui, în trupul său bolnav,
Prin amintirea-ceea ce-i apare
Şi-i îngrozeşte sufletul firav,

Căci vis nu este, nu e un coşmar
Ce-l chinuie în starea de visare –
E-o revenire-a unui gând hoinar
Ce-i readuce clipa care doare.

Iar clipa-ceea nu a fost, o ştie!
Nu poate înţelege: cum se poate
Un lucru care n-ar putea să fie,
Să-i tulbure convingerile, toate.

Cum să-şi explice zbaterea nebună
Din ziua-n care ceru-a devenit
Pe jumătate-ntunecat, cu Lună,
Cealaltă - zori născuţi din asfinţit?

Ce-a fost: o zi, o noapte de iubire?
Cum ar putea, acum, să-i dea de rost
Acelui gând ce-aduce-o amintire
A unei întâmplări ce nu a fost?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!