În țărâna care-l arde
Mergând să-și caute dreptatea
A plecat omul pe jos.
Șubredă-i e sănătatea,
Pielea-i spânzură pe os.
În țărâna care-l arde,
Omul calcă-ncetișor.
Se clatină iar și cade,
Strigând după ajutor.
De murit, nu vrea să moară.
Are acasă cinci copii.
Ce vor crede ei diseară,
Când tata n-o mai veni?
De sus, soarele îl arde.
Jos, colbul de praf îl frige.
Se ridică și iar cade,
Nu mai poate nici să strige.
Cu ochii înlăcrimați
Către cer acum privește:
Doamne, două fete și trei frați...
Zicând acestea... el sfârșește.
În lumea de azi, se pare,
Nimenea nu te ajută.
Nu te crede cel ce are.
Este dușmănie multă.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ajutor
- poezii despre tată
- poezii despre sănătate
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre dușmănie
- poezii despre dreptate
- poezii despre acasă
Citate similare
Muribundul
Soarele nu mai e sus,
Luna și ea s-a ascuns.
Din cer cade câte-o stea,
Semn că moare cineva.
Dansul celorlalte stele,
Încheind un ritual
Se aduna-ntr-un altar
Ca să apară mâine iar.
Am o vedere de smoală
Totu-i negru... peste tot
E și o liniște nebună
Dar și o negură păgână.
Adio și m-am dus,
Mă așteaptă cel de sus.
Am de dat o socoteală,
De jos, din viața reală.
Și să spun sub jurământ
Tot ce am făcut pe pământ.
Se lasă negura pe sat,
Îmi pare rău că am plecat.
Soarele nu mai e sus,
Chiar și luna s-a ascuns,
Din cer cade câte-o stea,
Cred că s-a dus cineva.
epitaf de Cimpeanu Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sat
- poezii despre promisiuni
- poezii despre negru
- poezii despre dans
- poezii despre Soare
Omul este cel ce crede
Timpul este cel ce-așterne
calea către existență,
Omul este cel ce crede
în Isus și-n Providență.
El îmblânzește natura,
cucerește alte spații,
Cu iubire stinge ura
pentru multe generații.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre natură, poezii despre iubire, poezii despre existență, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În noaptea rece, geroasă
În noaptea rece, geroasă,
Când somnul era stăpân,
Un om se-întorcea acasă
Înfruntând vântul păgân.
Avea tovarăși doar luna
Și puzderia de stele,
Vântul ce bătea întruna,
Prevestindu-i clipe grele.
Prin întuneric de smoală,
Cu făpturi nedefinite,
Omul cade, iar se scoală,
Vrea să meargă înainte.
În pădurea care-i mută
Omul rătăcește drumul.
Picioarele nu-l ajută.
Adăpost îi e gorunul.
Pe frunze, la rădăcină,
Obosit, el se așează.
Așteaptă ziua să vină,
Când soarele luminează.
Un somn dulce l-a cuprins.
Din el, nu s-a mai sculat.
Dumnezeu mâna i-a-întins,
De păcate l-a iertat.
L-a-înălțat apoi la cer,
În frumoasa lui grădină,
Unde nu e vânt, nici ger,
Unde totul e lumină.
poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre somn, poezii despre lumină, poezii despre ger, poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre stele sau poezii despre stejari
Păcală și Tândală la biserică
Când Păcală și Tândală
se închină la icoană,
Păcală se uită-n jos,
iar Tândală la Hristos.
Tândală îl întreabă pe Păcală:
-Ce cauți pe jos păcală?
Păcală îi răspunde:
-Eu îl caut pe Hristos.
-Hristos este sus.
Ce să caute pe jos!
Smerit, Păcală îi răspunde:
-A coborât pe pământ
să ne fie nouă bine.
Să aducă Duhul Sfânt
de la Dumnezeu citire.
Tândală continuă să se închine
la icoana lui Hristos.
Păcală face mătănii
chinuindu-se pe jos.
La plecare,
amândoi au în privire
mai multă dumnezeire.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre icoane, poezii despre smerenie, poezii despre sfințenie, poezii despre biserică, poezii despre Sfântul Duh sau poezii despre Păcală
Drum șerpuit
Nu am casă, nu am masă,
Departe am plecat...
Iar drumul șerpuit, să mă întorc
Nu mă mai lasă,
Nici să întorc capul... nici să vin acasă.
Și hoinăresc prin lume neîncetat.
Picioarele-mi rănite...
Abia mi le mai port.
Iar soarele mă arde...
De nu îl mai suport.
Sudoarea de pe frunte...
Î-mi cade tot mai tare,
Iar drumul șerpuit...
Of doamne... sfârșit nu mai are.
Am inima... ce încă,
Nu mă lasă...
Mereu î-mi bate tare
Acum... la-n'tors acasă.
O ploaie cer plângând
Arșița ca să-mi treacă
Pe drum să merg cântând
Să uit că e săracă.
Săracă a mea țară...
Săracă și-n nevoi...
Că ne-au vândut acuma
Din nou domnii ciocoi.
Îl rog pe bunul Dumnezeu
Să-mi sfârșească drumul șerpuit.
Că numai pot de greu
Că țara... tare mi-am dorit.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre sfârșit, poezii despre ploaie, poezii despre inimă, poezii despre dorințe sau poezii despre Dumnezeu
Lumea e cu susu-n jos
Un prieten când trăgea să moară
Spunea că lumea e cu susu-n jos,
C-ar fi mai bine bunăoară
Să moară omul... puțin mai sănătos.
epigramă de Vasile Iușan din Am cap de neamț, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre sănătate, epigrame despre prietenie sau epigrame despre moarte
În lunile de iarnă se poate observa, la orizontul sudic, o stea foarte strălucitoare. Este steaua Sirius, cea mai strălucitoare de pe cer. Căutați-o și voi după cum urmează: în decembrie după ora 22, în ianuarie după 20 și în februarie de când se întunecă. Acum priviți în dreapta-sus față de Sirius. Vă atrag atenția trei stele asemanătoare ca strălucire, dispuse într-o linie dreaptă. Aceste trei stele fac parte din constelația Orion și se numesc "centura lui Orion". Dacă observați cu atenție: ele sunt încadrade de patru stele, două strălucitoare în dreapta jos și stânga sus și două mai slabe în dreapta sus și stânga jos. Acestea formează constelația Orion, un fel de dreptunghi cu o linie de trei stele la mijloc.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre întuneric, citate despre superlative, citate despre ore, citate despre iarnă sau citate despre constelații
Ne plouă cu ochi
Cade noaptea azi pe stradă
Și-aleargă pe trotuar
Toți din jur ca să o vadă
Scăpărând dintr-un amnar
Cade noaptea și-n balcon
Lipită doar de pereți
Și duce al iernii zvon
Chiar de el să te agăți
Și pe stradă noaptea cade
Până aici în Mănăștur
Iar cuvântul tău ne arde
Chiar și-al lunii chip azi pur
Urcă noaptea pe perete
Chiar pe blocuri urcă acum
Și pe vânt îl ia de plete
Să n-o bată nicidecum
Nu mai plouă dar cu ochi
Pe afară prin oraș
Doar pe alăturea prin gropi
Mai supin-un copilaș
Ne zâmbesc pe ceruri stele
Când pășim pe bulevarde
Oglindind lumini din ele
Un foc ce inima-ți arde
Iată Clujul în trăsură
Parcă noaptea l-a furat
Ne mai dă ce se îndură
Înc-un zâmbet ne-a lăsat
poezie de Ioan Daniel Bălan (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre păr sau poezii despre oraș
Trăiește în realitate
Omul născut într-o vreme
cu greul vieții în spate,
De-întuneric nu se teme.
Greul, cu binele-împarte.
Crede în lumina soarelui
când cerul e înnegurat.
Și-n bunătatea aproapelui,
chiar dacă el la înșelat.
Crede în loialitate
chiar dacă a fost trădat.
Trăiește-n realitate,
de trecut s-a lepădat.
Omul ca un mugur
tinde spre-înflorire.
Chiar dacă e singur
crede în iubire.
Dar cel mai mult el crede
în bunul Dumnezeu.
Chiar dacă nu-l vede
simte ajutorul său.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre trecut, poezii despre realitate, poezii despre naștere sau poezii despre muguri
Viața ca un pahar de sticlă
Omul prețuiește viața
Fiindcă e prea scurtă.
Viața curge precum gheața,
Când este căldură multă.
Viața-i ca un fir de ață
Care prea ușor se rupe.
Ori, ca un vânt în față
Care-ți aduce gunoaie multe.
Viața-i un pahar de sticlă,
Când îți cade jos din mână.
De jos nu se mai ridică,
Se transformă în țărână.
E o pânză de păianjăn,
O suflă vântul și-o strică.
Ori este ca un leagăn
Care-n valuri te ridică.
Sunt valurile vieții noastre
Cu fapte bune și rele.
Cele bune-s flori în glastre,
Cele rele ne-aduc jele.
E bine, viața când o ai
Tu din plin s-o prețuiești.
Pe moarte să nu o dai.
Alta nu mai dobândești.
Viața-i ca o frunză-n vânt
Măturată pe cărare,
Când a căzut la pământ
Se veștejește și moare.
Și totuși, viața e perpetuă,
Dar nu pentru tine
Fiul o continuă
Și asta e foarte bine.
De sfârșit nu se sfârșește.
Deci are perenitate.
Ia aminte și gândește!
S-o trăiește cu demnitate!
Tu gândind la viitor
Copiii cu drag să-i crești!
Să le dai aripi de zbor
Că prin ei, și tu trăiești.
poezie de Dumitru Delcă (28 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre gheață, poezii despre creștere sau poezii despre copilărie
Răsadul
Luminiță-n miez de ghindă,
Un luceafăr te colindă
Să-ți șoptească, pe-nserat,
Ce ești tu cu-adevărat.
Să visezi că crești mai mare,
Din sămânță către soare.
Iar sub coaja ta, în noapte,
Foc va arde mai departe.
Vine iarna peste moară,
Luna pe pământ coboară
Și te vede copiliță,
Cu căpșor de luminiță.
Tu, răsad, ieși azi în lume,
Omul îți va da un nume.
Iar pe cer o stea clipește
Frunzulița când îți crește.
poezie pentru copii de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre noapte, poezii despre iarnă sau poezii despre foc
O frunză căzută jos
O frunză căzută jos
nu mai urcă unde a fost.
O frunză căzută-n vale,
vântul o poartă pe cale.
O frunză căzută jos
nu mai este de folos.
Este galbenă ca ceara,
nu mai e verde ca vara.
La frunza căzută jos
drumul e anevoios.
I se pare mult prea mare
și în zbor, și pe cărare.
Odată căzută jos
din drum nu s-a mai întors.
Pe creangă n-a mai urcat
fiindcă pomul a înghețat.
Căzută-n mijloc de drum
îngheață și ea acum.
Iarna peste ea coboară,
sortită e ca să moară.
Peste ea zăpadă cerne,
eternitatea se așterne.
poezie de Dumitru Delcă (11 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre zăpadă, poezii despre văi sau poezii despre verde
Omul care cade nu poate simți sau auzi când a atins fundul. Cade, cade la nesfârșit. Asta se întâmplă cu oamenii care la un moment dat în viață au căutat ceva ce nu puteau găsi în mediul înconjurător. Sau care și-au închipuit că nu-l pot găsi. Și care atunci au renunțat să mai caute. Au renunțat încă înainte de a fi început să caute cu adevărat.
J.D. Salinger în De veghe în lanul de secară
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre viață sau citate despre adevăr
O floare, un câine
Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele și floarea erau umbre -n vânt.
Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face și așchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.
Câinele zace cu ochii pironiți în poartă,
să-și vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.
Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scâncește într-un plâns subțire,
ar vrea să se pornească
la drum, spre cimitire.
Îi umblă tot amarul prin inimă și vine,
stăpânul este dus: se uită... poate vine.
Îi umblă ochii triști la floare și la poartă,
acolo îl vedea venind de fiecare dată.
Dar știe că pâinii îi este dat să fie pâine,
câinelui îi e sortit să moară câine.
Că aerul mai blând e aici, acasă. Și n-a uitat,
că poarta e deschisă, stăpânu' e plecat.
poezie de Camelia Oprita din Poeții noștri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanA.Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre plâns, poezii despre flori, poezii despre câini, poezii despre vorbire, poezii despre tristețe sau poezii despre sânge
O floare, un câine
Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele și floarea erau umbre -n vânt.
Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face și așchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.
Câinele zace cu ochii pironiți în poartă,
să-și vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.
Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scâncește într-un plâns subțire,
ar vrea să se pornească
la drum, spre cimitire.
Îi umblă tot amarul prin inimă și vine,
stăpânul este dus: se uită... poate vine.
Îi umblă ochii triști la floare și la poartă,
acolo îl vedea venind de fiecare dată.
Dar știe că pâinii îi este dat să fie pâine,
câinelui îi e sortit să moară câine.
Că aerul mai blând e aici, acasă. Și n-a uitat,
că poarta e deschisă, stăpânu' e plecat.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea pe furiș coboară
Ziua-și termină lumina,
Noaptea pe furiș coboară.
În văzduh cade cortina,
Pe cer stele-încep s-apară.
În policandrul cerului
Astrul nopții se aprinde.
Întinderea pământului
Cu lumină o cuprinde.
Când soarele odihnește
Îngerii de sus veghează
Liniștea care domnește,
Când Tera noastră visează.
Policandru-încet pălește
Când zorii pe cer se-aprind.
Soarele iar strălucește
Necuprinsul poleind.
poezie de Dumitru Delcă (11 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre lumină, citate de Dumitru Delcă despre noapte, poezii despre îngeri, citate de Dumitru Delcă despre îngeri, citate de Dumitru Delcă despre visare, poezii despre odihnă, poezii despre astre sau citate de Dumitru Delcă despre Soare
Mai cade câte-o frunză...
Mai cade câte-o frunză ruptă,
Din pomul și așa prea gol
Și în căderea ei foșnită
Mor visele strânse în stol.
Mai cade câte-o frunză verde,
Copacul este întristat,
E-atât de gol că nu ai crede
C-a fost cândva cel mai bărbat.
Mai cade și câte o creangă,
S-a rupt din uscăciunea ei,
Lăsând coroana prea beteagă,
Lăsând mai rare flori de tei.
Mai cade câte-o frunză udă,
Înlăcrimate dimineți,
Vântul când trece nu ascultă
Povestea ei cu ochii beți.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre tei sau poezii despre superlative
Grei mi-s anii
Grei mi-s Doamne anii, grei,
fără copilașii mei.
Au plecat în țări străine
după bani și după pâine.
Greu mi-i Doamne sufletul
că mi-a plecat băiatul.
A plecat după mai bine,
îl aștept și el nu vine.
Fata a plecat în lume,
am pierdut ale ei urme.
Nu știu de va mai veni
sau măcar de-o mai trăi.
Grei mi-s Doamne anii, grei.
Îmi plâng ochii după ei.
Bătrânețea mă răpune,
Sorele meu va apune.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre suflet sau poezii despre fete
Învinsul
Chiar de-l arde, chiar de-l frige,
El n-are voie să strige.
Pune sabia în teacă,
Din ringul de luptă, pleacă.
poezie de Dumitru Delcă (9 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-ndoi
Nu te-ndoi, ci crede
Că după orice nor
E-un soare și mai dulce,
E-un rod și mai cu spor.
Nu norul este veșnic
Ci soarele e-acel
Ce-nvinge și rămâne
Atotputernic el.
Nu te uita la tine
Că ești atât de slab
Nici la vrășmașul care
Te-ar nimici degrab'.
Nu te-ndoi, ci crede
Că dincolo de tot
Veghează Dumnezeul
Puternic Savaot.
Căci nici un păr nu-ți cade,
Că nici o clipă nu-i,
Că nu-i nici o-ncercare
Decât prin voia Lui.
Că dacă crezi puternic
Nimica nu-i spre rău
Ci totul se va-ntoarce
Spre-un și mai bine-al tău.
Nu te uita la ziduri
La porțile de fier,
La ura ce scrâșnește,
Ci uită-te la cer...
Nu te-ndoi, ci crede
Că-n ceasul cel mai greu
Clipită de clipită
Veghează Dumnezeu!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre fier sau poezii despre ceas