Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cronică rimată la volumul "Zâmbete și lacrimi" al doamnei Any Drăgoianu

Tot citindu-ți cărțulia
Zâmbetelor tale, Any
Și prinzndu-mă soția
Mi s-au înmulțit dușmanii.

M-a 'ntrebat, dar cu dojană
Luându-mi cartea ca pe-o pradă:
- Cine este această Ană
Și cu igrecul în coadă?

Tensiunea se ridică
Și îmi strigă fără zâmbet:
-Am văzut că ți-o dedică
Chiar ca pe un dar de suflet!

Văzând, totuși că repetă
Întrebarea și-n amurg,
I-am răspuns că e poetă,
Prozator și dramaturg.

Dacă-n jur aruncă drama
Zâmbetelor când îi vine,
Spune-mi tu, mâncate-ar mama
Lacrimile pentru cine?

Ăsta este titlul cărții,
Dar ea e cum tu nu știi
Și deasupra judecății,
Scrisă e pentru copii!

Răsfoi în grabă cartea
Și văzu cu bucurie
Estompându-și răutatea
Cui și pentru cine scrie.

Îi pieri întreaga frică,
Dar mi-aprinse un fitil:
- Bine-mi pare moșulică,
Ea te crede infantil!

poezie satirică de
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vladimir Potlog

Sunt un egoist fără credință

Sunt un egoist fără credință,
În oameni, nu în Dumnezeu,
Și fac tot ce îmi stă în putință
Să arăt sunt cineva și eu.

Am o mare suferință;
Și mulți îmi repetă mereu,
Nu crede în oameni,
Mai bine crede în Dumnezeu!

Căci el este bun și mare,
Așa scrie în cartea sfântă
Grijă are de fiecare,
cartea nu știe să mintă.

Dar omul are două fețe,
Poate asta Dumnezeu nu știa,
Și nu are cine pe om să-l învețe
Că fățărnicia este o piază rea.

poezie de (26 septembrie 2013)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De carte infiat...

Ochiul lucid al Cărții îmi disecă
Și îmi traduce gându-nnoitor –
Cartea îmi este înger păzitor.
Eu sunt copilul tău, Bibliotecă.

De Carte înfiat, de ea crescut,
Simt, tainic, glasul Cărții când mă cheamă.
Cu drag, îi zic Bibliotecii mamă,
Și pentru ea – sunt sabie și scut.

Norocul e mereu altundeva,
Dar niciodată nu e prea departe –
Zgârcit cum este, totuși ne împarte
Câte puțin din avuția sa...

Când vine ziua norocoasă-a mea,
Aș vrea să cred m-a visat o carte...

sonet de (15 martie 2016)
Adăugat de Maria GontaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru cine oare...

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ți-ai lăsat Tu, slava, și-ai venit în lume?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Pentru-oricine crede în slăvitu-Ți Nume!
Însă și credința vine de la Tine,
Prin Cuvântu-Ți Sfânt și un har anume,
Harul de-a pricepe Legile-Ți divine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Te-ai jertfit pe cruce, Miel ispășitor?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Pentru-oricine caută și-azi un Salvator!
Dar lumina 'ceasta e tot de la Tine
Prin Cuvântu-Ți plin de har mântuitor,
Un har sfânt ce umple tot golul din mine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ești Tu Mare Preot, în Locul Preasfânt?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Intră prin credință, în Noul Legământ!
Dar și-aceasta-i Taină Sfântă, care vine
De la Tine, Doamne, prin Duhul Tău Sfânt
Care L-ai trimis, să domnească-n mine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Mi-oi trăi eu viața în această lume?
Pentru Tine, Doamne, nu pentru oricine!
Biruind ispita și-n Sfântul Tău Nume
Voi trudi la plugul Slăvilor divine,
Prin Mărețul Har, acordat anume,
Celor ce iau jugul cel bun, de la Tine!

poezie de din volumul de versuri Din Comorile de har (7 ianuarie 2018)
Adăugat de SaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Plopul s-a-nveșnicit, dar pentru cine?
Crinul a viscolit, dar pentru cine?
Steaua a înflorit, dar pentru cine,
Când casa e pustie fără Tine?
-------------------------------------------

Tăcerile rodesc doar pentru Tine,
Luminile doinesc doar pentru Tine
Și-amurguri moștenesc doar pentru Tine
Când crucea mea e răstignită-n Tine
Și urc spre ea mă tem de mine.

poezie de din Când s-au fost spus Îngerii (2005)
Adăugat de Traian VasilcăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...

Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...

Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici

Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...

Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care să știe...

Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de
Adăugat de Natasa RaduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate că nu moare nimeni pentru că nu s-a născut nimeni? Și dacă nimeni nu s-a născut cine se reîncarnează? În afara minții cine crede că s-a născut? Întreabă un corp noaptea în somnul profund dacă s-a născut și vezi dacă în lipsa minții corpul știe asta? În leșin știi tu că te-ai născut? Dar un animal știe el câți ani are? Tot ceea ce știi despre tine e doar limitata minciună numită mintea. Și nu vrei să recunoști tragic drama asta pentru că tocmai ea e cea care nu vrea să o recunoască chiar Acum dar care se pretinde a fi tu.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Ai să regreți

Îmi este dorul atât de aprig și te aștept ca o nebună,
În cioburi a sărit fereastra, de al meu dor... nu de furtună.
Vor trece poate multe zile, sau ani... sau cine poate ști?
Și eu te-aștept ca-ntotdeauna... mereu te-aștept, dar tu nu vii!

De ce să vii? cine sunt eu, și cine am fost pentru tine?
Am fost femeia ce și-a dat încrederea și inima ei, ție.
Dar ce contează pentru tine? femei sunt peste tot,
Aș vrea să am puterea să te smulg,... din suflette scot.

Vor trece anii tot în grabă, așa cum în grabă sunt toate
Te-or năpădi dintr-un trecut, amintiri nenumărate
Ai să regreți că n-ai știut să-mi prețuiești iubirea
Ai să regreți dar ce folos, rămâi cu amintirea!

Femeile te-au părăsit, și toate te-au uitat
Tu ai rămas însingurat, cu sufletul secat
nu-ndrăznești să te întorci la mine înco-dată
Eu inima mi-am ferecat, și poarta e-ncuiată!

poezie de (2017)
Adăugat de AțunelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când plouă

când plouă
ascult pasărea gri
din pieptul ud răzbat sunete palide
pentru cine cânți făptură puțină
spune-mi
pentru cine cânți
pentru bradul falnic care te adăpostește
pentru picăturile de apă mult prea grăbite
pentru norul care a înghițit soarele
pentru cine?
cânt pentru o inimă bună
acesta îmi este rostul
cânt pentru inima bună
care aude

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine crede dar în Mine

Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine se-ncrede în Mine sus în cer are un Tată
Căci din cer m-am pogorât nu să fac dar voia Mea
Ci a scumpului Părinte — să-mplinesc doar voia Sa
Voia Lui acesta este din tot ce dar El mi-a dat
nu pierd aici nimica cum dar El m-a învățat
Voia Tatălui Meu este pe Fiu cine îl vede
nu piară pe vecie — în El cine se încrede
Și așa Mântuitorul ne-a vorbit de Ființa Sa
Pe acel ce crede-n Mine din morți îl voi învia

Eu sunt Pâinea — din cer ce s-a pogorât
Domnu așa odinioară despre Sine ne-a vorbit
Dar iudeii nu credeau și-i vorbiră împotrivă
Căci a lor viață atunci — era-o barcă în derivă
Nu-i acesta Fiul lui Iosif între noi care trăiește
Cum dar El acum ne spune din cer El Însuși este

Însă Doamnul le-a vorbit — între voi să nu cârtiți
La Mine nimeni nu vine viața de nu o sfințiți
Dacă Tatăl nu v-atrage și nu locuiește-n voi
Nu puteți veni la Mine să vă-nvii în ziua de apoi
În proroci e scris — toți vor fi învățați de Dumnezeu
Cine dar de Tatăl ascultă va primi Cuvântul Meu
Iar în ziua de apoi Eu ființa îi voi învia
Și de-a pururi și-n vecie viață el va căpăta
Adevărat adevărat vă spun — cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are și el de la moarte — la viață vine
Căci Eu sunt Pâinea Vieții din cer care se coboară
Și din Ea cine mănâncă în veci dar canu moară
Cine dar din Ea mănâncă în veci dar — el va trăi
Și Pâinea pe care o dau este trupul Meu să știți
Pentru voi dar iată-l dau frații Mei cu toți să fiți
Cine crede dar în Mine Viața veșnică o are
Căci Eu îi ofer un nume și îi dau pe veci salvare
O veniți dar prin credinț㠗 Evanghelia o urmați
Ca să fiți cu toți de aicea și surori și să-mi fiți frați
11-02-2020- mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ego-ul crede că are un corp ce ar putea, la rândul lui, să "își piardă viața". Cineva chiar m-a întrebat de curând: "Unde se duce viața după ce murim?" Întrebarea pentru identitatea născută corp-minte pare foarte validă, dar de fapt ea este complet invalidă, și iată de ce! Așadar la întrebarea: "Unde se duce viața după ce murim?" eu, la rândul meu, am întrebat: "Dar de unde a venit? " Credem viața vine de undeva și se aciuiază în pârlitul de butoi cu rahat numit corp-formă și că el deja avea maladia devastatoare numită "gândire". De aceea, întrebarea: "Unde se duce viața după ce murim?" pare foarte pertinentă, dar dacă în fapt nu e deloc așa? Oare unde se duce spațiul după ce copacul a putrezit demult? Oare a venit spațiul de undeva sau spațiul era Aici dintotdeauna și forma doar l-a invadat? Analogic vorbind, Viața pe care o ești este dintotdeauna și pentru totdeauna, ea nu vine și nu pleacă nicăieri, doar identificarea cu ego-ul te face să crezi și să spui trăsnaia: "corpul ăsta sunt eu!" în fapt, toate corpurile sunt ale Tale și se scaldă în Tine, Tu cel care ești Viața, și nu "ai viața", exact cum peștii se scaldă în ocean.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răspunsul la întrebarea "cine sunt eu?" nu are nici un sens. Dar nu pentru că e absurd, ci pentru că nu există devenire și atunci orice răspuns e absurd.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așa cum muzicienii trebuie să facă muzică, poeții să scrie și pictorii să picteze, cu toții avem câte un dar unic făcut pentru o anumită vocație, ce va aduce scop și sens în viețile noastre. Adevărata bucurie și fericire va continua să ne scape până când vom folosi acel dar pentru a deveni cine ne-am născut să fim.

citat din
Adăugat de Lidia ResteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sean (despre o pacientă): Dar are personalitate multiplă.
Liz: Te rog! Cine nu are? Pentru mama, sunt un copil. Pentru Jan, sunt o scârbă fără suflet. Și pentru câinele meu sunt Dumnezeu.
Sean: Poate că ar trebui să îmi iau un câine.

replici din filmul serial Prietenie pe muchie de cuțit
Adăugat de Nicoleta-Cătălina GhițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu spui: "Te rog, confirmă-!" Dar cine îți va confirma infirmatul? Cine îl va confirma pe unicul fără al doilea dacă doar el există? Doar Acela este real! Eu și tu suntem ireali. și mai ales tu! Eu sunt Acela, tu cum de ai devenit acesta ce poate fi confirmat sau infirmat? A te confirma este ca și cum ai vrea să te afirm ca viață. Dar eu sunt viața în care toate confirmările și infirmările sunt infirmii copii ai gândului. Cine îți va confirma infinitul? Și mai ales din care capăt va începe să facă asta? Are el vreo unul? Pentru infirmatul este inconfortabil, iar confirmabilul este confortabilul, dar ceea ce cauți ca și ceea ce ești este non-dualul. Putem împărtăși Asta pentru că amândoi suntem asta. Mâna stângă o poate strânge, îmbrățișa pe cea dreaptă și în această împărtășire strălucește natural eterna unitate non-duală. Nu ți-l pot confirma pe "A-Fi", pentru că tu ești. Iar pe Acela dinainte de "A-Fi" cine îl va confirma sau infirma? Preaiubitul spune: "Caută Adevărul și el te va elibera!" Eu Sunt Adevărul, tu cu onestitate poți afirma Asta?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bjunes: Și tu lucrezi pentru ei, nu?
Fox Mulder: Pentru cine?
Bjunes: Știi pentru cine, arăți de parcă ai fi chiar unul dintre ei.
Dana Scully: Noi lucrăm pentru FBI, domnule.
Bjunes: Și FBI-ul pentru cine lucrează?

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Victor Rebengiuc

Cu timpul am descoperit cum te poți apropia de un rol, cum îl citești foarte bine de mai multe ori, vezi cine este el în economia piesei, pe cine iubește din piesă dintre partenerii lui, pe cine urăște, cui arată -l iubește, cui nu-i arată -l iubește dar îl iubește totuși, rog, sunt o mulțime de lucruri care construiesc un personaj și trebuie să te ocupi de ele.

citat din
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nădejdea

Tu, duhul meu, credință vie,
Îmbărbătează-te-n răbdare:
Din ceruri totdeauna ție
Ți-au fost lumină și-alinare.

Din mâna morții a Cui mână
M-a mântuit, mi-a dat viață
Și inima, de ură plină
Mi-a liniștit-o cu blândeță?

A cui putere -nfrățește
În chinuri și în patimi grele,
Și cine pacea îmi păzește
Și curăția minții mele?

Din tinerețe cine-mi vede
Durerea mea în piept cuprinsă,
Și cine arzătoarea sete
Îmi stinge de păcat aprinsă?

Din Ziditor s-acestea toate,
Însuflețiri înalte, sfinte,
Gândiri fără amar, curate,
Tot El în suflet îmi aprinde.

Dar cea mai bună dăruire
A Domnului îi vecinicie;
Când oare sfânta fericire
Mi-a da dorita bucurie?

Când fără haină pământească,
Lăsată jos, voi fi-nnoit.
Și-n cerul Domnului suit
Gusta-voi liniștea cerească.

poezie de (decembrie 1911)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

A cui e vina?...

E lumea de jale strivită
Iar noi condamnații la zid,
Cu viața de boală lovită
Și stinsă de-un grav genocid.

A cui este vina supremă?
Te-ntrebi; însă totu-i mister,
Iar cei ce ne țin în dilemă,
Au măști cu surâsuri de ger.

Miroase-a minciuni în spitale
Și oamenii dragi ne tot pier,
Iar spaima se plimbă agale
Și morții îi e curier.

Șomajul e-n plină paradă
Și mulți au rămas fără bani
Dar cine?... Dar cine să vadă?
Că suntem ai sorții orfani.

Și-atunci cum să spunem -i bine
Când lacrimi pe gene se cern,
Văzând că speranța spre mâine
Se surpă-n scandal de guvern.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine sunt eu

Cine sunt eu? Eu sunt un om!
Un om cu suflet (dăruit mai mult altora decât mie însămi);
cu ochi (mai mult pentru cei din jurul meu decât pentru mine);
cu mâini muncite zi și noapte
(mai cu spor pentru ceilalți oameni, decât pentru mine)...
Cu nume concret, strădui, viabil (mie și celorlalți oameni),
pentru ca ceilalți oameni să știe asta de-aici și de oriunde,
cea de-acum și dintotdeauna, am fost, sunt și voi rămâne, eu!!

Cine sunt eu? Eu sunt asta de-aici, care n-a putut rezista, niciodată,
dorințelor celor din jur! Și, fiindcă n-a rezistat și, acum trei mii de ani,
când, câțiva oameni au vrut-o îndrăgostită de un poet,
ea s-a" îndrăgostit"... de poet!
Apoi, ei au vrut ca ea să-i dedice versuri poetului și să devină poetă!
Și ea i-a dedicat versuri poetului și a devenit poetă! Poetă adevărată!

Cine sunt eu? Eu sunt un om care și-a pus inima pe tavă,
pentru ca oamenii să facă din ea, ce vor...
Și apoi să facă parte din tot ce eu, cea care sunt,
voi fi putut agonisi efemerității:
deznădăjduire și speranță, durere și bucurie suferință și iubire!

Poate a venit vremea să-mi iau inima înapoi (cât va mai fi rămas din ea),
cu ei cu tot, cei care vor face parte din dreptul meu la eternitate!
S-o iau înapoi, acum când sunt aici, pentru atunci, când nu voi mai fi, aici!

Cine sunt eu, cine ești tu, cine e dânsul... Oare ce mai contează?
Până la urmă, nu mai contează!
Dar contează să ne bucurăm de o clipă, de o zi, de o șansă!
De lumina zilei și de întunericul nopții;
de albastru cerului și de scânteierea stelelor;
de luceafărul dimineții și de luna înserării!
De iubire! De fericire! De ceilalți oameni!
De bucuria de a fi pe Pământ!

Pentru aveți un chip, un nume, un suflet;
pentru că sunteți sănătoși, frumoși, buni;
pentru că puteți dori, dărui, iubi;
pentru toate acestea, bucurați-vă..., prieteni...!

poezie de (20 aprilie 2015)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rumi

Taverna

Toata ziua gândesc la asta, apoi, noaptea o spun.
De unde vin?
Și ce trebuie să fac?
N-am idee. Sufletul meu este de altundeva, sunt sigur.
Și intenționez să o sfârșesc acolo sus.

Aceasta beție a început în altă tavernă.
Când o să revin în acel loc,
Voi fi complet treaz. Ȋntre timp,
Sunt ca o pasăre de pe alt continent, locuind această coștereață.
Vine ziua când îmi voi lua zborul –
Dar cine e acum în urechea mea și-mi ascultă vocea?
Cine rostește cuvinte cu vocea mea?

Cine mă privește în ochi? Ce este sufletul?
Nu pot abține să tot întreb.
Dacă aș gusta o înghițitură de răspuns,
M-aș putea elibera din această închisoare a băuturii.
Nu mi s-a cerut acordul pentru a veni aici – și nu pot să plec pe aceași ușă.
Oricine m-a adus aici, va trebui să ia din nou acasă.

Aceste versuri... Niciodată nu știu ce o să spun.
Nu planific asta.
Când sunt dincolo de a le spune, devin foarte tăcut și rareori rostesc ceva.

Avem un butoi enorm de bere, dar nu sunt halbe.
Pentru noi este în regulă. Ȋn fiecare dimineață
Suntem îmbujorați, iar seara suntem îmbujorați din nou.

Ei spun noi nu avem nici un viitor.
Au dreptate – Iar asta pentru noi este perfect.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook