Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeria Moroșan

Vrăbiuța norocoasă

Vrăbiuța
Se dă huța
Gureșă și fericită
Pe o creangă de răchită
Ce crescuse lâng-o groapă
Plină ochi cu mâl și apă.
Cu agerii ochișori
Pândește doi viermișori
Să îi dea la puișori
Care ciripesc din zori
Sub o streșină bătrână,
Chiar aproape de fântână.
Deodată, un motan
Ce stătuse pe tăpșan
Leneș tolănit la soare
Se trezește și tresare
Când zărește pe crenguță
Gospodina vrăbiuță.
Urechile își ciulește
Și în gând se socotește
Cum să pună el lăbuța
Și să prindă vrăbiuța.
Se lungește la pământ,
Ca un arc își face vânt
Și apoi prin aer sare
Să o prindă între gheare.
Vrabia în zbor zvâcnește
Și motanul o pățește.
Dus fiind de inerție
Și de mare lăcomie,
A aterizat în groapă,
Împroșcând cu stropi de apă.
Cred că știți, precum socot,
N-are lecții de înot.
Disperat la toți se roagă,
Dă din labe și din coadă,
Se zbate ieșind cu greu
Pe un mal de heleșteu.
Scuturându-și blana udă,
Se gândea pufnind de ciudă:
"Râd și curcile de mine,
C-am pățit așa rușine.
Pentru-o vrabie zăludă
Am ajuns o mâță udă!"

După ce a priceput
Că pericolu-a trecut,
Vrăbiuța ciripește
Și la pui le povestește:
- Dumnezeu e bun și drept
Și conduce înțelept.
Nu-i de acord cu lăcomia,
El iubește omenia,
Nu permite la motani
Să lase puii orfani.
Și, ca să îi mai ogoaie,
Le mai face câte-o baie.

fabulă de din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria MoroșanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mircea Ursei

Vrăbiuța

Mică, dar plină de viață,
La fereastra mea drăguță,
În fiecare dimineață
Ciripește o vrăbiuță...

Zilnic pe farfurioară,
Să o fac nu renunțe,
Fie primăvară, vară,
Îi pun câteva grăunțe...

Vine în zbor, când nu-i potop,
Ea se mișcă țop, țop, țop,
Prima oară mai privește,
După aceea ciugulește.

Iute, așa s-a potrivit
ne-am și împrietenit,
Iar din mica prietenie
S-a născut o poezie.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vrăbiuța mai energic ciripește, iarba mai bogată înverzește, soarele mai puternic strălucește, natura mai des îi zâmbește omului care la gând se curățește și la faptă se înțelepțește.

aforism de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Mâța bătrână și șoriceii jucăuși (poezie pentru copii)

Dragi copii, vă povestesc
Pisicile ce pățesc
Când devin neputincioase
Trândăvind zilnic prin case.

Povestea-i adevărată
Și copiilor arată
O pisică bătrânioară
Ce dormea zilnic afară.

Șoriceii, la-nceput
De pisică s-au temut:
Nu cumva... pe toți să-i prindă
Și o cursă să le-ntindă.

Și fricoși precum erau
Văzând nu zice "miau"
Au tras-o întâi de coadă:
Dacă se mișcă, s-o vadă.

Și pisica a simțit
Și iarăși a adormit
Zicând că e mângâiată
Și de șoareci adorată.

Șoriceii, au văzut
Repede au priceput
Și-au chemat mai mulți vină
Să se dea, pe trambulină.

Și așa au și făcut
Se jucau foarte plăcut:
Pe pisică se suiau
Și la vale se dădeau.

Greu este fii bătrână
nu fii tare în vână
nu poți fugi deloc
Fiind, bătaie de joc.

Și pisica a răbdat
Nici măcar n-a mieunat
Dimpotrivă, îi lingea
Cu lăbuța,-i împingea.

Și ce mare veselie
Șoriceii toți să știe
Din tot satul sosească
Aici să se veselească.

Unii, pe ea se suiau
De mustăți că o trăgeau
Așa mare veselie
Nu s-a existat fie.

Și bătrâna pisicuță
A fost blândă și drăguță
Și fiind prea bolnăvioară
Ia venit ziua moară.

Șoriceii, au simțit
pisica a murit
S-au dat jos de pe pisică
Neștiind ce să îi zică.

Și gândind ei ce să facă
Și nemaiavând o joacă
S-au gândit: groapă să-i sape
Și acolo să o-ngroape.

Și așa au și făcut
Au săpat și au tăcut
Pisica au sărutat.
Și adio, ei, și-au luat.

Cum să facă ei acum
Al pisicii ultim drum
Căci pisica: era grea
Și din loc nu se urnea?

Hai s-o tragem de codiță
De mustăți sau de guriță
S-o târâm până la groapă
Pe pământul ud de apă?

Și pisica decedată
A mai mieunat... odată
Șoarecii, s-au speriat
Și-au fugit imediat.

Și de-atunci, n-au mai venit
Și povestea, s-a sfârșit
Șoricei și voi fiți
Și pisica s-o iubiți.

Pisicuța, e frumoasă
Tânără și drăgăstoasă
Toată ziua toarce lână
Și în casă îi stăpână.

Când vede un șoricel
Se repede după el:
Șoricel închipuit
De pisicuță gândit.

Dragi copii, vă jucați
Pisicuțelor dați
Plăcerea de a trăi
Se juca și a iubi.

Pisicuțele-s copii
Sunt micuțe jucării
Nu cumva să le loviți
Răi la inimă fiți.

Și eu am o pisicuță
Este mare și drăguță
Îi vorbesc și îmi vorbește
Și din ochișori clipește.

Este-atât de drăgăstoasă
Când face tumbe prin casă
-ți vine te prefaci
Soricel, mic, te faci.

iubim animăluțe
Căței, șoricei și mâțe
Viața nu le-o-ntristăm
Dragoste, să le-arătăm.
Mulțumesc.

poezie pentru copii de (18 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 17 comentarii până acum.
Participă la discuție!
detalii despre carteIon Creangă

Și când ajunge la cuptor, frumoase plăcinte erau într-însul! Dar când s-apropie ia dintr-însele și să-și prindă pofta, focul o arde și nu poate lua. La fântână, așijderea: păhăruțele de argint, nu-i vorbă, erau, și fântâna plină cu apă până-n gură; dar când a vrut fata puie mâna pe pahar și să ia apă, paharele pe loc s-au cufundat, apa din fântână într-o clipă a secat, și fata de sete s-a uscat!... Când prin dreptul părului, nu-i vorbă, parcă era bătut cu lopata de pere multe ce avea, dar credeți c-a avut fata parte guste vro una? Nu, căci părul s-a făcut de-o mie de ori mai înalt de cum era, de-i ajunsese crengile în nouri! Și-atunci... scobește-te, fata babei, în dinți! Mergând mai înainte, cu cățelușa încă s-a întâlnit; salbă de galbeni avea și acum la gât; dar când a vrut fata să i-o ia, cățelușa a mușcat-o de i-a rupt degetele și n-a lăsat-o să puie mâna pe dânsa. Își mușca fata acum degețelele mămucuței și ale tătucuței de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. În sfârșit, cu mare ce a ajuns și ea acasă, la mă-sa, dar și aici nu le-a ticnit bogăția. Căci, deschizând lada, o mulțime de balauri au ieșit dintr-însa și pe loc au mâncat pe babă, cu fată cu tot, de parcă n-au mai fost pe lumea asta, și apoi s-au făcut balaurii nevăzuți cu ladă cu tot.

în Fata babei și fata moșneagului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fata babei și fata moșneagului" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.
Violetta Petre

Din cap până-n picioare...

De nu vrei mă-nveți iubirea ce-i,
Vor flămânzii genunchii de-așteptare
Și vor ploua, albaștri, ochi ai mei,
Tot așteptând, iubite, în parcare.

Stau singură pe banca dintre nuci,
O cioară se așază lângă mine,
Mai sunt și vreo trei-patru guguștiuci,
Ce se iubesc ardent, fără rușine.

Doi fluturi se ating pasional,
Confuză îmi iau ochii de la scenă,
Și mă cuprinde un frison carnal
Și mi se-aprind urechile de jenă.

La câțiva metri un motan parșiv
Se-nvârte, mieunând lâng-o pisică
Își intră-n rol și-aproape obsesiv
Se mlădie pe glezna-mi... și ce frică,

M-apucă-așa deodată, când privesc,
Cum, lângă mine, zburdă toți hormonii,
Iar eu nu am pe cine iubesc-
De ciudă-mi explodează neuronii.

Și, de nu vii mai repede, știi,
m-oi preface-n aprigă vântoasă
Și-atuncea, fără voie, ai -mi vii
În patru labe, chiar la mine-acasă.

mă iubești pân' la epuizare,
Așa cum știi, din cap până-n picioare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Promisiune solemnă

La noi sub acoperiș
Vrabia din răchitiș
Strânge paie ca să țeasă,
Pentru puii ei, o casă.
Și-a săltat-o pe-ndelete,
Lângă geam, pe un perete
Și când lucru-a isprăvit
A scos ouă și-a clocit.
Vrăbioiul, soț docil,
A clocit și el umil,
Că așa-i la vrăbioi;
Clocesc, pe rând, amândoi.
Și în două săptămâni,
nu-i rost să mai amâni,
Încet, încep deprind
S-aud pliscuri ciripind.
Strig la vrabie de jos,
Mulțumit și curios:
-Câti băieți și câte fete,
Ca să știu câte șervete
Și-n plus, câte bavețele,
-mpletesc eu din andrele,
vreau să le fiu nănaș
Măcar cât la gură-au caș?!
Dar poznașul meu motan,
Gelos foc și șarlatan,
S-a strecurat jos din pod
Mâncându-i ca un nerod.
Geaba îi arăt vătraiul;
Vrabia nu-mi știe graiul
Și plângea pe limba ei,
Așa ca îi promisei,
Cât am putut de solemn,
Să-i fac căsuță din lemn
Și să o agăț în grindă
Ca motanul să nu-i prindă,
Puii ei fără de pene,
Ce-or ieși de Sânziene.

poezie de din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflete Lemele

Suflete Lemele se plimba prin mlaștină
cu fiecare pas trosnea bâldâbâc
tot mai aproape de nas
tot mai adânc în rană
pământ de vin sub soare
pământ de os departe de zare
cu fiecare pas mai aproape de nas
cu fiecare pas mai aproape de mal
pământ greu de apă moartă
din ochii grei de apă vie

"Scriitor cu mintea scurtă, lasă pasul meu -ți pută...
Scriitor cu gând de sare, nu curma scrisul cu jale..."

A strigat Suflete pân' și codrii de au plâns
se scurgea cerneală-n răni
din văzduh corbii pândeau
vorba sorții așteptau

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Umbrela

Dacă un om trăiește mai multe vieți,
Și nimic din fiecare nu-i deloc întâmplător,
La câtă apă am scos eu, și din câte fântâni,
Și câtă apă am cărat,
Ca pentru mii și mii de morți,
Pentru udat, când nu ploua;
Și n-a plouat mai toată copilăria mea,
Tinerețea, nici ea...

Ce se căznește fudula toamnă
-mi picure-n suflet credința
semănăm foc, dintr-o viață anterioară,
Și că, dacă ne-am uni destinele, ar fi potop?
Biata de ea, e udă, îmi replic sec în gând!
Face pe filosoafa cu mine, ca toate celelalte...

Eu, asemenea lui Kant, port umbrela după mine
Chiar și când ea se face numai
plouă, pentru orice eventualitate...

poezie de din Aproape alb (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Umbrela

Dacă un om trăiește mai multe vieți,
Și nimic din fiecare nu-i deloc întâmplător,
La câtă apă am scos eu, și din câte fântâni,
Și câtă apă am cărat,
Ca pentru mii și mii de morți,
Pentru udat, când nu ploua;
Și n-a plouat mai toată copilăria mea,
Tinerețea, nici ea...

Ce se căznește fudula toamnă
-mi picure-n suflet credința
semănăm foc, dintr-o viață anterioară,
Și că, dacă ne-am uni destinele, ar fi potop?
Biata de ea, e udă, îmi replic sec în gând!
Face pe filosoafa cu mine, ca toate celelalte...

Eu, asemenea lui Kant, port umbrela după mine
Chiar și când ea se face numai
plouă, pentru orice eventualitate...

poezie de din Aproape alb (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Abia trezit din somn în coliba lui prizărită la marginea din­spre răsărit a raiului, sfântul Sisoe făcătorul-de-minuni înălță pe glasul al șaptelea, cu un ochi închis și cu celălalt deschis numai pe jumătate, o cântare de laudă împăratului ceresc, stăpânul celor văzute și celor nevăzute. Ieși apoi în prag, să se spele pe ochi la soare cu apă rece dintr-o bărdacă de lemn mirositor, pufnind și împroșcând în juru-i stropi de diamante.

începutul de la Minunile Sfântului Sisoe, I. În Rai de (1938)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Ultima clipă... (Varianta)

... parcă toate s-au spus între noi
și s-au stins și s-au scurs ca o apă
pașii tăi obosiți și greoi
mă petrec, îi aud, înspre groapă

te-ntorci, te duci înapoi
să pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă, de drum.

tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
și alți pași ce petrec ca un jind
tot ce-a fost și n-a fost pân-la groapă

simt sărutul tău lin pe obraz
simt și lacrima ta, mai mioapă
și mai simt ca un ultim exstaz
cum te-așterni între mine și groapă

întuneric și liniști se lasă
peste lumea din mine și groapă
tu mai curgi ca nisipul spre casă
eu în luturi, senin ca o apă...

poezie de (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scăpătat

A băut astăzi, iar, atâta apă... multă,
De la izvor, la Lac și de la o cișmea
Fără stăpân; "nu se contorizează încă"...
Și a pregătit răspuns, de întrebă cineva?!...

n-ar spune oricum din crudul adevăr,
Ce nimeni nu l-ar crede -el, cu atâta școală-
nu mănâncă mult; din când în când un măr,
Cu multă apă, multă... I s-a prescris, de boală!?

Îngândurat răspunde la câte-o cunoștință,
Cu un salut sfios, melanj cu jovial,
Din ce mai are nerv și tonus, din putință...
vrea încă pară tot bine, cerebral!

Noroc că-i vară acum, ce-l costă mai puțin
Și seara poate bea un ceai din multe plante;
Tot natural, nu dulce, chiar dacă-i de pelin...
Căci zahăr s-a scumpit și-i mult ceair pe pante!

Va trece nouă zi, ca și-altele -ntrame,
Vreodată, peste ani, când câștig ar avea,
Din ce-a pierdut prin furturi și va uita de foame,
Doar cu noroc... hoții plătesc; parchet, curtea!

Își spune-n sinea lui că-i încă sănătos
Și-și ia zilnica doză de doi litri, lichide,
Chiar peste și se miră nu-i așa burtos...
Doar parcă-i mai mult os și mâinile livide!?

Nedumerit, se întoarce pe strada cu cișmea
Și apoi și pe la Lac... și aici se fac lucrări
-nchidă curs de ape, modern acces, cu cheia
Și numai după plată... Primaru' a vrut schimbări!?!

E-n binele la toți; nu se mai udă curți
Și Europa cere civilizat, bunăstare...
De mâine ce va face? De-ar ști niște corupți,
Ca un ban să le dea!?!... Da-i rușinos!... Și n-are!!!

poezie de (8 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteIon Creangă

Acasă, boierul zice unei babe de la bucătărie ia cucoșul, -l azvârle într-un cuptor plin cu jăratic și să pună o lespede la gura cuptorului. Baba, cânoasă la inimă, de cuvânt; face cum i-a zis stăpânu-său. Cucoșul, cum vede și astă mare nedreptate, începe a vărsa la apă; și toarnă el toată apa cea din fântână pe jaratic, până ce stinge focul de tot, și se răcorește cuptoriul; ba încă face ș-o apăraie prin casă, de s-au îndrăcit de ciudă hârca de la bucătărie. Apoi dă o bleandă lespezei de la gura cuptiorului, iesă teafăr și de-acolo, fuga la fereastra boierului și începe a trânti cu ciocul în geamuri și a zice: "Cucurigu! boieri mari... Dați punguța cu doi bani!"

în Punguța cu doi bani
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Punguța cu doi bani" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -2.40- 1.99 lei.
Aura Georgescu

Gânduri de noiembrie

Își strigă lumea-n versuri dorul
-E o nevoie ca de aer-
Văzând cum pleacă-n zbor cocorul
Cu un adio ca un vaier;
Și-n semn de tristă despărțire
Copacii goi parcă jelesc
Cătându-și marea izbăvire
Precum un suflet omenesc;
Dar curajoasă vrăbiuța
După puteri le-alină dorul,
Rămasă-n ierni ca bunicuța
Ce-a-nnobilat mereu pridvorul;
E totul trist, e o schimbare,
Dar sufletul o recunoaște
Și-așteaptă luna viitoare
Când ''DOMNUL MARE''
Se va naște!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Balada motanului

Motan m-aș fi dorit fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.

La ora când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună
eu, cocoțat pe-acoperiș,
urlu a pustiu la lună.

Și-atuncea, șapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
și să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul, nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

Și iarăși șapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.

Motan m-aș fi dorit fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.

Când zorii ziua o deznoadă
mă tot duc, mă tot duc
și tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

Jegos și obosit, apoi,
cu mațele în liturghie,
mă adun, mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.

Ca-n fața unui șobolan
spinarea mi-o fac colan
scuip, scuip și-n urmă iar
hai-hui plec pe străzi, hoinar.

Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.

Iar când o fi uitat mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
poșircă acră viu stea.

"Hei... viață, viață... ieși din cort
hai, pune-mi-te iar pe danț...
te uită... zace colo-n șanț
motanul mort, motanul mort..."

poezie celebră de (11 august 1955)
Adăugat de SuperproverbSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 19 februarie 2019.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Divine senzații

Dacă iubirea este-n aer, altfel n-are un' să fie,
cum poate ea, așa cum ploaie
în picuri, ce udă pe alese, cum poate nu crească
în toți,
de atât ocean, imensa sursă, cum de nu-i vie,
cum de se poate nu înmoaie
și splendid să se oglindească
în orice fire... Doamne poți?

Și dacă dragoste nu doare, nu e un lucru ce perimă,
doar naște din nimic, un vid
și se înfiripă în fire ramuri,
semințe dând...
ce o oprimă?...
ce spirit, sau ce individ
orbit de doi pereți, plini geamuri...
de ce-i lași Doamne, le spărgând?

Și-i una, ori sunt amândouă,
cum este aer, dar și apă;
dragostea, foc stins de licoare
unind chimii nestudiate...
iubirea, aer fiind din rouă,
topind și stânci cu cald, ce crapă,
pătrunsă, se înfiltrând cu spin de floare...
Doamne ne iartă, de-s uitate!

poezie de (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Liniște

E liniște în casă,
Doar pașii mei
Îi dau acum viață
E liniște în jur
Doar vrăbiuța
Ciripește
Într-un prun
E liniște în ochii mei
Doar gândul bun
Mai strălucește-n ei

Atâta liniște
Mă doare...
Caut la soare
Alinare
Sunt eu și el
În curtea goală
Și vrea cu zâmbet
apară
În casa mea
Cea veche
De la țară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre trecerea timpului

tu mă întrebi dacă știu
unde ne sunt anii care s-au dus
sau ce am mai aflat despre singurătatea
puiului de cuc
iar eu ți-am răspuns
timpul ni s-a scurs în ceasul de apă
ca într-un cimitir și tu îmi spui nu mă crezi,
chiar ți se pare imposibil, sigur te mint
apoi te uiți cum submarinul meu ruginit
își flutură cam un minut aripile mici
după care își ia zborul
hurducăindu-se peste livezi peste câmpii

parcă în cartea asta scriai despre roți, îmi zici,
despre rostul lor în lume despre frâna de mână
despre grand prix-uri cricuri berline
așa că fă bine și spune-mi
dacă mai există loc și pentru mine
hai minte-mă frumos

iubita mea e ca un deșert fără apă
stă atârnată de un fir uneori de o agrafă
de timpul care se scurge prin gâtul îngust
al clepsidrei cu cenușă în loc de nisip
cu ochii neșterși de soare cu gândul neînchipuit
apoi vine vremea când te întrupezi în fântână
adâncă și lumea toată deodată încremenită
ca un stop cadru dintr-un film de groază
unde doar adormirea mea se mai întâplă
și nimeni nu filmează

ascunși în nori doi îngeri chiori
beau cucută
și nimeni nu-i ceartă și nimeni nu-i alungă

poezie de din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Un duel

Eroii mei sunt doi cocoși
De rasă, pintenați, frumoși
Ca ofițerii la paradă.
Doi cavaleri aristocrați.
Dintr-o privire ofensați
Încep duelul fără spadă.
Au martori puii speriați.
Teren – o parte din ogradă,
Dar n-au motiv de sfadă,
Căci nu se știe-a cui e vina -
Misteru-nvăluie pricina, -
Deci: căutați găina...

Din amândouă părțile
Se-ncep ostilitățile.
Ei stau o clipă față-n față
Cu ciocurile la pământ,
Apoi deodată-și iau avânt
Și lupta-ncepe săltăreață:
Sar deodată,
Dau cu ciocul.
Cad alături,
Schimbă locul.
Bat din aripi,
Dau din gheare.
Unul cade,
Altul sare...
Iar s-atacă,
Iar se pișcă...
Dar deodată nu mai mișcă...
Față-n față, multă vreme,
Stau așa, ca două gheme
Neclintite
Și zburlite,
Până când, pe nesimțite,
Unul părăsește sfada,
Întorcându-se cu coada...

*

Atunci ieși de sub șopron
Un folozof-clapon,
Urât
Ș-atâta de bătrân încât
A dat în mintea puilor...
El s-a oprit în fața lor
Cotcodăcind sonor:
- Eu dezaprob acest conflict.
E o rușine, un delict
Nedemn de vremi civilizate.
Dar așteptăm un viitor
Când, mândri de chemarea lor,
Cocoșii nu se vor mai bate...
Voi vă certați pentr-o găină,
Dar nu vedeți? E curtea plină!
Ba treceți gardul la vecini,
Că și p-acolo sunt găini...
De ce vă puneți gheara-n gât?
Să lase unul cât de cât,
Să dea și celălalt ceva, -
Eu, cât de cât, socot c-o da!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Lupii și mielul

O haită de lupi
s-au năpustit în stână
să prindă mielul cu blană de aur
-l jupoie, -l pună pe frigare
și blana să o facă dar pentru diavol
merg tiptil, lupii în jurul stânei
doar or găsi o portiță
prin care intre smulgă mielul fermecat,
ca apoi să se sature și să se îmbogățească
în stână stau ascunși mulți paznici
cu blană albă și glas ascuțit
așteptând mișcarea brutală
a lupilor flămânzi
au reușit intre, dar cum mai ies?
acei mișei de lupi
care până mai ieri erau flămânzi
și stăpânul turmei le-a sacrificat o scroafă
ca să-i sature pe lupii flămânzi de altă dată!
scroafa nu au mancat-o, au pus-o la îngrășat
pentru zile negre când este cazul de sacrificat
acum ei vor mai mult, vor mielul cu blană de aur
și cu sufletul, Lumină din Soare,
este greu pentru lupii diabolici
poată distruge Lumina
ei câte blăni ar schimba, tot flămânzi și răi rămân
ajutați de către o vulpiță bețivă și hoață,
care face pui prin boscheți
și crede că-i verde bobul de strugure
când nu poate ajunge la el
și uite așa timpul trece,
ei sunt doar resturi care fură nuca altora
spunând în gura mare "năravul din fire nu are lecuire"
și nici "așchia nu sare departe de copac"
totul s-a transformat în scrum
de la un muc de țigară
aruncat de vulpea cea șireată și beată!
lupilor perverși și sluți, stați ascunși în coadă Satanei
așteptând Lumina de apoi ce bate scurt
la poarta morții
spunând cu glas de vis "nu au loc în Paradis,
ei stau în Purgatoriu"
așa cum le stă bine lupilor ce schimbă blana prea des!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!