Puține vorbe rostește natura! Vântul sălbatic nu ține toată dimineața, ploaia-n șuvoaie nu ține-o zi întreagă. Cine stârnește vântul și ploaia? Cerul și pământul. Dacă nici Cerul și pământul nu le pot face să dăinuiască cum o să poată oamenii?
Lao Tse în Cartea despre Dao și Putere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre vânt, citate despre ploaie, citate despre natură, citate de Lao Tse despre natură, citate despre dimineață, citate despre Pământ sau citate de Lao Tse despre Pământ
Citate similare
Vântul nu bate
Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"
Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum
Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Și vântul doar tace.
Ce știe vântul
Nu pot să știe
Nici apa vie
Și nici pământul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre stejari
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre râuri
- poezii despre muzică
- poezii despre gură
- poezii despre fum
Pământul îndură ...
Vântul vâjâind
Viscolul vuind
Valuri vălurind
Dureri de natură.
Zile zămislind
Zale zornăind
Zone zbuciumând
Pământul îndură.
Ploaia picurând
Plaurii plutind
Planeta plângând
Natura e udă.
Marea murmurând
Munții mălurind
Mințile muncind
Cerul să le-audă.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre natură
- poezii despre zile
- poezii despre viscol
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre planete
- poezii despre munți
- poezii despre durere
Mâna Dumnezeiască
Renaște pământul
Îmbrăcat în culoare
Pornește și vântul
Prin raze de soare
Lacrimi de ploaie
Dansează prin flori
Râuri curg șuvoaie
Apar muguri în zori
Șuieră vântu-n fîneți
Culege iarba uscată
Aleargă iepurii isteți
Semn de vară bogată
Cerul își scutură norii
Pământul înverzește
Vin în cârduri cocorii
Sus cerul ne iubește
În grădină un cais
Gata să-nflorească
O livadă ca din vis
Mâna Dumnezeiască
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre nori, poezii despre mâini, poezii despre muguri, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Plânge cerul
Plânge cerul în hohote,
tone de lacrimi
scăldând pământul.
Tună și fulgeră
parcă blestemând vremea.
și curg, curg mereu
mii și mii de picături.
Vântul supărat
îndoaie copacii
în timp ce ploaia-i lovește.
Natura dezlănțuită
trimite fiori reci
oricărei ființe.
Și plouă, plouă, plouă...
Cerului nu-i seacă lacrimile..
Mi-e dor să-mi fie dor
de ploile copilăriei,
dar... ploaia de azi
mă neliniștește;
înfiorarea vremii
strecoară tainice gânduri
în mintea-mi răvășită.
Continuă să plouă,
deși cerul își luminează fața.
Plouă asemeni unui plânset
ce pare să se sfârșească.
Vântul oftează lung,
iar lacrimile i-au secat.
Liniștea îmbracă natura,
iar seara se-așterne încet
ca o pătură pufoasă.
poezie de Carmen Munteniță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre supărare, poezii despre seară, poezii despre prezent sau poezii despre lumină
Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care și pământul.
catren de Camelia Oprița din poemul Rădăcini și soare, Capitol : (revista Plumb nr 169, USR Bacău, Apr. 2021)
Adăugat de Poliana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Camelia Oprița despre vânt, citate de Camelia Oprița despre ploaie, citate de Camelia Oprița despre nori, poezii despre apă, citate de Camelia Oprița despre apă, poezii despre Pământ sau citate de Camelia Oprița despre Pământ
Un nou început
Plânge cerul și pământul,
Soarele nu mai luminează,
Nu mai bate vântul
Cel cald de la amiază!
Oamenii sunt orbi
Și merg pe drumul fără de întoarcere,
Chiar dacă vor să facă ceva,
Nimic nu mai pot face!
Căci lumea asta moare
Și alta-n locul ei să va naște,
Ca Hristos în zi de Paște.
poezie de Vladimir Potlog (27 aprilie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre miezul zilei, poezii despre creștinism sau poezii despre Soare
Naufragiatul
Plutesc în derivă spre Nord, pe Atlantic
Cătând orizontul limanului Scandic
Căci doar o părere, departe-i pământul
Și nu mă-nsoțesc decât noaptea și vântul.
Pe neagra oglindă de ape mă duce
Un rest de catarg, înfipt ca o cruce
Pe-un lemn ce odată corabie-a fost...
Sau poate-o nălucă, plutind fără rost.
Cu secera Lunii aș vrea să retez
Oceanul de smoală și-al nopților miez
Dar sus e Selena, iar mâna mi-e grea
Abea de mai țin lemnul vâslei cu ea.
Spre Nord, către țărmul visat, călăuză
Mi-a Steaua Polară, pe-a cerului spuză
Doar norii -ah, norii- să-i spulbere vântul
Căci negru de-i cerul, pierdut e pământul.
Dar vai, norii aprigi se-adună pe cer
În haite flămânde cu suflet de fier
Și stelele pier, rând pe rând, câte una...
Cum șuieră vântul! Cum tremură Luna!
Ce ploaie grozavă pe suflet m-apasă
Mi-alunecă vâsla, dar nici că-mi mai pasă!
Departe, spre Nord, o himeră-i pământul
Și nu mă-nsoțesc decât ploaia și vântul.
poezie de Mihail Mataringa (9 mai 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre lemn sau poezii despre suflet
Sus e cerul, jos pământul
Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
și-n eternitatea sa.
Și cerul, dar și pământul
sunt părți ale vieții noastre.
Când ne vine la toți rândul
călătorim printre astre.
poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre protecție sau poezii despre ocrotire
Declarație
Ești ca ploaia și ca vântul
Ești ca marea și furtuna
Ești ca noaptea și ca gândul
Ești ca soarele și luna
Ești ca cerul și pământul
Ești ca tot ce-i pământesc
Îți spun sincer:
Te iubesc!
poezie de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre gânduri sau poezii despre declarații de dragoste
Cel care așteaptă
soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
și în tot acest timp cerul așteaptă
soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
și în tot acest timp pământul așteaptă
soarele strălucește cu sau fără mine
luna tremură cu sau fără mine
ploaia trece cu sau fără mine
vântul cade cu sau fără mine
eu sunt timpul, așteptarea, tăcerea
eu sunt...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfatul părintesc
Nu vindeți casa, nici pământul!
Nu știți cum vă duce vântul.
Casa vă adăpostește
Și pământul vă hrănește.
poezie de Dumitru Delcă
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi
Vorbiți puțin, rămâneți în repaus. O furtună nu dăinuie mai mult de o dimineață; o ploaie potopitoare nu ține mai mult de o zi. Dacă Cerul și Pământul nu le pot face să dureze mai mult, cum ar putea omul să facă să dureze mereu tristețea, cum ar putea el să rămână mereu în agitație? Cel ce urmează constant calea lui Tao, se unește în final cu Tao. Cel ce urmează mereu Virtutea, se unește până la urmă cu Virtutea. Cel ce urmează îndârjit Răul, se unește într-un jalnic sfârșit cu Răul. Cel ce se unește cu sine însuși e primit în Tao; cel ce se unește cu Virtutea este unit în Virtute; cel ce se unește cu Răul, Răul îl primește și, direct proporțional cu aceasta, suferă. A avea doar puțină credință, înseamnă a nu avea credință.
Lao Tse în Tao Te King, 23
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfârșit, citate de Lao Tse despre sfârșit, citate despre vorbire, citate de Lao Tse despre vorbire sau citate despre tristețe
Dacă pământul și-ar tăia legătura, dacă nu ar mai fi legat de cer, cerul nu i-ar mai da nici energiile sale, nici elanul său, iar pământul ar deveni un deșert.
citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre energie, citate despre deșert sau citate despre devenire
Am văzut cerul sărutând pământul
Am văzut cerul sărutând pământul
și pământul visând...
Roua de azi noapte prima rouă
i-a spălat obrajii verde buratec...
rădăcinile, arămii sunt grele
de focul ce le străbate venele...
Am văzut primăvara râzând!
desculță, floarea de păpădie întrecându-se
cu lumina de aur a grâușorului
ispitește ochiul, scăldându-se
în baia aceasta virgină
răcorindu-se...
Am văzut cerul sărutând pământul!
cristalele albe căzute discret
s-au așezat pe noile veșminte țesute
în taină cu florile de safir...
diamantele de rouă ofranda unei iubiri tainice
de noapte...
am văzut cerul sărutând pământul!
poezie de Elena Olariu din din vol."Șoapte înscrise pe frunze" (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre flori, poezii despre virginitate, poezii despre primăvară sau poezii despre ochi
Iată lucrurile care dintru început primiră unitatea: grație unității, Cerul avu neprihănirea; Pământul - stabilitatea; Spiritul - cunoașterea; Golul avu plinătatea; Ființele avură nașterea; Împărații - deveniră pilde pentru lume. Iată creația unității. Dacă Cerul nu ar fi neprihănit, ar fi în primejdie să se întunece; dacă Pământul nu ar avea temeinicie, ar fi în primejdie să se fărâmițeze; dacă Golul nu s-ar umple, ar fi zadarnic; dacă Ființele nu s-ar mai naște, ar pieri definitiv; dacă Împărații, din orgoliu, ar înceta să mai fie pilde pentru lume, ar fi primejdie de răsturnare. Demnitățile se reazemă pe ceea ce este obișnuit - mărirea pe ceea ce este jos. Împărații se numesc ei înșiși "slugi nevrednice", oameni fără însemnătate. Nu arată ei astfel că mărirea nu izvorăște din ei înșiși, și că este întemeiată pe cei de jos? Adevărat, un car fără roți nu mai e car. Împăratul nu trebuie să fie nici supraprețuit ca diamantul, nici nebăgat în seamă ca piatra.
Lao Tse în Tao Te King, 39
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre naștere, citate despre întuneric, citate despre început, citate despre pericole, citate despre orgoliu, citate despre diamante, citate despre cunoaștere sau citate despre adevăr
Românul și Pământul
Ascultând cum bate vântul,
Stă românul trist și gol
Și se-nvârte după pol...
Tot la fel ca și Pământul.
epigramă de Lucian Mănăilescu din Pledoarie pentru epigramă
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vânt, epigrame despre tristețe, epigrame despre România, citate de Lucian Mănăilescu despre România sau epigrame despre Pământ
Înainte de cer și pământ există o esență Absolută, o ființă fără formă. Este un calm profund, imaterial ce emană din ea. Ea singură există și rămâne fără schimbări. Pătrunde pretutindeni și este liberă de orice mărginire. Din puterea sa își trag obârșia Cerul și Pământul. Nu-i știu numele; i se spune Suprema Cărare: Tao. Nevoit să-i atribui însușiri, l-aș numi mare. Mare fiind, l-aș numi de neînchipuit. De neînchipuit fiind, l-aș numi inaccesibil. Inaccesibil fiind, l-aș numi omniprezent. Astfel Tao e mare, Cerul e mare, Pământul e mare, regele, de asemenea, e mare. În lume sunt patru mari autorități, dintre care cea a regelui e una. Regele trebuie să se supună Pământului. Pământul se supune Cerului. Cerul se supune Cărării (Tao). Tao se supune propriei sale firi esențiale, inefabile.
Lao Tse în Tao Te King, 25
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre monarhie, citate de Lao Tse despre monarhie, citate despre schimbare, citate despre libertate, citate despre existență, citate de Lao Tse despre existență sau citate despre autoritate
Am uitat de Tine
În zgomotul lumii
Și umbra unor veacuri
Sub straja lunii
La margini de meleaguri.
Ceva există, ceva sau cineva
Că cerul și pământul,
Cândva, vor dispărea.
Au apărut ca vântul,
Ca vântul vor pleca.
Dar o forță infinită
Păstrează totul minunat,
Într-o lume pervertită
Ce de Domnul a uitat.
Doar iubirea o mai ține
Căci păcatul a stricat
Orice legătură sfântă
Și de Domnul a uitat.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (2 septembrie 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre forță sau poezii despre existență
Idilă
De-atâtea zile plânge Cerul!
Chiar și-n această dimineață
Pământul și-a-nălțat reverul,
La gât și-a pus fular de ceață.
Și toate văile-și îmbracă
În voaluri umede, lăptoase
Și roagă Cerul să mai tacă,
Destul cu toanele-i țâvnoase!
Dar Cerul stă posomorât,
Cu norii trași vârtos pe frunte,
Privește spre Pământ urât,
Trimite Ploaia să-l înfrunte.
A pus sechestru peste Soare,
Nu-l lasă-o clipă să se-arate,
Nu știu ce supărare are,
Că doar Pământu-i este frate.
La stele și la Doamna Lună
A pus de strajă nori și vântul,
Le-a pedepsit de-o vreme bună
Să nu se vadă cu Pământul.
Plutea în aer dezolarea,
Insuportabilă-așteptare,
Toți munții, apele și marea
Puneau aceeași întrebare.
Frumoasa Lună bănuia
De ce plângea atâta cerul,
Chiar foarte sigură era
Pe unde șade adevărul.
S-a hotărât să îi vorbească,
Să ia sfârșit această stare,
Nu mai dorea să-l chinuiască,
De-ajuns cu-atâta supărare!
"Pământul, eu l-am mângâiat
Cu raza mea de la distanță,
A fost un gest nevinovat
Ce n-are nicio relevanță.
Nu fi gelos! Doar știi prea bine
Că-n veci eu nu te părăsesc,
Voi sta mereu aici cu tine,
La tine-n brațe eu trăiesc."
Mărețul Cer s-a luminat,
În patru zări trimise Vântul,
Toți norii negri-a alungat
Și Soarele-a umplut Pământul.
poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor (9 august 2005)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre sfârșit
Dacă toate-acestea
Dacă n-ai auzit
cum crește iarba,
și nici nu ai văzut,
trăiești pe pământ degeaba.
Ești umbră fără azimut.
Dacă nu ai văzut
cum muguri se deschid,
și nici cum crește frunza,
în viața ta e numai vid,
pe ochii tăi se-așterne pânza.
Dacă n-ai văzut
cum floarea
în lumină se răsfață,
nu vei cunoaște valoarea,
acelora care te-învață.
Dacă n-ai simțit
cum vântul
îți mângâie fața,
în zadar ți-e gândul,
cum să trăiești viața.
Dacă n-ai sărutat roua,
în zori, dimineața,
n-ai să cunoști șansa
ce-ți oferă viața.
Dacă n-ai văzut
cum cerul
se aprinde dimineața,
nu vei afla misterul,
cum apare viața.
Dacă toate-acestea,
tu le stăpânești,
mai ușor copile,
viața o trăiești.
poezie de Dumitru Delcă (28 august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre valoare, poezii despre sărut sau poezii despre răsfăț