Insomnie
Dumbrăvile gândirii le colind,
Orbecăind prin smârcurile ei...
Cătând să aflu unde, cum și când
S-au dus de-a berbeleacul anii mei.
Au doară, nu sun eu puștanul care
Cu ochii limpezi și cânepiu păr,
Visa să-ajungă, dintr-odată, mare
Ca-ntreaga lume s-o ia în răspăr?!
Să săvârșească, plin de idealuri,
Mărețe fapte, pentru cei din jur...
Azi, mă izbesc, buimac, de-a-vieții maluri
Și fiecare zi de-abia o îndur.
Nu știu de ce, tocmai în noaptea asta,
În care cerul plânge liniștit -
Așa, deodată, m-a lovit năpasta
De-a mă întreba, cam unde am greșit?
Se poate, oare, ca naivitatea
De care multă vreme-am suferit
O fi la mijloc sau credulitatea
Ce mă făcea, ușor, să fiu mințit?
Îmi colcăie în creier neînțelese
Dorințe, remușcări și amărăciuni...
Cum aș putea să fac ca să nu-mi pese
De nedreptăți, orori și de minciuni?
Ci, vino-odată, albă dimineață!
Să scap dintru-al gândului hățiș...
Să scot din mine bulgărul de gheață
Ce mi-a intrat în suflet pe furiș.
... Dumbrăvile gândirii, colindând,
Mă rătăcesc prin smârcurile ei...
Aș vrea, nepăsător, din când-în-când
Să mai pășesc pe-a-liniștii alei.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre păr
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
Citate similare
Dorințe
Aș vrea să fiu cum sunt și cum am fost!
Cumva, din fiecare, partea bună,
Sau, poate, amândouă împreună,
De s-ar putea și nu s-ar cere cost,
Căci tot ce-a fost... a fost din plin plătit
Cu anii ce-au trecut sau cu schimbarea
La trup, la suflet, chiar cu renunțarea
La tot ce niciodat' n-aș fi gândit.
Dar, ce-aș putea să iau de-atunci, demult?
Dorința de-a avea mereu mai mult,
Sau de-a spera în ce va fi să vină?
Și ce-aș păstra din viața de adult,
Când nu mai știu ce-i bob și ce-i neghină?
Nu știu ce vreau. Pe cine să consult?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dorințe, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut, poezii despre schimbare sau poezii despre plată
Unde...?
Unde se sting iubirile?
Când se șterg cuvintele?
Unde se termină timpul?
În care anotimp le vine rândul?
Unde te voi regăsi, în care zi?
Din calendar, din Galaxii?
Ș-atunci ce voi mai fi?
Ce-mi vei... mai fi?
În care toamnă am să știu?
Că-s mort sau că sunt viu?
Că pământul ce m-acoperă,
Nu-i cerul luminat de stele!
Unde să te mai caut?
Prin ce cuvinte?
Ce unghere?
În ce lume fără Soare?
Cum de te-am pierdut?
Încă de la-nceput?
Când îmi erai doar răsărit,
Și-o viață de-mplinit!
Cum să... te uit?
Sau poate nici nu ai vrut!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre calendar
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Expersii
Un capitol nou a început,
Șterg totul din urmă, gata,
Pun în minte cel mai falnic scut,
Și ies în lumea asta ce-i făcută de-a gata.
Dar sunt atacat încontinuu cu săgeți,
Vin din toate părțile,
"- De ce în mine tot trageți?"
Cu ale voastre expresii umile?
Nu am scos din teacă sabia cuvintelor,
Pentru a începe un război al vorbelor,
Așa că vă ordon să încetați acum!
Fiindcă în final, nu veți câștiga nicicum!
Armistițiul nu a fost acceptat,
Și așa am intrat în război,
Unde am luptat, luptat,
Zile, nopți, prin soare și prin ploi.
Încearcă să mă ochească,
Trag fix în obraz,
Încercând să dovedească,
Că astfel au mare haz.
Fiecare expresie ce o trimit,
Mă lasă pur și simplu uimit,
Cum de încape atâta putere?
În a lor cuvinte de rea emitere!?
Nu am să aflu cred,
Oare eu chiar sunt singurul?
Ce observă un război putred,
În care cuvintele se dau de-a durul?
Scutul mi-a fost pătruns,
Arma aruncată,
Deși vorbele m-au ajuns,
Moralul nu-mi va cădea niciodată!!
poezie de Mircea Popișter
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre umor, poezii despre superlative, poezii despre sfârșit, poezii despre război sau poezii despre ploaie
Nihil
mă gândeam așa și eu ca păcătosul
că tare important mai trebuie să fiu
de ostenit-a zeul din lutul lui să mă sculpteze
cum chiar de-aș vrea a obiect de artă nu arăt
că uite timpul cum zi de zi valoarea-mi umilește
probabil am ceva de împlinit pe lumea asta
de m-a creat și răbdător îmi iartă toate cele
și cum mă frământam să-mi aflu rostul
mi-am zis să-ntreb pe unul mai deștept ca mine
așa ajuns-am la locul unde maestrul odihnește
i-am ciocănit sfios gorunul n-o să credeți
s-a despicat deodat' misterul și în fața-mi
din templul său de pietre mi-apare filozoful
purta pe cap corola de lumini intactă
iară din ochi-i acum negri curgea noaptea
să nu-l șochez l-am luat așa ușor pe ocolite
despre enstatic și ecstatic ori diferențialele divine
până mi s-a încins dogmaticul eon
de-a trebuit matricea stilistică să îmi deschei
da'-ntr-un final ajuns-am acolo unde mă durea
i-am explicat că sunt și eu un anonim
și-am întrebat cum aș putea să ajung mare
abia închis-am gura că în luciferica-i tăcere
deodată-aud cum dureros îmi clopotește mintea
doar te visezi în lumea asta pământeană nu exiști
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre stejari, poezii despre sculptură, poezii despre odihnă, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Alean
Unde sunteți, vecinii mei?
Acele babe susurând povești
Cu zâne, cu balauri și cu zmei,
Cu Feți-Frumoși și întâmplări crăiești.
Unde sunteți, moșnegii mei sfătoși?
Cu vorba voastră, pururea domoală,
Ce-mi povesteați despre haiduci pletoși
Pân ostenit vă adormeam în poală.
Unde sunt, azi, poveștile acele
Care cu limpezi slove s-au săpat
Pe-albastrul amintirii mele
Și-ntreaga viață m-au urmat?
Sub cruci de lemn, încet, s-a risipit
O lume-n basme-nveșmântată
O lume-adânc învăluită-n mit
Cum nu va mai fi niciodată.
Grădini pustii și case părăsite
Mă-ntâmpină când, searbăd, mă întorc
Pe acele locuri de-acum ofilite
Unde viața îmi părea un joc.
Unde sunteți vecinii mei,
Azi, când nimicul mă pătrunde?
- Strig întruna, dar din patru zări,
Silnic, doar ecoul îmi răspunde.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre lemn, poezii despre jocuri, poezii despre haiducie, poezii despre cruce sau poezii despre amintiri
Cum, unde, când și de ce?!
Azi, ziua, luna și anul necunoscute,
"X" decedat... Cum, unde, când dece?!
Oare aștepți răspuns la-ntrebare?!
Răspunde tu, cel în palma căruia m-am fărâmițat
Pentru a-ți fi hrană, cuvânt și lumină,
Cum, unde, când și de ce m-ai uitat?!
De ce m-ai adăpostit sub talpa ta
Și n-ai învățat, Iroade
Că nu se moare din moarte?!
"X" decedat...
Nu-mi plânge în urmă!
În zadar piesa asta banală...
Nu-mi căuta sufletul! El nu mai există,
Se-ascunde sub haine
De trupuri slute,
Căci dându-mi strălucirea
M-ați răstignit, dragii mei
Și m-ați scuipat cu lutul amar,
Prefăcuți și mișei!
Cum, unde, c'nd și de ce?!
În timp, într-o lume de aduceri-amine...
În timpuri în care sufletele se pot vinde...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vestimentație sau poezii despre lut
Depresie VII
Și-o să mă retrag din lume
Într-un loc ferit, ascuns...
Stins, cu sufletul tăciune
Poate c-am trăit deajuns.
Ochii mei, ce-au tins spre stele,
Câte, oare, n-au văzut?!
Fapte bune, fapte rele
Am trăit și le-am făcut.
Ce voi regreta? Nimica!
Bine-n lume n-am trăit...
Soră bună mi-a fost frica
Și prea multe am râvnit.
Niciodată, nicăierea,
N-a ieșit cum am vrut eu....
Poate n-am avut puterea
De-a înfrânge veacul greu.
Singur m-am simțit, întruna,
Nici prieteni n-am avut...
M-a învins, mereu, minciuna
Nedreptatea m-a durut.
Și prea des în amintire
Cu tristețe m-am ascuns
Și-am dorit prea mult iubire
Și iubirea m-a străpuns.
Am tânjit dar ce anume,
Am tânjit nici nu mai știu...
Și-o durere fără nume
M-a ținut, ades, pustiu.
Zile veștede, încruntate,
Am trăit, pășind greoi...
Amăgiri am dus în spate -
Ca pe-un colțuros pietroi.
... Și-o să mă retrag din lume,
Într-un loc ascuns, ferit;
Stins de-o silă fără nume
Oare, totuși, am trăit?!
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre tristețe sau poezii despre prietenie
Mai ții minte?
Mai ții minte, tu, iubire,
Cum mâna ți-o încleștam
Sugrumat de fericire
Lângă mine să te am?
Cum opream, pe dată, clipa
Când de mine te lipeam?
Parc-un înger cu aripa
Ne atingea când ne iubeam.
Stelele din Carul Mare
Ne zâmbeau șiret, cumva...
Dar cuprins de desfătare --
Tu-mi erai singura stea.
Unde-s, oare, acele vremuri
Unde ești, iubita mea?
Poate fericită tremuri
În brațele altcuiva.
Eu?! Zâmbesc în amintire...
O, cum anii s-au tot dus!
Dar te mai gândesc, iubire --
Chiar de lângă tine nu-s...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre mâini sau poezii despre aripi
Un moment
De ceva vreme am tăcut,
Nu ți-am mai spus tot ce gândesc,
Posibil să fi început
Încet, încet să te iubesc.
Și cum să fac să-ți fiu amic?
Când simt că vreau să-ți fiu bărbat,
Oare -aș putea să îți explic
c-așa ceva s-a întâmplat?
Scenarii să îmi fac, greșesc,
Tu nu mi-ai dat nicicând motive,
Nu mi-am propus să te iubesc,
Dar curge lent prin portative...
O melodie sub hipnoză,
Și-un suflet stând sub un steag alb,
Îngheață clipa, e o poză,
Și-s eu cu tine-n cerul dalb.
Am învățat să țin secret,
Mai bine s-o aștern pe foaie,
Aștept un semn din partea ta,
În întuneric o văpaie.
Mă străduiesc să-ți fiu prezent,
Așa cum știu, așa cum pot,
Voi fi distant doar un moment,
Din inimă să mi te Scot.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre întuneric sau poezii despre secrete
Gând în primăvară
Nori albi aleargă vesel pe sineala
Bolții cerești în palid asfințit,
Vânt cald răsuflă și-mi fac socoteala
Că, poate, primăvara a venit.
Din prag privesc cu albă plictiseală
Natura, ce-a schimbare, pare a sta...
Cu ochii grei, de-a iernii mahmureală,
În sânul ei, pe veci, aș adăsta.
Demult nu-mi pasă cum trec anotimpuri...
De-i iarnă sau de-i vară n-am habar,
Doar câte-un dor mă sapă în răstimpuri
De ce mi-e dor - nici nu mai știu măcar.
Poate mi-e dor de alte vremi, mai calde,
Poate mi-e dor de alte înserări
Și sufletu-mi aș vrea ca să se scalde
În săpuneala-albastră-a-altor zări.
Se plâng de vânt uscat, în cor, castanii
Și hornuri nu se află fumegând...
O, cum m-au nins zăpezile și anii -
A-primăverii șoapte așteptând!
În ciripit de păsări, la chindie,
Răsare firul verde-al ierbii, crud
Dar nu mai vreau să știu ce-o să mai fie -
Nici de speranță nu vreau să aud.
Curând porni-voi spre alte meleaguri
Senine, poate, n-am de unde ști...
Și alții vor veni să stea pe praguri
Și alte vieți, pe-aici, s-or rostui.
Cu nouri albi, zburdând pe bolta-naltă,
Se duc și anii noștri-n zbor ușor;
Din viața asta trecem în cealaltă,
Purtând poveri de doruri ce ne dor...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre primăvară, poezii despre iarnă, poezii despre dor, poezii despre zăpadă sau poezii despre vânt
Noapte asta
I.
liniște
în casă
noaptea
ca un păianjen
care
își țese
tenace
plasele
și
cade în ele
din solidaritate
cu mine
și numai noi
știm
cum e
II.
noaptea asta ca un ceai verde cu bergamot sau ca
o ferigă suverană făcându-și loc în sângele meu sau
ca un arbore de mătase
peste care dumnezeu trece cu un
foarfece de grădinărit
noaptea asta
perfectă
cu atât
cu cât i se cuvine
sau
III.
noaptea asta ca un nume pe care îl port în stomac
și de care s-au prins țurțuri de gheață
și parcă aș vrea să îl mângâi și nu îmi găsesc
mâinile
și luna e albă ca o palmă peste care a nins și a nins
milenii
poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre verde, poezii despre sânge, poezii despre solidaritate, poezii despre religie, poezii despre păianjeni sau poezii despre perseverență
Nevasta mincinoasă
"Y que yo me la lleve al rio
Creyendo que era mozuela
Pero tenia marido"
Federico García Lorca - La casada infiel
("Și eu care-am dus-o la râu
Crezând că era fată mare,
Când colo avea bărbat.")
Federico García Lorca - Nevasta necredincioasă
Credeam că e fată mare
Când am dus-o pe cărare;
da și eu - ce minte proastă! -
n-am bunghit că e nevastă.
O fi fost ea ca zambila,
dar mersei mai mult cu sila.
Și pe urmă n-aș mai spune...
Era noaptea de tăciune
felinarele s-au stins,
licuricii s-au aprins.
Într-un colț, când făcea fâțe,
îi scap mâna pe la țâțe,
și treceau prin ea fiori
ca miresmele prin flori.
Poci să nu pici în ispită,
mândră cum era gătită!
Că rochia îi strălucea
de să bagi briceagu-n ea
Era noaptea de tăciune,
pomii-nalți, din altă lume,
și s-auzea prin vâlcele
cum urlă câinii la stele.
Trecurăm și peste iaz,
am mai sărit un pârleaz
și-am culcat-o-ntr-o grădină,
lâng-un pom, la rădăcină.
Mi-am scos de la gât cravata
și-a lepădat rochia, fata.
Scot cuțitul din curea,
ea, cămașa cu dantea.
Nici crinul, pe ochii mei!
n-are piele ca a ei;
nici un diamant de-ar fi,
ca ea tot n-ar străluci.
Șoldurile ei, prin dește
Îmi scăpau, să zici că-i pește;
șolduri mici, de fată mare,
când de foc, când de răcoare.
De când mama m-a făcut
așa drum n-am mai bătut;
călăream pe luna plină,
trupul ei de ciută lină.
D-apoi cum m-a dezmierdat,
poci să spui, când ești bărbat?
că doară n-oi fi candriu
nici o taină să nu țiu!
Iubită și sărutată,
plină de țărână toată,
am purtat-o binișor,
pân-acasă sub pridvor.
Dimineața, pe răcoare,
avea-n ochi mărgăritare.
Eu, ca un țigan ce sunt,
am obraz și am cuvânt.
Dar pe cinste i-am făcut
o cutie de cusut;
și dintr-ale mai frumoase:
galbină, și de mătase.
Da' nu m-am îndrăgostit,
numai unde m-a mințit:
muiere de om cu stare,
zicea că e fată mare
când am dus-o pe cărare.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești (1941)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre căsătorie, poezii despre zambile, poezii despre virginitate, poezii despre sărut sau poezii despre sâni
Îmi port toți anii mei cu greu
Îmi port toți anii mei cu greu,
Cei mai multi stau ingrămădiți in supa burții, bolborosind
Cei mai noi ani mă inghiontesc în spate
Să-și facă loc în trupul meu....
Vor să urce la tămplă,
Unde sunt anii copilăriei, naivi și prostuți
Dar fericiți, peste măsură de fericiți.
Zilnic stau în mașina mea ca intr-o placentă
Acolo e cald, e plăcut.
Tolănit la volan ca un foetus,
Nu-mi mai pasă de nimic....
Uneori am impresia că sunt intr-un cărucior cu volan
Împins de un înger cu zâmbet diafan și bun
Și atunci îmi face plăcere să claxonez.
Lumea intoarce nervoasă capul,
Iar eu le zâmbesc ca un spiriduș pus pe șotii.
La locul de muncă e liniștit și curat,
Am în sertar mici zâmbete pe care le împart cu colegii.
Aici nu ne mai jucăm ca cei mici, ne jucăm ca cei mari:
Mi se deșartă bucăți de iluzii mai mari sau mai mici,
Iar eu le ajustez, le netezesc și le indosariez
După anii in care le-am trăit.
Seara, mă întind pe orizontul din dormitor
Și îmi aștern peste trupul obosit un somn liniștit
Visând crâmpeie din viața de dincolo de timp
Din care mă trezesc buimac în fiecare dimineață
În viața cu timp, cu mirosuri, cu dureri și cu ceață.
poezie de David Daniel Adam (24 septembrie 2019)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre serviciu, poezii despre seară sau poezii despre plăcere
Ultimul cântec
stau pe țărm
ascult nisipul cum plânge
timpul curge prin palme
nici urmă de unde, de valuri
pe unde să curgă, de unde
mă preling prin colțuri de singurătate
e tragic și trist, azi în cetate
chipul meu, o mască a lumii
totul e o biată amintire
rătăcită în sertarele vieții
m-am cufundat în tăcere
în noaptea asta am murit, încă o dată
se scuturau frunze printre gânduri
acum sau poate peste o mie de ani
cine azi mai știe, cine...
am venit și am plecat
acolo sus, unde nu e durere
e doar un etern suspin
a rămas amintirea unui vis
se scuturau frunzele vieții
una câte una
ieri a fost ieri
azi a rămas nimic
am plecat fără a ști
de ce am venit, de ce am plecat
pe masă, o poză ruptă, atât
când m-am trezit din al meu chin
plângeau suspine
mi-era teamă de viața asta murdară
poate sare o scânteie
să ardă, să ardă durerea din mine
vazduhul era plin de suspine
ce trec azi prin mine
pe un deal
o mioară plânge
în suspine
lacrimi curg în vale
se scurg pe o cărare
cărarea dorului în lacrima norului
ucis cu pietre de oameni nebuni
ce oare să mai fac cu mine
din suflet picură suspine
pic, pic...
în mână port un fluier, de soc
să cânt, un cântec de jale, de foc
despre viața asta
fără de noroc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre durere sau poezii despre văi
Ce mult aș vrea
Aș vrea să fiu o stea
Pe care s-o privești,
Întreaga viața ta
Aș vrea să mă iubești.
Aș vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aș vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.
Aș vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.
Aș vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aș vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.
Aș vrea să fiu o stea
Să ies de după nori...
Ce mult, mult aș vrea,
O viață în culori.
Aș vrea să fiu un soare
Să știu pe unde ești,
Aș vrea să fiu o floare,
Care mereu înflorești.
Aș vrea să fiu rășina
Pe care o miroși,
Aș vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoși.
Aș vrea să fiu un sfeșnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veșnic...
Așa vreau eu să visez.
poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre nori
Cimitirul amintirii
Tu dulce cimitir al amintirii mele
Păstrezi sub mii de cruci doar zile grele.
Pe cele bune le ia cerul la apus,
Așa că noaptea mă întreb: de ce s-au dus?
Și unde oare le ascunde?
De ce tristețea vrea să mă inunde?
De ce nu s-au culcat și ele-n cimitir?
Și nu-mi dau voie măcar să le-admir?
Aș vrea să-mi amintesc și eu de fericire
Din suflet să-mi alung a mea răcire,
Să văd cum printre zile grele stau și bune
Cum vântu-ncearcă iar să ne adune.
Tăcere. Îmi strigă cimitirul cu glas tare:
Tu, om tâmpit, nu înțelegi chiar oare?
Că zile bune ai în suflet și în gând,
Dar nu în cimitirul vieții căutând?!
poezie de Guțu Anna Igorevna din Supradoză de gânduri (19 februarie 2014)
Adăugat de Ecaterina Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iubirea mea este una la fel pentru tine, pentru el
Si-as vrea sa te vad cum mă privesti cu marea din ochii tai
Si cum am sa ma pierd eu intr-o joaca de-a v-ati ascunselea
Drumul nostru e diferit sau poate ca se afla departe unul de altul
Distanță ce ne apropie acum sa scriem
Dar as vrea sa fiu saturată cu mii de valuri
Din care să creez apoi un univers palpabil
Un barbat puternic, ce mă privește ca pe a sa împărăteasa
Si nu ma minte asa cum o facea pana acum cu zecile de femei din viata lui
Eu sint deschisa ca o fereastra
Si stau ca o floare in glastra
Nu doresc nici lauri, vreau doar iubirea
Cu care sa pot împărți fericirea pe pământ.
Vreau o vibrație din care sa nu ma mai scot pana mor
Vreau sa adaug speranța in casa unde a apus soarele
Si sa ma descalt de muscatele si sa zâmbesc prin Zambilele parului tau
Nu mai doresc nici macar un nume...
Am plecat de mult cu oile la păscut
Acolo e liniștea ce-mi da răgaz ca sa simt
Te astept si pe tine in lumea mea fara ruine...
Te astept si pe tine in lacul meu plin de Pești
Unde icrele s-au depus deja si astept un nou lot sau banc de peste frumos
Dulce si gustos... Ca un păstrăv ales..
poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păstrăvi, poezii despre pești sau poezii despre oi
Tatălui meu (care azi ar fi împlinit optzeci de ani)
De acolo sus, de unde ești
Știu că veghezi la mine
Mai știu că încă mă iubești,
Și vrei să-mi fie bine.
Dar oare care-i steaua ta
Din miile de stele?!
Că-n fiecare noapte stau,
Și tot privesc la ele...
Și încă nu m-am dumirit
Dar tare mult aș vrea
Să știu de jos, de unde sunt
Cam, cum arată ea...
Eu cred că-i mare, luminoasă
Ca și inima ta.
C-așa a fost de când te știu
Când mic copil fiind,
Îmi aduceai bomboane-n pungi
Ce le-auzeam foșnind,
Prin buzunarul de la haină
Ce o purtai mereu.
Mi-e tare dor de tine tată
Și tare-mi este greu...
Te-ai dus de tânăr ș-ai lăsat
În urmă doar durere,
Ce n-as fi dat să-mi fii alături
Dar totu-i doar... tăcere...
poezie de Mariana Simionescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe sau poezii despre tată
Ție
Au ce mi-a fost din tine mai aproape?
Umbritu-ți păr, sau fruntea grea de nor,
sau mâna ta, în care, la izvor,
mi-ai dat să beau din claru-adânc de ape?
Sau glasu-nvăluindu-mă ușor,
sau ochii tăi în cari o lume-ncape,
ce deodată mi-o deschizi sub pleoape -
sau drumul laolaltă, suitor?
Dar dacă vocea s-a-năsprit prin vreme
și părul n-a putut de ierni să scape,
în ochii tăi privind - o, nu te teme! -
și azi mai regăsesc același dor,
pe care anii au știut să-l sape
în limpezimea primului fior.
poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre apă
Dorul de a pătrunde și de a cunoaște tainele existenței m-a muncit toată viața. Am căutat cu înfrigurare răspuns la marile întrebări existențiale: Ce ești? De unde vii? Unde mergi? Ce este lumea aceasta? A existat vreodată un moment în care nimic nu a fost? De ce există ceva când e mai ușor să nu existe nimic? Am meditat, am studiat, am cercetat, am scris, am și publicat unele din rezultatele frământărilor mele. Lumina mi-a venit din partea gândirii tomiste, care îmi împăca exigențele raționale cu cele ale credinței creștine. Drumul parcurs a fost lung și greu. Dar toate eforturile au fost compensate prin bucuria adevărului, "gaudium de veritate", cum spune Sfântul Augustin.
Ioan Miclea în Crâmpeie din povestea vieții mele
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență, citate despre lumină, citate despre viață, citate despre sfinți, citate despre gânduri, citate despre dor, citate despre cunoaștere, citate despre creștinism sau citate despre compensații