Nu voi putea niciodată să mă împac cu lucrurile, chiar de-ar fi ca fiecare clipă să se smulgă afară din timp pentru a-mi da o sărutare.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, La izvoarele vidului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întins pe covorul balcanez şi plin de amintiri exacte, m-am lăsat pradă unor gânduri nebuneşti din care nici cvartetul lui Schumann n-a reuşit să mă smulgă. Doar vocea Dumneavoastră a putut să facă această minune. Iată, am şi devenit un alt om - cel care a râs atât de mult împreună cu Dumneavoastră în timpul acestei întâmplări unice. Niciodată nu am prevăzut că în acest moment al existenţei mele cineva ar fi putut să joace un asemenea rol. Oboseala părea a-mi fi singura camaradă. Ea chiar şi este, dar, din fericire, îi faceţi o concurenţă periculoasă.

Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felul nostru de a concepe lucrurile depinde de atâtea condiţii din afară, încât s-ar putea scrie geografia fiecărui gând. Am începe cu nuanţa cerului şi am sfârşi cu poziţia scaunului. Mahalaua cugetării îşi are şi ea rosturile ei.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea e o umilinţă de fiecare clipă.

citat celebru din Emil Cioran (13 iulie 1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar putea

De-ar putea luna să cânte
Printre stele, către zi
Şi luceferi s-o asculte,
Poate, poate-aş mai iubi.

De-ar putea gândul să curgă
Înspre tine-ndrăgostit,
Când stau zorile să plângă,
Poate, poate-aş fi venit.

De-ar putea visul să fie
Floare albă sau parfum,
Sărutări pe buze-o mie,
Poate, poate-ţi pun acum.

De-ar putea iubirea-n ploaie
Să ne spele de trecut,
Când e sufletu-n văpaie,
Poate, poate, am sa uit

De-ar putea sărutu-n noapte
Şi-n destin, a ne uni,
Mângâindu-te cu şoapte,
Poate, poate, voi veni.

De-ar putea să fie soare
Şi lumină... peste noi,
Aruncând tot ce ne doare,
Poate, poate, vom fi doi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensibilitatea faţă de timp pleacă din incapacitatea de a trăi în prezent. Îţi dai seama în fiece clipă de mişcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieţii. Nu mai trăieşti în timp, ci cu el, paralel lui.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar de-ar avea toate meritele, ambiţiosul nu poate fi onest decât la suprafaţă. Nu vă încredeţi decât în indiferenţi.

Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nefericirea nu va putea ajunge la generozitatea în care să-şi recunoască în mod absolut întunericul propriu, pentru a vedea eventualele lumini ale lumii.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele

Câine, nu te mai uita la mine!
Ceea ce este departe, pare departe
Şi ceea ce este aproape, aproape;
In oglindă se reflectă prezentul.

Caută singur pe cineva care a flămânzit
Şi are viziuni!
Cel puţin, pe unul care niciodată nu s-a ambarcat
Pe marile nave cu destinaţia Anglia.

Nu? Tu chiar crezi că voi interpreta
Muzică fantastică pentru flaut
De dragul tău – şi voi privi în ochii tăi
Pentru a-mi aminti naşterea ta?

Jumătate din toate acestea chiar aş putea să fac,
Câine cu ochi mari. Dar ceea ce tu eşti
Sau ai fost – muzica –
Este doar sunetul muzicii.

poezie de George Oppen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritor

Afară plouă aşa cum în sufletul nostru se-ascund
Lacrimi şi multe vise realizabile sau nu
De vei pleca în ziua regăsirii
Atinge-mă pe prispa nemuririi
Şi nu-mi lăsa albastrul din privire
Să se închidă când tu nu mai eşti,
Iubeşte-mă prin fiecare sărutare!
Şi nu uita c-atunci când nu mai eşti,
Eu te voi aduce-n inima mea
Pentru a fi nemuritor, chiar de tu nu ai vrea.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş putea, eventual, să am raporturi adevărate cu Fiinţa; cu fiinţele însă, niciodată.

Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este extraordinară, în sensul în care actul sexual este extraordinar: în timp ce, iar nu după. De îndată ce te aşezi în afara vieţii şi o priveşti din afară, totul se năruie, totul pare amăgire, ca după isprava sexuală. Orice plăcere este extraordinară şi ireală şi tot aşa stau lucrurile cu orice act al vieţii.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

clipă

Fiece clipă este o groapă, neîndestulător de adâncă.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funcţii suplimentare. Nu putem prevedea niciodată slujbele ce le poate lua cineva asupra sa, în afară de aceea pentru care pare făcut, şi nici funcţiile ce şi le pot asuma lucrurile în împrejurări excepţionale. Banul nu a visat niciodată că va putea servi drept greutate pe pleoapele morţilor.

aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul, ca şi filmul, vor exista cât timp există societate umană, chiar dacă tehnologia viitorului va transforma arta spectacolului. Niciodată însă tehnologia (cred eu) nu va putea înlocui sensibilitatea omului, fără de care nu ştiu cum am putea trăi cu adevărat.

citat din Emil Hossu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voi înţelege niciodată cum poţi trăi ştiind că nu eşti - măcar! - nemuritor.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simbelmyne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nici chiar muzica nu ne poate mântui, în ochi ne sclipeşte un pumnal: nimic nu ne mai îmboldeşte, în afară de fascinaţia crimei.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Paius Andrada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi mi-aţi rămas, focuri ale inimii şi aparenţe parfumate de deşertăciune, în lumea-n care flacăra m-a învăţat că: totul e zadarnic, afară de zădărnicie!

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că perfecţiunea este un lucru pe care nu-l voi atinge niciodată, dar voi face întotdeauna totul pentru a-mi atinge scopul, pentru că asta înseamnă că voi încerca mereu să-mi îmbunătăţesc stilul.

citat din Luke Wood
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns în ceaţă

Râde vecinul, că nu mi-e bine,
Cred... de-ar putea, m-ar otrăvi.
Dar bag de seamă, că îi e ruşine
Şi zilnic, ştiţi, eu îl voi chinui.

Ascuns în ceaţă... dus de dimineaţă
Îmi ar cu drag pământul meu.
Când o fi soare... şi iarbă creaţă,
Ştiu c-am semănat tot ce-am vrut eu
.
Satul... mă cheamă acum din depărtare...
N-aş merge, dar nu am de ales.
Loc e destul ştiu... pentru fiecare,
Dar nimeni nu mă ajută la cules.

O zână... vine şi-mi spune... hai acasă,
Să ştii că niciodată nu te voi părăsi.
Inima ar vrea... dar anii nu mă lasă
Rănit în suflet doar câmpul l-aş păşi.

O clipă simt că doare... oare cât voi putea...
Să încerc să fiu tare... să-frunt zodia mea.
Ascuns în ceaţă, mă zbat într-o credinţă
Şi-n 'cerc ca să câştig dragostea ta.

Dar strig zadarnic... mă lupt chiar cu destinul,
Dau totul la o parte, chiar dacă sunt lovit.
Ştiu că se poate, că îmi alini tot chinul
Şi-aş merge înainte ca să fiu fericit.

Degeaba mai încerc... că Dumnezeu îmi spune,
Ioane...! timp... puţin ţi-a mai rămas.
Dar încă sunt puternic, încă am un nume,
Şi pot să întorc grăbit, ultimul ceas.

Doresc să port opincă, o coasă pe umăr să am.
Să plec de acasă nu vreau îmi este frică
Rămân să cânt într-un pustiu încă un an.
Şi-apoi... când Dumnezeu va vrea, un suflet mai ridică.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!