Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Zvon de iarnă

S-a-ntristat deodată toamna. Șuiera vântul prin crengi
Spulberând la întâmplare toate frunzele slăbite.
S-a ascuns deodată prințul după nori și a lăsat-o,
Vântului, s-o amețească în tristeți învârtejite.

S-a zvonit că mâine-n zori, sora-și cheamă-n ajutor,
Ca să-și cearnă fulguirea în covor după covor.
Simt că peste-acestea toate, vară, toamnă, primăvară,
Soarele, din raza-i sfântă, doar dreptate va împarte,

Dându-i iernii cât dorește, primăverii ce-a visat,
Verii, dragostea lui toată, toamnei, rodul cel bogat.

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Matei

Rondelul primăverii timide

Stă soarele întemnițat de după nori,
Primăvara e tăcută și timidă,
Răzbate greu, adună calzii ei fiori,
Din nou îmbracă frumoasa ei hlamidă.

Vântul turbat cioplește-n plopii plângători,
Mișcă-n ultim zvâcnet iarna rea, perfidă,
Stă soarele întemnițat de după nori,
Primăvara e tăcută și timidă.

Întârziați de frig, boboci nerăbdători
Se-ntrec în zâmbet petale să-și deschidă,
O albinuță prin preajmă se perindă,
Teamă n-are de bruma ce-a mușcat în zori,

Stă soarele întemnițat de după nori...

rondel de din Rondeluri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de toamnă

Mi-e dor, de fumul serii, de luna coaptă în lumină,
De râsetul meu de copilă și dansul frunzelor, puzderii.

Mi-e dor, de rumena gutuie, coaptă-n jar de crengi uscate,
Și de toamna arămie, dulce, darnică în toate!

Mi-e dor, de mustul tămâios, nectar din soare adunat,
De strugurele credincios ce vara-ntreagă s-a bronzat!

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă gri

Își plânge toamna frunzele uscate,
pe umeri poartă norii fumurii,
și-un gri intens plutește peste toate
iar dintre toate gându-i cel mai gri.

Își plânge toamna zilele scurtate,
lumina risipită-n crizanteme
și plouă trist și plouă peste toate,
inima ei doar de îngheț se teme!

Își plânge toamna noii trandafiri,
și-n parc, fanfara îi ține isonul.
În serile-i reci te mai aștept vii,
iubirii să-i dăm încă odată tonul...

poezie de din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Realitate și credință

Zilele se-întorc în nopți,
nopțile se-întorc în zile.
Viețile se duc din morți,
răul se transformă-n bine.
După toamnă vine iarnă,
după primăvară, vară.
De sus, norii-încep să cearnă,
apa pe pământ coboară.
Lumina se-întoarce-n zori,
după soare se-întorc flori.
În pământ se-ascund comori,
apa se întoarce-n nori.
Unii oameni cred poți
ca te întorci din morți.
Credința lor e deșartă.
Nu-întorci mortul de la groapă.
Doar Domnul Isus Hristos
de la groapă s-a întors.
Ne-a dovedit se poate
reveni-n viață, din moarte.

poezie de (mai 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Copacul în toamnă

Copacul, fără un cuvânt,
cu ramurile duse-n vânt
veghea în zori ferestra mea
dar nicio frunză nu avea!

Și în tristețea lui solemnă
vedeam statura-aceea demnă
a celui ce, de vânt bătut,
s-a dăruit fără-un cuvânt!

Și drept, așa cum eu îl știu,
în fața timpului pustiu
ce-n toamnă totul i-a luat,
îl simt puternic, brav bărbat!

Nu plânge doar se leagănă
și dorul și-l tăragănă,
chemând la el, podoaba-i iară
-l împresoare-n primăvară.

Și-n ochiul de fereastră-albastră,
oglinda de la casa noastră,
deși e gol, neputincios
se vede verde, Făt-Frumos.

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
femeie
Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihnește, amintindu-și toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toți strugurii toamnei și toate ninsorile iernii.

definiție celebră de
Adăugat de Reliana Andra CrăciunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Costel Avrămescu

Rodelul soarelui de Gustar

Agonisind dulceață în rodul bogat
Și pârguind livezile din abundență,
La catargu-i de aur, în permanență,
Transformări frenetice a învergat.

Împlinindu-și menirea, a dezlegat
Năzuința florii la ultima scadență,
Agonisind dulceață în rodul bogat
Și pârguind livezile din abundență.

Către toamnă, în a verii descendență,
La capătul crugului sideral, pe-nserat,
Soarele, miracol sfânt de Providență,
Pare un sâmbure-ntr-un fruct secționat
Ce-a agonisit dulceață-n rodul bogat.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Ninsoarea

De prea multă vreme suntem în viață
ca nu le știm pe toate ale vieții,
dar trece din când în când îngerul
și deodată le știm pe toate cele deodată
în timp ce le uităm deodată
pe toate cele deodată.
După aceea, cum e și buna cuviință
geometria fulgului de zăpadă se mai schimbă în mâl
în timp ce Nilul
curge, curge, curge.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Uimire

Primăvara cântă-n strună, florilor de "ziua bună!"

Și-n pădurea fermecată, roua clipei din petale,
Curcubee mii arată și-n privirea dumitale.

Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat
Ce-a sosit cu veselie și cu floare-ncoronat.

Primăverii se vrea mire. Cântă în privirea lui
Toată floarea câmpului, iar în ochii ei, uimire!

Din adâncuri, de lumină, legănată-n al lui cânt
Ivesc susur de izvoare, primăverii șipotind.

Din mireasma revărsată peste zări, cu dărnicie,
Blânda sărutare-a clipei, toate visele învie!

Și-ntr-o rază împletită, cu a ochilor dorință,
Primăverii-ntotdeuna, verdele-i e năzuință.

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pom cu oameni...

câți oameni stau răzleți în pom?
câți în codiță de alt om
se legăna sub vânt ușor,
sunt doborâți de toamna lor?

sunt doborâți și mai devreme
de-a lor furtună cu blesteme,
câți oameni ține pomul pom
în timpul lor cu gust de rom?

picați pe jos într-un covor
uscați de frig se sting și mor,
pe crengi răsar alții din dor
când frunzele se-ating în zbor

pomul tăcerii plin de vise
în primăvară țese ițe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri

când trece pomul peste iarnă
îmbracă alb și-o altă haină,
îngheață frunzele tăcute,
prinse de crengi înmărmurite

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pom cu oameni...

câți oameni stau răzleți în pom?
câți în codiță de alt om?
se legăna sub vânt ușor,
sunt doborâți de toamna lor

sunt doborâți și mai devreme,
de-a lor furtună cu blesteme,
câți oameni ține pomul pom?
în timpul lor cu gust de rom

picați pe jos într-un covor
uscați de frig se sting și mor,
pe crengi răsar alții din dor,
când frunzele se-ating în zbor

pomul tăcerii plin de vise,
în primăvară țese ițe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri

când trece pomul peste iarnă,
îmbracă alb și-o altă haină,
îngheață frunzele tăcute,
prinse de crengi înmărmurite

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce și eu am primit, Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi. Și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi. Și că S-a arătat lui Petru, apoi celor doisprezece. În urmă, S-a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care cei mai mulți trăiesc până astăzi, iar unii au și adormit. După aceea, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat și mie.

în Epistola întâi către corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 15:4-8
Adăugat de Laura SoareSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătățile noastre

Singurătățile din lume toate, nu mai au loc de o singurătate! A. P.

Mi-am dat singurătatea vântului s-o poarte
Și ți-a adus-o ție într-o noapte!
Era atât de tristă și de înlăcrimată
Cum n-o văzusei încă, niciodată!

poezie de din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tinerețe

Mă rog, iarna străbat,
primăverii să-i zâmbesc
și verii îmbujorate
adevărul să-i păzesc!

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mesaj

Toamna blândă îți trimit mesager la ușa ta
Și soarele la zenit te mângâie aș vrea!
Frunzele -ți spună mut despre dragostea ce-ți port
Când aduse sunt de vânt în al vieții tale port.

Cu el, inima-mi aprinsă vine iarăși topească
Flori de gheață-răvășite care vor înflorească.
Tu, primește darul meu, ființa ce sunt și-am fost,
Ce-a avut un rost mereu și-acum parcă, n-are rost!

Blândă toamnă, dulce doamnă te trimit cu mere coapte
Către dorul meu, dorit și în zi și-n miez de noapte!

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploile

Vorbim amândoi deodată,
ne aprindem în plină zi
și ardem ca niște torțe în luptă.

Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat.
Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare.
În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi.

Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii.
Eu tot mai cred, purtați de vântul sălbatic,
norii se izbesc hrănind pământul.

poezie de din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povestea vântului

A trecut o adiere ca o boare, apoi a venit zefirul
aducând cu sine primăvara.

Ne era dor de soarele călduț, de zefir,
de parfumul primelor flori...

A venit timidă, apoi, prima ploaie de primăvară
Ca nu cumva strice fragedele petale,
Și ne-a adus prospețimea dimineții de martie.

Mai apoi, a trecut vijelioasă ploaia de vară,
Țopăind veselă pe caldarâm...
Dar soarele de Iulie s-a ivit și ne-a mângâiat cu razele sale...

Încet, încet, s-a furișat, pe negândite, toamna, ca o condamnată.
Tot furând în cale frunzele gălbui.
Cu vântul hai-hui.

În final sosi și iarna, alungându-ne soarele,
Și pe dată, totul fu de ghiață!
Iarna a devenit Imperiu, iar Crivățul... Rege.

Dar las' că-i vine de hac iară,
Blânda Primăvară...

poezie de (25 septembrie 2003)
Adăugat de Crăița MoroieniSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arc peste timp

Așteaptă-mă, visare-nălțătoare,
În vârf de munte, ca te ajung
Să-mi dărui razele de soare.
Cu ele, lumea -mi încing!

Cu râuri limpezi și albastre,
Să mă-nfrățesc în zori de zi
Și tu dai iubirii noastre
O șansă, pentru cât vom fi!

Fii, bucuria toamnei mele
Și-n primăvară s-o prefaci!
Condu-mă iarași printre stele,
Ființa mea să o împaci!

Îți dăruiesc, drept mulțumire,
Pentru credința neînfrântă,
Doar viața mea, a ei iubire
Să-ți fie aripă și tâmplă!

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Corn de timp vrăjit

Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând!
Mi-a păstrat soarele-n casă și-amintirile pe rând.
Cu căldura-i de poveste mă-nconjoară brațul ei.
Luminoasă toamnă este peste suflet și pe-alei!

Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate,
Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate!
Și-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară,
Suntem regii către care ploi de stele iar coboară.

Visele se cern fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit
Ca o veste minunată ce pământul a-nverzit.
Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate
Și amurgul-sur coboară legănând acestea toate.

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vise și iluzii

Lui D. I. R.

Visam la rochia de mireasă
S-o port când viile se coc.
Voiam -ți fac iubire, casă
Și strâng toate la un loc.

De miere a fost toată vara.
În stăpânire m-ai luat
Și m-ai făcut ard ca para.
Erai al meu cu-adevărat!

Învăț acum dorul de tine
Tânjesc de calde mîngâieri
Și simt ești partea din mine
Lăsată într-o gară, ieri.

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook