Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Avantajele democrației

Îmi amintesc de vremi oculte
Când blestemam doar un partid
Și-s fericit că, azi, lucid,
Pot înjura atât de multe!

epigramă de din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecționată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Îți amintești iubirea?

Ochii tăi aveau lumini necunoscute.
Îmi amintesc atât de bine!

Și glasul tău îmi încălzea nisipoasele sloiuri.
Îmi amintesc atât de bine!

În brațele tale îmi odihneam neliniștile
și mă pregăteam de un nou zbor.
Doar în brațele tale știam să visez,
doar acolo puteam să trăiesc.

Iubirea ta mi-o amintesc atât de bine!...

poezie de din Când îngerii iubesc (decembrie 2009)
Adăugat de Elena ContomanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Povestile ne invata lucruri bune despre viata" de Elena Contoman este disponibilă pentru comandă online la 28.00 lei.

Tu ești iubirea mea

Tu ești iubirea mea,
și-s veșnic fericit,
suflet-sărbătoare,
foșnet de mătase;

târziu, când secera lunii
s-a ivit,
tu ești iubirea mea,
și-s veșnic fericit.

Frumusețea ta
e bucuria visului împlinit,
dorința ce m-a pătruns
cu liniști virtuoase;

tu ești iubirea mea,
și-s veșnic copleșit,
suflet-candoare,
și chiot dobândit.

poezie de (6 ianuarie 2009)
Adăugat de George PenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Nu pot

Când ai plecat, mi-au devenit pustii
și nopțile, și zilele, și tot;
te-am implorat, de poți, să îmi revii,
dar singurul răspuns a fost: "Nu pot!".

Te-ai dus în alte lumi, ai părăsit
tot ce-am clădit în visurile-n doi,
în timpul când credeam m-ai iubit,
dar... eu visam cât pentru amândoi.

Iertare? Pentru ce? Îmi amintesc
doar clipele în care-a fost frumos,
acelea când spuneam te iubesc
și-ți ascultam cuvintele, pios.

Ce va mai fi? Nimic! Am hotărât
nu mai ești. E simplu: nu exiști!
Decât "Nu pot!", e mai frumos. Atât!
Nu cred în ochii verzi ce-mi spun că-s triști.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

În limba mea
îmi pot înjura înjurătura
În limba mea
îmi pot săruta singur gura...

catren de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca azi

Am învățat să sufăr,
ca azi să pot zâmbi.
Am învățat să iert,
ca azi să pot iubi.

Am învățat să văd,
ca azi să pot citi.
Am învățat să rabd,
ca azi să pot simți.

Am învățat să plâng,
ca azi să pot cânta.
Am învățat să admir,
ca azi să pot visa.

Am învățat să fiu și singur,
ca azi să îți zâmbesc.
Am învățat să te ascult,
ca azi să-ți povestesc.

Am învățat să tac,
ca azi să pot vorbi.
Am învățat ceva,
ca azi să pot trăi.

poezie de (30 august 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel PetrașcSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zidul e o cacialma

Azi, bucolicul peisaj
A rămas doar un miraj,
Nu te face să visezi,
Poate doar ca să oftezi.

Unde-s vremurile când
Înjurai numai în gând,
Iar plăcutul și prostia
Se uneau cu bucuria.

Azi, poți scrie pe Facebook
Ca să nu te mai simți "cuc",
Poți afla și ce va fi,
Însă doar când ști citi.

Adevărul nu-l mai crezi
Nici atuncea când îl vezi,
Vrei mai mult și tot mai mult,
Egoist incult sau cult.

Nu contează cât muncești,
Doar atâta... cât primești,
Sunteți mulți nemulțumiți,
Dar votați parcă... orbiți.

Cu partid, fără partid,
Vreți să doborâți un zid?
Nu se poate dărâma...
Zidul e o cacialma!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Dansul

Îmi amintesc că eram atât de tânăr
încât crucile îmi păreau greieri la un joc de table
îmi amintesc
ca printr-un caleidoscop de buze învârtit
la nesfârșit
eram tânăr și mereu în jurul tău dansam
ca un bătrân
găsit căzut pe stradă
rătăcit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dosarul la partid - a fost și este la putere

În partid înainte când intrai,
Tu dosarul ți-arătai.
Azi când vor ca să te scoată,
Ei dosarul ți-l arată.

epigramă de (iulie 2018)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Vocea din noapte

Mergeam, târziu, prin noapte și-ntuneric,
Spre casă, dinspre parc, prin cimitir,
Dar m-am oprit puțin ca să admir
Un monument ce îmi părea himeric.

Eram și obosit, căci seara toată
O petrecusem cu amicii mei,
Și ne-am distrat, am râs și de acei
Ce ocupau o masă-alăturată,

Ei, toți, vorbeau prea mult și cam prea multe,
Și de politică și despre țară,
Vorbeau aprins, nu doar așa-ntr-o doară,

Și tare, ca tot omul să-i asculte.
Deodat'-o voce ca din vremi oculte:
-Bă, n-ai să-mi dai și mie o țigară?

poezie satirică de din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Karma

Mă-ntorc, în ziua clară, spre cetate.
Păduri în zare. Albe drumuri. Calme
Pășuni ce țin amiaza-ntreagă-n palme.
Și moartea, ce ne mână-ncet din spate.

Spre orice punct, aceeași depărtare.
Jur-împrejur, o singură ființ㠗
Îmi amintesc (e, oare, cu putință?),
Îmi amintesc de tine cu oroare.

Se-ntunecă urcușul. Noaptea vine
Și mie însumi chipul mi-l arată.
Sunt fericit. Sunt singur. Eu sunt, iată!
În negrul burg e loc doar pentru mine.

poezie de din Culegătorul de alge (1985)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Mătcaș

Eu nu te pot împarte doar pe tine

Un pom sunt la o margine de drum.
Înfrunt semeț urgiile naturii.
Îl omenesc pe cel ce-amic sau fur i-i
Și nu-i cer nimănui nici un uium.

Tu, trecător pribeag cu pas molcúm,
Ia loc un pic sub ramii mei, vergúrii,
Culege-un fruct cu strepedul răsurii
Și potolește-ți setea, cum-necum.

Ca un Hristos, împart culant preaplinul
Cu cel ce pleacă sau cu cel ce vine
Și-s fericit că-așa mi-a fost destinul.

Atavic, însă, îmi păzesc taínul:
Din mult-puținul care-mi aparține
Eu nu te pot împarte doar pe tine.

sonet de din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul II (2016)
Adăugat de Maria HadârcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi amintesc

Mă plimb prin zăpadă
Și-mi amintesc de vremurile de odinioară,
Când aveam derdeluș în ogradă
Și alunecam cu sania a nu știu câta oară.

Era spectaculos de frumos
Să te bați cu bulgări de zăpadă
Și apoi ne făceam albi ca un moș,
Iar mama, așa nu voia să ne vadă.

Eram sănătoși fără prea multe boli
Eram liniștiți și fără mult stres,
Dar azi viața noastră ne-o răscoli,
Cei care așa vor, sau au un interes.

poezie de (25 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu cât Doamne

Cu cât Doamne eu mă vreau
Să fiu Isus lângă Tine
Cu atât ființa-ți dau
Doar cu Tine eu să stau
Prinț al slăvilor divine

Cu cât Isus eu doresc
Tu în brațe să mă prinzi
Cu atât eu te slăvesc
Căci Ființa îți iubesc
Și în Duhul mă cuprinzi

Cu cât Doamne pe cărare
Umblu numai după Tine
Eu prin har și îndurare
Îți slăvesc Numele-ți mare
Onorat să fii de mine

Căci îți cânt a Ta Ființă
Și te laud te cinstesc
În a Ta făgăduință
Vreau să umblu prin credință
Veșnic dar să te slăvesc

Cu cât Doamne Tu îmi ești
Azi și țintă și izvor
Cu atât mă însoțești
Mila Ta îmi dăruiești
Chiar și-n vecul viitor

Cu cât Doamne eu ascult
Mai profund Cuvântul Tău
Eu Isuse nevăzut
Cu atât sunt mai pierdut
De fire — și sunt al Tău

Cu cât eu fac azi din cer
O fereastră către Tine
Cu atât de Lucifer
Sunt pierdut Doamne-n etern
Că-s păzit — și-s tot mai bine

Cu atâta Tu mă ții
Doar în jertfa milei Tale
Cu atât spre veșnicii
Zbor spre țara celor vii
Căci Isuse îmi ești cale
07-11-2021 Bet.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Migrații din partid în partid

Eu detest profund și nu în taină
Toate-acele creaturi meschine
Care-mbracă haină după haină,
Ele rămânând doar manechine.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fac tot ce pot pentru ca lumea să fie un loc mai fericit. Azi îmi beau cafeaua.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui anumit tip de politician

Uns, la greu, cu toate cele,
Ca o vulpe de perfid,
Sare, ca un pui de lele,
Din partid... în alt partid.

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Te amintesc în poezii...

E liniște în cimitir, miroase-a busuioc și mir și-a amintiri deșarte, abia pășesc, să nu trezesc din somnul lor nepământesc vreun scâncet de departe...
Pe-alei, tăcerea-și fac loc, ferindu-se de nenoroc, morminte sunt prea multe, nu mai ai pe un' să mergi cu cimitire prea întregi de veșnicii oculte...
Respiră florile-obsedant, cu întreruperi, discordant sub masca pandemiei și viii-și fac curaj să stea de vorbă, pe o canapea la slujba liturghiei...
E Sâmbăta din brumărel când dușii-așteaptă bilețel, pomelnic în altare și viii lăcrimează-n pumni și nu poți lacrimi să aduni din ceri de lumânare...
Îți mai citesc un vers să știi, te-amintesc în poezii și m-amăgesc speranțe dintre versuri mai auzi doar cum pot auzi și surzi, cuprinși de dezolanțe...
Mai trag un fum și-ți las postum și ție o țigară și o cafea cu cardamon s-o bei în raiul cu gazon, când te mai plimbi pe-afară...
Și în cavou de ai putea să îmi faci loc la dreapta ta, eu aș intra și-acum, pe aici e rost de iad, din care doar blesteme cad, cenușă, foc și fum...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Tăcerea spune multe

Uneori tăcerea spune multe,
Când nici în șoaptă n-am cum să-ți vorbesc
Ochii tăi îmi cântă-n slove de cuvinte
Și timpul stă pe loc atunci când te privesc,

Uneori tăcerea spune multe,
În odaia mea când singură eu stau
Iar visele-mi vorbesc atât de multe
Și n-am la nimeni să le dau,

Uneori tăcerea spune multe,
Când cerul înstelat eu îl zăresc
Și stele-mi vorbesc doar în cuvinte
Ce nu știu eu să le rostesc,

Uneori tăcerea spune multe,
Când eu la tine mă gândesc
Cum aș putea să-ți spun fără cuvinte
doar pe tine te iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Ignea

Îmi amintesc

îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
când te aveam statornic adăpost
și pavăza furtunilor de-afară.

îmi amintesc de tine cum veneai
în visul cel tihnit de-odinioară,
c-o vorbă spuza zilei mi-o-nviai
și-mi luminai odaia de cu seară.

îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
până să-ți fiu bagajul fără rost
uitat pe un peron de gară.

tăcerea ta e-al morții avanpost,
pe care nici speranța nu-l doboară.
îmi amintesc de tine cu mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Ruleta

nu cer nimic
decât o lumânare să îmi pui
la căpătâi
când treci prin colbul vieții
aici, la margine de drum
atât îți cer, atât îți spui
spațiul e pustiu și gol
stau în întunericul lumii
nu cer nimic decât un spațiu pur
e negură azi
în mine, în jur
mâine va fi la fel, nu...
într-un perpetuu joc
al vieții și al morții...
lumea asta, o ruletă rusească
în viață a rămas doar glonțul
de ce disper
azi doar mângâi o umbră
în albul imaculat al timpului
ce a fost sau totul
e un simulacru murdar
de gânduri rătăcite, strivite
de goale cuvinte,
multe nepotrivite
ce să cer, ce să mai sper
țip
într-o ultimă rugăminte
priviți-mă în față, când trageți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook