Leac

De când îl ştiu, al meu amic
Mă contrazice din nimic
Şi, ca năravul să-i îndrept,
Îi spun mereu că e deştept.

epigramă de Laurenţiu Orăşanu din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecţionată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plâns?

Năravul lui de om hoinar
E că-i cu mâna-n buzunar
Şi-ar fi năravul orişicui
De-ar fi chiar buzunarul lui.

epigramă de Laurenţiu Orăşanu din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecţionată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocritică

Am calităţi nenumărate -
Deştept, frumos ca o vedetă -
Şi am doar un nărav în toate:
Mint mai ceva ca o gazetă.

epigramă de Laurenţiu Orăşanu din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecţionată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fals

Un adevăr şi o minciună
Fac casă bună împreună?
E fals. Vă spun de la bun loc,
Se mută, amândoi, la bloc.

epigramă de Laurenţiu Orăşanu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zici mersi

Când toată ziua în oglindă,
Ea tot s-alintă, tu te-nchină,
Icoanei, colo sus, în grindă,
Că nu se uită-ntr-o vitrină.

epigramă de Laurenţiu Orăşanu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritate

Când vine-acasă, cam matol,
Îi spune soaţei: "Fără trac,
Ţi-oi spune adevărul gol,
De mă aştepţi să mă dezbrac!".

epigramă de Laurenţiu Orăşanu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loc nemeritat

A câştigat, fraudulos,
Titlul de mare mincinos.
Minciuna cea mai gogonată
S-a dovedit adevărată.

epigramă de Laurenţiu Orăşanu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muncă de lămurire

Pe-o tipă, prinsă pe centură,
Am dus-o iute la chestură
Şi la Moravuri, cinci sau şase
Au tot convins-o să se lase.

epigramă de Laurenţiu Orăşanu din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecţionată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La solar

Mi-a spus o blondă: În natură,
Prefer vacanţa la solar,
Că poate-aşa, prin crăpătură,
Se uită un miliardar!

epigramă de Laurenţiu Orăşanu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea soţiei, multe femei frumoase în cortegiu

Văzând fătuci, ca la agapă,
Eu, de aici, extrag povaţa:
Cu ele a dus-o toată viaţa,
Cu ele-o duce şi la groapă.

epigramă de Laurenţiu Orăşanu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dexteritate medicală

Tuşeam îngrozitor de-o săptămână,
Pe frunte-aveam broboane, ca de rouă,
Un doctor mi-a luat boala cu o mână
Şi plicul, strecurat, cu amândouă.

epigramă de Laurenţiu Orăşanu din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modernizări în infrastructură

Băteam drumeagul cu piciorul
Ca să-mi alin la mândra dorul,
Dar, cît am fosteu pribegit,
Pe patru benzi mi l-au lărgit.

epigramă de Laurenţiu Orăşanu din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a-ntâmplat să pierz un amic, un bun amic, şi nu mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere; de aceea trebuie să spun, oricui vrea să m-asculte, trista mea întâmplare. Iată. Ştiam că amicul meu, bunul meu amic, are multă influenţă asupra unei persoane, de care atârnau la un moment nişte interese ale mele de extremă importanţă. Am alergat la el.

începutul de la Infamie de Ion Luca Caragiale (1901)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui amic

Amicul meu e credincios
Şi-atât în cultul lui insistă,
Încât mă tem că-i de prisos
Să-i spun că Bachus nu există!

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui amic fără căpătâi

S-a stins iubitul meu amic
Şi fără el îmi vine greu.
Dar nu mă-ntreb din ce-a murit,
Din ce-a trăit, mă-ntreb mereu.

epigramă de Gabriel Teodorescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazul prietenului meu

Sunt siderat şi basta
De bunul meu amic:
I s-a sculat nevasta
Iar lui, nimic, nimic!

epigramă de Mihai Haivas din Geometrie conjugală (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul din mine

Când viaţa mi se scurge-încet, încet
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret
Nu sunt de felul meu un păcătos
Am trupul plin de răni, fără folos...

La vârsta mea se-adună anii stând
Ca să-i alung eu nu mi-am pus în gând
Las scris posterităţii pe-un bilet
Că viaţa mea se scurge-încet, încet...

Nu pot ca s-o opresc în loc nicicum
Ar fi-n zadar, ştim totul este fum
Motive am pentru a fi discret
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret...

O glumă bună mi se pare-a fi
Ca să trăiesc ferice zi de zi
Am sufletul ca de un vierme ros
Nu sun de felul meu un păcătos...

Şi chiar de-ar fi, să mă exprim aşa
Cui foloseşte astăzi a visa
Sunt prea bătrân a fi invidios
Am trupul plin de răni, fără folos...

Am trupul plin de răni, fără folos
Nu sunt de felul meu un păcătos
Eu mă îndrept spre sfântul Nazaret
Când viaţa mea se scurge-încet, încet!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea învaţă să zboare

îngerul stă cloşcă pe inima mea. şi mă enervează când îl văd aşa serios. ce faci acolo, îngere? el, nimic. ca şi cum cuvântul meu însângerat nu l-ar durea. şi-mi vine să-i smulg penele, să arunc în el cu toate căderile, cu trupul meu greu şi degeaba. o să fac ciorbă din tine, găină proastă ce eşti! el, nimic. neclintit, ca şi cum s-ar da de mâncare celor lumeşti. şi muşc din inima lui verde cu poftă, cu furie, cu disperare. iar când gura-mi tace, sătulă şi vinovată, mă ridic de la masă plângând. las mereu o lumină aprinsă, înainte de plecare. ştiu că nefericitului i-e frică de întuneric. în urma mea, o pasăre roşie cară soarele în pământ.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vreme cât îmi las în urmă frustrarea, ştiu că mă îndrept din nou spre scopul meu.

citat din Tara Lipinski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul şi tu...

versul meu nu trebuie înţeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înşirat între file ca o iarbă pe şes
şi pe el - numai tu la plimbare

versul meu nu-i nevoie nici să-l citeşti
doar ascultă cum picură vântul
şi dezbrăca-te din straiele tale lumeşti
şi respiră, respiră cuvântul

versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
şi te lasă cu firea uscată
dacă poţi savura şi ţi-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată

versul meu e un soare ce stă pe zenit
şi aruncă din colţuri de gură
când un zâmbet subtil şi puţin ostenit
când o eră învelită cu ură

versul meu ce nici singur nu-l ştiu
ce se duce, şi vine şi nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum

Cum potsă-i spun vântului
să nu mai bată?

Cum pot să-i spun ploii
să se oprească?

Cum pot să-i spun soarelui
să nu strălucească?

Cum pot să-i spun sufletului meu
să se despartă de al tău?

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din In azzurro (noiembrie 2014), traducere de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Ioan Ioncy
Comentează! | Votează! | Copiază!