Rugăciunea disperării într-un timp apocaliptic

Dă, Doamne, sub un cer cu soare,
Să fie pace-ntre popoare,
Măcar un timp, ne zicem noi,
Cât pregătesc un nou război...

epigramă de Gheorghe Bâlici din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", Premiul II ex aequo "Mircea Trifu" (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zicem

Să zicem că la noapte ai să visezi o stea
Să zicem că se poate să fie steaua mea
Şi să mai zicem că doar stelele din cer
Vor lumina ca semne oceanul de mister
Pe care va pluti sfioasă barca ta
La ţărmul de iubire călăuzind o stea.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât timp există viaţă în noi, fericirea, ca şi nenorocirea ne urmăresc în bârlogul în care să zicem că am reuşit să ne retragem şi ne afumă la gura vizuinii cu atâta viclenie încât ne silesc să ieşim fără măcar să ne dăm seama că o facem.

citat celebru din Marin Preda
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa între noi e că tu vrei să-ţi fie ţie bine, iar eu vreau să-mi fie mie bine...

aforism de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campanie electorală

Acei ce vin la noi cu mapa,
Să ne cerşească votul iar,
Mint toţi de-ngheaţă-afară apa...
S-avem măcar de-un patinoar...

epigramă de Gheorghe Bâlici din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea nu dispare

În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.

În lume se mai moare
fie că ai prea mulţi bani,
fie că ai prea mulţi ani.

În lume se mai moare
fie că din greu munceşti,
fie că doar leneveşti.

Tot în lume se mai moare
fie că eşti încă tânăr,
fie că eşti mai bătrân,
fie eşti copil pe umăr,
fie eşti cât un gorun.

Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-şi ia tainul său.

Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.

Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzeşte,
Aşa omul odrăsleşte.
Unul naşte, altul moare,
Toţi avem un timp sub soare.

poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru alt tiraj

Nu cer tiraj ca toţi poeţii,
Dar vreau ca Dumnezeu cel mare
Să-mi editeze cartea vieţii
Măcar în două exemplare.

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiască Regele

Trăiască Regele
În pace şi onor
De ţară iubitor
Şi-apărător de ţară.

Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susţine cu a Ta mână
Coroana Română!

Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Întinde a Ta mână
Pe Ţara Română!

cântec, versuri de Vasile Alecsandri (1881)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un bulgăr de nimic

Sunt un bulgăr de nimic,
sunt un strop de rouă-n soare;
dar cu cât mă foc mai mic,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai mare.
Dacă-n lume m-ai făcut
o fereastră către Tine,
cu cât sunt mai nevăzut,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai bine.

Doamne, când suntem noi doi,
n-are cel viclean ce-mi face.
Şi cu cât îi duc război,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mă-mbraci cu pace.

Vin din cer mi-ai dat să sorb
şi pe ochi m-ai uns cu tină.
Dar cu cât eram mai orb,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mi-ai dat lumină.

Iar de toate câte-n Rai
le păstrezi Tu pentru mine,
nu mi-e dor de tot ce-mi dai,
cât mi-e dor,
Doamne, cât mi-e dor de Tine.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce votează la noi şi morţii? Pentru că nu cer zahăr, ulei, făină şi, plus la toate, votează tot timpul corect...

aforism de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteo... tratate

Vremea se-îmbunătăţeşte,
glăsuieşte o duduie
la televizor...
De pe cer un nor
se-adună, tună
şi-începe-a plânge;
(norul, nu televizorul)...
Vom avea vreme frumoasă
lasă să se înţeleagă
cepeleagă, cea duduie...
Norii suie în grămadă,
sar scântei,
faţa ei radiază
şi din nou ne informează:
-Va fi soare
cât va fi ziua de mare,
cer senin; intervin:
-Cere tu noi informaţii
şi în faţa-întregii naţii,
dând din buze,
cereţi fată, cereţi scuze!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farfuridi: (luând vânt) Când zicem dar 64, zicem plebicist, când zicem plebicist, zicem 64... Ştim, oricine dintre noi ştie, ce este 64. Să vedem ce este plebicistul...

replică celebră din piesa de teatru O scrisoare pierdută, Actul III, Scena 1, scenariu de Ion Luca Caragiale (1884)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unei femei

Cu bărbatu-s în război:
M-a bătut, din nou, aseară.
Ia pe unul dintre noi
Doamne, eu mă mut la ţară.

epigramă de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât?

între tristeţi şi bucurii,
între noi doi prea cusurgii,
cât te-am dorit, cât m-ai dorit,
cât m-ai iubit, cât te-am iubit

şi sus pe cer prin vântul alb,
prin nori albaştri, soare cald,
cât te-am privit, cât m-ai privit
cât m-ai gonit, cât te-am gonit

pe gânduri moarte, fără vise,
pe raza lunii prea aprinse,
cât te-am chemat, cât m-ai chemat,
cât m-ai uitat, cât te-am uitat

pe amintirile din noi,
se scaldă soare şi noroi,
cât te-am durut, cât m-ai durut,
cât m-ai avut, cât te-am avut

pe noi albeaţa ne-a cupris,
în noi mai arde foc nestins,
cât te-am simţit, cât m-ai simţit,
cât m-ai jelit, cât te-am jelit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât poţi privi cerul fără teamă, ştii că eşti curat pe dinăuntru şi că vei fi din nou fericit. Şi atâta timp cât există această mulţumire interioară, mulţumirea pentru natură, Dumnezeu şi multe altele, atâta timp cât o porţi în tine, vei putea deveni din nou fericit. Poţi pierde totul: bogaţia, prestigiul, dar mulţumirea interioară poate fi doar ascunsă şi te va face, atâta timp cât trăieşti, din nou şi din nou fericit.

Anne Frank în Jurnalul Annei Frank
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna... O presimt, din ce în ce mai mare. În lumina ei vânătă, oraşul pare ireal, părăsit. Nu e grăbită, ca mai înainte, să-şi facă apariţia pe cer, cât timp acesta mai este dominat de soare.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stând atâta timp acasă, şi de duşmani ţi se face dor...

aforism de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă de primăvară

Doamne, primăvara asta a luat-o înapoi
Parcă-i o Doamnă speriată de lup,
Doamne, timpul acesta, tot a fugit de noi,
Soarele, încătuşat de nori, e la zdup.

Doamne, topeşte frigul şi bruma buimacă,
Să văd Soarele incandescent pe cer;
Pomii din livadă, toţi mugurii să-i desfacă,
Albinele să zumzăie din nou cu fler.

Lumea toată este tristă şi foarte supărată
Ghioceii şi narcisele plâng de vitregie;
Doamne, ai grijă de noi, de vremea sonată
Şi nu ne păcăli cu aşteptare şi gheţărie.

rugăciune de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea şi eu să protestez. Chiar dacă nu ştiu împotriva cui sau împotriva la ce, măcar să particip...

aforism de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om sărac

Doamne, sunt tare pismătăreţ
Şi am toate motivele, toate:
Tu ai îngeri şi luceferi în coteţ,
Eu numai pofte şi goalele-mi coate.

M-ai creat după chipu-ţi în van
Şi m-ai aruncat în ţărână.
Nu mi-ai dat aripi, nici grâu, nici găvan.
Stau năcăjit într-o rână.

Ce cruzimi ai pârguit în mine?
Ce gânduri, ce ură ai prăbuşit?
Doamne, rodesc ca un mărăcine
Numai ghimpi, otravă, scrâşnit.

Dă-mi din împărăţia ta, tată,
Măcar un cer cât de mic, cât de sur,
Măcar un luceafăr cu lumina deşelată
Să-mi lumineze împrejur.

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara la Iaşi

În parcul cu atâţia tei
Vin fete-n fuste mult scurtate
Şi, stând pe bancă, bătrânei
Măcar privesc pe săturate...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!