Ars poetica

E-o muncă deşartă
Să-nşirui pripit...
Cuvântul nu iartă
De-l laşi necioplit.

Căznit cu durere,
Să-l torni cu granit,
Căci stihul se cere
Frumos dăltuit.

Găseşte-i tipare
De grai răzvrătit
Şi fă-l să tresare
Când este citit.

poezie clasică de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre cuvânt

Profet al propriei inimi rănite,
Poete vino şi spune un cuvânt

Aşterne-l pe tăbliţe de cer aurite,
Fă-l rugă, fă-l armă, fă-l cânt!

Fă-l turnuri de apărare, şi scut,
Faruri măreţe, izvor de lumină,

Lumii bezmetice cuvântul arată,
Cuvântul se vrea exprimat,

E frumosul, utilul, e artă,
Poete, nu-l pune la îngheţat!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea-i scumpă şi nu iartă, De-ţi trăieşti viaţa deşartă. Vine-o zi când ţi se cere, Să dai bir pe Timp, măi vere!

citat din Tudor Gorgos (7 iunie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este

un sport
sau o muncă din adâncă plăcere?
mă torni
cu bucurie sau cu durere? este
nu este?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Cuvântul omului, magnific, imens
care se îndoieşte ca o fiară, ca o stâncă, precum o pădure.
Cuvântul ascuns, trădat
care gândeşte, care întreabă, care blestemă
care cedează, provoacă şi atacă.
Cuvântul necioplit
care scapă cu ură.
Cuvântul gol, care e negat
fragil, care doare, înecat, prefăcut în verb
în cântec, în plâns
de frunziş, de ploaie, de râu, de păsări.
De mamă care iartă, îmbrăţişează şi luptă
de adevăr, de copil care zboară, de pasăre.

poezie de Juan Calero Rodriguez, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎNTR-UN AJUN DE PAŞTE AM FĂCUT UN DROB (Rubaiat)
Întru-un ajun de Paşte am făcut un drob
Şi m-am căznit cu el în muncă ca un rob,
Dar când am vrut să-l gust în ziua sărbătorii,
Am constatat că totul fost-a simplu scrob.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Se-aud parcă stranii
Şoapte de litanii.

Toată frunza mladă
Parcă stă-n genunchi să cadă.

Căci spre soare-apune
Pomii stau la rugăciune.

Pomii se îndoaie.
Pomii se roagă de ploaie.

poezie clasică de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oltenii contraatacă

Pe oltean să-l laşi în pace
Că de-l superi, chiar niţel,
N-ai tu atâtea cojoace
Câte ace are el!

epigramă de Georgeta Tretelniţchi din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi-ţi gândul când tresare, căci clatină un sfert de zare! Încearcă să-l transformi în şoapte de dragoste în miez de noapte!

aforism de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mandragore

Cum coboară căpriorul
ca să-şi afle-n văi gazela,
tot aşa venea şi Iacov
spre Rahela.
Dar la uşa ei închisă,
în suspinu-acelei ore,
el află că ea-l vânduse
pentr-un pumn de mandragore...

O, asemeni către tine,
în mireasma de narcisă,
vine Domnul tău şi află
uşa-nchisă.

Căci în loc să-I ieşi în cale,
să laşi gândul să-L adore,
tu te-ascunzi de Prinţul Slavei
pentr-un pumn de mandragore.

În Isus e-o veşnicie
de minuni şi slăvi măreţe.
În Isus e cea mai sfântă
frumuseţe.

Şi când El vrea să-ţi aducă
numai sclipet de-aurore,
o, cum poţi să-L laşi la uşă
pentr-un pumn de mandragore?

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 41

Aceste dulci păcate de dezmăţat duios
Comise când eu nu-s în inima ta bună
Sunt preţul tinereţii şi-al chipului frumos,
Căci unde te găseşti, ispitele se-adună.
Tu eşti gentil şi dulce şi demn de-a fi curtat,
Iar frumuseţea ta atacul îl stârneşte
Şi când femeia cere, cine-i acel bărbat
Să o refuze acru până n-o cucereşte?
Dar totuşi ai putea să laşi ce-mi aparţine
Să-ţi dojeneşti splendoarea şi tânărul avânt
Al căror tărăboi te poartă şi pe tine
Forţându-te să-ncalci un dublu legământ.

Al ei, că eşti frumos şi mult o ispiteşti
Şi-al tău, că eşti frumos şi-amar mă amăgeşti.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui... neisprăvit

Când mori, tot laşi un pumn de oase,
Ori într-o urnă, ceva scrum;
Mă-ntreb: el însă ce-o să lase,
Căci e... nimic de pe acum?!...

epigramă de Liviu Gogu din revista "Epigrama", nr. 69/septembrie 2014 (aprilie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, om!

O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăieşti o viaţă... viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu iubeşte, uită, iartă
Şi dă sens semnificaţiei
În tăcere, că-i o artă
Specifică conversaţiei
Când vorbirea e deşartă.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Madalina Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul credinţei

Temeiul vieţii e-n credinţă
Spiritul fiecăruia întru fiinţă
Slujind prin dor şi suferinţă
Putere, slavă, vis, voinţă!

Sete de lumină divină
Rerăstignire-n fapte de prisos
Sufletu-n lacrimi alină
Metaforele unui vis frumos!

Temeiul vieţii e-n credinţă
Spiritul fiecăruia întru fiinţă
Slujind prin dor şi suferinţă
Putere, slavă, vis, voinţă!

Mai presus de orice aşteptare
Clipa în emergenţe noi tresare
Clopotul fiind în îndurare
Miez peste cruci perpendiculare!

Temeiul vieţii e-n credinţă
Spiritul fiecăruia întru fiinţă
Slujind prin dor şi suferinţă
Putere, slavă, vis, voinţă!

Mă iartă Viaţă, şi mă-ndură
Cuvântul Divin îmi este-nvăţătură!
Mă iartă am greşit destul în timp
Mă iartă, Cununa-lui-Iisus mi-e nimb!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o tristeţe

E-o tristeţe în gânduri
E-o tristeţe de toamnă
E-o tristeţe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristeţe-n apusuri
Când în nopţi nu sunt vise
E-o tristeţe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristeţe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristeţe în viaţă
Frica neavând formă
Şi închei cu tristeţe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

APROPIAŢII LUI LIVIU DRAGNEA SUNT ÎNLĂTURAŢI DIN FUNCŢII!

De când e Dragnea la răcoare,
Găseşti o muncă mai uşor:
Aud că PSD-ul are
Un post vacant de lătrător!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creştin.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
şi mă căznesc aşa cum niciodată,
şi soarta mi-o blestem, şi laşitatea...

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar ştiţi si voi că sunt plecat la muncă,
şi peste tot e-o criză blestemată
şi dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoţică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
şi vă promit c-oi încerca la anul
să vin şi eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-şi ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moş Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la ţintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău şi-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
şi liniştea cu clopote să bată.

Şi-atunce firea-mi se va linişti,
simţind din depărtări că e iertată,
şi buzele-mi uscate vor şopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binele

Binele, oricât de mare,
Fă-l şi trece-l în uitare!
Chiar de-l uită un ingrat,
Domnul nu ţi l-a uitat.

poezie de George Budoi din BINELE şi RĂUL în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (9 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemnul cugetului

În paşi grăbiţi se-ascunde luna
Pe sub un cer prea înnorat
Şi jalnic strigă, iar, minciuna
În colţul casei cu geam mat.

Rănit e cerul de urale
Ce se aud de jos, acum
Şi gloate se urnesc la vale
Să vânture al ţării scrum.

Ajuns-am azi să nu mai fim,
Iar timpul este insurgent,
Ca noi de noi să nu mai ştim,
Căci gândul este dependent.

Se tânguie strămoşii-n van
Pe sub sicrie de granit,
Iară nepoţii şi-un golan
Ne mint frumos, necontenit.

Istoria se va-ntoarce negreşit,
Căci ea e scrisa zi de zi
Pe trupuri albe de carbid
Ce umbră-şi căutau deunăzi.

Sperând în sănătate spre cultură
Să ne aprindem trupul dezgolit
Şi sufletul să îl pornim cu ură
Către al cerului zenit.

Am încrustat cu litere de-o şchioapă:
Îndemnul e în minte nu-n cuvânt,
Căci umbra-i clară-n liniştita apă
Şi omul se întoarce veşnic în pământ.

poezie de Liviu Reti (6 noiembrie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Laurian Ionică

Din Boureni, în fiecare lună
Se 'ncumetă să vină şi cu rata,
Căci are cronicuţe să ne spună,
Dar mă întreb: Când ne va cere plata?

Că scrie omul una de plăcere,
Însă la dumnealui pare serviciu
Şi dup' atâtea versuri cu "durere"
A devenit, credeţi-mă, un viciu.

Nu-i liniştit Ionică, niciodată,
Cu rimele e pus să cocheteze,
Riscându-şi căsnicia câteodată,
Nevasta a ajuns să-l urecheze.

Iar într-o zi sătulă şi de scuze,
Cu basme despre-atâţia umorişti,
Ea îi va spune, făr' să-l mai acuze:
- Ionică, dormi pe la epigramişti!

poezie satirică de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!