Ce e timpul? Privirea unei mame, glasul unui tată. Amintirea copilăriei care-ţi strânge inima. O muzică îndepărtată, auzită într-o noapte caldă de vară, o fotografie îngălbenită de vreme, un sat uitat... Copilul pe care nu l-ai văzut încă, chipurile pe care nu le vei mai vedea niciodată...

Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când începi o carte – un roman – de multe ori e ca şi cum ai intra într-o lume nouă, într-un ţinut pe care nu l-ai mai văzut. Căci lectura prezintă mare asemănare cu voiajul. Uneori, chiar după primele pagini ale unei cărţi, ai impresia că, de-abia coborât din hotelul în care ai descins în cursul nopţii, te găseşti într-o calmă dimineaţă de vară, pe străzile unui oraş în care n-ai mai pus niciodată piciorul, în locuri şi aspecte noi şi totuşi familiare, printre oameni care-ţi sunt străini, dar faţă de care nu te simţi, tu însuţi străin.

citat din Eugen Herovanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este timpul? E avântul şi regretul. E nădejdea şi melancolia...

Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate izvoarele seacă cu timpul. Ochii mei se uscară.

Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vârsta ta pentru că te aştept de atâta vreme şi tu ai vârsta mea, pentru că inima îţi e plină de dragoste ca şi a mea.

citat clasic din Marie-Anne Desmarest
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt ca jandarmul pe care nu-l iubeşte nimeni, dar de care are nevoie toată lumea.

Marie-Anne Desmarest în Torentele vieţii, VI
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce preţ poate avea un suflet care nu a ştiut să-şi dăltuiască un trup pe măsura lui?

citat celebru din Marie-Anne Desmarest
Adăugat de chereches cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea este cea mai frumoasă dintre şanse.

definiţie celebră de Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea, ca şi moartea, predomină asupra veşniciei, pe care poate s-o înfrunte şi s-o biruie.

Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai buni actori nu se află pe scenă, ci în viaţa de toate zilele.

citat clasic din Marie-Anne Desmarest
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cu anii, creşte sau moare!

Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de Sigrid
Comentează! | Votează! | Copiază!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria e o loterie; ea presupune o înţelegere perfectă; o legătură absolută şi durabilă între două fiinţe care continuă totuşi să ducă o existenţă psihologică separată.

definiţie clasică de Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul are două tăişuri, tată?

m-ai uitat, tată, pe firul apelor tulburi
într-o poveste de nouă trepte în care
frământ încă litere
nu găsesc cuvintele
iar verbele se îmbată cu nectarul zeilor
prin capul meu trec herghelii spumoase
mări şi oceane plimbă gândurile prin foc

în proţap am rămas aproape de jar
surprind scânteile cum evadează spre cer

mă rotesc

odată cu tropăitul tuturor feţelor pe stânci
pictez umbre prin mine umblă iubirea de cer
oglinda veche se tot sparge
simt argintul cum fură strop cu strop
memoria unei copilării sigur fericită
că am trăit-o

unde eşti, tata?
pe unde umbli îmbrăcat în albul rugăciunilor
în verdele verbelor necunoscute

povestea a început într-un nouă
şi cine ştie când se va termina
am obosit, tată să mai fiu
rezist pe maidanele umbrelor care
horesc întruna readucându-mi-te
în jocul acesta periculos

totul are două tăişuri, tată?

simt că mai există unul
dincolo de toate încercările de toate căderile
la final tăişul devine la loc sabie
din rană creşte şi se albeşte treptat
scăldat în privirea copilei
cu ochii din cărbunele existenţei

m-ai uitat, tată, m-ai uitat
şi uite că revii de fiecare dată
de Crăciun
atunci când bucuria împodobirii bradului
în plămada pâinii creşte
ca un cozonac împletit în toate şnururile alb roşii
ale mărţişoarelor umbre

ca un dar în vârful pomului,
tata
luminează aşteptările

redevenim copii, tată! redevenim...

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul: Tată, o să folosesc vreodată în viaţa reală formulele pe care le învăţ la matematică?
Tatăl: Da, bineînţeles. Într-o zi, îţi vei ajuta copilul la teme.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea este un dar, cel mai de preţ dintre toate bunurile de pe acest pământ, şi niciun sacrificiu nu poate fi prea mare ca să-l păstrezi.

definiţie de Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de Boga Anca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă nu au fost inventate cuvintele care să poată să descrie deplin iubirea unei mame pentru copilul ei.

aforism de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 aprilie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate vei încerca şi tu, chiar acum, să fii recunoscător unui singur lucru frumos pe care l-ai sesizat sau chiar ţi s-a întâmplat în timpul zilei. Vei primi cea mai bună poliţă de asigurare pentru o noapte cu somn lin.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solitarium

Dincolo de aceste drumuri
care se despart în vânt, în glasul
trist făcut din suflarea caldă
precum adăpostul pe timp de furtună
mintea mă trădează
mă strânge
din măruntaiele nopţii.

E atât de linişte,
încât gândurile alunecă
într-o rană nouă
mai uşor
decât săgetarea unui neprihănit
în inima întunericului.

O linişte mă apasă,
aşa cum sigur mi se întâmplă
când adorm iar cele mai
importante lucruri pândesc
din oglindă.

poezie de Antonia-Luiza Zavalic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăr

Acum o sută de uşi
când eram un copil însingurat
într-o casă mare cu patru
garaje şi când era vară
pâna unde îmi pot aminti,
stăteam pe iarbă noaptea,
trifoiul îşi scutura zulufii peste mine,
stele înţelepte se aplecau peste mine,
fereastra mamei era o pâlnie
prin care se revărsau în curte aburi galbeni,
fereastra tatei, jumătate închisă,
era ochiul prin care se strecurau somnoroşii,
iar scândurile casei erau netede şi albe ca spermanţetul,
şi probabil că un milion de frunze
au navigat cândva pe ramurile care vor fi fost,
în vreme ce greierii se adunau în tarafuri,
iar eu, în trupul meu nou nouţ,
care încă nu era al unei femei,
le adresam stelelor întrebările mele
şi credeam că Dumnezeu chiar putea vedea
căldura şi lumina aceea parcă prelinsă din lună,
coatele, genunchii, visele, noapte bună.

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

timp

Ce este timpul? Scurgerea tăcută a unor fire de nisip... Ocolul pe care-l face Luna în jurul Pământului şi ocolul Pământului în jurul Soarelui... Primul rid al omului matur şi primul strigăt al noului născut. Un velier care dispare în larg. Într-un vechi cimitir de ţară, sub un chiparos întunecat, un nume necunoscut, săpat pe un mormânt, un nume pe jumătate şters de vânt şi de ploaie. Natura care moare în fiecare iarnă şi renaşte în fiecare primăvară. Vaporul care intră în port, după o lungă călătorie, soldatul care se întoarce din război.

definiţie clasică de Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei auzi din nou: fii inima mea

vei auzi din nou: fii inima mea
simplu: deschizi doar nişte canale
care din obişnuinţă nu mai duceau nicăieri
apoi îţi arzi hainele

o piele febril descheiată
încă om
mâine poimâine doar mărturia lui poate amintirea
cu haosul ei frăţesc: şi mai mic uriaş inima şi
aşadar aşadar devii a doua mea inimă
apropie-te

la toate acestea ce vei răspunde? fără un cuvânt
vei părăsi la noapte oraşul
şi absenţa ta: o cicatrice pe un perete de aer
micşorându-se din ce în ce

poezie de Virgil Mazilescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!