Clone de creator
În fond suntem niște introvertiți
Așa cum singuri ne creem o lume
Ce-o practicăm din experiențele antume
De talentați, spectaculoși, smintiți.
Ne făurim de secole plăcutul,
Suntem neant luat fiecare-n parte;
Nici Elvis, Marx, Chopin, sau Bonaparte
N-ar fi valori, de n-am juca... recunoscutul.
Ne-nlănțuim precum mărgele la extaz
Ce-l cultivăm frenetic între noi;
Făuritorii-ncântului de solo sau de doi
Prefigurând necazul, ne inducem haz.
Suntem consumatori la ce producem;
Nimic nu am primit, ni-l facem singuri,
Ne îmbătăm, ne scriem, creăm nimburi
Ne căutăm... În grup, plăcerea ne-o inducem.
Ne încântăm de coardele vocale,
Din suflul pulmonar ne facem cântul;
Cu trup și suflet încântăm Pământul,
Transmițători de euri epocale.
Tot ce-i cultură, rit, le-am făurit...
Designul, arta, limba sunt invenții!
Noi suntem singurii din Univers, potenții
Ce scară am construit și-evoluat introvertit!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre valoare
- poezii despre umor
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre talent
- poezii despre suflet
- poezii despre plăcere
- poezii despre jocuri
Citate similare
Box
Ne preamărim în violență
De antici ce-am rămas, helas,
Niște-anacronici de pripas...
Regn-top etern de decadență.
Suntem rămași gladiatori
'n ascuns de suflet mii de ani,
Vânzânu-ne "exist" pe bani...
Umplând arene cu sudori.
La gust de sânge midriatici
Ne ațâțăm propriu-eroism;
Suntem carnali în egoism
Și facem din călăi... simpatici.
Bătaia-n fals o promovăm
Jucând instinctul animalic...
Ne bălăcind în haimanalic
Scrâșnind din dinți ne elevăm.
Suntem pe veci răi, carnivori,
Ne devorăm tot ce-i aproape;
Din upercut facem o carte...
Plăceri ne facem din orori.
Și nu sportivul poartă vină,
Așa cum sclavul n-avea șansă
De-ales; libertate sau hansă,
Făcând din trup scop pentru crimă...
Cu greu îmi caut prin elogii
S-aduc ofrande de eroic
La-nvingător sau învins stoic;
Torturii de vâslași pirogii.
Ne încântăm de-un rund de box
Țipând deslănțuit durerii
Ce-o facem piedestal plăcerii;
Ne păcălim c-un vechi Junk box!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre violență, poezii despre vinovăție, poezii despre sânge, poezii despre sport sau poezii despre sclavie
Răstălmăcire
Avem proprietatea a ceea ce suntem...
Și nimeni nu poate decide s-o pierzi;
E cum pomii știu, după ierni, că sunt verzi
Și dragostea, cum că, doar noi o inducem.
Existăm prin credința de propria grijă,
Luptăm peste-poate doar să existăm.
Ne-avem un integru, corp-suflet purtăm...
Pe cer suntem noi doar, suprema deviză!
Decizia, veșnic, pe treptele ființei
Noi singuri putem s-o schimbăm cum să fie.
Ne-i dat portativul, suntem melodie
Din notele-nalte-n solfegii ale știiinței...
E sigur ceva ce nu merge-n substanță,
Căci singurii noi ne dispunem menirea;
Decizia-n timp când să luăm o vacanță
E a noastră; pierim, înviem omenirea?!?
Misterul e deci că de moarte dispunem,
Ce numai cu noi stabilește sfârșitul...
E fals ce se-ntâmplă -impune Zenitul-
Un straniu ascuns, fără drept să ne-opunem!...
De naștem noi singuri prin propriile forțe,
Și clarul de zile și nopți îl avem,
Așa și pe moarte s-o-nvingem putem...
Ne-aprindem, ne ardem... Eternele torțe!!!
Ne pierdem milenii-n prostii fără sens,
Când spațiul nesaț ne așteaptă coloni;
Chiriașii să-i fim, infimi cum atomi...
Să-l facem aproapele nostru, mai dens.
Sortirea ne e clară dar n-am înțeles
Că nașterea, moartea, noi singuri decidem;
Am fi imortali, dar ființa ne-o vindem!
Universul ne vrea, unicați în progres!
Început, ca și cale, sfârșit, ne sunt proprii,
Nu ele pe noi ne-au de drept, noi le-avem...
Cum unici ce suntem, doar noi le-agreem;
Numai noi le-nviem sau le dăm pierderi gropii...
... E totu-o psihoză indusă... cu popii...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfârșit
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre verde
- poezii despre vacanță
- poezii despre spațiu și timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Noi nu suntem ceea ce suntem din cauză că facem ceea ce facem. Dimpotrivă, noi facem ceea ce facem fiindcă suntem ceea ce suntem. Și Scripturile ne aduc aminte că am fost creați de către un Creator iubitor care ne cheamă să ne închinăm Lui.
Ravi Zacharias în Dezamăgit de Creștinism?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre creștinism sau citate despre Biblie
Străini
Străini suntem la noi în țară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini și pe afară
Ca într-un cântec de baladă
Străini suntem și între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar și nostimi
Străini suntem debusolați
Pe drumul vieții pe trasee
Suntem străini și printre frați
Aicea prin Calea Lactee
Străini suntem din tată-n fiu
Căci așa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Și foarte schimbători cu firea
Străini suntem de când ne știm
Aici și-n alte universuri
Suntem străini și când iubim
În rime albe sau în versuri.
poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, citate de David Boia despre poezie, poezii despre viață, citate de David Boia despre viață, poezii despre versuri, poezii despre muzică, poezii despre iubire, citate de David Boia despre iubire, poezii despre alb sau poezii despre Calea Lactee
Purtăm în noi toate dramele, abuzurile, rănile și experiențele familiei noastre, fără ca măcar să fi asistat la ele. Suntem o carte de istorie a familiei din care facem parte. Nu suntem doar o parte a arborelui genealogic, ci suntem însuși arborele.
citat din Raluca Rusu
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre istorie, citate despre genealogie, citate despre familie sau citate despre cărți
Pământeni
Suntem pământ, turnat în forme
Și-n forme de pământ trăim;
Din fier topit ne încălzim...
Cu fum în tuș, ne scriem norme.
Din lut mâncăm, în porțelanuri,
Și, în lemn, din rădăcini murim.
În calcar șira ne-o clădim...
Opiu de mac, îl luăm din lanuri.
Ne curgem timp, că suntem apă
Și-ardem de vii, că suntem foc.
Din noi, iubire am făcut joc...
Joc, cât Pământu'... o să ne încapă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut, poezii despre lemn, poezii despre fum sau poezii despre foc
Paște
Ce componentă universală suntem
Să ne compunem singuri din trasee
Ce pavoazăm, ce le-am deschis cu cheie
Ș-apoi pășim spășiți, pe ce-am creat, cu ce ne mintem.
Ne-avem în luptă surdă cu hazard
Ce vrem să-l stăpânim făr-al cunoaște;
Si-așa ne-am dat la suflet, Crăciun, Paște...
Să nu fim bila dintr-un joc de biliard.
Suntem supremi în vise ce traducem
Într-un real, ce-l fabricăm cu forțe proprii;
Noi suntem singurii, se pare, interlopii
Să preschimbăm sfârșit, eternul să-l inducem.
Miraju-i maxim, ne-ntrupăm doar "fizici"
Uitând, morala, sufletul, de-a naște...
Ne căutând, două milenii-n urmă, într-un Paște
Ce-l venerăm umili, nefiind încă amnezici.
Mă-ntreb ades de ce-avem referință
Trecutul, recitind Sofocle, Aristotel...
Ce evoluții suntem, de ne-am schimbat țel?
Demni suntem oare d-un Christos și d-o credință?
Eu uit de mine-n fiecare primăvară...
Chiar de-ntrebări îmi pun, mă las purtat
Pe un parfum de flori și de tămâie, înălțat
D-un har, creat de mult, de mult, odinioară.
Regret amar că-ncet timp nu-i la fel
La înviere; hoarde ades de circumstanță
Se duc într-o cutumă, vide de substanță...
Nu cum bunica... m-așeza-n genunchi de mititel.
Tot sper trecut, credință, oameni... Vor renaște
Să fie iarăși ca un ciclu nesfârșit, iar o Mesie
Să reîntregească suflete hidoase într-o Tiopie?...
Să fie lumea o smerenie într-o zi de Paște???!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre visare, poezii despre traducere, poezii despre smerenie, poezii despre schimbare sau poezii despre primăvară
Singuri
Ce singuri suntem
Într-o lume ce pare
Că-ntre Rai și blestem,
Nu mai are răbdare.
Cu ochii sluțiți
Urmărind doar înaltul,
Noi trecem grăbiți;
Niște umbre de altul!
Nimic nu ne-atinge
Și-ntoarcem privirea
Când o floare se stinge
Noi visând nemurirea
Prea multe orgolii
Pentr-o viață de om!
Uităm că-n fotolii
Sărit-am din pom...
Și nu-i astă lume
A ta, ori a mea
Călcând pe un nume
Ucidem o stea!
Ce singuri suntem
Într-o lume ce pare
Că-ntre Rai și blestem,
Omenia dispare.
poezie de Stefan Băiatu din ziarul" Viața Liberă" Galați (23 septembrie 2006)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Stefan Băiatu despre viață, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre ochi, poezii despre flori sau poezii despre copaci
Credință sau eres
Mi-am creat cortexul în timpi
-'n volete adânci de canion-
C-exprim pe foaie c-un creion;
Să am răspunsu-n vârf de ghimpi.
Din exercițiu-n cult de carte
Sunt un traseu d-hipotalamus...
Sunt un dicsipol de Erasmus;
Am zbor "feed back" și cuget, parte.
Sunt mulți ca mine, meteori
În percepte date-n custodie
Cu har de-a ști ce-i bun să fie...
Dar n-avem toți nimburi de sori.
Oare suntem asteroizi
Din norul Ort; desprinși, cometă
Cum Helly-n vizită-n Planetă
Ce-o locuiești, gata s-o vinzi?...
Ori șansa-avem în mesager;
Să ne purtăm solii de geniu,
Să dăinuim peste mileniu?...
Dar nu mai cred, nimic nu... "cer"!
... Tot sper, că-n mai mult timp; vom ști
-Cu toți, pretinși, fii de "Bing Bang"-
Să facem bunul-simț un "gang"...
Salvându-ne de-a nu muri.
... E-n fond, de-a trece-n absolut,
Tot ce-agreem drept calitate
De om, prieten, soră, frate...
"Finish" să-l facem... început!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre stele căzătoare, poezii despre prietenie, poezii despre planete, poezii despre nori sau poezii despre genialitate
Neant sau pulbere de stele
Dintr-un neant sau pulbere de stele,
O bună mamă ne-a primit în pântec
Și ne-a adus pe lume-n chinurile grele,
Dar ne-a crescut frumos, cu dor și cântec;
Ne-a ocrotit, somnul să ne fie lin,
Cu sacrificiul ei de sfântă mamă,
Și am visat frumos la pieptu-i divin
Și am crescut fără s-avem vreo teamă;
Ne-a oferit dragoste și candoare,
Ne-a luminat cu sacra sa lumină,
Și am zburat ca și lăstunii-n soare,
Trăind în lumea încărcată, plină.
Cât mai avem norocul s-avem mamă,
Nu ne dăm seama ce de bogați suntem,
Iar visele ni-s tari, nu se destramă
Și un bun reper în univers avem;
Și dacă am avut cândva o mamă
Ce a plecat în pulberea de stele,
E de ajuns să ne uităm în ramă
Și relele din suflet să se spele;
În viață, dacă suntem împovărați,
Nu disperăm și nu ne este teamă,
Avem speranță și suntem împăcați,
Cât timp în suflet mai avem o mamă;
Doar de la mamă învățam ce-i bine,
Prin ea ne facem visele curate,
Nu facem rău, c-o facem de rușine...
Cu mama nu ne temem nici de moarte.
Doar știm că pe pământ suntem în treacăt,
Trudim și facem, din nisip, castele,
Rodim prin mame cum copacii-n freamăt
Și-apoi urcăm în pulberea de stele.
poezie de Nicu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre lumină, poezii despre frică, poezii despre stele sau poezii despre somn
Suntem mai mulți...
suntem atât de diferiți, tu ești ca ziua, eu sunt noapte,
tu ești ca roua peste câmp, eu sunt ca luna într-o parte,
tu ești ca apa de izvor, eu sunt ca setea nesătulă,
tu ești un cer, eu sunt un nor, tu ești o floare, eu tulpină
suntem atât de-asemuiți, ca doi copaci cu frunze dese,
suntem lumini din cerul sfânt, suntem ca stelele răzlețe,
suntem petalele la flori, perechi, perechi, de câte două,
de cade una suntem goi, suntem ca lacrimi când nu plouă
suntem atât de colorați, tu o culoare, eu culoare,
una aprinsă, una azi, una uscată, una moare,
una în dungi trasate des, una cu cercuri desenată,
una cântată de poeți, una dorită, una ștearsă
suntem cu toți un furnicar, un grup compact, un stol de noapte,
suntem de mână sau hoinari, dar toți legați cu ce se poate,
suntem aici sau nicăieri, suntem tăcere, gălăgie,
suntem din cer un univers, suntem mai mulți, mai mulți de-o mie
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rouă sau poezii despre prezent
Cu limba noastră
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnica lumină-a lor.
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.
Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta și cu pasărea.
Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
cum crește pomul din țărână
suită-n frunză și în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.
poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre limba maternă sau poezii despre frunze
Specie
Ce frumoși suntem
din os făcuți;
nu-i diferență, timpul umplem,
de mamuți!
Supremi pe scară,
în vârful ei,
suntem apocalipsa planetară;
vânăm tot ce-i.
Cult ne-i omorul
de semeni, tot;
ne-ascundem -invocând soborul-
caninul-ciot.
Braț plin de mușchi,
licheni, lichele...
Și fabricăm... și suntem "puști"
de jagardele!
Distrugem tot,
-c-avem atomul
ce ni s-a dăruit, la făcut hoit-
specia OMUL!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre frumusețe, poezii despre cadouri sau poezii despre Apocalipsă
Joey: Trebuie să recunosc că mă surprinde faptul că ești de aocrd cu asta ținând cont de faptul că este aniversarea noastră de o lună ca orice suntem sau eram sau suntem.
Dawson: Joey, suntem persoane plictisitoare, banale. Suntem incapabili să fim spontani. Noi plănuim, organizăm și facem rezervări cu săptămâni înainte la restaurante de prima mână pentru aniversarea noastră de o lună ca orice suntem sau eram... sau suntem.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre săptămâni sau citate despre aniversare
Suntem obligați să producem adevărul tot așa cum, la urma urmelor, suntem obligați să producem și bogățiile, și trebuie să producem adevărul pentru a putea produce bogății. Și, pe de altă parte, suntem în egală măsură supuși adevărului și în sensul că adevărul face legea; discursul adevărat este cel care, fie și doar în parte, decide; el vehiculează, propulsează prin sine efecte de putere.
Michel Foucault în Trebuie să apărăm societatea (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre adevăr, citate despre bogăție sau citate despre legi
Existare
trăim într-o lume a iluziilor
trăim și ne ia dracu'
mă tragi de inimă eu de picioare
de tot ceea ce sunt
pare că nu suntem singuri chiar dacă suntem singuri
și ne spunem ușor dumnezeule
avem același trup
și era un câmp pustiu aici.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre picioare sau poezii despre inimă
Eu sunt interesat de asta: cum artiștii și scriitorii folosesc arta ca terapie. Cum evadăm în lumile pe care le creăm noi. Noi toți suntem victime și numai puțini dintre noi suntem cu adevărat liberi.
citat din David Lloyd
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre artă, citate despre scriitori sau citate despre libertate
Planetă... suspendată
Stăm suspendați de gravitații
În echilibrul spre funebru...
Cu scut fragil de radiații
Fugim în Univers tenebru.
Suntem o piatră aruncată
Rotindu-ne p-un lac de spațiu...
Trăim p-o scoarță sfârtecată
Filozofând într-un nesațiu.
Ne încălzim printre explozii
Dintr-un cuptor fără control;
Ne supraestimăm, nerozii,
Îndoctrinați c-avem vreun rol.
Nu stăpânim nici uragane,
Aversele ne-neacă semeni...
Piese n-avem de schimb d-organe...
Pretinși la Univers, de gemeni?!
Suntem pild-a infatuării,
Infimii, ce jucăm "la mare"...
Trăim din gustul poluării
Sfârșind printre furtuni solare.
Oh, Doamne, cum ne-o merităm
Și soartă și tristeți, nevoi;
Imperturbabili n-abdicăm...
Sfârșitul, vrem să-l facem noi!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uragane, poezii despre tristețe, poezii despre poluare, poezii despre ploaie sau poezii despre Soare
În extincție
Parcă am tot neamul în război...
Așa-o fi fost când nu eram,
Sau gând făceau unul din doi
Ai mei, ce m-au tot plâns, duream.
Căci neamul meu se împuținează
De atât fugit pe alte fronturi,
Unde se plâng, se căinează
Case să-și facă... stând în corturi.
Și mai dramatic, se subție
De număr, suflete dispar,
Că țara mea nu poat' să-i ție,
Îi pierde făr' să aivă habar...
... Îi arde prin maternități,
Focar le face scene, bal
-Din neglijente răutăți
De cer- cei ce îngrijesc... fatal.
E ca un fel de genocid,
Sau moarte către ce-i civil,
Civilizat... Cum fratricid,
Încartiruiți în imbecil.
Poate o fi multă nepăsare,
Dar păsu-i sfânt de la bătrâni,
Pierduți în nepăsat de stare...
'ndeajuns e crima, gând nebun.
Suntem pieirea pe șosele,
Că numai noi n-avem destule,
Noi, ce-am acumulat doar rele...
Facem antumele postume.
Pierim în șanțuri îngropați,
Niște nevăzuți de pe zebre.
Stăm la ghișee încolonați
De atâtea morți... nu-s deajuns jerbe.
Ne pierdem din mintal cultură,
Că pierdere-i, de spiritual.
Suntem, din ce-am fost, o prescură
Ce-o-nmuiem grâu, din sol... Graal.
Ne-au părăsit și popii, lacomi,
Ce odată erau plini de har...
Acum doar pătimași de patimi,
Ne sorbind lacrimi cu pahar.
Se aleg, ei singuri, dintre noi,
Spunându-și, ei singuri, "aleși",
Și s-au făcut mulțimi, puhoi,
Din dregători... pentru ei, dreși.
Dar tot ne naștem împotrivă,
Că nu sunt morți la câți se nasc.
Nu-s de-atât boabe în colivă
Chiar de-alții grâu culeg, îl pasc.
Rămânem neostoit grânar,
Ne însămânțăm cu ideal.
Renaștem des, să nu fim rar
Un neam român... măcar vocal!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre cereale, poezii despre țări sau poezii despre șosele
* * *
sătui suntem de noi, cu toții,
de clopote la miezul nopții
de mers în van suntem sătui
dar nu suntem ai nimănui
în ce-am face puțini suntem
singuri în dublu de tandem
poezie de Elena Tibrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre miezul nopții