Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Înmormăntarea dragostei fidele

Am cunoscut în viața mea un îngeraș
Cu glas fermecător de clopoțel,
Era zurdalnic ca un fluturaș,
Mă atașasem foarte mult de el.

Era un îngeraș – mândru fecior,
Avea niște ochi negri, dar senini,
Cu mersul lui zglobiu de căprior
Privindu-l, puteai dorul să-ți alini.

Am îndrăgit prea mult acea ființă,
Căci inima din piept mi-era răpită.
Zburam cu el de mână cu credință
Și-n suflet eram foarte fericită.

Aveam păr lung, figură mlădioasă...
Noi ne iubeam în doi la nesfârșit,
O dragoste fidelă mai frumoasă
În viață încă nu am întâlnit.

Dar tristă e povestea mai departe:
Am înțeles că mă-amăgești profund,
Și negreața nopții astăzi ne desparte
Când te aud aproape însă nu răspund.

Cu lacrimi am săpat tăcuți mormântul
Și-am îngropat iubirea ce ne însoțea.
Eu însă mi-am jurat să uit trecutul
Ce fără de dorință te-aduce-n viața mea.

Cu vocea tristă, plină de durere,
Mai rătăcesc adesea-n amintiri...
Și nu-i permit la inimă să spere
La existența unei noi iubiri.

Lui aș vrea să-i spun prin poezie:
- Îți mulțumesc de-aceea că exiști,
Chiar de ai plecta și-acum plâng pustie
Vărsând mii de lacrimi ochii mei cei triști.

Dar atunci când vei rămâne singurel,
Când nu te va-nsoți nici o ființă,
Voi fi atunci cu tine, Ionel,
Și-ți voi răpi cu drag din suferință.

poezie de (5 aprilie 2008)
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Lumina din viața mea

Întâlnirea noastră a fost doar într-o simplă zi,
Mi-ai apărut în drum ca raza de lumină,
Mi-ai apărut când uitasem ce-nseamnă a iubi
Și cu toată lume eram doar o străină.

Eu mergeam încet pe drumul cel greșit,
Cu ochii împăienjeniți și plini de lacrimi grele...
Pe tine-n cale-atunci te-am întâlnit
Și m-ai îndreptat cu chipul înspre stele.

În viața mea acum nu-i nici o amintire,
Nici un pic de lacrimi în inimă n-am străns,
Căci am greșit, și-am suferit odată din iubire
Și pentru aceea rău am rămas și-am plâns.

Nu eram mai mult decât un om pierdut,
Eram prea disperată, chiar simțiam mor,
Dar prezența ta arzândă m-a făcut
Să revin privind din nou în viitor.

Și uite azi pășesc cu biruință
Și mă îndrept în viață mai departe,
Dar ție-ți spun că poți avea credinț㠖
Sunt gata să te-ajut în orice greutate.

În tine am găsit încrederea deplină
Și orice simți îți mărturisesc –
Ai apărut în viața mea ca raza de lumină
Pe care am îndrăgit-o și astăzi o iubesc!

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iuliana Dinte

Să uit că fără tine nu mai pot

Chiar dacă altuia îi sunt mireasă,
Cu-al tău sarut, eu veșnic mă voi îmbrăca,
Și-atunci, când dorul, pe suflet mă apasă
Eu, pe sub piele port, iubirea ta.

Mereu absentă, când viața-ți pare fantezie,
Purtându-ți frigu-n ochii verzi,
Căci calea către răsărit imi e pustie,
Trăgându-mi soarta în zăpezi.

Fatomă sunt, cand viața mea prin viață-ți umblă,
Si nu mai știu, ce să-ți mai spun că sunt,
Căci fără tine-s fără umbră,
Și nu îmi gasesc locul pe pământ.

Cu-n ochi te văd, și totuși esti departe,
Când teama-mi face noaptea-n zi,
Tinându- legată, de viață si de moarte,
Crezând, că fără tine voi muri.

Când mă privești, imi sare inima din piept,
Iar ochii-mi verzi te caută prin casă,
Amintindu-mi, ce lung e drumul unde-aștept
Să-ti spun doar tie da, și să îți fiu mireasă.

Mai trece-o iarnă, apoi o vară,
Și-n lume moare aproape tot,
De când, in inimă mi-am pus, tot frigul de afară,
uit de noi, să uit că fără tine nu mai pot!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Femeia puternică

Poem dedicat dnei Rodica Galescu


Eram o tânără frumoasă
Cu o ochii verzi și pielea de mătase
Nu știam ce inima îmi pregătea
Nu știam ce voi putea comunica
Eram singură și poezia devenise aliatul meu
Un aliat fără de care azi nu aș fi fericită
Era un zid fără de opreliști
Era un mod prin care salvam
Copii îmi dădeau speranța
Și viața mea avea un sens
Eram o femeie fericită
Aveam aproape totul
Eram o ființă preaiubită
De cei ce îi purtasem în pântece
Aveam acum un loc mai bun
Aveam o viață lungă și frumoasă
Iubitul soț m-a părăsit
Când lumea noastră ne era mai dragă
Singură am izbutit și am crescut cei trei copii
Ce astăzi îmi sărută mâna
Și îmi respectă dorul permanent
De tot ce am avut vreodată,
De iubirea lui necondiționată
Și de iubita mea fiica ce timpuriu ne-a părăsit.
Acum când stau de vorbă cu tine, fiică dragă,
-ndrept cu pașii repezi și-ti transmit
viața toată te-am simțit aproape
în momente critice tu m-ai susținut
Te iubesc, iubită fiică...
Frumusețe de necuprins
Înțelepciunea ne îndeamnă
Să fim mai buni și preaiubiți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Deci, mama ta e foarte tânără. Mi se părea mie, dar nu credeam că-i chiar atât de tânără.
Lucian: Avea 38 de ani când am plecat noi.
Lia: Ca vezi... Mama mea e cu un an mai mare decât dânsa, ea avea 39 de ani atunci. Iar eu credeam mereu ea era prea tânără când s-a căsătorit, dar ea împlinise deja 18 ani atunci. Și avea 19 când am venit eu pe lume.
Lucian: Și dânsa era destul de tânără. Gândește-te că blonda avea aproape 19 ani când am părăsit Terra. Iar campionul, 18.
Lia: Așa e, ai dreptate.
Lucian: Și uită-te la mine! Am aproape 28 de ani acum și nu numai că nu am un copil sau o soție, dar nici măcar o iubită sau cel puțin, o prietenă apropiată. Iar ea, mama, când avea 28 de ani, eu aveam deja 11. Eram destul de mărișor și-i făceam o groază de belele. Mari de tot, nu glumă!
Lia: Deci, nu erai prea cumințel.
Lucian: Cumințel, eu?! Glumești, nu?! Nu cunoșteam sensul acestui cuvânt. Însă eu nu mi-am dorit niciodată să mă căsătoresc atât de devreme, ca ea. Și cred că încă nu sunt prea bătrân.
Lia: Păi, sigur nu ești.
Lucian: Acum nu. Nu încă. Însă când vom ajunge înapoi, pe Terra, da! Voi avea cel puțin 34, dacă vom reuși ajungem la timp. Mi se pare destul de mult.
Lia: Nu-i chiar atât de mult; cel puțin, cu siguranță, nu vei fi deloc bătrân!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inima mea cea nouă...

Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
inima ta e la cine nu a meritat.

M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.

Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.

Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.

Aveam acum inima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.

Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.

Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.

Cred ar fi bine să ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul să iasă din viață.

poezie de (16 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inima mea cea nouă...

Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
inima ta e la cine nu a meritat.

M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.

Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.

Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.

Aveam acum imima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.

Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.

Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.

Cred ar fi bine să ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul să iasă din viață.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Dor de mamă

Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
vrea să știe o lume-ntreagă,
fără tine pot mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Cântec de lacrimi

Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot și în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Și îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alți îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl știa de la tine
Și întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viața și culoare.
Doi ochi căprui șterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia și aceluiași vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Și el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimați
Și o lume care s-a prăbușit peste ei.
Sunt ochii ei azi triști și înnegurați,
Înecați în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoși
Cei care nu mai au lumină
Și nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Și plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins și ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune a existat un înger,
astăzi este demon
Și că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Și înalță o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Și pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminți cei care tac
Și plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găsește
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineața până seara
Și în visul tăcut din noapte.

poezie de (2008)
Adăugat de Andreea IonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Care-i cel ce a greșit

Susții mereu că n-ai greșit
Și că eu doar sunt de vină,
Însă nu ți-ai amintit
Nici o clipă de lumină.

Acum eu despart de toate,
despart de-acest pământ...
Și tristă mă îndrept spre moarte,
Dar tu rămâi "curat" și "sfânt".

Vei trăi cum îți dorești,
Singur ai să te convingi.
De mine ai să-ți amintești
Și dureros tu ai să plângi.

Apoi însă, când vreodată
Vei suferi cum sufăr eu,
Ai săruți încă odată
Țărâna mormântului meu.

Visând că ne ținem de mână,
Pornindu-mi să-mi spui un cuvânt –
Eu voi rămâne în țărână,
Tu îmi vei cade pe mormânt.

Când sufletu-ți va fi în nori
Va fi rănit din amintire,
Eu azi îți doresc mori
Tot din lacrimi de iubire.

.........

Se va scurge o vecie
Și odată, Dumnezeu,
Pe toți la rând o să ne-nvie:
Tu atunci vei plânge rău...

Atunci numai eu aș vrea
Că după ce tu ai trăit,
Să îmi spui cu gura ta:
Care-i cel ce a greșit?

poezie de (2007)
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jurământ călcat

Un fior mi-apare dintr-o veșnicie
Ca un vis frumos care a fost cândva.
Chipul tău de înger e fantomă vie,
Fața ta de ceară - albă ca o stea.

Visez la nesfârșit clipele frumoase
Și-mi amintesc ades privirile cuminți.
Simt fiorul nopții în artere, oase,
Simt misterul magic al clipelor fierbinți.

Privirea ta precum un vânt de vară
Se îneca în lacrima de cer,
Și luna-mprospătată c-o lumină rară
Ne petrecea pe drumuri de mister.

Dar ce folos tu mi-ai promis iubire...
Ai să mi-o plătești cu lacrimi mai târziu,
N-ai să uiți nicicând sfânta amintire,
Din prezent ți-o spun, căci deja o știu!

Și azi te văd mergând pe strada lată,
Cred că ai uitat ce-ți era mai sfânt.
La brațul tă pe-atunci, era o altă fată,
Cu care ai călcat în vechiul jurământ.

Aveam iluzii grele, visam dezamăgire,
Dar nu credeam în asta, îmi era absurd,
Căci tu plângând îmi tot jurai iubire,
Și mă făceai într-una iluzia s-o uit.

...

Ce păcat a fost când am crezut în tine,
Am crezut în toate, dar toate-s o prostie...
Și astăzi plâng, plâng tăcută-n sine
Și mă topesc în mări de gelozie.

În nopțile pustii și-n seri cu lună plină
Curaj în sinea mea nervoasă-o să-mi adun,
Și din iubirea voastră o să fur iubire,
Răpusatule, căci vreau să mă răzbun.

Amintirea-i goală în viața mea de vis
Chiar de mă sting în lacrimi fără de puteri,
Căci oricum și astăzi îți declar deschis,
nu rămân o pradă negrelor dureri.

Nu vei reuși să mă faci sufăr,
Știu că ți-o dorești, da-i de necrezut!
Ochiul își va strânge pleoapa cea de nufăr
Și lacrimile mele rămase-s în trecut.

Orișice ar fi, viața-i înainte
Și știu c-ai să-ntelegi, dar va fi târziu...
Într-o zi pustie să-ți aduci aminte,
Într-o zi frumoasă când n-am să te mai știu.

Și timpul a trecut, trăiesc o altă viață,
Mai mândră sunt, mai plină de puteri,
salut-un soare-n orice dimineață
Ce m-a făcut să uit murdarele dureri.

Dar tu-ai rămas în urma mea uitat...
Ne-am despărțit, plecând din loc în loc.
Mort ești pentru mine și arăți ciudat
Ca o tăciune neagră ce nu mai are foc.

...

Deja s-a revărsat jumate din cea viață...
Într-o zi frumoasă, pe strada cea de lut,
Mi-am amintit fioru-ți, lacrima pe față,
Fără ea la brațu-ți pe stradă te-am văzut.

Cu ochii roși de lacrimi și cu părul alb
Mi-ai apărut în cale rugându-mă să iert,
Dar orice nu mi-ai spune sub acel înalt,
Cu orice jurământ, n-am să te mai cred.

Ce folos plângi și regreți de toate,
Regreți de price clipă care a trecut,
Căci de astăzi viața, se transformă-n moarte,
Nu-mi rămâne azi decât doar să te uit...

poezie de (1 mai 2011)
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Împreună... poate

urmărește gândul poate tu nu crezi,
C-ai renunțat la mine și astăzi nu mai vezi,
Cum topește frica poate nu exiști
Și mă chircesc în mine cu ochii foarte triști.

Ne urmărim de veacuri, am fost, dar oare unde
Eu prea te simt aicea, am amintiri profunde,
Îmi ești parcă alături... dar tare ești departe,
Degeaba întind mâna, vecia ne desparte.

Noi doi, doar două vise, unite poate-n ceruri,
Am fost candva aproape, iubiți în alte vremuri,
Te-mbrățișez în rime în ritm de poezie,
Dansăm cumva în suflet, atunci când îți scriu ție.

Tu nu mai știi de poate ne vom vedea vreodată,
Dar nu lăsa tristețea în tine adunată,
Va fi ce va să fie, va exista o cale,
Ceva de sus ne-ajută... nu poate fi doar jale.

nu spui niciodată, să nu spun nicidecum,
Cărarea vieții noastre e pe același drum,
Un drum umplut de lacrimi, de dor, pe veșnicie
Îți sunt oricum aproape... la fel îmi ești tu mie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-am căutat

Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.

Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar doare.

Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.

Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam vii la mine, cu tine urma fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.

N-aș fi crezut soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.

Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.

Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.

poezie de
Adăugat de Daniel ScripcaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-am să uit (poezie dedicată soției)

N-am să uit toamna în care,
În satul meu a venit.
Avea un geamantan mare
Cu de toate burdușit

plimbam pe strada mare,
Cu soare în asfințit,
Când un trandafir în floare
De departe am zărit.

Am alergat înainte
Și în cale i-am ieșit.
Am rămas fără cuvinte,
Ce fată am întâlnit!

Era așa de frumoasă,
Inima mi-a cucerit.
Era și puțin sfioasă
Când pe mine m-a privit.

Era tânără copilă,
Care de pe bănci venea.
Întorcea o nouă filă
În viața-n care intra.

Chipul ce-mi stătea în față
vrăjise-atât de mult!
Simțeam că la cer -înalță,
nu mai sunt pe pământ.

A rămas și ea uimită.
Obrajii i s-au roșit.
Am văzut că-i mulțumită
Că pe mine m-a-întâlnit.

Am prins-o ușor în brațe
Și un sărut i-am furat.
Am vrut și ea se-înalțe
Precum eu m-am înălțat.

Era dulce, mlădioasă,
Când de mână ne-am luat.
Am dus-o la mine-acasă
Și pe viață ne-am legat.

Ne-am jurat atunci credință
Viața să ne-o bucurăm,
La copii dăm ființă,
Lângă ei mereu stăm.

Vrem țină legământul
Atât cât ne ține viața.
Până ne cheamă pământul,
Până când se rupe ața.

poezie de (ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Gerry Kennedy: Dragă Holly, nu mai am mult timp. Nu refer la faptul că nu mai am mult de trăit, ci la faptul tu tocmai ai ieșit cumperi înghețată și te vei întoarce în curând acasă. Dar am sentimentul asta va fi ultima mea scrisoare, pentru că nu mai am decât un singur lucru să-ți spun. Nu va trebui să te întorci în trecut, sau cumperi o lampă, poți foarte bine să-ți porți de grijă și fără ajutorul meu. Vreau doar să-ți spun cât de mult m-ai schimbat. Iubirea ta m-a transformat într-un bărbat puternic, Holly. Și pentru asta îți voi mereu recunoscător... la propriu. Dacă ar fi să-mi promiți ceva, promite-mi că ori de câte ori ești tristă, sau nesigură, sau îți pierzi încrederea, vei încerca să te privești prin ochii mei. Îți mulțumesc pentru onoarea de a fi soția mea. Sunt un bărbat lipsit de regrete. Cât sunt de norocos. Tu ai fost viața mea, Holly. Dar eu nu sunt decât un capitol din viața ta. Vor urma și altele. Îți promit. Și acum, lucrul cel mai important. Nu-ți fie teamă să te îndrăgostești din nou. Fii atentă la acel semn care va însemna că viața ta de până acum va lua sfârșit. P. S. Te voi iubi mereu.

replică din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Duplicitatea, între sfințenie și destrăbălare

spune-mi că mă iubești. devedește-mi-o. fă-mă să te cred. dovedește-ți-o
te iubesc. mai mult decât orice pe lume. mai mult decât viața
dacă e așa cum spui atunci mori. ridică-te prin moarte
dar te iubesc. dacă eu mor cum ai să te mai bucuri de iubirea mea?
voi suferi, dar voi fi convinsă.
uite, aici ai pistolul. arată-mi că mă iubești.
am luat pistolul. și-am împușcat-o.
o iubeam prea mult ca să o fac sufere
n-aș fi putut să o știu plângându-
strivindu-și viața sub lacrimi

care e legătură între titlu și conținut?
mai are importantă?
toate balenele plâng când florile albe cantă în zori...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Diana: Ah, cred că nu te-am înțeles niciodată; nici acum nu reușesc să te înțeleg... De ce n-ai încercat să-ți refaci viața?
Traian: Ce-ar mai fi fost de refăcut, după ce mi-ai distrus-o tu?!
Diana: Încă ți-o poți reface și acum, doar n-ai nimic de pierdut, nu e deloc târziu; ești tânăr... N-ai decât 39 de ani, ești director, chipeș, înstărit... Ce aștepți?
Traian: Chiar n-ai înțeles nimic! Niciodată... Cum crezi că aș putea manifesta interes pentru vreo altă femeie? N-ai priceput tu ai fost totul pentru mine?
Diana: Traian, eram niște copii pe atunci; mult prea tineri pentru a înțelege unele lucruri. Îți puteai însă întemeia o familie, mai târziu...
Traian: Fără tine? Crezi ar fi fost posibil?
Diana: Da; de ce nu? Meriți fii fericit.
Traian: Dar n-aș putea, pricepe odată!
Diana: Nu, nu pricep; ce te reține?
Traian: Tu... doare amintirea ta, răul pe care mi l-ai făcut... Cum crezi că aș mai putea avea vreodată încredere oarbă într-o altă ființă gingașă, cu chip înșelător?! Ai ucis în mine totul! L-ai preferat pe blondul acela, cu care încă ești și acum...
Diana: Da, l-am preferat, pentru că-l iubeam și încă îl iubesc. Eu eram prea mică, iar el... Era pentru mine omul ideal, mai mare, cu o situație stabilă; îmi putea oferi siguranța materială și liniștea unui cămin. Avea un serviciu bun, stabil...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am să încerc

În ochii mari, frumoși dar tulburi câteodată,
Îți simt tristețea, bucuria laolaltă,
Și simt cum totul e închis în tine,
Prin zâmbet, dar și lacrimi cu suspine.

Prin acei ochi când îmi arunci săgeți,
Eu știu supărarea-i mare,
Nu cred c-ai vrea cu ei să mă îngheți,
Nici fiu prins de-a morții-nfrigurare.

De mult încerc fară izbândă,
Să îți alung negrele gânduri
Și ochii acum plini de lacrimi,
Să lumineze, nu să fie tulburi.

Dac- putea fac ceva
Ca spiritul să-ți mulțumească,
Să-ți pot simți și altceva,
Decât mâhnirea sufletească.

Am să încerc din răsputeri,
Chiar de ar fi să-ntorc Pământul,
Cu sânge, lacrimi și dureri,
Să schimb prezentul cu trecutul.

Căci doar atunci privirea ta
Era vioaie și senină,
Când sufletu-ți priveam prin ea,
Era senin, plin de lumină!

poezie de din Poezii (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel VasilescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Pentru cei mai buni părinți

Vezi?! Te simt în grădină... Urma pașilor tăi
Îmi alungă durerea de a fi prea departe...
Sunt aici lacrimi multe, sunt tristeți și nevoi,
Iar în mine se-ascunde, veșnic, teama de noapte.

Vin cu lacrimi spre tine... Pe copac, scrijelit,
Anii tăi, în brățări, strălucesc de lumină...
Stau pe scaun plângând și m-ascund în zenit
Și te caut în lume printre strângeri de mână.

Parcă văd printre lacrimi, oh, imaginea ta...
Printre jerbe de stele îți văd zâmbetul cast,
O, tăicuțule drag, ești în inima mea...
Este tot ce în gânduri, zi de zi mi-a rămas.

Ești un gol risipit, lacrimând... și stingher...
Tu, tăicuțule drag, ești atât de departe...
Umbra chipului tău așteaptă în prag
Și hotarul vieții pentru-un timp ne desparte.

Ești o geană de vis... un apus... Răsărit
Altei lumi de lumini, strălucind de chemare...
Ești cu mama mereu... ești așa fericit,
Însă liniștea voastră azi în suflet mă doare.

Aș pluti către voi... Pașii mei construiesc
Piramide de fapte... Dar prezentul cheamă.
Doar pe ei îi mai am... Și pe voi vă iubesc
Și vă caut în gânduri, dragii mei tată, mamă!

Îmi lipsiți repetat... Pentru voi m-am născut...
Drumul meu pentru voi a avut strălucire...
Cum era și firesc, într-o zi v-am pierdut,
Daram ca un vis în aceeași iubire.

Mulțumesc, tatăl meu! Cât de mult v-am iubit!
Mulțumesc, mama mea! Mama mea minunată!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc înzecit!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc, mamă, tată!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cristian Neagu

Mai treci din când în când prin viața mea...

Dacă un gând fărâmițat de piatra uitării
În izvor de lacrimi se va transforma,
Vei auzi cântecul neterminat al mării
Trecând din când în când prin viața mea.

Dacă mai poți privi aceeași stea
De noi aleasă-n noaptea marilor iubiri,
Mai treci din când în când prin viața mea
Ca pe-o alee a unui parc cu amintiri...

De vei auzi un fel de chemare
Din adâncuri de trecut, de undeva,
Răspunde învechitei răni, ce încă doare,
Trecând din când în când prin viața mea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cântecul ploii

vrea să pot să-ți cânt, fiu cu tine
acolo unde ploaia se oprește
și soarele, în suflet, îmi zâmbește,
dar nu pot azi. Nu voi putea nici mâine.

Nici tu nu poți. Te văd mergând prin ploaie
atât de tristă, dar atât de calmă,
încât prin mine, gândurile, valmă,
se-adună-n lacrimi ce se scurg, șiroaie.

Voi revărsa tristețea pe-o chitară
atunci când mâinile vor fi în stare
și nu vor tremura ca-n ziua-n care
am vrut fac surâsul să-ți apară.

Îți voi cânta, cu lacrimi în cuvinte,
așa cum simt acum, prin vocea ploii
ce-și plânge stropii, răspunzând nevoii
acelor ce-o așteaptă să-i alinte,

Căci știu că-ți vei întoarce-atunci privirea
iar norii vor pleca spre zări, departe,
luând cu ei tot ceea ce împarte
în două, inimi ce-și doresc iubirea.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook