Copilărie ucisă
Mă-ntorc încet spre casă.
De-ar fi drumul mai lung!
Durerea mă apasă,
Și nu vreau să ajung,
În casa tristă, rece,
Cu-n tată nicicând treaz,
Ce a ales să-nece
În vin, al său necaz.
Mama din greu munceste,
La bogați răi de plată.
Și mereu ne lipsește
Pâinea, focul din vatră.
Ajung acasă întristat,
Și înghețat de frig.
De dimineață n-am mâncat,
De cât un biet covrig.
Mama îi spune tatii iar,
Cu ochi umili de câine,
De are bani în buzunar,
Să cumpere o pâine.
Neputincios și disperat,
N-a stat să se gândească.
La ea s-a aruncat turbat,
Cu pumnii s-o lovească.
De frică, am încremenit.
Și nu știu ce să fac.
Privesc la ei înmărmurit,
Lacrimi îmi curg și tac.
Și tremur tot, tâmplele-mi bat,
Inima mi-i nebună,
Ochii-mi sunt grei, obrajii ard
Și-n suflet e furtună.
Cu pumnii strânși, privesc năuc
La mama care plânge.
La ea aș vrea ca să mă duc,
Și să o șterg de sânge.
Aș vrea să sar să o ajut.
Să dau în omul care,
Lovește-n ea neântrerupt
Și nici o milă n-are.
Dar omu acela ca un zmeu,
Cu fața răvășită,
Omul acela-i tatăl meu.
Și inima mi-i friptă.
De o dată m-am trezit strigând,
La el ca un nebun.
I-am spus tot ce aveam de gând,
De mult ca să îi spun.
Într-un tarziu a obosit
Să își reverse ura.
O palmă-n față mi-a trăznit,
Să îmi închidă gura.
Și înjurând, ieși grăbit,
Trăgând pe frunte pălăria.
Dar nici o clipă n-a gândit,
Că mi-a ucis copilăria.
poezie de Valeria Moroșan (2010)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre pâine
- poezii despre copilărie
- poezii despre tată
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre plată
- poezii despre nebunie
Citate similare
E atata pace...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
deși mă-nconjoară furtuna
și norii sunt tot mai grei,
Te privesc... și flori de tei
îmi ningi printre pleoape...
ești tot mai aproape...
sunt valuri ce frâng tot ce-ntâlnesc
și-n spume ar vrea să mă frângă...
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit si îmi spui locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
să n-o las să plângă!
și știu că se poate...
cu Tine pășesc
pe întinderea de ape,
deși vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ții de mână...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre tei, poezii despre pace, poezii despre ochi, poezii despre nori, poezii despre inimă sau poezii despre flori
Lucas: Oricum... Băieții mă tot tachinau, cum că tatăl lui Nathan e și tatăl meu. Așa că am întrebat-o pe mama, care mi-a spus că nu e adevărat. Dar apoi mă-ntorceam acasă și o auzeam pe mama, plângând în camera ei. Știam că e adevărat, că Nathan era tatăl meu. Așa că nu m-am mai întors niciodată. I-am spus mamei că era din cauză că nu mai vroiam să fiu nevoit să-i văd fața. Dar de fapt nu mai vroiam ca ea să fie obligată să facă asta.
Peyton: Și ce-mi spui mie? Nici măcar nu ne cunoaștem.
Lucas: Poate ăsta-i motivul.
replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre mamă, citate despre cunoaștere, citate despre adevăr sau citate despre acasă
Acasă
Inima îmi cântă o doină dulce
E doina satului, e dor de casa mea
Cântu-i ca o pasăre ce plânge
Și zboară singură în noapte spre o stea.
Cântul îmi e casa părintească
Refrenul nesfârșit al sufletului meu
Astăzi, eu mă-ntorc cu drag acasă
La mama mea, la tatăl meu, la Dumnezeu.
REFREN
Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-așteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul și cu inima.
Casa noastră de odinioară
E-n sărbătoare mare, câte amintiri
Când ne adunăm cu toți-n seară
La gura sobei, printre atâtea povestiri.
Azi, miroase-a mere coapte iară
Și a gutui păstrate pe-un bătrân cuptor
Teiul din grădina de afară
Ne retrezește al copilăriei dor.
REFREN
Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-așteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul și cu inima.
Acasă, icoană-i sacră din copilăria noastră
Acasă, e Dumnezeu cu noi duminica la masă
Acasă, ni-i ruga pusă în genunchi, ne e altar
Acasă, acasă, e Raiul unde ne întoarcem iar.
E Raiul unde ne întoarcem iar,
E Raiul unde ne întoarcem iar.
cântec interpretat de Paul Surugiu - Fuego, muzica de Paul Surugiu - Fuego, versuri de Adrian Artene (6 decembrie 2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre mamă, poezii despre dor, poezii despre zbor sau poezii despre sărbători
Oamenii mint în genunchi
încerc să înțeleg de ce
se pleacă mereu
în ziua în care Dumnezeu
coboară printre oameni și plânge
e singura dată când oamenii
se adună în cerc
sub lumina unei lumânări
și nu spun nimic
cineva le umblă prin suflet
și-n aceeași respirație
îngenunchează pe liniștea
ce se deschide ca
un răsărit
durerea se amplifică dar
nu le aparține
îmi amintesc de mama când
mi-a spus că bunica
se ascunde în cer și câteodată
ar vrea să se joace cu mine
e singura minciună spusă de mama
un neadevăr pe care îl vom rosti mereu
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre lumină, poezii despre lumânări, poezii despre jocuri sau poezii despre durere
În străinătate
Dorurile mele-s multe!
N-are cine să le-asculte,
Că-s plecat demult, în depărtări.
Numai dorul mi-e aproape
Aici, în străinătate,
Chiar și el se pierde printre zări.
Am plecat plin de nevoi,
Dar cu gândul tot la voi,
Să cutreier lumea-n lung și lat.
Unde-am fost, am dat de chin,
De lacrimi și de suspin,
Zile bune tot nu am aflat.
Tare m-aș-întoarce-acasă,
Dar n-avem pâine pe masă,
Și mă doare de copiii mei!
Inima îmi este scrum,
Dar nu mă pornesc la drum,
Voi munci din greu doar pentru ei.
Cât mai pot, și sunt ființă,
Nu îi las în suferință,
Că nici tatăl meu nu m-a lăsat.
Acum sunt prea mici, e greu,
Știe numai Dumnezeu,
El secretul vieții mi-a aflat.
Mă ajuta zi și noapte,
Că-s străin și sunt departe,
Doamne, pentru toate-ți mulțumesc!
Ține-mă tot în putere,
Nu doresc multă avere,
Doar copii, Doamne, să mi-i cresc!
Și nici bani nu vreau prea mulți,
Dar să nu umble desculți,
Că nu pot să-i știu în suferință.
Nu vreau mult, nu sunt avar,
Vreau doar strictul necesar.
Mulțumesc că am a ta credință!
poezie de Nicanor Casandruc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre zgârcenie, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre suferință sau poezii despre secrete
N-a trebuit să caut iubirea...
N-a trebuit să caut iubirea
Venit-a la mine din Plaiul ceresc
Și-azi mi-amintesc, cu drag, întâlnirea
Când înțeles-am ce vrea Nemurirea
Cu ființa-mi cuprinsă de zel omenesc.
N-a fost nevoie să merg pe-o cărare
Ce duce-n terenul de taine cuprins
Să pot să-i spun tot ce mă doare
(Orice necaz și orice-ncercare)
Ci Ea a-nviat ce-n mine s-a stins.
Voiam s-o cunosc, să știu unde este
Distanță enormă voiam să parcurg
Să trec prin cetăți, să trec peste creste
Să văd că-i reală și nu o poveste
Dar Ea mi-a șoptit într-un ceas de amurg:
"Sosit-am din Slava nemuritoare
Cereasca Lumină în ființe s-o pun
Cuprinse să fie de sfânta suflare,
Să simtă puterea ce dă vindecare
Și cât le iubește Păstorul cel Bun...
Sosit-am să-ți fiu sprijin pe cale
Să-ți dau ce-ți lipsește, sens de-a trăi
S-accepți, zilnic, stări ideale
Și-acele cadouri sublime, reale
Și tot ce Cuvântul poate grăi."
N-a trebuit să-i spun suferința
Atingerea Ei mi-a dat nou elan
În bucurie s-a transformat neputința,
Gliei nu i-a mai fost roabă dorința,
Am vrut să-mplinesc divinul ei plan.
Îmi știe o boală, îmi știe oftatul
Nicicând nu mă lasă pradă să fiu
Celor ce vor să domnească păcatul.
Mi-a spus ce vrea să facă-Mpăratul
Și-n zorii zilei și-n ceasul târziu.
Anii se duc; Ea rămâne cu mine
Mă-nalță când cad în praful lumesc
Plânge cu mine când m-apasă suspine
Prezența ei prin văi, pe coline
M-ajută, mai mult, spre Cer să privesc.
Nicicând n-a fugit în ore de criză
Ci-a fost cu mine ușurare să-mi dea
Apoi, a venit o altă surpriză:
Pătruns-a în viață o tainică briză
S-aducă splendoare în inima me.
N-a trebuit să caut iubirea
În alte ținuturi cuprinse-n mister
Era aici, mi-amintesc întâlnirea
Când am aflat ce-nseamnă jertfirea
Și cum ne păzește preasfântul Vier.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre ceas, poezii despre văi, poezii despre surprize, poezii despre sfinți sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ce greu îmi e fără voi...
Cândva... demult, am trăit drama,
Când i-am pierdut pe-ai mei, pe rând.
Au decedat tata și mama...
E greu fără ei, pe pământ.
Când a murit, n-a știut tata
Să spună că el va pleca.
Într-un minut el a fost gata
Și am rămas numai cu mama.
De rude, timpul ne desparte.
Eu, astăzi, sunt la casa mea.
De necazuri avem parte
Ne înnoptează liniștea.
Era-ntr-o vineri, dimineața,
Când soțul meu a deceat.
Eu am rămas doar cu speranța,
Iar el va fi de neuitat!
Am mai trăit încă o dramă,
Când am pierdut pe biata mamă.
Vreau să vorbesc cu ei, pe rând,
Dar, le șoptesc numele-n gând...
Mi-e dor de cei răpiți de moarte,
Și-n rugăciuni, eu îi cuvânt.
Deși știu că-s plecați departe,
Oricând eu am să-i port în gând.
Aș vrea să știu de le e bine...
Ce n-aș da, de-ar fi cu mine!
În vis, eu, lor mă adresez?
Sunt cu ei, măcar, când îi visez!
Spun rugăciuni la întâmplare,
Și-ntreb pe Dumnezeu de ei,
Dar îmi răspunde:,, Cel ce moare,
Nu se întoarce înapoi!"
Îmi este tare dor de tata!
Cât mi-aș dori să-și vadă fata,
Că-n viață, ea s-a descurcat,
Să știe că nu l-a uitat!
Vă plâng de când m-ați părăsit,
Și v-am iubit atât de mult!
Mereu aduc flori la mormânt
Și nicicând nu am să vă uit!
Știu că ne-om întâlni o dată
Și-atuncea fericiți vom fi!
Astăzi rostesc cu-ai mei copii:
"Doamne, te rog, pe ei îi iartă!"
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (2 noiembrie 2003)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre visare, poezii despre vorbire sau poezii despre soț
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Copil sa fiu din nou la mama,
Să urc fără frică într-un tei,
Habar să nu am ce este teama.
Să merg iar desculță pe-afară
Prin iarba cosită și udă,
Să privesc rândunica cum zboară
Să simt inima cum îmi tresaltă, nebună.
Atât de bine îmi era la mama
Și-o simțeam cu toată ființa,
Am crescut și-am aflat ce e teama
Și-am aflat și ce e suferința.
Mi-e sufletul gol și pustiu
Și multe am avut să spun lumii,
Am rătăcit de dor și nu știu
De am greșit... cum spun unii.
Aș vrea să las lumii un semn că am fost
Printre semeni, un suflet sihastru
Cu inima plină de iubire și frumos,
Și c-am iubit și-am simțit în albastru.
Am vrut să dau lumii, din sufletul meu
Iubirea să-mi fie tovarăș de drum.
Și oamenii să fie buni, am vrut eu
Dar mai mult de atât să fac, nu am cum.
poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre rândunele
Dor de părinți
Aș vrea să-i am pe mama și pe tata
Aproape, lângă mine, să-mi croiască soarta
Căci de când ei au plecat...
În lumea largă... eu, aproape că am uitat
Ce înseamnă să ai lângă tine
Un suflet pur... un suflet de părinte!
Mi-e dor de tine, mama mea!
Și tare acum aș vrea
Să te pot mângâia...
Să-ți alin din durerea-ți grea.
Chiar dacă tu mă certai,
Știu că o făceai pentru că mă iubeai!
Și mi-e dor de tatăl meu
Acum când știu că-i este tare greu
Și mă doare inima...
Să știu că el se va opera!
Dar mă rog la Dumnezeu
Să-l aibă în grija sa mereu!
Și mi-e dor de voi, părinți,
Aș vrea acasă să veniți
Pentru ca atunci, când un necaz mă apasă
Să știu că-i cineva care mă așteaptă
Cu drag acasă!
poezie de Gianina Cristina Gotan
Adăugat de Elena Ramona Marcov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre acasă sau poezii despre Dumnezeu
Nici macar o stea
Cat am dat tot as vreau sa dau
Cat am luat tot mai vreau sa iau
Sa inteleg lumea cum e ea
Si vreau sa ma apropiu de o stea
Viata e ca un cerc inchis
Pana acum nu l`am deschis
De trecut nu`mi pare rau
Si stau si fac tot ce vreau eu
Dar nici azi... N`am atins nici o stea
Cat as vrea sa pot sa alerg mereu
Drumul lung... oricat de greu...
Nu`mi pasa eu pot sa astept
Vreau sa am steaua mea
Vreau sa ajung la ea
Vreau sa o pot avea
Caci eu n`am atins nici o stea
Caii bat praful pe poteci
Eu nu vreau, nu vreau sa pleci
Ca licoarea prin mine sa treci
Sa stai sa faci tot ce`ti doresti
Si apoi sa atingem o stea
Cat as vrea sa pot sa alerg mereu
Drumul lung... Gandul bun din tot ce`i rau
Nu`mi pasa eu pot sa astept
Vreau sa fii steaua mea
Vreau sa ajungi la ea
Caci eu n`am atins nici o stea / bis
Sa nu`ti pese ce spun ei
Viata iti da chiar tot ce vrei
Daca ai stii poti sa si iei
Dar eu vreau... o vreau
Vreau... vreau sa am steaua mea
Vreau sa ajungi la ea
Vreau sa o pot avea
Caci eu n`am atins nici o stea
Vreau sa am steaua mea
O Doamne cat as vrea
Caci eu nu am atins nicï o stea
poezie clasică de Laura Stoica
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre cai
Ascuns în ceață
Râde vecinul, că nu mi-e bine,
Cred... de-ar putea, m-ar otrăvi.
Dar bag de seamă, că îi e rușine
Și zilnic, știți, eu îl voi chinui.
Ascuns în ceață... dus de dimineață
Îmi ar cu drag pământul meu.
Când o fi soare... și iarbă creață,
Știu c-am semănat tot ce-am vrut eu
.
Satul... mă cheamă acum din depărtare...
N-aș merge, dar nu am de ales.
Loc e destul știu... pentru fiecare,
Dar nimeni nu mă ajută la cules.
O zână... vine și-mi spune... hai acasă,
Să știi că niciodată nu te voi părăsi.
Inima ar vrea... dar anii nu mă lasă
Rănit în suflet doar câmpul l-aș păși.
O clipă simt că doare... oare cât voi putea...
Să încerc să fiu tare... să-frunt zodia mea.
Ascuns în ceață, mă zbat într-o credință
Și-n 'cerc ca să câștig dragostea ta.
Dar strig zadarnic... mă lupt chiar cu destinul,
Dau totul la o parte, chiar dacă sunt lovit.
Știu că se poate, că îmi alini tot chinul
Și-aș merge înainte ca să fiu fericit.
Degeaba mai încerc... că Dumnezeu îmi spune,
Ioane...! timp... puțin ți-a mai rămas.
Dar încă sunt puternic, încă am un nume,
Și pot să întorc grăbit, ultimul ceas.
Doresc să port opincă, o coasă pe umăr să am.
Să plec de acasă nu vreau îmi este frică
Rămân să cânt într-un pustiu încă un an.
Și-apoi... când Dumnezeu va vrea, un suflet mai ridică.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vecini, poezii despre sat sau poezii despre rușine
Așa trudise mama
Pe câmpia roditoare. din întinsul Bărăgan
Unde râd copii în soare și se coace grâu-n lan,
Măicuța din greu muncește, să adune în hambar
Pâinea care se dospește, învelită în ștergar.
Cu mâna dusă la frunte, privește mama spre sat,
Ștergând fața cu marama, ușor scapă un oftat.
Ea așteaptă să-i aducă, apă rece de băut,
Că din zori până-n amiază, multă vreme a trecut.
Cu mâncare proaspătă, foamea să și-o potolească,
Până soare scapătă, un pogon să mai cosească.
Vin copiii, urcă dealul și la mama au ajuns,
Mama priponește calul și de masă, iute-a pus.
Când termină de mâncat, cu apă se răcorește,
Dă traista la un băiat și la muncă iar pornește.
Copiii se-întorc acasă, sărind și țipând pe drum,
Mama asudă la coasă și-n privire are fum.
Tot așa, din zori în seară, câteva zile la rând,
Mama adună în vară, grâul de pe-întregul câmp.
Curge sudoarea pe frunte, în sfârșit, a reușit
Să aducă iar în curte, rodul care l-a cosit.
Este mulțumită mama, truda n-a fost în zadar.
Poate ca să vină iarna, grâul este în hambar.
De-acuma vor sta la masă, mulțumind lui Dumnezeu,
Că în iarna viscoloasă, vor avea pâine mereu.
...........................................
Tot așa trudise mama, dacă mi-aduc bine-aminte,
De vara și până toamna, când trecu la cele sfinte.
poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre muncă, poezii despre vinovăție, poezii despre trecut, poezii despre toamnă sau poezii despre sfârșit
O îmbrăcăminte foarte specială
Mama deja nu mai este,
mama a plecat într-un nor alb, cu un porumbel alb.
Ultima zi înainte de a se duce
s-a trezit fără durerea pe care o avea în fiecare dimineață,
în ziua aceea nu a mai plâns,
ne-am jucat și am râs împreună toată dimineața.
Mama a plecat acum treisprezece ani,
dar eu mereu o aștept,
pentru că ea vine în fiecare noapte,
se apucă să tricoteze și vorbește cu mine despre tata și depre cer,
ca atunci când nu plângea de durere.
Mama mi-a spus că deja nu mai plânge,
dar este o minciună, eu îmi fac totdeauna somnul
și ea plânge înainte de a pleca din nou,
să nu-i spuneți ce v-am povestit.
Iar eu plâng când ea pleacă,
pentru că nu o mai văd în salon,
deja nu mai citește biblia
pentru că vorbește cu Dumnezeu, mereu îmi vorbește de Dumnezeu.
Eu încă nu pot să merg la Dumnezeu,
Mă rog în fiecare seară,
dar mama spune că trebuie să aștept ca el să mă cheme,
că atunci când va termina de tricotat o îmbrăcăminte specială, trebuie să o facă
Dumnezeu o va trimite după mine
și vom merge împreună pentru a ne juca din nou,
și asta va fi pentru totdeauna.
poezie de Josue Trejos Campos din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre vestimentație sau poezii despre somn
A venit aseară mama
A venit aseară mama, ca-n romanța populară,
Oare te-a găsit acasă, oare mai știai că-i ea,
N-a venit ca să-ți aducă, a venit ca să îți ceară,
A venit aseară mama cu broboada ei cea grea.
A venit aseară mama și-i atîta de-nstărită,
Încît nici nu poate spune tot ce are-ntr-adevăr,
Are astm, contracte, noră, pensie, nepoți, flebită,
Și argint din cel mai strașnic în sprîncene și în păr.
A venit aseară mama, bună seara, sărutmîna,
A simțit că nu te doare și că te-a și indispus,
Îi citeai în ochi căderea și-i vedeai în trup țărîna,
A venit aseară mama, s-o ajute cel de sus.
A venit aseară mama, n-a mai apucat să-ți spună,
Dacă vrei s-o iei la tine, pentru cît va mai trăi,
Că o dau afar-din casă, că la dînșii în comună
Fac curat, dărîmă totul, lasă brazdele pustii.
A venit aseară mama, a plecat în zori la gară,
Cu broboada ca un plînset, peste ultimul temei,
Hotărîtă să te uite și în casa ei să moară,
Cînd or omorî cu fierul, cei ca tine, casa ei.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii cenzurate, 1990
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre seară, poezii despre păr, poezii despre pensie, poezii despre gări sau poezii despre fier
Casa părintească
Primul meu rai s-a prefăcut în scrum,
Nu pot uita căsuța mea cea dragă,
Spre locul casei, gol, privesc din drum:
-Cât mi-aș dori s-o mai revăd întreagă!
Mama demult la ceruri e plecată,
N-a fost de față să mai vadă focul,
Ne-a părăsit cu inima-mpăcată:
Casa-și păstrează-n liniștea ei locul.
Tata-împietrit de jale și durere
Neputincios privea cum arde totul,
Cu brațele spre cer, fără putere,
Ruga pe Dumnezeu să stingă focul.
S-au mistuit în flăcări lucruri sfinte:
Pozele-n ramă, neșterse amintiri,
Icoana casei o revăd ca mai-nainte,
Mă-nchin în gând la ea, în rătăciri.
Am încercat s-o construiesc în minte,
Am refăcut odaie cu odaie,
Nimic nu seamănă ca înainte:
-Ți-e tare dor de casa ta, Culaie!
Lampa din cuiul din perete-o pregăteam,
Și-o aprindeam pe la amurg de seară,
În podul casei zvârlugă mă suiam
Urcând ușor pe treptele de scară.
Prin geamul de la drum îl văd pe tata,
Mă-ncearcă amintiri și doruri multe,
Aștept să mai deschid-odată poarta,
Să intre, să mă mângâie pe frunte.
Plouă... Ulița Morii tristă plânge,
Un loc viran pe suflet mă apasă,
La poartă plâng și inima-mi se frânge,
Sunt trist... N-am unde să mai trag acasă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre sfințenie
Eugene: Știu despre ce vorbesc, Arlene! Tatăl meu se punea în genunchi și o implora pe mama. Iar mama îl primea mereu înapoi. Nu am înțeles niciodată. Își acoperea vânătăile și tăieturile și îl primea înapoi. Pentru că o implora și plângea. Și acum mă întrebi ce s-a întâmplat după ce s-a întors.
Arley: Eu...
Eugene: Nu! Continuă! Ai spus că vrei să știi ce s-a întâmplat cu mine, acum întreabă-mă!
Arley: Nu-mi place asta...
Eugene: "Te-a rănit, Eugene?" Întreabă-mă!
Arley: Te-a rănit?
Eugene (scutură din cap): Nu pentru mult timp. Am plecat până să fac 13 ani. Am fugit. Dar îmi era atât de dor de ea... A trebuit să mă întorc să o văd. Și într-o noapte m-am întors. Acum, întreabă-mă ce s-a întâmplat. "Ce s-a întâmplat în noaptea când te-ai întors, Eugene?"
Arley: Ce s-a întâmplat?
Eugene: El era acolo. Beat. Ca de obicei. Doar că de data asta eu nu mai eram la fel. Aveam 16 ani și nu îmi mai era frică de el. Și când l-am privit în ochi și i-am spus că dacă se mai atinge de ea o dată, o să-l omor, și-a dat seama. Și-a dat seama că nu mai exista pentru mine. Și stau în fața casei. Țip, urlu ca să iasă mama. Nici măcar n-am văzut. Mă lovește în cap cu o scândură și îmi sângerează urechea. Și mă târăște. Mă târăște în spatele casei în garaj. Și pleacă. Un minut... cinci minute... nu știu. Apoi se întoarce. Și mă stropește. Mă stropește și nu înțeleg. Nu înțeleg de ce apa... miroase atât de urât. Nu înțeleg. Și apoi o văd. Văd... o... o canistră de benzină. Canistra roșie din camion. (Plânge.) Și se uită la mine pentru ultima oară... și aprinde chibritul. Și ultimul lucru pe care mi-l amintesc, pe care nu-l voi uita niciodată, sunt ochii lui. Ochii lui pentru că erau plini de o imensă... satisfacție.
Arley (plângând): Îmi pare atât de rău...
Eugene: Nu! Nu! Nu-mi spune cât de rău îți pare pentru mine! Spune-mi cum vei face ca să nu pățească și Trevor același lucru!
Arley: Ricky nu ar face asta niciodată!
Eugene: Of, Doamne, Arlene! Nici nu trebuie s-o facă. Tot ce trebuie să facă este să nu-l iubească.
replici din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre noapte
- citate despre minute
- citate despre vorbire
- citate despre urechi
- citate despre roșu
- citate despre plâns
- citate despre iubire
Balada
Fântâna-mi stă alături și totuși mor de sete,
Ca focul ard, dar dinții îmi dârdâie de frig,
În țara mea mă aflu, dar tărâm străin îmi pare,
Stând lângă jar, eu tremur de friguri doborât,
Sunt gol de tot și totuși veșmântul mi-i de vornic,
Când râd, am ochii-n lacrimi, doresc zădărnicii,
Mă-mbărbătez cu visuri și mor de deznădejde,
Mă-mbăt de veselie și tremur de dezgust,
Voinic mă simt și totuși stau frânt fără de vlagă,
Prieten mi-e oricine, dar toți mă ocolesc,
Nepăsător de toate îmi zbucium încă gândul,
Să mă îmbuib de bunuri când nu mai vreau nimic,
Și mierea vorbei blânde, mai mult amar mi-aduce, -
Pe omul ce mă-nșeala mai drag mi-i să-l aud.
Prieten mi-e acela care mă-ndeamnă a crede
Că lebăda cea albă e neagră ca un corb,
Minciună ori dreptate de-acuma mi-i tot una,
Pe cel ce-mi face bine mi-l socotesc dușman,
Țin minte tot și totuși nu-ncheg nimic în minte-mi,
Prieten mi-e oricine, dar toți mă ocolesc.
poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre patrie sau poezii despre negru
În sat
În sat, pe-o uliță pustie
Trece-un bătrân... ades clipește.
Parcă e mult prea lungă calea...
Povara-i grea... Și se oprește.
Își face semnul crucii... Iată!
Deodată pare că asudă...
Mai șterge-o lacrimă ce-i pică
Pe chipul obosit de trudă.
Și merge iar. În drum zărește
O mogâldeață... un cățel...
Se-apleacă, mângâindu-l tandru,
Apoi, bătrânu-l ia cu el.
Își vor uni singurătatea
Și împreună vor mâncă,
Îl va păzi-n tăcere noaptea
Și de blestem îl va scăpa...
Căci ce amară e tăcerea
Când n-ai cu nimeni a vorbi!
Doar el, un biet cățel o știe...
Cu duioșie îl privi...
Îl ia în brațe, îl privește...
Pornesc în drumul către casă,
Spre nicăieri, un om și-un câine...
Ce viață Doamne, oh, ce viață!
În dimineața următoare,
Un trecător pe drumul drept...
Străin! Se șterge pe picioare
De praful greu. L-apasă-n piept
Un dor de casa părintească,
De apa rece de izvor...
- Tăicuță, m-am întors acasă!
De voi, de sat îmi este dor!
Dar unde-i mama?! Pâinea caldă?!
Pe masă-i doar un blid... Atât!
- Oh, fiule, spuse bătrânul,
Să te aștepte n-a putut.
În ceasul ultim al tăcerii
A luat fotografia ta
Și-a plâns amar, a plâns măicuța,
S-a stins tăcut precum o stea.
Oh, tată, iartă-mi neputința!
Măicuță, n-am putut veni
Să-mi iau adio de la tine,
Însă mereu te voi iubi!
- Zadarnic plângi acum copile,
Vezi?! Doliul flutură în poartă
Și mama... mama nu mai vine!
Poate că-i încă supărată!
- Străinătatea bat-o vina,
Străinătatea m-a furat,
Mă iartă tată, iartă-mi mamă!
Știu că doar eu sunt vinovat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre câini sau poezii despre bătrânețe
Astăzi se fac 2 ani de când tatăl meu a plecat dintre noi...
Eram copil acasă și tatăl meu puternic,
și mama îmi era precum în zi lumina,
stătea în crucea zilei privind spre cerul 'nalt,
și culegea luceferi cu sufletul și mâna.
Eram copil în urbe și tata de ne-nfrânt,
și mama-n mănăstire sfințea icoana rece,
stătea la miezul lumii, tăia în două-un vânt,
privind cum înspre moarte amiaza sa se trece.
Eram copil în curte și tatăl meu cel sfânt
tăia în două viața cu pieptul și cuvântul,
avea în piept lumina ne-mprăștiată-n vânt,
și-l aștepta în pulberi și-n pulbere pământul.
Eram copil acasă și tata-mi-era scut,
avea în stânga luna și soarele-n piept,
mă învăța în codru nemoartea să-mi ascult,
să risipesc în cețuri mărgăritare-n vânt.
Eram copil în casă și tata era dus,
plecase să închine paharele cu rouă,
când mama în odaie, c-un caier și cu-n fus
torcea lumina lunii și o tăia în două.
Eram copil prin curte și sufletu-mi plângea,
și venea tata-n grabă și mama mea venea,
aveau cu ei balsamul ce viața-mi vindeca,
și tata cu-a sa palmă o lacrimă-mi ștergea.
Și vremea a trecut, și n-am mai fost copil,
și tata prin ogradă făptura-și mântuia,
eram copilul care prin neguri și prin frig
priveam un tată care în viață se stingea.
Eram copilul care părintele-și iubea,
eram copilul care adulmeca în vânt,
aveam un tată-n lume și lumea mi-l rănea,
aveam un tată-n viață și-o umbră-n pământ.
Și vremea a trecut, și n-am mai fost copil,
și tatăl meu în trudă puterea-și sfâșia,
și s-a făcut de ziuă, și tatăl meu s-a dus,
în vremea-n care-n mama și lacrima plângea.
Și m-am trezit de-o dată matur cu barba rasă,
I se scursese-n pulberi și în cenuși puterea,
la margine de lume pe pat moartea și-o dorea,
iubise-n viața-ntreagă pe mama mea lumită,
și-o lacrimă de jale în lacrimi și-o-nflorea.
Așa sfârșit cu zile, cu zilele în mâini,
s-a dus spre ceas de noapte un tată ce-am avut,
mireasma de agheasmă, de ceară și azimi,
îmi mai presară-n suflet veninul nebăut.
Și tocmai de aceea, în ceasul ăsta rece,
descântul meu de viață e veșted și pătat,
și amintirea caldă a tatălui nu trece,
el îmi rămâne-n vremuri și tată și-mpărat
poezie de Mihai Laurențiu Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini
Puiul
Iată-mă ieșit din ou!
Cred că sunt un "cucurigu"
Și sunt, sigur, un cadou
Pentru mama și tăticu'!
Sunt galben cam peste tot,
Îmbrăcat în puf de aur
Și tot dau mereu din cioc,
Fiindcă știu, sunt un tezaur!
Chiar i-am auzit spunând:
"Îl vezi cât de galben e?
Parcă-i un bănuț mergând...
Să-l ascundem, repede!"
Și m-au pus în cutiuță...
Stau în casă la căldură
Și, zilnic, dintr-o sticluță,
Îmi dau boabe cu măsură!
Am și apă, să tot beau,
Când mi-e sete după masă,
Și îmi este, fiindcă Miau
Se plimbă mereu prin casă!
Zice mama că-i cuminte
Și se jură că mă place,
Dar nu cred în jurăminte,
Fiindcă Miau e treaz, nu toarce!
Noaptea, singur, mai suspin,
Dar m-alină spunând: Păi,
Nu-ți fie teamă, că vin,
În curând și frații tăi!
poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre tezaur, poezii despre plimbare, poezii despre pisici, poezii despre noapte sau poezii despre galben