Colecţionarul de trofee

"Trofeu" Fortuna să îţi deie,
Duci totuşi un război acerb
El poate fi un corn de cerb,
Precum şi-o fustă de femeie
Şi nenea Mişu vrea crâmpeie,
De cerb, mistreţ, ori urs superb,
Energic e precum un verb,
Se simte-mpins ca de-o scânteie.
Coclauri fără de-ncetare,
A tot bătut prin toată glia,
Colecţie de coarne are
Ce îi justifică mândria
Trofeul însă, cel mai mare,
E cel ce i l-a dat soţia!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu cerbicie

Femeie-n ochiul tău acerb,
Citesc ca-n lună şi în stele
Un verb de dragoste superb
Ofrandă adus inimii mele.

Şi chiar dacă sunt un imberb
Eu simţitor îs peste poate,
Femeie-n ochiul tău acerb
Vreau să citesc până la moarte.

Mă rog la Domnul ca să-mi deie
Puterea de-a citi acelaşi verb,
Să-l recitesc în ochiul tău femeie,
Ca-n ochiul ciutei... tânăr cerb!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţii perfecte

mirabile emoţii un fluviu de adrenalină
trece prin suflet ca vechiul Danubiu
valuri de optimism în ritm de mandolină
îmi frânge mâhnirea fără nici un dubiu.

cu versul aproape timpul mi-e aliat
pot prin rugăciune să fac un colţ de rai
să mă simt puternic precum Goliat
cu rădăcini înfipte adânc pe-acest plai.

în lume e chaos, nu e a mea culpă
sunt doar o rimă plutesc pe un verb
fiori de cuvinte îmi zvâcnesc în pulpă
şi am pe creştet coroană de cerb.

trăiesc în mileniul fascinant superb
învăţ să-nving demoni cu spirit acerb.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joben

Dacă mai vreau ceva? Poate-un joben
Şi poate vremuri care l-au purtat
Doamne în rochii lungi, cu păr şaten,
Ce se plimbau alene pe-nserat

Prin dreptul lor treceau bărbaţii chic
Cu mâna pe joben le salutau
Zâmbeau tăcuţi, nu le spuneau nimic,
Şi foarte mult, ei toţi, le respectau

Femeile erau ceva superb
Un dar frumos ce poţi să îl admiri
Erau trofeu, precum un corn de cerb,
Ce fericeau şi cei mai straşnici miri

Atâta eleganţă s-a pierdut
Şi de aceea eu visez să-l am
Ca să trăiesc ce poate n-am avut
Să pot să fiu acela ce voiam

Mă-ntrebi de vreau ceva? Doar un joben
Pe scena vieţii să salut cu el
Să-l port în paşi de dans pe un refren
Şi realitatea astăzi s-o înşel

poezie de Adi Conţu (3 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braconierii de frumuseţi

În lumea nemiloasă şi atee
Şi pofta morbidă de carne
Şi goana acerbă după trofee
Goleşte pădurea de coarne...
De cerb!
Eu fierb...
De ciudă că ei, nemernicii făptaşi
Pot face-n codru iarăşi crime
Lăsând ciute fără miri şi naşi
Şi pe poeţi fără de rime
Sau verb!
Eu fierb...
Când văd pâlcul de ciute bătrâne
Ce adulmecă mereu schitul
De parcă ar face o rugăciune
S-audă iar boncăluitul...
De cerb!
Eu fierb...

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerbul fermecat

Un cerb frumos, cu coarne minunate
Păşea semeţ prin codrul de aramă
Cu ochii vii, cu nările umflate,
Căci nu avea în suflet nicio teamă.
Şi pe cărare a văzut o fată
Cu părul lung şi faţa zâmbitoare,
Ea l-a chemat, uşor emoţionată,
L-a luat de gât, i-a dat o sărutare.
Iar el atunci s-a înfiorat pe dată
Şi-au murmurat copacii de uimire,
Că-n loc de cerb un mândru prinţ se-arată
Şi s-au îndrăgostit dintr-o privire.

Poate mai sunt şi azi fete modeste
Ce-aşteaptă cerbul lor să se ivească,
Dar căutându-şi prinţul din poveste,
Pe omul bun să nu-l dispreţuiască.

poezie de Octavian Cocoş (26 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui încornorat

Să nu fii trist, să nu te doară
Că porţi acest "trofeu" superb,
În viaţa ta anterioară
E sigur că ai fost... un cerb.

epigramă de Ion Z. Butnaru din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia cu cerb

rochia ei
cu imprimeu cu cerb carpatin hăituit
coboară mai mult
pe un picior se curge mai mută
miere opacă: mister –
rochia ei
rezistă totuşi sub gloanţele cu nas polisat (?!) în
an centenar – ro
mânia e totuşi a bărbatului emigrat
în scoţia de
exemplu într-o fustă vetustă-n carouri, co
coşat, ce îi ascunde varicele
ridicate pe vremuri de primii
romani cu lenjeria pătată
cu verde
cerneală de arbore
la rang de scriitură umblată, um
blată prin pădurile
daciei scoţia felix felicitată
prin păduri
prin bună voinţa pădurarului cu liceul
silvic frunzărit la seral
aşa cum
druizii în alte ocoluri luau
note de zece

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui soţ încornorat

La vreo agapă când apari
Cu-acest trofeu, nu pari erou,
Căci ale tale coarne mari
Nu sunt de cerb, ci sunt de bou!

epigramă de Mihai Haivas din revista "Booklook"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muge-adânc un cerb în codru (variantă)

Muge-adânc un cerb în codru,
Codrul freamătă adânc,
De vânt crengile se frâng,
Muge-adânc un cerb în codru,
Muge-adânc şi nu e modru
Gândurile să-mi înfrâng.

Muge cerbul singuratic,
Echo duce tânga-i lung,
Glas de bucium lung-prelung;
Peste codrul singuratic
Cade viforul tomnatic,
Nu pot jalea să-mi alung.

Muge-un cerb, Diana Doamna
Lui din ceruri se întristă,
Plânge-n nori ca-ntr-o batistă,
Muge cerbul. Nicicând toamna
N-a mai fost atât de tristă.

poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Particularitate

Ca Luna eşti, frumoasa mea,
Şi-un pic cam încrezută
Posezi sub fustă, precum ea,
O parte nevăzută.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Purtător de cuvânt"

Cândva, bombeul de pantof,
Era în vogă, dar acum,
Pe la femei, ca un parfum,
E cel de fund, un mare of
Rotund, bombat ca un cartof,
Când el e afişat în drum
Inteligenţa-i toată scrum,
"Bogat" de-l vezi precum un grof
Şi-o tipă când s-a prezentat,
Se-ntoarse într-un fel anume
Spre-a zice fundul ei bombat,
Jurând că nu e loc de glume:
- Am fost de ea abilitat,
S-o reprezint cu cinste-n lume!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am iubit de tânăr

Te-am iubit de tânăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb,
Aiuram pe stradă şi visam frumos:
Că te ţin de mâna şi mergem pe jos.

Că foşneşte frunza când îţi pun în păr
Flori de iasomie, ramură de măr,
Chiar şi ploaia dulce presărată rece
Cu o fericire grea vrea să mă-nece.

Dulcea ta făptură îmi plăcea nespus,
Nici nu mai ţin minte dacă ţi-oi fi spus,
Şi când ţi-am prins sânul m-am înfiorat,
Era mic şi dulce şi m-a îmbătat.

Altădată, Tina, te-am văzut pe stradă,
Îngeri de zăpadă veneau să te vadă…
Te-am iubit de tânăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb.

poezie de Ioan Lilă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şansa fidelităţii

Soţia mea nu-şi ia amant,
Tradiţia vrea s-o răstoarne
Secretul, nu-i deloc frapant:
Se teme c-am să-l iau în coarne.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

cerb

Cerb: Unul fericit că e încornorat.

definiţie aforistică de Tudor Muşatescu din Dicţionarul umoristic al limbii române
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerb

Cerb. Încornorat de mama natură.

definiţie aforistică de David Boia (27 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă de April

mierle umplu orizontul cu un lied superb
florile de cireş ning pe alei umblate
prin codrul de vise aleargă un cerb
îndrăgostit de viaţa cu zile fermecate.

lalele şi narcise zâmbesc în grădină
salcâmii înfloriţi se leagănă duios
greieri s-au trezit cântă în surdină
anotimpul învierii cel mai preţios.

când toate naturile renasc în lumină
când glia se umple de harnice albine.
trăiesc superlativul cu ziua senină
uit de iarna grea cu geruri. mi-e bine.

în sufletul meu este fericire de copil
compoziţie mireană serenada de April.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecţionarul

Gândea la vânătoare-un cerb:
- Cum, de mânie, să nu fierb?
El pentru coarne doar mă vrea...
(Pe-acasă parcă n-ar avea!)

epigramă de Caten Popescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie perfectă

E cert că nu-s magicieni,
Şi totuşi, nu e de mirare
Că armonia e în floare
Acasă la muzicieni
În cuplu-s politicieni
Şi diplomaţi, nevoie mare,
Precum Ioneştii, tineri, care,
Iubitu-sau de liceeni
Şi dup-o nuntă minunată,
I-a zis soţia, rafinată:
- Soţ realist de-ai să rămâi,
Hai să gândim la unison:
Tu nu poţi fi "vioara-ntâi",
Căci cânţi, iubite, la trombon!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să mă-ntorc în Ithaca

N-am să mă-ntorc în Ithaca,
Chipul mi-e mască de scrum,
Arsă e puntea suspinelor,
Cioburi de moarte rămân.

Grea e povara aceasta,
Stins mi-este braţul şi-ateu,
Lung e carnajul simţirilor
Prin răscolirea de zeu.

Paşii se-mpiedică-n mare,
Calul troian amputat,
Frâul, şiragul, izvoarele,
Într-un festin vinovat.

Scurmă cu botul de carne
Noaptea, rahiticul cerb,
Scurmă hipnotice coarne
Răstălmăcire de verb.

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele trofeu

vom arunca şi astăzi discul zilei
cât mai departe
spre linia de foc a încercării
ca o grabă ne întrecem în jocul acesta
ca şi cum
am dori să cunoaştem în grădina de sunete
organul de suflet al învinătorului

cel care supravieţuieşte stolului de vulturi
războiului nostru de treizeci de ani
câtorva arcuri de timp
asemănătoare coastelor de dinozauri uriaşi
peste care discurile noastre cândva au trecut

fără să ne cunoaştem trofeul

pentru el de atâtea ori am uitat
că ar fi trebuit
să mai şi existăm

poezie de Dan Tipuriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!