Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Avantajul zeilor

Era-n Olimp, destrăbălare,
Zeița cea de muscă rea,
Cu ai săi frați se-mperechea,
Lui Zeus nu-i da ascultare;
Sunt multe fapte similare
Și pe pământ, iar de am vrea
Să le-ndreptăm, nu am putea,
Ce vrea, azi face fiecare
De-o vreme și a mea vecină,
Ce Afrodita se numește
De ifosul zeiței plină
Din zori în noapte preacurvește
Și zice de-o întrebi, de ce?
- La zei le e permis orice!

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Invocație către zeița Afrodita

Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană
Tu din tronul tău scăpărând lumină,
Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână
Nici în aleanuri.

Zeița: "Cine te supără?
Persuasiunea pe cine vrei să convingă?
În curând cea care fuge acum de tine te va urmări,
și, dacă nu te iubește, te va iubi."

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Sappho Paperback" de Sappho este disponibilă pentru comandă online la 101.99 lei.

Devreme

Peste deșertul dintre noi
Se-anunță lapovițe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.

Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare

Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ținem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...

De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună

poezie de din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Supărarea lui Zeus

Pe-al său Olimp, cu plinătate,
Stă Zeus tare supărat,
Că-n România i-au furat,
Mai mulți, a sa identitate
Și ziariști, cu fermitate,
La rangul său i-au ridicat
Pe mulți pigmei, ce-au colorat
Tranziția cu voluptate
Iar jurnaliștii din Olimp,
Fideli și-acolo-acestei ginte,
Se pregătesc de mai mult timp,
Având în contra sa un dinte
În coaste să-i înfigă-un "ghimp",
Spunându-i: zeul-președinte.

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muntele lui Venus

Zeița cea încântătoare,
Celebru munte-a posedat,
Bărbații l-au escaladat,
Urcând pe brânci și cu ardoare
De-o vreme însă, cu oroare,
Constați cum într-un mod ciudat
Dorința s-a mai erodat,
De vină-i insul "homo", oare?
De vom intra în amănunte,
Găsim o urmă de temei:
Bărbații spre-a plăcerii punte
Prea siguri nu mai sunt pe ei,
De când la al lui Venus munte,
Mai fac excursii și femei...

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zeitate autohtonă

Măriții zei iubiți de greci,
Au dispărut uciși de timp,
Iar azi pustiul din Olimp
Trezind în noi fiorii reci

Dorim să ne găsim pe veci
Noi zei ai noștri, ca în schimb
S-avem un mioritic nimb
Încununat de ferme legi.

Pulsându-ne concret prin vene
Ca-n fabuloasele povești
Și-având "orientale gene"
Tradițiile par firești
Azi proclamând măreața LENE,
Zeiță-a muncii românești.

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Teama de otravă

Otrăvuri multe lumea rea,
A născocit în mod ingrat
Chiar pentru marele-mpărat,
Ce știm c-Augustus se numea
Și Borgia, prin caznă grea,
Pe mulți i-ar fi "canonizat"
Ca papă, e adevărat,
La otrăvit se pricepea
Azi replică otrava are,
Ea se numește poluare
Mai sunt și "euri", la erori
Ne-mping, căci viața nu e sacră
Pe când la unele nurori,
Otrava se numește soacră.

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul unui iconar

Era-n Bizanț un biet zugrav,
monah robit de-o curtezană,
și-a zugrăvit-o lâng-o strană,
cu ochi adânci și chip suav.

Îl despuiară de sutană
și-l biciuiră pe mârșav
Era-n Bizanț un biet zugrav,
monah robit de-o curtezană.

Dar anii-au stins orice prihană
și-au pus modelului scârnav,
pe zid, lumină de icoană
Monah robit de-o curtezană,
era-n Bizanț un biet zugrav

rondel de din Anotimpul umbrelor
Adăugat de Gabriel MihalceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri noi

Era o-nvălmășeală de secvențe
în mintea sa, pe drumul din pădure,
încât îi provocau incoerențe
în logica gândiri lui mahmure.

Vedea cum pașii săi strivesc în umbre
a razelor de soare veselie,
iar sunete venite din penumbre
îi cântă, prin copaci, o simfonie.

Voia, în ochii tulburi, limpezire,
în suflet, printre gânduri și în viață,
mergea pe vechiul drum, dar n-avea știre
de ținta lui în noua dimineață.

Își amintește noaptea cea din urmă,
de ea, de-o fericire nepereche,
dar, dincolo de asta, chiar de scurmă,
nu poate da de-o amintire veche.

Trecutul i s-a scurs ca printr-o sită
cu ochiuri mari, prin care poate trece
chiar timpul însuși, viața osândită
să poarte-un suflet care vrea să plece.

Dar gânduri noi, sălbatice, necoapte,
apar de pe niciunde, iar privirea
îi strălucește; vrea o nouă noapte
în care să-i vorbească doar iubirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

rTe-hu nu recurgea la tehnica banală a confraților săi; călugărul care-l instruise îl învățase multe, până și meditația asupra desăvârșitei contopiri cu Zeița Tara, cea verde ca smaraldul, și în această stare de perfectă fericire se așternea el la drum. Iar Zeița Verde sfârșise ea însăși prin a se complace în îmbrățișarea Calului Alb. Câteodată îl vizita chiar și atunci când se odihnea și-i transmitea tot felul de cunoștințe; era o ființă plină de voie bună, iar lui rTe-hu îi plăcea s-o întâlnească oricând. De aceea, perioadele-i omenești nu erau de fapt cu adevărat omenești; Zeița îl ferea de orice pasiune funestă și-l învăța cumpătarea.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Fâșneața vecină

De-o văd, țin mâinile cuminți,
Încerc să am închisă gura
Dar mă reclamă la părinți,
C-o agresez cu uitătura.

epigramă de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Numele Oltean-Olteanu este întâlnit frecvent în Ardeal

Trecuți prin lupte și bejenii,
Din Făgăraș la Apuseni
De-o bună vreme ardelenii,
Se laudă că sunt olteni!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Azi ca-ntr-orice zi mai plină

Azi...
Ca-ntr-orice zi mai plină
Cuvintele pline de tină
Ne rănesc.
Este rău... si tot ne-apasă
Sufletul plin de-o prostească
Amintire.
Lacrimi mari, șuieratoare
Curg, ades.. pe-obraz, la vale
Și așa, o întrebare...
Tot răsună:
De ce lacrimi și durere?
Când sufletul încă plin de putere
Bate-n piept cu mare-ardoare
Și spunând în "încercare"
"Este bine..."
Iar pe brațul amintiri...
Leaganul destăinuirii
Cade-ncet câte-o petală
Pe uitarea rece, goală
Și se duce.

Azi...
Ca-ntr-orice zi mai plină
Câte-o Rază de lumină
Care intră pe fereastră
Mai străpunge lumea noastră
Și ne zice: " Va fi bine "

Azi..
Ca-ntr-orice zi mai plină
Ne-amintim de-o pelerină
Care-a fost mereu aproape
Chiar in ceasuri reci de noapte
Si-a fost bine.

poezie de (29 decembrie 2014)
Adăugat de Mogos Melisa MedeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dificultate literară

Poetul Nae, cel vestit,
Azi nu mai scrie poezie
a intrat la ananghie
De soartă este urgisit...
Și multe fete l-au iubit
Când el scria cu frenezie
Metafore în bășcălie...
Cu ele gâtul le-a sucit.
Stăpân azi nu-i pe-a sale fapte,
Da parcă-ar fi un Papă Lapte
Și stă poetu-n așteptare
Că muza lui plecată-i iar
facă "dezalcoolizare",
Vreo șapte luni la... Murfatlar.

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu caut

Nu caut iubiri de-o noapte, m-aș pierde-n zori,
Când m-aș trezi și trupul nu ar simți fiori
Și aș privi tavanul, știu că mi-ar fi rușine,
mă ascult în ganduri și să vorbesc cu mine.

Nu pot să te am o dată și apoi să dispar
fiu un trecător, ca o banală știre-n ziar,
Nu vreau doar o noapte, cu ce m-ar ajuta,
M-aș pierde-n mine și-aș pierde-o și pe ea.

Nu caut iubiri cu orice preț, eu n-aș mai fi,
Aș plânge-n mine până-n lacrimi m-aș topii,
M-aș simți murdar, aș fii plin de păcate,
Dac-aș iubi-o așa și totul ar ține-o noapte.

Nu pot să trăiesc doar din clipe efemere,
Iubirea multe vrea, iubirea multe-ți cere,
Și tu atât de multe ai vrea să-i dăruiești
Astfel se scrie viața, atuncea când iubești.

poezie de (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Imaginile Zeiței nu erau doar poetice. Zeița se putea defini ca Frumusețe, dar cum să definești Frumusețea? Putea fi definită ca Bucurie, dar cum să definești Bucuria? Sau Frumusețea și Bucuria dimpreună? Teologia Zeiței nu era nici pozitivă, nici negativă: era aluzivă. O teologie aluzivă e făcută pentru un obiect care se derobează, precum Zeița însăși. A spune că ea este ceva, un anumit lucru, înseamnă să calci regula teologiei aluzive; a spune că se derobează înseamnă a spune că se află dincolo de orice descriere. Ea este expresie. Orice ar face, e Grație, Frumusețe și Bucurie.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Coge

Ghinion matrimonial

Fu rea de muscă prima lui nevastă,
A doua rea de gură, iar cea nouă,
Așa se năpusti, ca o năpastă,
fie rea... de amândouă.

epigramă de din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Experiență bogată

Îi replicase o vecină:
Ai fost și tu cândva virgină...
Ea zis-a plină de fiori:
Am fost chiar de mai multe ori!

epigramă de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Dan Căpruciu, epigramist gălățean

Lăsă mamă, tată,
Prazul și ai săi frați,
Dar găsi la Galați...
Ceapa laminată!

epigramă de (15 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitrache VasíleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Intrebare

- Ce-a vrut să spună autorul, oare?
Vouă, celor născuți în zodia-n care
Nimic nu doare.

Mirați-vă citeț și nu icniți
De-o fi s-aflați că autorul n-are
Decât vreo două, trei nimicnice dorinți.
Lăsați-i libere cuvintele să zboare!

El vrea să știe că în astă limbă
In care el vă știe auzi,
Iubirea nu-i, de fapt, o diatribă,
Ci că ce-l doare-i starea de-a iubi.

Mai vrea să strângă în pocalu-i rouă
Din zori de zi, când noaptea a murit
Si nu vrea multă, boabe vrea doar două:
Cea de-nceput și cea dintru sfârșit.

Mai vrea, de-ar ști că poate să-l audă
Cel ce împarte-n astă lume tot,
-l lase să-și închidă pleoapa surdă
Si ancora s-arunce împăcat în port.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-dor...

Mi-dor de-o doină veche ce-o îngânau bătrânii
De-amiaza moleșită pe cumpăna fântănii,
De noaptea rătăcită pe pragul amintirii
De fulgerul furtunii, de trăznetul iubirii.

Mi-e dor de legănarea de-o clipă a zăpezii,
De ploile-ațipite la marginea livezii,
De cântecul de rugă, de glasul răspicat,
De merele de aur din pomul fermecat.

Și-aș vrea să fiu pământul cu fructele-i necoapte,
Eterna despărțire dintre amurg și noapte,
Și-aș vrea să fiu stejarul din margine de sat,
Și-aș vrea să-ți fiu fântână, drumețule-nsetat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce poate face fiecare dintre noi pentru a ajuta la reducerea efectului de seră? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!