Joc

Se joacă cineva cu noi
De-a răsăritul de soare:
- Eşti acolo, spune,
În scorbura nucului
Îţi aud visele şi tăcerea
Cum se fac amare...
Se joacă cineva cu noi
De-a amurgul...

poezie de Daniel Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puştiul

Zburat-au anii -
fluturi hoinari,
copilul din mine
cu lacrimi se joacă,

se joacă de-a
oamenii mari...

El e
răsăritul
ce bolteşte
amurgul,
îngerul care
îmi fulguie burgul,
chiotul razei,
mireasma de far,
nebun-negustorul
ce cumpără gheaţă
şi vinde jar...

Pe aripa rănii,
în largul şoaptei
cu puştiul m-avânt,

hău este cerul,
cer este lutul
cu steag de cuvânt,

poezie de N. Petrescu-Redi din Maxime şi poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne jucăm cu gama tuturor pasiunilor, aşa cum se joacă unii copii de-a stafiile, pentru a-şi izgoni spaima de strigoi.

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce complică lucrurile este că majoritatea copiilor fac pe copiii şi aproape toţi adulţii se joacă de-a adulţii. Greu lucru de evaluat, vârsta.

Daniel Pennac în Domnilor copii (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a viaţa

De copil
am observat
că şi adulţii
au grădiniţa lor
rotundă
turtită la poli
bombată la ecuator

prin tranşee
se joacă
de-a moartea
de-a viaţa.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fizician la televizor: Einstein îşi sărbătorea a 70-a aniversare când a spus "Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul".
Gabe: Nu, se joacă de-a v-aţi ascunselea.

replici din filmul artistic Soţi şi soţii, scenariu de Woody Allen (14 septembrie 1992)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce puţini copii se joacă de-a şcoala înainte de-a deveni elevi; şi ce mulţi după!

aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata vitregă: Suntem pe o scenă, drăguţa mea! Ce e o scenă? Uite-aşa: e un loc unde lumea se joacă de-a spuselea că ce e-n joacă e adevărat.

replici din piesa de teatru Şase personaje în căutarea unui autor, scenariu de Luigi Pirandello (1921), traducere de Alexandru Bărcăcilă
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu este o joacă, însă noi am făcut o joacă din dragoste.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan .C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, actorii, la fel ca şi presa sau radioteleviziunea, avem, de pe scenă sau de pe micul ecran, o mare menire în răspândirea graiului frumos şi, mai ales, corect al poporului. Dar eu pornesc nu neapărat de la dicţie, deşi, nu neg, şi am căutat s-o dovedesc prin munca mea, şi ea joacă rolul ei important. Mai însemnat însă decât cum se spune este ce se spune pe scenă. Nu mă refer numai la conţinut – deşi el are importanţa primordială – ci şi la însăşi vorbirea scenică, la cuvintele rostite de acolo, de sus, de unde noi vrem să credem că profesăm ca de la catedră. De aceea, în piesele ce se joacă la Teatrul Naţional, fie originale, fie traduse, n-ai să găseşti nu numai vulgarităţi, trivialităţi, dar nici măcar cuvinte care "zgârie" auzul.

Radu Beligan în Almanah "Convorbiri literare", "Întâlniri memorabile - Radu Beligan"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martine: Acest Hawkeye, e doctor?
Margaret: Da, mulţi oameni de aici îl găsesc irezistibil, inclusiv el însuşi.
Martine: Se joacă cam mult de-a băieţelul imatur, nu-i aşa?
Margaret: Crede-mă, nu se joacă.

replici din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina, MTTLC, An 2, gr. 6
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul tău, măicuţă bună

Şi azi aud, măicuţă bună,
Cum de la joacă mă chemai.
Mă luai, mamă, de mână,
Cu dulci cuvinte m-alintai.

Cum puteam să nu răspund
Glasului ce mă chema?
Era un glas atât de blând,
Că eu nicicând nu-l voi uita.

Când în joacă mă răneam,
Tu îmi alinai durerea
Cu sărutul ce-l primeam.
Că era dulce ca mierea.

Glasul tău duios, de mamă,
Aş vrea şi astăzi să-l aud.
E drept că şi azi mă cheamă,
Dar numai sunt copilul crud.

Acuma am copilul meu
Şi-n amintirea ta,
De la joacă îl chem eu,
Ca să-l pot îmbrăţişa.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte!

De ce-ai tăcut ca şi un sloi?
Spune ceva, vorbeşte!
Nu şterge "eu"-l dintre noi,
Când "eu"-mi te iubeşte.

Unde-ai pitit cuvântul drag,
De mie-acum îmi tace?
Îl mai aştept pe orice prag,
La cât de bine-mi face.

Cum să mai sper să pot opri
Al lacrimii torent,
Dacă şi rostului de-a fi
Îţi sunt indiferent?

Cât să îndur tăcerea grea,
Când mie-mi eşti Lumină?
De-un Soare m-aş înflăcăra,
Aş arde tot cu vină...

Cine te-aşteaptă-nfrigurat,
Cu sufletu-n gheţari?
Că nu mai ştiu de mângâiat,
De când nu mai apari.

Care a zis, exagerând
Că timpul spală tot?
Să-l văd sihastru şi trecând
Singurătatea-înot!

...

De ce-ai tăcut ca şi un sloi?
Sunt în genunchi, priveşte!
Atât de vechi ajuns-a "noi"?
Să-l re-nviem... Vorbeşte!

poezie de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Într-o ţară mare şi întinsă
amurgul este de asemenea mare şi întins,
lămpile se aprind una câte una,
asemeni toamnei amurgul se întinde peste tot.

Toţi oamenii şi-au închis gura;
ridicaţi-vă, voi, cei morţi,
pentru că amurgul este un vis
tăcerea şi-a dobândit întreaga puritate.

Îmi amintesc iarăşi nişte nume,
fiecare din ele semnalează
o experienţă unică
din care sunt constituite Paradisul şi Infernul.

Amurgul cuprinde pământul.
Îmi întind mâna, iar cineva mi-o strânge-n mâna lui –
ori de câte ori cade amurgul cineva
bate încetişor la uşa mea.

poezie de Xi Chuan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru o roată

cineva m-a întrebat
frate, cum e să respiri
de unul singur
să urli cu lupii ca lupii la lună
să te înalţi om şi roată
cu îngerii de mână?

cineva ţi-a aruncat umbra
fix sub roata maşinii de lux
şi nu era Dumnezeu
era doar o fărâmă de soartă
rătăcită pe şoseaua de piatră
şoseaua din noi şoseaua uitată

în care oraşul meu
avea nervii întinşi la maxim
străzile mărşăluiau nevrotice
de-a lungul şi de-a latul
trupului tău căptuşit cu întuneric
uite cum umpli
aerul încăperii cu mister cu vină
soarele îşi trăge lumină din ochii tăi
acoperişurile
se amestecă şi ele isterice
cu soldaţii nopţii bezmetici
şi noi visăm mereu în visul nostru
că visăm

cineva ţi-a smuls umbra
de sub roata maşinii
mult prea devreme
şi nu era Dumnezeu
era doar o frântură de soartă
în care eu te aşteptam de o veşnicie la poartă
iar gândul îmi fugea mereu
spre o altă fereastră

doar taumaturgul mai privea umil dintr-o glastră

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de dictare

Doi şi cu doi fac patru
patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece...
Repetaţi! spune profesorul
Doi şi cu doi fac patru
patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece...
Dar iată pe cer
pasărea-liră
copilul o vede
copilul o aude
copilul o roagă:
pasăre scapă-mă
pasăre dragă
joacă-te cu mine!
Atunci pasărea coboară şi se joacă
cu copilul
Doi şi cu doi fac patru
Repetaţi! spune profesorul
Şi copilul se joacă
pasărea se joacă cu el...
patru şi cu patru fac opt
opt şi cu opt fac şaisprezece
dar şaisprezece şi cu şaisprezece ce-or fi făcând?
Şaisprezece şi cu şaisprezece nu fac nimic
şi-n primul rând
n-au niciun chef să facă treizecişidoi
şi o şterg afară cât pot mai curând.
Şi copilul a ascuns pasărea
în pupitru
şi toţi copiii
o aud cântând
şi toţi copiii
aud muzica
şi opt cu opt se cară binişor
patru cu patru doi cu doi
O şterg frumos la rândul lor
şi unu şi cu unu nu fac nici unu şi nici doi
ci fug şi nu se uită niciunul înapoi
Şi pasărea liră cântă
şi copilul cântă
şi profesorul strigă:
Termină secătură! Nu trăncăni în gol!
Dar toţi ceilalţi copii
ascultă muzica
pe când pereţii clasei
se prăbuşesc domol
Şi geamurile redevin nisip
cerneala redevine apă
şi creta stâncă lângă mare
pupitrele în arbori se prefac
peniţele în păsări călătoare.

poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joaca de-a guvernarea

lasă aceeaşi oameni să moară
pe paturile de spital
sau
pe undeva pe coridoare
unii preferă acasă să închidă
ochii agăţaţi până-n ultima clipă
de tavanul pe care-l ştie
după ce zeci de ani
l-a dat cu var alb
se joacă posturi de miniştri
zarurile sunt aruncate
ne anunţă comentatorii politici
pacienţii strâng din dinţi
cu mâinile legate de paturi
muribunzi pot fugi de la terapie intensivă
pot fugi de moarte s-ar ascunde
când politicienii se joacă de-a guvernarea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde există un depozit care vinde balustrăzi

oriunde există un depozit care vinde balustrăzi
există şi un tren circulând pe acolo
iar oriunde circulă un tren
există oameni întinşi de-a latul şinelor dorind să se sinucidă
în prezent mai sunt locuri unde încă nu s-a sinucis nimeni
dar aşteptaţi numai şi o să vedeţi
că într-o zi cineva cu siguranţă o va face

oriunde există un depozit care vinde balustrăzi
noi nu putem convinge oamenii să nu mai dorească să se sinucidă
întinşi pe calea ferată
iar de îndată ce cineva se întinde pe şine
noi nu putem opri trenurile huruitoare

poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi eu

Ce fac? Mă sufoc.
De ce? Că nu-i lângă mine.
Cum aşa? Fără noroc.
Cine? Cineva ca tine.

Ce o să fac? Voi mai încerca odată.
De ce? Să fiu bine auzit.
Cum aşa? O melodie uşor-cântată.
Cui? Unui suflet rătăcit.

...

Ce am făcut? Îţi voi spune mai târziu.
De ce? Încă aştept.
Cum aşa? Îţi voi spune mai târziu.
Când? Când îmi va bate inima-n piept.

...

Ce fac? Îţi răspund ultima dată.
De ce? Că am ce îmi doresc.
Cum aşa? Am convins-o că nu-i uitată.
Pe cine? Pe fata ce-o iubesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş ţese inima de-a ta

Mi-aş ţese inima de-a ta
Să bată împreună,
Eu doar al tău, tu doar a mea,
Noi Stele, Soare, Lună.

M-aş face, eu, una cu vântul,
Chipul tău mereu să-l mângâi,
Aş vrea doar eu să fiu cuvântul
Celui te iubesc dintâi.

Mi-aş ţese fiinţa mea de-a ta
Ca amândoi să mereu fim,
Dintr-un aluat cu fericirea,
Dospiţi, pe veci, să ne iubim.

Mi-aş face timp şi din netimp,
Doar ca să fiu mereu cu tine,
Aş inventa alt anotimp,
Tu să-mi fii anotimp, iubire!

Aş ţese din raze de soare
Veşmânt doar pentru amândoi,
Din curcubeu aş lua culoare,
Să colorăm viaţa din noi;

-Căci te iubesc cum n-am iubit,
Cum nu speram c-o să iubesc,
Cu tine mă simt împlinit,
Tu îmi eşti darul, sfânt, ceresc!

poezie de Răzvan Isac (30 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare eşti!

De ce ne cerţi cu-ntunecarea minţii
Şi laşi durerea-n suflet să pătrundă
Căci nu e loc în lumea asta mare
Tristeţea lacrimilor să-şi ascundă

Albastre umbre, nori de suferinţă
Coboară leneş peste noi şi plouă
Dar Domnul tu aştepţi la noi căinţă
Spre-a ne stropi cu boabe dulci de rouă

Iehova, Soare eşti cu tine-n suflet
Nimic nu ne umbreşte existenţa
Simţim uşor al versurilor umblet
Şi sufletul ne e lumină
Curată a razelor de soare
Şi viaţa noastră e de-a pururi
Prilej de cânt şi sărbătoare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!