Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Să nu uitați de mine...

Am pus în voi iubirea și grija de părinte.
Am ocolit tot răul, scoțându-l din cuvinte
Să nu vă-ntine viața, să nu-i simțiți durerea.
În voi mi-a fost speranța și voi mi-ați fost averea.

La tot ce v-ați dorit m-am aplecat s-ascult
Și-am încercat puținul să-l fac să fie mult.
Cu peticul din coate am alungat nevoi.
V-am apărat cu trupu-mi de vânturi și de ploi.

V-am împărțit averea ce bob cu bob am strâns
Și v-am zâmbit și-atunci când sufletu-mi a plâns.
Am pus în voi speranța că singur n-o să fiu,
Dar ați plecat... și-n juru-mi s-a adunat pustiu.

Să nu uitați de mine... atâta cât mai sunt.
Eu nu-mi doresc prea multe, mi-ajunge un cuvânt
Să știu ce e cu voi, să știu că sunteți bine...
Și bucuria voastră mă ține și pe mine.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Citate similare

Adrian Păunescu

Târziu

Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-ați auzit și mi-ați răspuns
Că-i o problemă foarte grea.

Și-am fost ridicol stăruind
Și-am încercat să vă mai spun
Și noi m-ați învinovățit
Și m-ați considerat nebun.

Și eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem niște pasageri,
Și voi ați construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.

Și-acum de ce vă bucurați
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-ați condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuțit?

O locuință v-am cerut,
S-o dăm artiștilor pribegi,
Și jaful vostru mi-a răspuns
Cu literele unei legi.

Acum, e gata casa lor
Și v-ați putea și voi mândri
Că dați o casă celor morți,
Deși ei v-au cerut-o, vii.

Târziu răspuns și ipocrit,
Artiștii au ajuns pământ,
E gata casa vieții lor,
Dar locatarii nu mai sunt.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

V-am spus (după Adrian Păunescu)

V-am spus de la-nceput că vă iubesc
Și sufăr pentru relele din fire
Dar nu pot, numele vi-l hulesc
Ci doar să-mi schimb muțenia-n uimire!

V-am spus , nu mă-nchin periculos
Dar nu mi-ați luat închinăciunea-n seamă!
Vorbele-mi bune le suciți pe dos
Și-atunci vă-ntreb: de voi să-mi fie teamă?!

V-am spus și pot, la nesfârșit, spun
Că Everestul e pitic în mine
Și relele din voi, în mine-apun,
Când schimb durerea, în iubiri carmine!

V-am spus și mai continui să vă spun:
V-aud ca pe un zumzet de albine
Și chiar de mă ucideți, punte pun
Între Greșeală, Iertăciune, Bine!

poezie de , după Adrian Păunescu (2 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Analfabeților

V-am spus că sunt un om periculos
Și nu mi-ați luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveți pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare și de teamă.

V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puțin pe libertate.
V-am spus ca sunt oșteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus să vă astâmpărați și voi,
Cenzori capricioși ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.

V-am spus puneți mâna munciți.
Să nu mai tot pândiți zeloși din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure și sumbră.

V-am spus vremurile s-au schimbat
Și că situația e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.

Și lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre și mimind tumulturi
Cu aroganți și trindavi doctoranzi,
Cu papagali care țin loc de vulturi.

V-am spus și am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Și de la căprioară la panteră.

V-am spus să nu-l fetișizați pe Marx,
Să nu-i păstrați în spirt învațătura
Și voi într-una fără să-l cițiti
Îl pomeniți până doare gura.

V-am spus bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Și voi v-ați decorat voi între voi
Când lupta este în desfășurare.

V-am spus muzica nu-i un microb
Care amenință civilizații
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa dați-i.

V-am spus, concetățeni analfabeți,
Și luați aminte și să țineți minte.
Dar nu știam ca v-ați născut și surzi
Și scoateți arma când vedeți cuvinte.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Rodica Nicoleta Ion

Retrospectiva unui tată

V-am privit ca pe-o icoană
Dragii mei copii, dar voi,
M-ați lăsat cu ochii-n lacrimi,
Suferință și nevoi...

V-am crescut ca pe o floare...
Sunt un tată fericit!
Acum sufletul doare
Fiindcă voi m-ați părăsit.

Ca un fulg de păpădie,
Crescând mari v-ați înălțat
Și-ați uitat de tatăl vostru...
Unde, unde ați plecat?!

Eu v-am pus la rădăcină
Rug de neam și de cuvânt,
Păsări albe de lumină,
Dragostea și Duhul Sfânt.

Aripa acum mi-e frântă
Mi-a rămas doar Dumnezeu
Și încrederea mâine
Veți veghea la patul meu.

Sunt biserica prin care,
Clopote slujiți, în faptă...
Pruncii mei din depărtare,
Nu uitați c-aveți un tată!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Plagiatorilor...

Voi mi-ați dat trupul spre vânzare,
Dar mi-ați lăsat sufletu-nchis
În universul meu de vis,
Samsari cu sufletele goale.

Voi mi-ați dat trupul spre vânzare!
Nu v-ați hrănit din carnea mea...
Hulpave păsări, nu era
În voi, atât de roditoare...

În ochiul meu voi n-ați văzut
Celest tablou spre transcendent
Aveați un singur dor - ardent -
Acela de-a mă fi avut.

Câmpii de sângeri n-ați văzut
Pe cerul existenței mele,
De-aceea cerul plin de stele
Mi-e astăzi acoperământ.

Erați de mine prea departe
Neștiind că-n lacrima ocean,
Se naște-n mine, an de an,
Alt timp în drumul către moarte...

Din mine iar am renăscut,
Voi mi-ați uitat închis trecutul
Și-având același, începutul,
Aceleași vise am avut.

Chiar în deșertice poeme,
Oh, talpa voastră n-a descris
Urma vreunui tainic vis...
Nici n-a lăsat vreodată semne...

Voi n-ați știut veșnicia
Nu-i literă, nu-i nici cuvânt,
Ci doliul pentru care-n gând
Eu îmi păstrez mărinimia.

Gustați din mine, lupi flămânzi,
Eu iarăși mă voi recompune...
Celor ce vor să mă adune,
Îi chem, căci nu pot să m-ascund!

Nu-mi dați și sufletul vânzării!
Eu v-am pus sufletul pe masă,
Voi, diavoli care plagiază!
Dar nu v-am dat dreptul visării!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și știu că mâine...

Și știu că mâine am să mor,
Și nimănui nu-i fie dor,
Căci de-am să plec, plecat n-oi fi,
Ci doar cu voi zi după zi.

Voi ce mi-ați fost prieteni dragi
Nu veți plânge la mormânt,
Ci-mi veți aduce pumni de fragi,
Eu să îi gust de sub pământ.

Să-mi fie sufletul ferice,
v-am avut mereu alături,
N-o să vă uit, chiar de aice
Mi-e zborul aripe de fluturi.

Mă simt firav, făr' de putere,
Altfel eu moartea o vedeam!
-Nimic mai mult eu nu pot cere,
Decât viața 'napoi s-o am.

Să mă reîntâlnesc cu voi
ne distrăm ca-n tinereți,
prețuim clipele noi,
fim ca altădat', știu, vreți!

Dar din păcate eu m-am dus,
Nimic nu se mai poate face,
nu v-am spus ce aveam de spus,
În moarte nu îmi va da pace.

Moartea m-a luat nepregătit,
M-a rupt de tot de lumea noastră,
Sunt călător spre infinit,
S-ating pierdut zarea albastră.

............................................................

Voi să mă căutați în manuscrise
Când eu în lumea asta n-oi mai fi,
Acolo-s gândurile mele scrise,
Așternute toate-n poezii.

poezie de (19 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Constantin Chelaru

Rugăminte

La țară într-o căsuță
Stă și plânge o măicuță.
E bătrână, nu mai poate
Să-și ducă povara-n spate.

După ani cu bucurii
E uitată de copii.
A muncit și zi și noapte
S-ăibă copiii de toate.

Fir-ați voi să fiți, copii,
Cu-ale voastre bucurii,
Ați uitat că v-am făcut
Și cu trudă v-am crescut.

V-am dat viață, v-am pus nume,
Iar acum uitați de mine.
Pentru ce m-am chinuit
Pe voi, de v-am înstărit?!

Acum sunt dată uitării,
Sunt în pragul disperării.
Mai veniți, copii, acasă,
Să vă văd pe lângă masă!

Să vă strâng la pieptul meu,
mi- e muică tare greu...
Maică, veniți cu nepoții,
Ei sunt bucuria vieții!

Nu-i cunosc, nu i-am văzut,
După ei acuma plâng.
Veniți cu ei să mă vadă,
Să-i văd și eu prin ogradă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Eu m-am născut din iubire

De-ar fi să-mi pun gândurile în palmă
Atunci a-ți ști durerea mea.
Eu nu am fost decât o mamă,
Și o soție-am fost cândva.

Am dăruit iubirea toată
Și sufletul l-am dăruit.
Ca mamă știu, sunt împlinită
Dar ca soție-am suferit.

Am dăruit iubire multă
Și înapoi nu am primit,
Nimic din tot ce-am dat, și încă
Caut iubirea negreșit!

Știu că-i târziu și e posibil
Să n-o găsesc cât mai trăiesc,
Când voi pleca, voi lua cu mine
Ce nu mi-a fost dat primesc!

De aceea vreau cânt iubirea,
Și-n mine-s munții sfărâmați,
Iubiți, căci viața este scurtă,
Nu merită așteptați!

În inimă am strâns durerea
Ca pe un prunc nemângâiat
Și-am învățat să-i dau iubirea,
L-am mângâiat, și l-am iertat.

poezie de (2015)
Adăugat de AțunelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare de la tata

Când ziua de mâine va veni fără mine,
aș vrea să nu plângi.
Știu cât mă iubești,
te gândești la mine,
mie îmi va fi dor de lume.

Când umbra mea nu va mai fi pe pământ,
rog întelegeți,
că nu m-am risipit în vânt.

Îngerul a venit, m-a luat de mână,
apoi mi-a spus că sunt sfârșit
și trebuie să-l urmez,
las aici tot ce iubesc.

Când am făcut pasul eram o lumină rece,
lacrima-mi căzuse peste lume.
Am zis în sine totul trece,
La fel se uită ochiul nevăzut, un nume.

M-am gândit la voi, copiii mei cum ați crescut,
la tot ce v-am împărtășit;
cred că o să-mi crească aripi în necunoscut
și o să mă văd în umbra voastră,
de-atât cât v-am iubit.

M-aș întoarce pentr-o clipă
să-mi iau rămas bun,
lacrima să mi-o ridic din lume,
fie cât o bătaie de aripă.

vezi mai multe poezii de: Camelia Oprița

poezie de din BOEMA - Revistă de Literatură și Artă Nr. 147 (mai 2021)
Adăugat de Ileana Vasiliu -OdobescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Celor pe care îi iubesc

Dacă va trebui să vă părăsesc vreodată
Pe voi, cei pe care iubesc, pentru a călători apoi
Singur pe Drumul Tăcerii, nu mă plângeți,
Nu vorbiți despre cel care am fost cu ochii în lacrimi;
Râdeți și povestiți despre mine ca și cum aș fi lângă voi,
(Cum aș reveni.. cum aș reveni dacă s-ar afla o cărare!
Dar oare lacrimile și mâhnirea nu înalță opreliști?)
Iar când auziți cântece
Sau vedeți păsări pe care le-am iubit,
Nu lăsați, rog, nici un gând trist prin apropiere...
Pentru eu iubesc așa cum am făcut-o întotdeuna...
Ați fost nespus de buni cu mine!
Mai erau multe lucruri pe care doream le fac....
Multe lucruri să vă spun...
Amintiți-vă că nu mi-a fost teamă...
Doar gândul că vă părăsesc a fost greu...
Noi nu putem vedea Dincolo... Dar asta eu știu;
V-am iubit nemărginit de mult...
Am fost în rai cu voi aici – cât am fost viu.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Augustin Jianu

Prea mult!

Prea mult ați furat,
V-ați înfruptat din mine,
Ca niște corbi nebuni,
Flămânzi de albumine.

Lăsați poemul meu,
Voi corbi cu clonț de vultur,
Ajunge-un Prometeu,
Eu nu rănesc, nu tulbur!

Prea mult amatorism,
Prea trist și derizoriu,
Nu însemnați nimic,
Cloncani de promontoriu.

V-am tot îngăduit,
V-ați cocoțat pe mine,
Este deja prea mult,
Ridicoli fiecine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare de la tata

Când ziua de mâine va veni fără mine,
aș vrea să nu plângi.
Știu cât mă iubești,
te gândești la mine,
mie îmi va fi dor de lume.

Când umbra mea nu va mai fi pe pământ,
rog întelegeți,
că nu m-am risipit în vânt.

Îngerul a venit, m-a luat de mână,
apoi mi-a spus că sunt sfârșit
și trebuie să-l urmez,
las aici tot ce iubesc.

Când am făcut pasul eram o lumină rece,
lacrima-mi căzuse peste lume.
Am zis în sine totul trece,
La fel se uită ochiul nevăzut, un nume.

M-am gândit la voi, copiii mei cum ați crescut,
la tot ce v-am împărtășit;
cred că o să-mi crească aripi în necunoscut
și o să mă văd în umbra voastră,
de-atât cât v-am iubit.

M-aș întoarce pentr-o clipă
să-mi iau rămas bun,
lacrima să mi-o ridic din lume,
fie cât o bătaie de aripă.

scrisoare de la tatăl meu \ 9 \ Mai \ 2019

poezie de (9 mai 2019)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dedicație... printre rânduri!

Bântuie-n mine mii de gânduri
La tot ce-a fost cândva, demult...
Citiți-, doar printre rânduri:
Cât v-am iubit și... nu de mult!

Prin alte lumi cutreierând
Mi-a fost alean de dumneavoastră...
Regret a fost la mine-n gând
Și-n cugetu-mi... risipa noastră!

Adastă-n mine tot ce am strâns...
Tot ce v-am luat și ce v-am dat,
Silfida-mi ființă mi-e nod de plâns
Și-n dumneavoastră a evadat!

Cât timp avem ne certăm...
Fără știm: cum și... de ce?
Dar, printre rânduri... ne iertăm?
Urmașii-or ne judece?

Mai este timp de implicare
În spațiul nostru-ngust, acerb?
Se-aude zumzet de-mpăcare?
"Iubește" - e proverb? Sau... verb?

Tot ce a fost cândva, demult,
Ițește-n mine nimb de gânduri...
Cred că v-ați prins , printre rânduri,
mai iubesc... la fel de mult!

Prin alte lumi cutreierând
Mă-ntorc la unicul meu Soare
Din inimă-mi, subtil, pe rând,
Să vă dedic... micuța-mi floare!

poezie de (26 octombrie 2013)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 17 comentarii până acum.
Participă la discuție!

E timpul să plecați...

E timpul plecați, cât nu e prea târziu,
Pân' n-o simți săracul că-i jupuit de viu.
I-ați inșelat credința vânzându-vă pe-un leu,
Nu forțați norocul... ferească Dumnezeu...

Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E și el ca și voi, tot muritor de rând...
Și el are răbdare... și-același Dumnezeu,
Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu.

E timpul plecați, v-am suportat destul.
De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
A expirat sorocul... și-a expirat în van.

Ați stat la cârma țării de douăzeci de ani,
Ne-ați luat pământuri, case, ne-ați jecmănit de bani.
De fiecare dată venind cu gura mare
Că vreți o altă viată, că vă doriți schimbare...

Schimbare v-ați dorit, schimbare vrem și noi,
Schimbare nu înseamnă... tot voi, în loc de voi.
Mai sunt în talpa tării voinici cu-nvătătură,
Nu gângăviți ca voi... și plini de incultură.

Uitați-vă în jur, place ce-ați făcut?
De la păduri la fabrici pe toate le-ați vândut,
Să vă clădiți palate, cu iz de pușcărie,
Sunteți mai râu ca chelul de-i trebuia tichie.

Cu paznici pe la porți, de cine vă e teamă?
Cine mai credeți voi că vă mai ia în seamă?
Nu sunteți Dumnezei, nici zeii din Olimp,
Dar nu întindeți coarda... plecați cât mai e timp.

Ieșiți și voi puțin prin lumea aia bună,
Ca să simțiți și voi cum euro se-adună.
În lumea aia-a voastră, cea plină de rahat,
La care ne-ați vândut și ne-ați îngenuncheat.

În care obligați ne ducem sărăcia
Ca voi să puneți ghiara ușor pe România.
Ne mor copii acasă din dorul de părinți,
Iar voi ne vindeți tara, ca Iuda-n, doi arginți.

De-o jumătat' de viată vă tot plătim simbrie,
Cealaltă jumătate ne-ați dat-o-n datorie,
Și-n timp ce noi plătim... voi huzuriți ca zbirii,
Ați dus sărmana tară la limita pieirii.

E timpul plecați, lăsați-ne pe noi...
Destinul prost să fie... dar nu făcut de voi.
Voi știți locuiți doar în afară legii,
adunați prin furt averi și privilegii.

V-am acceptat prea mult, ce ironi-a sorții,
Pe voi, ce-ați luat... și revoluția și morții.
Doar nu cumva vreți istoriei eroi,
S-ar rușina, sunt sigur, istoria cu voi.

Iar voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie,
Ce-ați tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie,
Treziți-, e timpul, cu toți, această tară
S-o scoatem din rușine, din ură și ocară.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Printre stele mii, comete

Voi când o să-mi duceți dorul
Eu de mult mi-oi fi luat zborul,
Printre stele mii, comete,
- Unde moartea m-o trimete!

Voi când o să-mi simțiți lipsa,
De mult timp voi eclipsa,
Pamântu'-ntreg cu zborul meu,
Pe voi ce v-am iubit mereu.

Toate, una câte una, amintirea,
Să-mi păstrați vie ca și iubirea,
Eu pe fiecare v-am iubit
Până-n ziua când m-am prăpădit.

O eternitate pribeag printre stele,
Suflet încărcat de patimi grele,
Și de o iubire sățioasă,
La momentul ei cea mai frumoasă.

poezie de (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vechi scrisori

O, vechi scrisori, eu v-am găsit atâta de uitate,
Cu plicul mic, cu scrisul mic și vorbe-ndurerate,

Erați iubrea de demult a celuia pe care-acum
Cu-atâta dor, cu-atâta chin l-aștept mereu pe-același drum.

Eu v-am privit, și chipul lui mi-a apărut întunecat,
Eu v-am trăit, și visul meu era așa de-ndurerat.

O, vechi scrisori, mi-ați apărut ca o ciudată prevestire:
A fost atât de mult iubit și-așa de șubred în iubire.

Eu, în trecut, la voi, mereu, lăsa-voi gândul să mă poarte
Melancolia mea de-acum și gândurile voastre moarte,

Cu negre flori voi presăra întreagă așteptarea...
Ce rău făcut-ați, vechi scrisori: ați răzbunat uitarea!

poezie de din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iertați-mă, prieteni!

Iertați-, prieteni! V-am ascuns
trecutul meu de foc și spadă
Și n-am lăsat ca se vadă
cu câte lăncii m-ați străpuns.

Iertați-, prieteni! V-am mințit
când arătam că nu mă doare,
Ca voi să presărați și sare
pe lama rece de cuțit.

Iertați-, prieteni! V-am trădat,
n-am ascultat de sfatul vostru
Și am hrănit sub chip de monstru
copilul slab și- abandonat...

Iertați-, prieteni! N-am uitat
că voi ați fost și zei și dumnezei
Și- amprenta ghearelor de lei
de pe obrazul meu brăzdat.

În ciobul de oglindă, cu toții suntem goi,
Iertați-, prieteni! Iertați ați fost și voi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet lângă suflet

Sunt măgulit de ziua asta-n care
Voi prieteni buni... v-ați amintit de mine,
Vă dau la toți pe rând o-mbrațișare
Și vă doresc în viață numai bine.

nu-i în lume alta bucurie
Decât aceea de a fi iubit,
Chiar de iubirea-n toate nu te știe
Să o primești așa cum a venit.

La fiecare-n parte v-aș aduce
O mulțumire și un gând curat,
Dar poezia mea pe toți strânge
Și știu așa că-n suflet v-am intrat.

Aș vrea iubirea să vă împresoare
Iubirea are multe înfățișări,
Iubirea e în stele și în soare
Iubirea e pe cerul fără nori.

Pentru aceei ce mă păstrați în suflet
Voi încerca mereu să fiu o floare,
Să vă-nfloresc pe fața într-un zâmbet
Și să vă fiu alint la supărare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Don Siempre: Să nu uitați! Totdeauna legea miroase mai frumos decât hoția! Acum însă v-am prins! V-am încercuit! Sunteți atât de plați, atât de mici, că nu puteți sări nici măcar peste o linie! Vânturi statornice am făcut din voi...

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de (2005)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Calea cavalerului

Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
în țări păgâne – cum le ziceți voi –
și multe trupuri am făcut cadă
în anii tineri, dați pe un război.

V-am ascultat dorințele "creștine"
și vorbele cu care ne-ați mințit,
dar știu acum și nu mă pot abține
să nu vă spun, de răni acoperit,

că voi ați fost șacalii, profitorii,
voi, ce aveți un singur ideal:
puterea! – iar cuvintele notorii
sunt doar un fals discurs teologal.

Ce spuneți, voi nu credeți, dar prostimea
v-ascultă, boi "cucernici" fără duh!
căci le greu vadă-n în voi micimea
când le-arătați nimicul din văzduh.

Acei "păgâni" aveau, și ei, un suflet,
erau ca noi, aveau un dumnezeu,
dar, ce știți voi ce-nseamnă un răsuflet,
de nu e de creștin sau de evreu.

Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
căci voi m-ați îndreptat spre un păcat
pe care vi-l dau vouă ca dovadă
că tot ce-ați vrut să fac, am blestemat.

Eu mi-am ales o cale de lumină
și port în suflet al iubirii crez.
Ce spuneți voi, e strâmb și nu alină
durerile din lume. Eu cutez.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook