Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dăruire

Din zori și până seara
mă numesc dimineață.
Noaptea numele meu
e luceafăr
pieptănat de
viile făcli
ale nopții albastre.
Soarele îmi soarbe
roua din suflet
toată ziua până-n
pragul amurgului
pentru ca luna
să mi-o dăruie mereu.

poezie de din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Spectacolul Mării

An de an, în sezonul estival,
O invitatie de vacanță negreșit primesc
De la tine, mare îndrăgită și iubită,
S㠖mi dai din energia și farmecul tău
țină până la anul viitor.

Un spectacol natural tu îmi oferi,
Din zori de zi când soarele se arată
Și desenează pe-al tău luciu mișcător
Tabloul bucuriei și –mplinirii vieții,
Până-n noaptea târzie, cand astrele nopții
Se oglindesc și chipul și-l privesc
Ce nepătat râmâne a lor surâs strălucitor.

Te învălui cu privirea-mi și ochii mi-i clătesc
În verdele ce se-mpletește cu azurul, la orizont
Și inima-mi tresaltă în ritm cu undele
Ce-și danseză jocul trepidant, stătut
Și freamătă în cântul dragostei profund.

Falduri albe și spumoase
Se desprind din trupul tău,
Te aprinzi și fosforecent tu luminezi
Țărmul tău străjuit de spectatori,
Dansezi necontenit până-n toiul nopții
Și mai apoi, valsul tău ce pare a fi o legendă vie
Se propagă-n valuri până la al meu suflet.

Într-o forfotă nebună, ești,
Și liniștea necontenit o cauți,
Dar o adiere sau un mic vânt
Te agită și neastâmpărul tău,
În zbuciumul meu te regăsesc
Și-o neliniște surdă cuprinde
Când puterea ta cu prisosință o resimt.

Simt al tău parfum de alge ozonat,
Briza ce-mi mângâie obrazul,
Gustul apei tale cam sărată
Și-al tău tumult ce cu putere
Lovește nisipul ce-l fierbinte.

Datoare eu îți sunt și-ți voi rămâne,
Pentru darul tău de suflet și neprețuit,
Îți promit că tu pentru mine
Vei râmâne o amintire vie,
Acum, mereu și până la asfințit.

poezie de (27 august 2020)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul nopții

Misterioasă-ntunecată
Este noaptea pământeană,
Doar de stele-i luminată
Sub a bolții-nchisă geană.

Doarme-n codri, în poiană
Soarbe roua parfumtă,
Misterioasă-ntunecată
Este noaptea pămâmteană.

Trece Luna alungată
Peste-a munților sprânceană,
De nori negrii-ndoliată
Cade-n zarea apuseană...

Misterioasă-ntunecată...

rondel de (2017)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te sorb

seara până la jumătatea
cealaltă jumătate o sărut
o oră cu folos
te zbați în ochii mei
luna pe pat de revarsă
mai mult pe sâni tăi
ne privim noapte de noapte
suntem din aceeași dragoste
inima ta se zbate în tâmpla mea
seara sunt tot al tău
ziua mă împart cu tine
poemul meu e ayahuasca
zâmbetul dăruit după sărut
e ketamină și nu doare
ofer să mă fumezi
până la ultimul os
toată noaptea ne scăldăm în rouă
și scriu poeme pe pielea ta
cu buzele muiate în sărutul tău
te sorb cu flori de gheață
sorbi până zorile se revarsă

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Lacrima nopții

în iarba verde văd în soare
sclipind în zori mărgăritare
e roua nopții adunată
și-n pânza timpului pictată
demult, copilă, alergam
cu ochi senini și incercam
în palma mea cu bucurie
s-o prind din flori de iasomie

acum când zorii trezesc
și pașii-n iarbă se opresc
privesc bobițele de rouă
știu că-i senin și că nu plouă
dar undeva adânc în gând
simt roua și-o aud plângând
e lacrima pierdută-n zori
din noaptea mea... de ursitori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Statuile albastre

Statuile albastre, în parcul prins de ceață,
Prin lacrimile lunei fantastic strălucesc....
Și singur printre ele doar eu mai rătăcesc
Și-n farmecul de noapte privirea lor -ngheață.

Aleile deșarte, ca brațe iubitoare,
Molatec le alintă, le-adorm în dezmierdări...
Și ca un suflu tainic al stinsei depărtări
Le-nvăluie zefirul cu-arome-adormitoare.

Viorile din crânguri suspină-o melodie.
Orchestrele din lacuri le-ngână aiurit;
Sub cercul cu flori de-aur, pictat de-un răsărit,
Răsună ca din basme a nopței simfonie.

Statuile veghează și-ascultă-n parc cum cânt㠖
Când luna arde-n aer – nespusele splendori,
Povestea repetată din noapte până-n zori,
Ce spune de-o viață și de-o iubire sfântă.

... Mereu lumina ninge; aleile sihastre
Se pierd alene-n patul de iarbă-mbălsămat
Și-n noaptea gânditoare, prin parcul fermecat,
Doar luna lung sărută statuile albastre.

poezie clasică de din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 1 octombrie 2018.
Distribuie

Luceafăr în ceruri, luceafăr pe pământ

Din Ipotești s-a ridicat
până dincolo de nori,
cel de Dumnezeu creat,
strălucească în zori.
Cu voia Celui de sus,
un loc de cinste i s-a dat.
Luceafăr - nume i s-a pus
și ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează
întreg cerul și pământul.
Omenirii-i luminează
și calea, dar și cuvântul.
Luceafăr în ceruri,
luceafăr pe pământ.
Mihai Eminescu,
luceafăr cu nume sfânt.
Ambasador al poeziei românești
în cultura mondială,
mereu să strălucești.

poezie de (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Hora Drăgaicelor

Noaptea Sânzienelor,
Între cer și pământ...
Iubite de Lună și vânt,
Plutesc peste plaiuri...
Alaiuri de zâne cântând.
Cunune-mpletesc...
... din razele Lunii,
Din florile-alese
Proaspăt culese...
Din roua de seară...
Cunune-mpletite.
Soarele și Luna... de-or purta cununa...
Fi-vor numai Una
Apoi..., în pădurea bătrână...
Zâne la fântână
Așează pe ape,
Iubiri arzătoare, din raze de floare.
În noaptea minunată...
Se-arată atunci... odată...
Din dragoste-ntrupat,
Stejarul fermecat...
Razele Lunii,
I-au despletit cununa,
Și zânele-i țeasă
Din lumina-aleasă.
La rădăcina lui te-aștept,
Zburător purtat de vise.
În miez de noapte un sărut,
Pe buze îți voi pune.
În brațe să mă ții...
În ochii-ți să mă pierd...
... până-n zori de zi...
Și zâne ne cânte,
Pe aripi ne poarte,
De mână ne ținem,
Iubind în miez de noapte,
În noaptea fermecată.

folclor românesc
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul meu

Ești uimitoare și frumoasă,
Nu ești nici floare, nici copac,
Ci mult mai mult decât atât,
Nu-i de mirare că te plac.

Ești iubitoare, grijulie,
Din toată inima vibrezi
De fericire tu umpli
Și ziua tu mi-o luminezi.

Ochii îți sunt uluitori
Nu pot privi în altă parte
Sunt minunați și strălucesc
De dimineață până-n noapte.

La tine-n brațe aș sta mereu
Fiindcă simt ca într-un pântec
Bătaia inimii ce-ascult
Este frumoasă ca un cântec.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Daruri

E ziua mea și-mi ninge flori în plete,
când talpa, vârful ierbii, îl sărută,
iar eu colind cărările secrete,
prin labirint, în lumea neștiută.

Îmi pierd privirea-n discul de petale,
când soarele-mi coboară-n palme raze
și-mi dăruie puterile vestale,
pot purta pe umeri munți de fraze.

Îmi rătăcesc auzul printre triluri,
când vântul blând mângâie pe frunte
și-mi dăruie refrene din viniluri,
uitate de un car de ani pe-o punte.

Îmi uit tot dorul greu pe o stamină
ce-și picură, rar, puful pe-o petală
și-mi dăruie, în taină, o vitrină,
pictată cu distanța zenitală.

Îmi las, sfioasă, frica pe o floare
corola ei se-nalță spre Lumină
și-mi dăruie, candid și cu fervoare,
cuvintele nescrise din grădină.

E ziua mea și-mi ninge lin în suflet,
omătul se topește de iubire,
iar poezia-mi poartă-n al meu umblet
imense curcubee de-nrobire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Brumaru

Elogiu

De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Cel greu și alb ca un nămete,
Scos de sub rochii pe-ndelete
Și tăvălit pe largi divane
Ca-n basmele aliotmane.

De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Cum -i gust tainica dulceață,
Când o să-l iau, pios, în brațe,
Iluminat, ca pe-o icoană,
Spre-a-mi mântui viața-mi vană.

De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Lin răsfoind și monoton:
Baudelaire, Verlaine, Lautreamont,
Rimbaud, Nouveau, Apollinaire;
Ei n-au văzut ce tu-mi oferi!

De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
În casa noastră de chirpice
Din balige de pitulice
Blând frământate-n brume groase
De-un serafim cu-aripi stufoase.

De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Cărând senin găleți cu apă
Din care căni adinei se-adapă,
Băgând surcele sfinte-n plită
Linse de flăcări ce excită.

De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Precum elevul profesoara
Și-o-nchipuie-n vacanțe, vara,
De dimineață până seara...

poezie de din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Opere III. Cersetorul de cafea" de Emil Brumaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -57.75- 43.99 lei.

Zborul din vis

Dimineață, iar,
soarele răsare,
trezesc din nou,
nu-mi prea este foame,
dar mănânc un ou,
la serviciu plec,
deși nu am chef,
că am ca șef un bou,
aer de cavou!
Dar noroc cu harul
de la Dumnezeu,
ce îmi umple carul,
ceva, mereu, nou.
Seara, privind luna,
ca pe-un bibelou,
încerc adorm,
somnul vine greu,
fiindcă-i zarvă mare
lângă blocul meu,
de la un depou.
Totuși, visez că zbor,
trec din nor în nor,
nu-i prea mult popor,
pare-un viitor,
nu mai vreau mor!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Pâinea

În coș de lauri eu te strâng
de pe un câmp presărat
cu chipuri de femei.
Bărbații aduc soarele din cer
și-l afundă în adâncul
coșului meu.
Vraja a fost rostită
și printr-o minune
coșul a înflorit
pâinea s-a risipit
ca o pulbere de aur
pe masa bunicilor mei.

poezie de din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Balada omului de rând

Zori de zi plini de miresme…
Noaptea fuge din ferestre,
Soarele sărută roua …
Cetățean de mâna-doua

Brusc, tresare-n așternut,
Gemând, saltă în șezut
Ochi-ncercănați și-i freac㠖
Poate somnul o să-i treacă.

Caută în jur posac:
“Amărât sunt și sărac
Fără râs și bucurii –
Dar bogat în datorii

La băcan, la lăptărie,
La fisc și la primărie,
Iar Uzina – bat-o vina! –
Mi-a tăiat de ieri lumina.”

Soarele sărută roua…
Cetățean de mâna-doua
Robotește cu mult sârg:
“Mâine, iară-i zi de târg

Și-o să-mbrac costumul vechi,
Îmi trag basca pe urechi
Și-o să mă înfund în birt
Să-mi ard sufletul cu spirt.

Să-mi ard sufletul și gura
Poate potoli-voi ura
Care-mi macină rărunchii –
Trupul, până-n vârf de unghii.

Și uit că n-am parale,
plec cu greu de șale,
Că zadarnică mi-e truda
Și ostenesc de-a surda…”

Seară …zare arsă-n jar…
Stelele timid răsar
Luna râde-n colțul gurii
Peste zbuciumul făpturii.

Peste lucruri cade roua…
Cetățean de mâna-doua
Rar pășește către cas㠖
Truda, umeri-i apasă.

Ochii-i încrețiți de riduri
Cufundați-s în negre gânduri,
Și nu văd bolidul care
Iese-n trombă din parcare.

Doar un geamăt scurt – și gata!
Liniștea-și lățește pata
Peste zbuciumul făpturii…
Luna plânge-n colțul gurii,

Întuneric de tăciune
Tainic, nopții doliu pune
Stelele privesc mirate
O surată care cade.

Zori de zi plini de tristețe…
Când cocoși-și dau binețe
Soarele sărută roua…
Cetățean de mâna-doua

Liniștit stă în coșciug:
A scăpat de tras la jug
Și plecând dintre cei vii –
Nu mai are datorii.

Iar în casa cea de tin㠖
Nici că-i trebuie lumină…

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 10 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vivian Ryan Danielescu

O mie de culori

Cade roua nopții rece
Peste arborele adormit
Luminată Luna trece
Astru blând neadormit

O mantie de lumină
Scutură grele poveri
Aduce noaptea senină
Visele din primăveri

Luna fața-și oglindește
În pârâul fermecat
Somnul ea mi-l dăruiește
Legămînt necenzurat

Visele îmi colorează
Într-o mie de culori
Cu gândul cooperează
Îmi presară-n vise flori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Margini de zori

departe de oameni trepte spre infinit urci
mereu te-atrage nerostitul în efemerul amintirilor
depărtarea e ca o profeție a neștiutului de mâine
întrebi de fiecare dată nepătrunderea visului
ascunsă cântec după draperiile nopții

pătimind sub picurii argintii ai toamnei
de cele mai multe ori rupi cu dinții potecile
mângâind cu tălpile într-o îmbrățișare podoaba pădurii

lasă-te femeie în dansul pătimaș al vântului
noaptea din adâncul pământului
ți se cațăre pe la tâmple aduceri aminte
ca fulgerile răzvrătite de iubirea norilor

minunată este ziua când florile mângâiate de timp
își varsă din tulpini parfumul ca smirna în pragul serii
lasă-te îmbrățișată de zorii zilei ce destramă
luceferi fistichii a umbrelor lumină
pe-a cerului spinare ce arde fără ocolișuri luna

ai devenit cuvânt și freamăt de destin
te joci cu lutul vremii în tainică lumină
tu suflet de femeie!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Somn de august

Pustiul rece al nopții
doarme în cenușa
înca fierbinte,
fără cuvinte,
a focului de tabăraă
Stelele-s treze pe cer,
clipind din gene albastre,
când luceferi pier
printre astre...
Din țnaltul bolții,
la miezul nopții,
luna iubită
se uita uimită
la stânca prăvălită,
demult adormită
în unda râului îngust,
în noaptea de august.
În corturi cenușii
tineri și copii,
călătoresc prin vise
alergând cu brațe dechise
cu gânduri senine
spre ziua de mâine,
iar nopții vrajă,
le șade de strajă.

Lapușna, jud. Mures, august 1968

poezie de (august 1968)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Boală

Mi te cobori cu pasul tău ușor
pe treptele de amintiri lânoase
și te visez din noapte până-n zori,
iubirea mea cu firile întoarse.

Ești și nu ești cu chipul tău plăpând
atât de clară strălucind ca luna
și strălucești de dragoste în gând
precum zâmbește soarele întruna.

Mi te cobori în negrul absolut
al nopților în care mi-e furtună,
iubirea mea din carne și din lut,
cât te iubesc acum și totdeauna.

Mi te cobori în vise când adorm
pe raza stelelor încercănate
și mă trezesc udat din al meu somn
și te rostesc strigând întreaga noapte.

Ești și nu ești cu chipul tău plăpând
și râd și plâng amarul deodată,
iubirea mea prea mult este de când
ești tot aici, cu mine niciodată.

Și visul ține până-n zori de zi
și ziua mea nu este luminată,
ascult pădurea, scriu și poezii
și-ncep uit și vreau zbor odată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis

Îmi esti un erotic vis,
O scânteie,
Un luceafăr,
Ești un drum spre paradis.
O iluzie,
O durere
Excitată de un gând.
Gem ușor
Și din plăcere
Scurg un haos,
Când îmi ești pe primul rând
Mă doare plăcerea până la os,
O, al meu luceafăr sfânt.
Mă iubești cu sânge rece,
Îmi dai cosmos,
Îmi ești noapte,
Suflet stors
De durere și plăcere ce nu-mi trece
La freamătul unei șoapte
Ce amorul o ascultă,
Fanteziile înflorite
Și iubirea noastră mută.

poezie de (17 martie 2017)
Adăugat de IonelahondreacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Tăcerea nopții

șoptește ziua către noapte:
- tu nu ai rude, nu ai, frate?
ești singură mereu pe străzi
și taciturnă prin livezi...

eu veșnic am orașul plin
chiar în Sahara, beduin,
copii aleargă sus pe deal
trăiesc intens și nu banal.

- adevărat, răspunde noaptea,
adun în ochi singurătatea,
dar deseori în pat cu flori,
aduc iubire până-n zori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Janet Nică

3 august este ziua mondială a pepenelui - Dăbulenii

Muncind. de seara până-n zori,
De-aceea, unii-s țepeni,
Ca oameni blânzi și răbdători,
Nu-și ies, nicicând, din... pepeni!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!