Fântâna

Îngropi vânturi albastre
în ţărâna incandescentă
şi framătul lor ţi se răsfrânge
peste vise,
fântânâ românească,
fântână ce-mi păstrezi taina,
din care beau cerul
şi-mi ascund şoaptele
adunate din vântul ochilor mei.

poezie de Sofia Dobre din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul căutărilor târzii

Din ochii mei se recompune cerul
În toamna care cade-n dezolare,
Şi orice frunză poartă către zare
Rugina ce-a muşcat de buză fierul.

Mă rătăcesc în şoaptele ce vântul
Ţi le-a furat când a ieşit din vară,
Se coace-n mine-o dragoste amară,
Când mă pătrund ca ploile pământul.

Arunci spre mine uitătura sobră
Şi-mi pare bruma mângâiere blândă,
Îmi eşti extaz deodată şi osândă-n
Cărămiziul ochilor de cobră.

Sunt beat de tine ca de-o apă sfântă
Ce poartă-n ea parfum de struguri copţi,
Vândut nesomnului atâtor nopţi,
Rămân tăcerea care te cuvântă.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taină sfântă a iubirii

Taina ta, taina mea, taina vieţii
au cântat-o-n versul lor poeţii
înălţând-o-n apogeu, asceţii.
DAR din cer, viu păstrată,
taina cea minunată
va-nflori vesel pământul
încă-odată şi-încă-odată...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi mulţumesc hârtiei

pentru gravitaţia pe care o are
Şi pentru care
nu se desprind
şi nu cad
cuvintele.
Nici literele nu se împrăştie
pe jos, să le călcăm în picioare.

Îi mulţumesc veiozei
care luminează ca un soare
şi încălzeşte consoanele
să încolţească
în vocale.

Le mulţumesc acestor taste.
Sunt cele mai rapide ţestoase.

Îi mulţumesc nesomnului
care îmi adună puterile
pentru a doua zi.

Le mulţumesc ochilor mei.
Pentru albastrul din care au aşternut
şi peste Satul Cuvintelor.

Cerul Cuvintelor –
albastrul ochilor mei.

Şi mai mulţumesc
ochilor tăi.

Pentru răbdare.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai aproape

Mai aproape de casă
într-o inimă
incandescenţi suntem
şi ne creştem sângele peste ochi
peste zboruri fără aripi
şi ne doare ţărâna cu doruri
de unde se nasc
inimi
de unde ne chiamă
străbunii...
Mai aproape de inima unui om
când ne doare chemarea
sângelui...

poezie de Sofia Dobre din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de inimă

Te-am ascuns într-un colţ al inimii,
Să nu te caut prin celelalte
Făpturi din nopţi cu chipul lor senin
Care mi-au stat cândva în braţe.

Doar eu ştiu locul unde te-am ascuns,
În colţul cel pătruns de taină,
Căci tu-mi eşti taina unicului vis
Şi visul nu vrea să îmi doarmă.

Sunt blestemată de cer să te iubesc,
Să poată cerul să-mi vorbească
Şi-mi cheamă umbra Lunii s-o petrec,
Cu raza ei să mă albească.

Te-am ascuns să-mi păzesc amintirea,
Pe care o chem să mă uimeşti,
Reapari şi-mi dăruieşti privirea
Ochilor, cu unduiri cereşti.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino să te ascund, iubite

Vino să te ascund, iubite,
În amurgul umbrei tale
Unde cerul din fereastră
Prinde iar să se prăvale.
Vino să te ascund, iubite,
În furtuna dintre noi,
Unde anii trec în goană
Printre viscole şi ploi.
Vino să te ascund, iubite,
În iubirea cea rămas,
Într-o ordine divină
Printre valuri de lumină.
Vei rămâne-atunci cu mine
Peste lumea mea de vise,
Fericirea o vei dărui
Gândului cu porţi deschise.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu e o fântână din care beau toţi cei rătăciţi şi însetaţi în scurta lor trecere prin viaţă.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Pe ramuri verzi
picur albastru
din bucăţi de oglindă.
Ochii mei de sticlă
văd unduirea firelor de iarbă
şi-mi desenează
modele vii,
perfect geometrice
pe-un disc albastru.
Lumina ce-mi cade în poală,
călduţă,
se-mparte-n atingeri de verde
şi sunete de-albastru
şi-mi lasă un vid de culoare
pe care să-l acopăr
cu gânduri,
nici verzi, nici albastre,
ci de un galben mat
ca de-o suflare stinsă.
Verde crud,
Albastru nemărginit,
Toate se-ntorc în lumină.

poezie de Anca Adriana Arbune
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul din deşert

Se scurgea nisipul clipelor în valuri
Şi pluteau prin timpul mării din eter
Fără de odihnă-n ape fără maluri,
Fără grija vieţii dincolo de cer.

Şi-mi pluteau albastre clipele trecute,
Şi-mi cântau ferice-n fiece apus,
Fără vreo tristeţe, făr-a fi pierdute,
Doar cu dor de zorii care le-au adus.

Fiecare clipă îmi era din aur
Şi-mi erai în toate micul filigran,
Încrustat cu grijă de un tainic faur,
Care îmblânzeşte clipele din an.

Peste marea calmă, vânturi nemiloase
Au adus furtuna, negre vijelii
Ce-au făcut ca-n locul apelor retrase
Să rămână lumea clipelor nevii.

Aspră şi uscată, cimitir de-apus,
Lume în ruină, peisaj inert,
Fără vreo speranţă şi nimic de spus,
Cu durere-n suflet şi, în ochi, deşert.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulgării

Au căzut bulgării
s-au auzit nişte bătăi în lemn –
o fi fost inima lutului vibrând
bucuroasă că se’ntregeşte
că-şi strânge din nou în braţe ţărâna care i-a fost luată.
Am suflat odată peste o mână de ţărână
Şi ca să se răzbune mi-a lovit ochii.
Ce-o fi fost atunci când peste mormanul acela de lut
A suflat o pală din vântul vieţii şi ca un ecou
A început o inimă să bată.
Şi-au căzut alţi bulgări
Bătând în coaja pomului tăiat
Pala de vânt sa’ntors de unde a plecat
Ţi-ai luat suflarea înapoi.
A rămas doar lutul rece, mirat.
Ţătrână ea, ţărână noi.
Peste ţărâna ta am împins bulgării
Ca să nu plângi –
Să ştii c’asemeni lor
Venim şi noi.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să intri în peşteri

Să intri în peşteri
doar atunci când
ecoul timpului
ţi se va răsfrânge
în priviri.
Să intri în peşteri
ca să-ţi strigi
dragostea
şi s-o auzi
doar tu
în ecoul trăirii.
Să intri în peşteri
ca-ntr-un altar
unde puritatea înseamnă
iubire.

poezie de Sofia Dobre din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt din colb de vise

pătrund dincolo de retina ochilor tăi
unde mă regăsesc în infinitul adânc, din ei
înot pe margini de timp ca să nu mă înec şi ţin, mâna ta
nădejde de lumină prin clipa divină, ce-mi vei da
mă uit la sânul tău şi văd omenirea, născând
iar valurile lumii crescând şi înălţându-te-n gând
tu salţi gene de orizont care lunecă-n răsărit, de apus
şi aripi de vânt, din colb, din vise, pentru drumul cel sfânt

poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă dinspre pământ spre cer

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte.

Ai şlefuit din nuferi culoare şi lumină,
Ai şlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul şi floarea vorbitoare
Să-mi dăruieşti sărutul, simbol de neuitare.

Mi-ai schimbat credinţa în vise şi plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele şi-mi ceri
Să-mi altoieşti în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieţii plouă-atât de des.

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui

Lumina soarelui creşte pe pământ
ia înfăţişarea zilei
şi împinge prin pământ în sus
tulpinile
şi acele oase care de asemenea şi-au
scuturat ţărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
şi-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorinţa...

lumina soarelui creşte pe pământ
lumina soarelui –
şi printre razele ei gloate
de oameni abia evadaţi din beznă

poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult

fojgăitul şobolanilor pe corabia
care se scufundă adânc
în marea ochilor tăi
n-au părăsit corabia
scriu în jurnalul de bord
cu vin roşu şi ketamină
n-au unde să plece
nimeni nu le dă adeverinţă
de vaccinare în murdăria lor
cenuşiu deschis pe săturate
dau bacşiş unui vameş
să-mi lase un regiment de feline
să atace la baionetă
eu beau lacrimile tale adunate
seara trecută într-o cocoaşă milostivă
stau întins lângă tine
toată toamna şi o bucată
serioasă din iarna ta
ne iubim sub luna coclită
pendulul doarme buştean
luminat de licuricii din păr

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii toamnei

Cu o mângâierea-adâncă melancolic vine toamna,
Din sticliri răsăritene arde-azuru-n picături,
Mărturii în valuri curg peste ochii negrii, doamnă,
Şi prin felinar respiră amintiri, ca frimituri.

Ratăcite-n haina vieţii nuanţele-şi schimbă fiorul,
Verzi copii au fost odată printre ramurile blânde,
Au cântat psalm înfloririi ce le-a-mbrăţişat fuiorul,
Şi-au pulsat lacrime-n pleoape din iubirile arzânde.

Foşnet pe tărâm rosteşte tremur de dureri din soare,
Suflete, ocean uscat, ce te pierzi nemărginit?
Arămie-ţi pică frunza prin valuri din depărtare,
Pieptu-ţi plânge, te ridică peste cerul adormit.

În plutiri de răni se duc încleştarea ta de astre,
Zborul frunţii cade-n vise, luptă inima-n şuvoi,
Se ridică în inele fumegări de fiere-n coaste,
Drumuri se ascund sub stele, prin frunzişul strâns în noi.

Draga mea, izvor de lacrimi din pământ de flăcări sacre,
Paşii tăi uşori plutesc printre şoaptele căzute,
Ţi-ai urcat trupu-n psaltirea zilelor cu-arome nacre
Şi-mi aduci mierea din glasul rătăcirii absolute.

Roşii bulbi aşterni podoabă din ciorchinii dulci ai firii,
Mi-ai copt strugurii sălbatici cu aroma ta-n contururi,
Fulguieşti raze fragile peste poala fericirii,
Tu îmi dai sărut pe suflet cu magia ta de-a pururi!

poezie de Aurel Petre (27 august 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Crăciunului

O mare taină ni se dezvăluie în Ajun
E taina cea de preţ a Sfântului Crăciun.

E-o taină mai presus de fire
Taina Cuvântului jertfire.

E taina Duhului ce prinde trup,
Taina păstorului care păzeşte oile de Lup.

E taina Împăratului care devine rob
Şi taina trandafirului care răsare dintr-un bob.

E taina Soarelui ce stinge nopţi,
Taina Luminii şi-a dreptelor dreptăţi.

E taina păcii ce se aşterne peste lume
Şi taina iubirii ce ne poartă nume.

E-o taină a patimilor pe cruce îndurate
Taină a milei şi a păcatelor iertate.

E taina morţii şi-a vieţii fără moarte
E taina ce sufletul o-mparte.

E taina Raiului ş-a Tatălui de Sus
Taina dumnezeiască a pruncului Iisus!

poezie de Adrian Artene din Colindător la porţile cerului (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piedestalul resimţirilor

îmi este dor de tine ca nucului de-o nucă
şi te-aş fura degrabă din cuibul tău de sol
când îţi apleci avântul pe-o gleznă de nălucă
ţinându-mi răsuflarea în veşnic rotocol

nu mai jelesc ci sorţii te-aşez pe-un colţ de soclu
precum se-nalţă cerul cu păsări peste noi
te voi privi frumoaso de jos cu un binoclu
ce-mi va clăti simţirea în vânturi şi în ploi

pe brânci la firul ierbii las muzelor ofranda
să mi te-aducă-ndată; mi-e tare greu acum
căci parcă ieri din pulpe însufleţeai veranda
şi-mi delectai mirosul cu-al buzelor parfum

cu vremea ce apune îţi voi semna în zare
un "te iubesc" din carnea-mi la fel de trecătoare...

sonet de Ionuţ Popa (29 iulie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domino

Sub crucea încrederii destinul joacă domino
Cu inimile noastre înşirate în cerul iubirii,
Pune degetul pe rana ochilor, săgetaţi de lumină
Ochii poartă, puncte de suspensie ale amintirii.

Vântul porneşte sângele rozelor în valve rezemate,
Un cerc măreţ cât ecuatorul braţelor noastre
Desface aripile zborului, iadeşuri zgâriate-n colţuri
De curcubeul gândurilor inofensiv mototolite, albastre.

Munţii urmelor urlă peste orizonturile firii,
Lacrimile trec în neodihna clepsidrei din trup,
Toate inimile înflorite-s strivite de dor şi de timp,
Ale noastre îl scot pe Cupidon din gura unui lup!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde neaua sus la vise

Arde neaua sus la vise
Peste fruntea-pom din zori
Şi prin crengile deschise
Vântul curge uneori.

Arde neaua sus la vise -
Poate altfel nici n-aş vrea
Să las porţile deschise,
Să mă pierd în casa ta.

Poate cerul va să tacă
Dacă uiţi nisip să fii;
Poate marea-ntreagă seacă
Pe la noi de nu mai vii.

Peste tine-aşterni uitarea,
Noi rămânem dezlegaţi...
Va ajunge încă sarea
Să mai crească exilaţi.

poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Violeta Raica
Comentează! | Votează! | Copiază!